Page 1

actualitatea literarã nr. 1, anul I n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n Dan BRUDAªCU

BISERICA ªI POLITICA

n

octombrie 2010 www.ziarulactualitatea.ro/al n n POEZIE de: Mircea ANGHEL Anda Maria NEAGOE Paul Doru CHINEZU Marius SÂRBU Ion OPRIªOR Maria IZGHEREAN

n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

Inedit:

Claudiu BUCIU BAZALT n Cu Florian Lungu,

despre jazz-ul românesc

n Prozã de: Dan PERªA Nicolae TOMA Mircea ANGHEL Constantin BUICIUC n meridiane:

Rainer Maria Rilke în traducerea lui ªtefan Munteanu

Mario Vargas Llosa n Premiul Nobel pentru Literaturã


2 actualitatea literarã

Edi tor ial Nicolae SILADE

De ce o nouã revistã literarã Vã veþi întreba, ºi pe bunã dreptate, de ce o nouã revistã literarã? Oare nu sunt mai mult decât destule cele care apar (încã) ºi pe care nu le prea citeºte nimeni în afarã de cei care le redacteazã ºi cei care publicã în paginile lor? Dacã e aºa, ºi aºa este, ce mai conteazã una în plus sau în minus? De ce nu am fi ºi noi oglinda grupãrii noastre literare, de ce nu i-am publica ºi noi pe cei care ne publicã ºi de ce n-am oferi ºi noi, cu generozitate, spaþiu celor care se aratã generoºi cu noi? Departe, însã, de noi, aceste gânduri! Pornim la drum din cu totul alte considerente, pe care nu le dezvãluim aici, pentru a nu fi acuzaþi cã nu am reuºit ce ne-am propus sau cã ne-am abãtut de la cele stabilite. ªi vã rugãm sã nu ne judecaþi dupã cele prezentate în acest prim numãr. Ne facem doar o datorie de onoare faþã de oraºul în care se naºte revista, publicându-i acum pe aproape toþi cei care scriu aici. E ºi o concesie, dacã vreþi, fãcutã calitãþii, în favoarea solidaritãþii cu cei care, din varii motive, nu au acces în paginile celorlalte reviste literare din zonã. Mai departe, Dumnezeu cu mila! ªi pentru cã ºi noi am fost tineri, ºi numai noi ºtim cât ne-am zbãtut sã publicãm o poezie, o prozã, o carte, ºi pentru cã ne e dragã tinereþea ºi nebunia ei, nu vrem ca ºi tinerii de azi sã treacã prin ceea ce am trecut noi. Desigur, ei se lovesc de cu totul alte obstacole, dar noi îi vom sprijini, îi vom ajuta, îi vom promova pe cei talentaþi ºi vom oferi cu generozitate spaþiul celor afirmaþi deja, ori de câte ori valoarea creaþiei lor o cere. Doar suntem Actualitatea literarã. Ne autoproclamãm o revistã a Unirii Scriitorilor din România, a tuturor celor care scriu în limba românã, aici sau oriunde, tocmai pentru a pãstra o distanþã egalã faþã de orice grupare, asociaþie sau uniune de scriitori ºi chiar faþã de membrii aceleiaºi grupãri. E o misiune extrem de dificilã, dacã þinem cont de faptul cã lumea scriitorilor e cea mai dezbinatã, mãcinatã de orgolii, de invidie, de urã, dar sperãm sã reuºim.

opiniile noastre Dan BRUDAªCU

“Lucrurile nu se pot rezolva prin mãsuri stupide asemenea celei sugerate,

n ilustratiile numarului n

Foto pagina 1: Gara Lugoj, în anul 1906

Ilustrãm acest numãr cu fotografii din Lugojul de altãdatã, oferite cu generozitate de Traian Demeter, din colecþia personalã.

BISERICA ªI POLITICA

Este din ce în ce mai evident faptul cã societatea româneascã post-decembristã este departe de a-ºi fi regãsit echilibrul sau soluþiile potrivite pentru situaþiile noi ºi diferite care apar ca urmare a noului context intern ºi internaþional în care trãim. Sunt mereu sesizate de cãtre mass-media, de cele mai multe ori absolut cu totul întâmplãtor, nereguli sau disfuncþii care influenþeazã direct sau indirect (adeseori dramatic) munca ºi existenþa unor largi categorii socio-profesionale sau ale societãþii în ansamblul ei. O astfel de situaþie, pe care clasa politicã de dupã 1990 nu a dorit ºi nici nu fost capabilã s-o rezolve, o reprezintã stabilirea ºi precizarea locului ºi rolului ce ar trebui sã revinã Bisericii în cadrul societãþii româneºti de astãzi. Din pãcate, nu au dispãrut cu totul acele atitudini stupide, care concep Biserica doar ca pe o posibilã cale de a influenþa electoratul cu prilejul unor alegeri, datã fiind cota foarte ridicatã de credibilitate de care aceastã instituþie continuã sã se bucure în societatea româneascã post-decembristã. Nu cu mult timp în urmã, am semnalat, inclusiv în calitate de parlamentar, acte ºi fapte de-a dreptul ruºinoase la care se dedau anumite partide politice pentru a-ºi spori cota de voturi cu concursul anumitor deservenþi ai cultelor, care acceptau sã compromitã prestigiul Bisericii doar de dragul satisfacerii unor interese sau nevoi personale sau de familie. Acest fapt m-a determinat la un moment dat sã adresez fostului patriarh, de

Palatul Administrativ, la 1809

în mod cretin, de un ciumpalac parlamentar în cãutare de popularitate ieftinã”

nr.1 n octombrie 2010

binecuvântatã amintire, P.F. Teoctist, o scrisoare deschisã în care i-am atras atenþia asupra rolului nefast pe care-l are implicarea preoþilor în jocurile politice murdare ale României post-decembriste. Arãtam în respectiva scrisoare cã, prin alinierea sa de o anumitã parte a politicii, un preot riscã sã-i piardã pe acei credincioºi cu alte opþiuni partinice sau ideologice ºi chiar sã-i oblige, aºa cum s-a întâmplat adeseori, sã treacã la diferite grupãri neoprotestante. Mai precizam în scrisoarea mea deschisã cã, în opinia mea, preotul poate face parte dintr-un singur partid, cel care-l are ca lider suprem pe Iisus Hristos ºi cã este de dorit ca preotul sã vorbeascã de la o singurã tribunã, respectiv de la amvonul Sf. Bisericii. Atât fostul Patriarh, cât ºi alþi înalþi ierarhi în Biserica Ortodoxã Românã au înþeles cum se cuvine demersul meu ºi au decis sã interzicã preoþilor sã mai facã politica de partid. În realitate, acestora li s-a permis sã aleagã între calitatea de slujitor al Domnului ºi cea de politician, deoarece - în opinia Sf. Sinod al B.O.R. - existã o anumitã incompatibilitate între slujirea lui Dumnezeu ºi angajarea preotului în viaþa politicã. Din pãcate, la presiunea unor ariviºti existenþi în rândurile clerului din þara noastrã, dar ºi urmând exemple ale slujitorilor altor culte, în scurtã vreme s-a ajuns sã se renunþe la decizia Sf. Sinod, fãrã ca vreodatã aceasta sã fi fost denunþatã oficial de cei care au adoptat-o. Fãrã sã-ºi dea seama, clerul a fãcut, în cele din urmã, jocul murdar al unora dintre politicienii de azi, iar – drept rãsplatã – un ciumpalac dintr-un partid politic ºi-a permis sã cearã de la tribuna Parlamentului României, nici mai mult nici mai puþin, încetarea salarizãrii clerului de la bugetul de stat. Considerãm o asemenea intervenþie nu doar un grav afront la adresa Bisericii noastre strãbune, ci mai ales dovada unor aºa-ziºi politicieni, figuri penibile, din aceastã interminabilã perioadã de tranziþie. Oarecum, am anticipat o asemenea atitudine stupidã atunci când -în calitate de deputat de Cluj- am propus Parlamentului României adoptarea unei legi pentru introducerea taxei de cult. Avusesem o asemenea iniþiativã, întrucât îmi dorisem, cu toatã sinceritatea, de a limita pe viitor posibilitatea clasei politice româneºti de a interveni în mod interesat ºi ºantaja în vreun fel pe reprezentanþii cultelor religioase din þara noastrã prin intermediul repartizãrii de fonduri de la bugetul de stat în raport de obedienþa manifestatã de aceºtia faþã de aberaþiile unor sau altor politicieni. Din pãcate, la momentul respectiv, iniþiativa mea de bunã credinþã, menitã a ajuta clerul din þara noastrã sã-ºi recapete demnitatea într-o societate aflatã în continuare în cãutarea ºanselor de a funcþiona fãrã ingerinþele vreunor potentaþi politici ai momentului, n-a fost înþeleasã ºi cu atât mai puþin susþinutã de cãtre unii din reprezentanþii cultelor. Mai mult decât atât, am fost ºocat sã constat chiar o anumitã miopie ºi rea credinþã din partea celor care au considerat, dimpotrivã, iniþiativa mea legislativã ca fiind îndreptatã împotriva cultelor. Iatã, însã, cã – din pãcate – trecerea vremii îmi dã cu totul dreptate. Dacã astãzi ar fi în vigoare o lege a taxei de cult, nu ºi-ar mai putea permite niciun ciumpalac politic, cu un nivel discutabil de culturã, sã confunde pe reprezentanþii cultelor cu eventualii lucrãtori la un serviciu de salubritate, domeniu în care cel în

cauzã pare a fi un specialist neîntrecut. Revenind la aceastã chestiune importantã ºi serioasã, doresc sã atrag atenþia cã, în momentul de faþã, þara noastrã fiind membrã a Uniunii Europene, trebuie sã depunem eforturi serioase ºi insistente pentru a aplica ºi în societatea româneascã principii, etaloane ºi valori care sunt în vigoare în þãrile Europei civilizate, inclusiv atunci când este vorba de gãsirea de soluþii viabile care sã asigure funcþionarea ºi sã elimine posibilitãþile amestecului factorului politic în modul în care îºi concepe ºi coordoneazã activitatea Biserica. Nu credem cã existã niciun temei politic sau moral ca vreo putere politicã sã aibã dreptul de a interveni, condiþiona sau ºantaja vreo bisericã dupã propriul sãu interes ºi dupã bunul lui plac. Existenþa unei astfel de legi ar scoate definitiv ºi irevocabil Biserica ºi pe deservenþii ei de sub influenþa nefastã ºi nedoritã a oricãrei forþe politice. Credem cã, pânã la urmã, ºi conducerile Bisericilor ce funcþioneazã legal în România (ºi exclusiv în interesul poporului român) vor înþelege cã existenþa unei asemenea legi nu va mai permite absolut nici unui politician, indiferent din ce tabãrã ar fi acesta, sã mai vinã cu asemenea propuneri penibile, de sancþionare a clerului pentru afirmarea ºi respectarea demnitãþii sale ºi a Bisericii pe care o reprezintã. Insistãm, în mod deosebit, asupra acestei chestiuni revenitã – din nou – în prim-planul dezbaterilor publice pentru cã – în opinia noastrã – în felul acesta, vom crea, în sfârºit, condiþiile necesare pe care orice stat democratic trebuie sã le asigure: funcþionarea tuturor activitãþilor socio-umane, inclusiv a celei legate de activitatea culticã. În opinia noastrã, introducerea unei astfel de legi ar avea un uriaº impact ºi la nivelul raporturilor directe dintre credincioºi ºi preoþi, obligându-i pe aceºtia sã fie mai aproape decât (unii dintre ei, desigur) în prezent de enoriaºii lor ºi - în felul acesta - reducând sau chiar eliminând ºansele prozelitismului neoprotestant. În condiþiile în care - dupã modelul occidental - cultele nu vor mai fi dependente de voinþa unor trecãtori potentaþi politici, aveam certitudinea cã Biserica ºi slujitorii ei vor putea sã abordeze, de pe poziþii cu totul noi, de deplinã demnitate ºi libertate, dialogul cu factorii politici ºi nu se vor mai lãsa manipulaþi de interese conjuncturale ºi meschine, care pot afecta ºi afecteazã prestigiul ºi pe demnitarii Bisericii în ansamblul ei sau a unora dintre cei care acceptã, contra a „40 de arginþi”, sã facã jocurile diferitelor partide politice. Pe de altã parte, existenþa în vigoare a unei asemenea legi ar întãri, în opinia noastrã, ºi relaþiile dintre cler ºi cei pãstoriþi de acesta, obligându-i pe mulþi preoþi la o serioasã revizuire a propriului lor comportament, pentru a elimina acele atitudini sau fapte care aduc atingere prestigiului ºi importanþei pe care Biserica continuã sã le aibã în societate româneascã. În cazul în care nu se va înþelege buna credinþã a acestei interpretãri, vor perpetua situaþii ca ºi cele de faþã, în care, pentru a-ºi putea îndeplini diferite scopuri, reprezentanþii cultelor sunt nevoiþi la compromisuri inacceptabile, care determinã, adeseori, atitudini de respingere din partea credincioºilor pânã chiar la pãrãsirea Bisericii noastre strãbune ºi trecerea în rândurile unor culte neoprotestante. Evident, printr-o asemenea mãsurã, statului nostru ar continua sã-i revinã obligaþia de a asigura, în continuare, fondurile necesare în vederea reparãrii ºi întreþinerii lãcaºelor de cult cu valoare patrimonialã. Profit de aceastã intervenþie pentru a putea atrage atenþia faþã de cult, aspect foarte important dupã pãrerea noastrã, cã se impune eliminarea oricãrui ajutor de la bugetul de stat pentru toate aceste culte care desfãºoarã acele activitãþi politice, îndeosebi, cele care sunt îndreptate împotriva Statului Român, a integritãþii sale naþionale, teritoriale ºi statale. Nu putem tolera ca, de la bugetul þãrii, sã fie întreþinute acele culte care desfãºoarã activitãþi prin care se aduce atingere integritãþii naþional-statale a României ºi se promoveazã politici extremiste sau revanºarde, aºa cum se întâmplã în foarte multele biserici din Transilvania. Dacã aceºtia nu pot renunþa la poziþiile politice pe care le-au abordat în ultima vreme, este cazul sã se rediscute ºi sã se reanalizeze inclusiv autorizaþiile de funcþionare ale acestora ca instituþii de cult, eliberându-se eventual autorizaþii de funcþionare a acestora conforme cu tipul de activitãþi pe care le desfãºoarã, respectiv cea politicã, modificând – din acest punct de vedere – întreaga atitudine a autoritãþilor faþã de ele. Nu credem cã este corect ºi nici firesc ca anumite culte sã aibã un caracter duplicitar, total ostil þãrii pe teritoriul cãreia îºi desfãºoarã activitatea. Sã se înþeleagã bine, nu pledãm pentru interzicerea completã a activitãþii lor, ci pentru aprobarea funcþionãrii lor în concordanþã cu adevãratul lor scop: cel de promovare a unor activitãþi politice, în general revizioniste ºi revanºarde. În plus, credem cã se mai impune încã o precizare, deoarece marea majoritate a cultelor respective aparþine exclusiv minoritãþii etnice maghiare, ele au beneficiat de retrocedarea foarte multor bunuri, inclusiv a unora care nu au aparþinut de drept minoritãþilor respective, nu ni se mai pare firesc ºi nici justificat moral ca acestora sã li se asigure, în continuare, de la bugetul de stat fonduri uriaºe pentru a le folosi, aºa cum se vede în prezent, în acþiuni de ostilitate declaratã împotriva României ºi a poporului român. De aceea, mai mult, cerem ca acele biserici angajate în acþiuni politice sã nu mai beneficieze de niciun fel de sprijin de la bugetul de stat ºi, în plus, veniturile acestora sã fie supuse impozitãrii, la fel ca orice activitate aducãtoare de venituri desfãºurate pe teritoriul þãrii noastre. Revenirea þãrii noastre la normalitatea pe care o aºteptãm cu toþii presupune ºi clarificarea raporturilor societãþii ºi instituþiilor statului cu cultele ºi deservenþii acestora. Lucrurile nu se pot rezolva prin mãsuri stupide asemenea celei sugerate, în mod cretin, de un ciumpalac parlamentar în cãutare de popularitate ieftinã.


nr.1 n octombrie 2010

sonetul lunii

cronica literarã actualitatea literarã 3 Ciprian Muntean: Din oricâte clepsidr e clepsidre

55 plouã e frig ºi mã gândesc la tine dragostea mea beau cafea ºi fumez ºi mã-ntreb dacã ºi tu te gândeºti la mine dacã mãcar un gând de-al tãu o ia prin ploaie gol dansând aiurea ºi ud leoarcã întâlneºte gândurile mele dar e foarte puþin probabil sã fie aºa când plouã mai ales când plouã când în dragoste cel care iubeºte vrea sã fie el cel mai iubit ºi cautã dovezi ºi aºteaptã ºi un singur strop de iubire pe buze ca o picãturã de ploaie pe frunze i-ar fi de ajuns e secetã mare în dragoste ºi dacã plouã ºi dacã e frig nimic nu rãcoreºte sufletul arºiþa lui se întinde pustiitoare pânã la gânduri pânã la îndoieli ºi împreunã cu ele arde totul în cale ºi arde ca o torþã vie fiinþa ca un foc mistuitor mã gândesc la tine dragostea mea dacã ºi tu te gândeºti la mine cu dragoste

Nicolae SILADE

Poºta Veche ºi Bazarul, la 1900

Catrene prezidenþiale, de Ion Fãrcaº Cartea “Catrene prezidenþiale” a apãrut la editura Nagard, în anul 2010. Autorul ei, Ion Fãrcaº, face parte din generaþia “optzeciºtilor”, în sensul cã el este un simpatic octogenar al cãrui spirit ºi condei nu au astâmpãr. Are la activ ºase cãrþi de epigrame ºi catrene, dar ºi cãrþi de poezie. Vitriolul peniþei are drept target pe preºedintele-corsar pentru douã mandate, Traian Bãsescu. Cele o sutã de catrene sunt un adevãrat “omagiu” adus celui care a bãgat România în mediul sãu preferat, adicã la apã. Prin comportament ºi prin limbajul sãu colorat,Trãienicã al nostru este un izvor generos de material umoristic, fapt pe care Ion Fãrcaº l-a exploatat la maxim. Umoru-i benign muºcã cu osârdie derapajele preºedintelui: “Scrie ºi pe arpagic,/ªi pe flori de sunãtoare:/Pe copil sã-l baþi de mic,/Sã-þi dea votul când e mare” (Copil bãtut de Bãsescu în 2004, pag.14). Luat de tsunamiul puterii, Traian Bãsescu, cel mai important actor al scenei politice româneºti, a apelat la voturile românilor din diaspora, pentru a-l putea trânti pe Mircea Geoanã la ultimele alegeri: “Ca din puºcã au venit/ Gloanþe “oarbe” din afarã/Ce prin vot au stabilit/Cum se va trãi în þarã” (B: I-am ciuruit! ...cu diaspora, pag. 20). O fi el preºedinte, dar ca un fost lup de mare a rãmas cu obiceiul ridicãrii pãhãrelului cu tãrie pentru a-ºi iriga Sahara din gât: “La întrecerea-n pahare,/Când vãzu-n desfãºurare,/ªeful cât de mult o duce,/Gigi ºi-a fãcut o cruce” (B. ºi Becali la birt, pag.21). Cu privirea-i sprinþarã ºi ceacârã cautã eternul femin, de preferinþã blond, cãci suntem plãsmuiþi din slãbiciuni

omeneºti, tolerate de semeni: ”Cã Traian, doar la scrutin/ E serbat ºi la Antena;/El s-ar vrea ºi Constantin,/Sã serbeze cu Elena” (Bãsescu ºi onomastica, pag. 21). Supãrat pe faptul cã sunt prea mulþi parlamentari, a pus-o de-un referendum, prin care consulta “boborul” dacã vrea o camerã sau douã. I-a ieºit ºi de data asta: “boborul” hotãrât-a, o camerã: “Cu ocazia votãrii,/Unicameral cerurã;/Însã fãrã legea þãrii,/Camera va fi ...obscurã” (B. ºi parlamentul cu o camerã, pag.24). În goana lui dupã popularitate, a devenit celebru prin numeroasele sale bãi de mulþime: “Bãsescu, ºtie oriºicine,/Cã face baie de mulþime,/ªi asta nu numai o datã.../Cã Dâmboviþa-i poluatã” (Pentru popularitate, pag. 24). Generos în promisiuni electorale, a promis electorilor marea cu sarea ºi cã va fi adeptul schimbãrii: “I-a spus soþia la plecare:/-E nevoie de schimbare!/Dânsul acceptã: -Sunt gata.../ªi-a schimbat pe loc... cravata” (B. la confruntare, pag. 31). Pãpuºar neîntrecut, a fãcut ceea ce a vrut cu marioneta Boc, punându-l într-un con de umbrã, el fiind “de facto” prim-ministru, lucru pe care Boc l-a contestat totdeauna: “Boc refuzã eficace/Cã Bãsecu umbrã-i face;/Cum sã-i facã umbrã, oare,/Dacã-l vede ca pe-un soare?! (Independenþa lui Boc, pag. 33). ªi, cum tot ce-i mult nu-i sãnãtos, ne oprim aici, nu de alta dar riscãm sã murim de râs. Scriind odatã despre epigramã, ªerban Cioculescu spunea cã: “Epigrama, ca ºi poezia în genere, nu admite mediocritatea”. ªi Ion Farcaº are ºtiinþa de a fi tot timpul departe de ea. De mediocritate, bineînþeles. Mircea ANGHEL

Volumul de versuri Din oricâte clepsidre de Ciprian Muntean, apãrut în 2009, la Editura Nagard din Lugoj, are douã mari teme, iubirea ºi timpul, împletite atât de strâns, încât creeazã un tot inextricabil. Cãci motivele “fortuna labilis” ºi “fugit irreparabile tempus”, cu vechi state de serviciu în literatura universalã, sunt prezente în versurile autorului nostru numai accidental. Dominã tema unirii iubirii cu timpul. Timpul este receptacolul iubirii, mai mult decât un simplu cadru, iar iubirea nu poate evolua decât în timp. Ea poate deveni însuºi timpul: la un moment dat, trupurile îndrãgostiþilor sunt pur ºi simplu niºte clepsidre. Ca receptacol al iubirii, timpul este surprins pe o scarã largã, de la concretul puternic, la abstractul înalt. El devine un personaj forte, învins numai de iubire: “noi cei care ne hrãnim cu dumicatele cãzute de la masa bogatului timp” (p. 91); “Citeºte-o iubito,/ pânã degetele timpului nu o ating,/ pânã gura lui însetatã nu va sorbi dintr-însa/ esenþa cuvintelor”. (p. 21). Întoarcerea în timp duce pânã în paradisul de dinaintea pãcatului originar, care conþine veºnic cãutata iubire: “Înaintez neînduplecat prin rai,/ cu gândul cã ne vom întâlni/ la umbra unui mãr neroditor, înainte de apus”. (p. 36). Un motiv al timpului este ploaia devenire în declin, vreme care se scufundã, verticale finite. Potenþatã de ploaie, carapacea timpului devine apãsãtoare, în intimitatea aducãtoare de gelozie: “Ploaia haºureazã faþadele caselor./ Ne privim cu interes reþinut./ Ceºtile de cafea, aºezate pe masã, ne pândesc.// Timpul îþi sãrutã pe rând: buzele, care stau în supãrare ºi/ nu mai rostesc cuvinte suave,/ gâtul de pe care eºarfa de luminã se destramã,/ braþele, minutare delicate învinse în ore nocturne,/ gleznele neliniºtite în strânsoarea pantofilor cu toc./ / Sunt acoperit de gelozie/ ca mecanismul unui ceas defect, oxidat pe-alocuri”. (p. 39). Pierderea în timp ia, uneori, aspectul scufundãrii în valuri: “Plaja pãstreazã încã urmele paºilor,/ riduri într-un îmbãtrânit obraz de nisip,/ ca ºi cum timpul nu a îndrãznit/ sã acopere cu uitare clipa în care/ ochiul nemuritor al mãrii a înghiþit/ pânã ºi himerele trupurilor noastre muritoare”. (p. 41). Înecarea în valuri/ în timp poate semnifica sfârºitul iubirii. În momentele rare ale împlinirii, timpul este ritmat de bãtãile inimii iubitei: “ora datã de bãtãile inimii ei”. (p. 53). Timpul devine robul sentimentului: “trãiesc bogat în sãrãcia timpului”. (p. 52). Iubirea cea mare este dincolo de

timp: “Ochii, buzele, mâinile, îndrãgostite de sunt,/ nisipurile miºcãtoare ale timpului nu le pot înghiþi,/ pentru cã îndrãgostiþii nu pãºesc niciodatã/ pe nisipurile miºcãtoare ale timpului”. (p. 53). Când timpul se estompeazã, iubirea se întãreºte în urma agresivitãþii unor elemente primordiale (apa, frigul): “Obrazul mi-era pe jumãtate îngropat/ în mâlul adâncurilor,/ când un deget al mâinii desprinse din alge/ l-am dus la buze ºi luna a tãcut/ ºi n-a mai mãrturisit ce a vãzut”. (p. 62); “Simþeam frigul ca un bisturiu/ fãcând mici incizii pe obrajii noºtri/ ºi ne strângeam în braþe pentru a îndura”. (p. 63). Miºcãrile iubirii stãpânesc timpul, modelândul: “la fel de încete, oprind timpul,/ la fel de misterioase, adâncind timpul,/ la fel de neaºteptate, uitând timpul”. (p. 76). Iubirea înseamnã evoluþiile, uneori puternice, alteori abia perceptibile ale sufletului, emoþia, sentimentul discret ºi pur, lipsa oricãrei atracþii carnale, permanenta tendinþã de comuniune spiritualã, având ceva din cunoscuta viziune a sentimentelor a lui Nichita Stãnescu: “M-am oprit în loc, uimit de strãlucirea ochilor tãi,/ inhalând acel sentiment ciudat/ ce smulge parfumul din flori.// ªuviþe de luminã îmi acopereau fruntea./ Îmi lãsasem privirea peste trupul tãu ca pe o cãmaºã,/ îmbrãcându-te cu o emoþie copleºitoare.// Clipele se ridicau ca niºte zmeie/ spre un orizont invizibil, apoi se pierdeau/ ºi glasul meu se spãrgea peste lume:/ -Vino iubito sã-þi cad, sã-mi cazi în inimã, aproape”. (p. 92). Natura ºi des întâlnitul cadru citadin devin stare de suflet, adesea accentuând forþa distructivã a timpului: “Strãzi întunecate ca niºte maxilare,/ pe care din loc în loc cresc case cariate,/ aºteaptã în noapte sã mestece timpul.// În zile luminoase se avântã buldozere în ziduri,/ excavatoare în gingiile moi ale pãmântului,/ ºantiere de lucru, multã muncã,/ extracþii de case, implanturi de case/ ºi toate pentru ca timpul sã fie mestecat cât mai bine”. (p. 81). Timpul trebuie sã fie iubit atunci când iubirea se împlineºte în el: „Atât de des ne supãrãm pe timpul care/ înnoieºte sângele copacilor, toamnã de toamnã,/ atât de des, ne supãrãm pe timpul care/ înnopteazã în inimile pãrinþilor noºtri,/ atât de des ne supãrãm pe timpul care/ înoatã departe de þãrmuri, pierind în larg,/ încât am uitat sã-l ºi iubim când ne surprinde/ îmbrãþiºaþi pe-o cale împreunã…” (p. 82). Atât de des este o poezie emblematicã, surprinzând mesajul unei bune pãrþi a liricii lui Ciprian Muntean: iubirea împlinitã depãºeºte redutabila putere a timpului. Constantin BUICIUC


4 actualitatea literarã

poezie

Anda Maria Neagoe

DECALOGUL UNUI OM CARE VINE ªI PLEACà adu-þi aminte cã inima o poþi folosi drept tãmâie dacã te grãbeºti ºi-þi crestezi obrazul cu dragostea nu-i de glumit rãnile ei sunt fier înroºit, pe mâini strãine sunt în primejdie de moarte râul din nord miroase a ambrã ºi mosc dar cel mai bine ar fi sã pretuim ce ne-a dat Dumnezeu de vrem neapãrat o concluzie la unele chestiuni de moralã, în viaþã sunt unele boli de care nu scapi niciodatã ºi sfârºeºti la fel fie din plictisealã fie din tumultul nestãvilit, dragostea ºi jocul de cãrþi cu-aceste epidemii omeneºti calmantele îºi aratã stângãcia, în viaþa sa nu-þi permiþi nici un moment de neatenþie e sigur lovitura de graþie clipele pot fi înºelãtoare,ºi adevãrul înºelãtor depinde de cine îl scoate la luminã perseverenþa rãmâne memoria afarã ºi pe întuneric totuna plãteºte ºi calculeazã avansul nu trebuie sã-þi baþi capul cu mine, eu sunt cronicarul, unele lucruri sunt adevãrate altele trãite ºi celelalte nu sunt incluse în cronicã pentru cã nu prea ne intereseazã decât inima de ea dispunem în viaþã ea e voia Domnului legile lor se cer a fi respectate nu te opri din pricina vremii dupã cum vezi dragostea e un terorism moral depinde de împrejurãri întotdeauna se sprijinã pe umãrul stâng nu uita alege visul dacã e nevoie sã-þi închipui ceva.

Anda Maria Neagoe, de profesie medic specialist medicinã de urgenþã/medicinã de familie, a debutat în poezie în anul 1982, în revista “Orizont”. A publicat apoi în Forum Studenþesc, Convorbiri literare, Luceafãrul, Contemporanul, Familia, Echinox, Tribuna, Orizont ºi a obþinut câteva premii naþionale, în anii1983, 1984, 1985 ºi 1986. Între anii1998-2004, a fost preºedinta Clubului cultural “Pro-Arte” Lugoj. Este membrã a Societãþii Medicilor Scriitori ºi Publiciºti (din 2002) ºi a Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori ºi Publiciºti (din 2003). A debutat editorial în 2002 cu volumul de poezie “Poem pentru o cauzã”. Referinþe critice: “Anda Maria Neagoe este o poetã care ºi-a luat destinul pe cont propriu. Primul sãu volum este unul unitar ºi denotã coerenþa unei viziuni desfãºurate la scara întregului. Poezia este ultima redutã a fiinþei, iar Anda Maria Neagoe a avut curajul sã resuscite poezia cu iz sentimental ºi nu sentimentaloid. Poezia nu e doar o tehnicã purã, textualism, ci sentimentul adevãrat, acela care te frisoneazã, iar poeta noastrã a creat o astfel de poezie. Într-o vreme în care toþi dau buluc la porþile gloriei, eu aplaud negraba Andei Neagoe, care este doar poetã ºi rãmâne o poetã adevãratã.” (Adrian Dinu Rachieru) “Acum citesc manuscrisul ce stã sã facã pasul care conºfinþeºte un nou “nume adunat pe-o carte”, cum spune Tudor Arghezi, de care se apropie cu rãbdarea drumului pânã la debut, eveniment unic în devenirea scriitorului. Arhitectura volumului “Poem pentru o cauzã”, modalitãþile de exprimare, rigoarea ºi fluidul surprinzãtor al cãutãrilor de artã, frenezia mãritatã cu înþelesul nou al verbului timpului, limbajul ºi ideea sunt cântãrite la o balanþã irealã la care are acces numai poeta care se înscrie azi întrun joc cu stelele ºi-o vrajbã cu neînþelesurile noi. Anda Maria Neagoe mi se pare cã intrã, acum, direct în elita liricii a cãrei plãmadã este într-o astralã ãveanu) fierbere.” (Anghel Dumbr Dumbrã “Atunci când nu doreºte sã catagrafieze realitatea, poezia Andei Maria Neagoe are o ºtiinþã aparte de a te face pãrtaº unei confesiuni directe, parcã anume scrisã pentru Cititorul Textelor Ei. Dacã o asemenea relaþie stã, îndeobºte, în inventarul implicit al poeziei, autoarea adaugã acestui accent fatic o ºtiinþã aparte unde pune în relanti scurgerea versului. Ele, versurile, par a se desluºi într-o gravitatie a visului. Cu adânci tãceri între un enunþ ºi altul, cu ambiguitãþi ce se recompun între notaþii “casnice” ºi înfiorate metafore. Toate acestea ºi fiindcã “duminica/rãmâne/la intercel T olcea) secþia/metafizicii/cu bãtãile inimii”.” (Mar (Marcel Tolcea) “Poemele semnate de Anda Maria Neagoe, medic de profesie, ºi se prea poate ca aceasta sã fie o notã particularã, subtilã care a permis autoarei, sã treacã de la raportul fizic al omului cu lumea, la raportul spiritului interior, sunt imaginea unei apologii a trãirii. O poezie de stare. Nu incifrãri, nu cãutari expresive ºocante, de tipul… experiment. Nicidecum. Aici, textul e cizelat, cuvântul poetic trebuie sã-ºi arate o anume faþã, sã sugereze o anume nuanþã ºi asta er onica Balaj) se ºi întâmplã.” (V (Ver eronica “În condiþiile neprielnice în care ne zbatem, se iveºte totuºi cineva care se dedicã unei cauze: încercarea de a aduna laolaltã pe cei rãmaºi mânuitori ai condeiului prin partea locului. Acel cineva se numeºte Anda Maria Neagoe, conducãtoarea cenaclului literar ProArte. De ce s-a apucat ea de aceastã ingratã treabã? Cine ºtie?... De prea mult suflet, sã zicem. Recent a scos ºi un volum de versuri. Iarãºi, de ce? Cãci a ivi pe lume astãzi “cuvinte potrivite” e o muncã sisificã, mult prea puþin rãsplãtitã. Ei bine, fiindcã a vrut sã-ºi dezvãluie adevãrata identitate. Ea nu e femeia mignonã ce o vezi grãbindu-se pe stradã, nu e medicul ce-ºi fluturã halatul alb pe culoarele spitalului, e cu totul altcineva: un om ce nãzuieºte spre frumos. Un om care ºtie sã vadã dincolo de aparenþe, cotrobãind printre nenumite lucruri, de unde se întoarce oferindune în cãuºul palmelor pietre scumpe ºi frânturi de curcubeie.” (Dan Floriþa Seracin)

nr.1 n octombrie 2010

VÂNTUL CARE RÃSFOIEªTE FRUNZELE Sunt singurã ºi nu ºtiu de ce obicei lumesc, sfãtuitor ºi luminos, îmi aud pãrerile de rãu sub piatra râului din sânge-am prins puteri nebãnuite, e sângele meu în venele mele, atât de aproape ºi uneori atât de departe de mine e înþelept ºi-nseamnã fiecare gest pe caldarâmul din faþa porþii mã striga pe nume ºi-mi arunca o vâslã pe þãrm, ºi-n joc, mânuiesc sabia

DESPRE DRAGOSTE DIN NOU demon fãrã sã închidã un ochi încredinþat cã ea dragostea e doar o poruncã Dumnezeiascã îndoiala stãruie clipesc puþin nu te încrezi niciodatã pânã la capãt

DEMULT FUSESEM LEMN DE CORN, AZI AM DEVENIT CEDRU-PÃDURE bucuria vine preþ de-o clipã nu trebuie pierdutã din vedere frumoasa dãruire nebunie ºi durere clipã de timp sau timp de bucurie în viaþa sterilã ce murmurã zelos: azi, mâine ºi aºa mai departe….

DUPÃ O VREME, VÂNT DE MARTIE strada e bãtutã de vânt,picioare ºi roþi, uneori imprecise, întoarse din drum dinspre râu, adiere de martie nimic exigent, sunet asemenea paºilor liniºtea-n neliniºtea vremurilor vântul de martie ne þine

în mânã speranþa adunatã în paºi, în roþile ce nu înceteazã a se juca de-a drumul dus-întors înþeleapta rutinã numai vântul de martie dupã o vreme seamãnã dor de ducã… zdrobit, ascuns sub marºul paºilor,al roþilor, nu vã înduioºaþi se repetã mereu, în fiecare primãvarã, nu-l dispreþuiþi e-un exerciþiu ce mascheazã o inimã ieri, astãzi ºi mâine, în fond, poate fi ascuns, obicei lumesc într-un mugur de salcie, bãtut de lumini curatã risipã…

TRECUTE RÃSPUNSURI ªI ÎNTREBÃRI n-o sã ºtim de unde ni se trage pierzania din comoditate plictiseala rãbdarea ei sau pentru cã s-ar putea sã-þi placã mult cãlãtoriile trupul meu are de la o vreme maniere distinse scrie sau ºtie poveºti misterioase repereazã insectele precum un punct cardinal se surprinde vorbind foºnetului vântului doreste ca ordinea sã fie respectatã ºi priveºte din când în când peretele din stânga cel mai rãu e cu inima cãci îi poate schimba direcþia cu respect ºi încetiºor soarele ºi luna strãlucesc mereu în acelaºi timp rãspunsurile sunt þinute-n corset precum amintirea clipelor fericite cu prestanþã recunoaºtem realitatea periculoasã despre ea atât, nimic mai mult...

SENS ªI MÃREÞIE Supraveghetorii rãzboiului: despre iubire dacã n-o înþelegi, precum miºcãrile zilei. nu-mi cereþi sã-i învãþ discursul…. mãºti de gaze pe faþã grimasã fãrã justificare, cu dragostea este ca la rãzboi graþios ºi desfrunzit vine iarna ºi rãmâi în tranºee, soldat mãrºãluind pe trudnicul drum.

NU M-AM ÎMBOLNÃVIT DE UITARE prin pãrþile astea nu se ºtie nimic vieþile unora docile zilele adunate în sertare n-am sã le dau în vileag nici o tainã pânã la urmã în capãtul zilei nu-mi place zãpada luna aleargã în beznã învinºii nu sunt învingãtori numai versurile pot fi schimbate discursul niþel inversat de Crãciun nu e bine sã fii strãin pentru tine însuþi cântã sângele adevãr sau minciunã nici nu e bine sã-þi permiþi libertãþi precum nu-mi place zãpada nu mi-a plãcut vreodatã renunþ sã spun acest lucru de Crãciun e bine sã ai relaþii normale cu lumea altfel nimeni nu-ºi poate þine firea ºi te trezeºti în miezul zilei ce sã faci viaþa e grea zãpada a nimerit în inimã, nu m-am îmbolnãvit de uitare…

CAPRICIU DUMINICAL dragostea nu se devalorizeazã cu timpul ce n-a trecut destul ori e-un cameleon ce se amestecã-n toate timpurile suferã mereu teama de ridicol se acutizeazã ºi n-o putem ajuta pentru a nu deveni o obsesie tu ºi eu în vremurile acestea cu duioºie pãrãsim masa de lucru ne pãstrãm forþele pentru ceva ce-ar putea avea câºtig de cauzã mutaþii din firea umanã, osânda dragostei, mereu. duminica rãmâne la intersecþia metafizicii cu bãtãile inimii stea sobrã cu adevãrat fãrã voluptatea prosperitãþii, într-o parte a acrobaþiei sociale capriciu sfâºiat în bucãþi adevãrului nu-i putem sta în cale vremii, aºijderea...


nr.1 n octombrie 2010

prozã

Constantin BUICIUC

Mititeii sub clar de lunã Întotdeauna mi-au plãcut mititeii. Erau ºi sunt mâncarea mea preferatã, alãturi de cartofii prãjiþi ºi de crenvurºtii cu muºtar. Desigur, ºi mititeii îmi plãceau cu muºtar, apoi cu pâine proaspãtã (nu prea multã) ºi cu bere rece. Era o combinaþie inevitabilã, numitã „mimube” (mititei – muºtar – bere), în limbajul specialiºtilor. Mâncam mititei cu o poftã de sfârºit de lume, ori de câte ori aveam ocazia. De aceea, m-a durut profund (aproape la fel de mult ca îngrãdirea dreptului la opinie) lipsa acutã a mititeilor în mulþii ani din urmã ai epocii de aur a lui Nicolae Ceauºescu. Valorile ridicate ale aurului epocii din ultimii (prea mulþi) ani ai mult iubitului comunism treceau cu mult deasupra insignifianþilor mititei – un produs, de altfel, capitalist sutã la sutã. Toatã lumea ºtia cã mititeii au apãrut în Bucureºti, în a doua parte a secolului al XIX-lea, când un faimos cârnãþar nu a mai avut intestine de animale cu care sã-ºi înveleascã mult solicitaþii cârnaþi pe care îi frigea pe grãtar. Cârnãþarul s-a descurcat de minune: a micºorat cârnaþii, le-a adãugat grãsime ºi bicarbonat care sã þinã legatã carnea ºi s-o umfle puþin, apoi a fript pe grãtar cârnaþii mai mici, fãrã înveliº. Noii cârnaþi erau numiþi, la început, „gãluºte de carne”. În a doua zi dupã declararea Independenþei României, în 1877, un deputat al cãrui nume, spre ruºinea mea, l-am uitat, a comandat, la un restaurant din Bucureºti, „mititei ºi o baterie”. “Mititeii” erau proiectilele (mai mici ca dimensiuni) cu care tunurile româneºti au rãspuns, la Calafat, canonadei turceºti de la Vidin, de peste Dunãre. Iar „bateria” nu însemna, la restaurant, “trei tunuri”, ci “douã sticle de vin ºi una de sifon”. În acest fel, “gãluºtele de carne” au fost înlocuite cu “mititeii”. Cel puþin, aºa spun specialiºtii. Dar aceste lucruri, cu conotaþii lingvistice (etimologice), eu le-am aflat târziu. Pânã atunci, dar ºi acum, iubeam (iubesc) mititeii fãrã rezerve, dincolo de istorie ºi de etimologie. Când aveam ocazia, mâncam mititei, cu o poftã de cãpcãun din basmele franceze. În ultimii (prea mulþi, cum am mai spus) ani ai lui Nicolae Ceauºescu, aºteptam cu febrilitate zilele de 1 Mai ºi de 23 August. Atunci „se bãgau” ceva mititei, la tarabele de la serbãrile populare de dupã defilãrile mobilizatoare (rimã involuntarã, scuzaþi!). Într-un an, dupã defilare, am mâncat rapid puþinii mititei, am bãut bere ºi “m-am matolit”. Eram însoþit de buna ºi rãbdãtoarea mea soþie ºi aveam o þinutã partinicã, mobilizatoare: costum cenuºiu, cravatã neagrã, cãmaºã albã. M-a jenat faptul cã nu l-am putut saluta cum se cuvine pe un fost elev al meu, un bãiat brunet, cuminte, cu mult bun – simþ. El m-a salutat cu deferenþã ºi mi-a spus cã mi-a fost elev (adãugând cã îl cheamã Igna). Eu am îngãimat niºte cuvinte ininteligibile. Desigur cã nu mititeii mi-au fãcut festa, ci berea obligatoriu însoþitoare. Dupã Revoluþie, lucrurile s-au schimbat fundamental. Mititeii au apãrut pe toate drumurile. Numai bani sã ai. Într-o vreme, mâncam mititei (porþie fixã: opt mititei, douã chifle sau douã felii de pâine, douã sticle de bere) la un butic de sub poarta unei clãdiri

cu valoare istoricã. Apoi, când buticul nu a mai mers, m-am mutat în piaþã. Era toamnã, soarele argintiu, slab, dar cinstit, pur, lumina printre frunzele ruginii ale viþei – de – vie (sunã poetic, nu?) ºi eu primeam mititeii bine prãjiþi ºi berea aferentã, la o masã albã, de plastic, ascunsã privirilor curioºilor. Apoi, luni bune (cred cã mai mult de un an), am mâncat mititei, de calitate, la un restaurant de la marginea oraºului. Îmi plãteam factura la curentul electric (casieria era mutatã, temporar, la marginea oraºului, cãci cea din centru era în renovare), apoi mergeam la restaurant. Mititeii erau foarte buni, dolofani, bine prãjiþi, bine mirositori, bine coloraþi, mai ales cã erau aduºi de o chelneriþã de milioane: o blondã înaltã, cu un zâmbet puþin trist pe faþa ei armonioasã, a cãrei luminã era cumpãnitã de ochii negri, melancolici, cu un surâs ascuns în ei. Blonda chelneriþã avea sânii

metalice. O micã orchestrã asigura un fond muzical, pe care, acum, dupã foarte mulþi ani, îl gãsesc cã era discret ºi de perfect bun – gust. În amintirile mele, toate acele escapade la grãdinã, la care participam tatãl meu, mama mea ºi eu, aveau loc, desigur, vara, dar, neapãrat, la începutul nopþii, cu un cer senin ca lacrima, pur, de un albastru închis, spre negru, fãrã stele, din cauza lunii pline, rotunde, galben – alburii, cu o luminã învãluitoare, romanticã, plinã de vrajã. Stele nu se vedeau atunci, dar lipsa strãlucirii lor clipitoare, ezitante, era compensatã de cântecele care se propagau peste apã. Bãrcile lungi, ascuþite, erau lansate ºi traversau valurile negre ale râului pânã spre centrul liniºtit al oraºului. Pãrea cã oamenii dorm, dar nu era riguros adevãrat. Unii vâsleau, pãtrunºi de vise de iubire, iar alþii, cum eram eu, de pildã, mâncau mititei. Mititeii primei mele copilãrii erau magnifici. Nu ºtiu ce puneau

Restaurantul Bristol, la 1905

sculpturali, tremurând uºor sub decolteu, ºi picioarele lungi, cabrate, cu pulpele curbându-se uºor spre coapsele armonioase, unduite sub fusta neagrã, strâmtã ºi puþin cam scurtã. Dar ºi aceastã oportunitate a dispãrut destul de repede: casieria s-a mutat în centru, restaurantul „a plecat” în altã parte, iar chelneriþa cea blondã, cu zâmbet irezistibil, a dispãrut în eter. Parcã a furat-o vântul ºi a propulsat-o, vrând – nevrând, în inaccesibilele înãlþimi albastre, azurii. Poate cã ea pluteºte acum, lebãdã graþioasã, tristã, printre galaxii. Cert este cã, în ultimii ani, m-am mutat la un local din centrul oraºului. Mititeii erau buni, condimentaþi sau nu, bine fripþi sau nu, iar berea era rece, la halbã sau nu. Mergeam destul de des la acel local, însoþit de un prieten, un ziarist talentat, un flãcãu tomnatic, în cãutare de iubire, cu un zâmbet larg, cu o faþã rotundã, ochii vii, veseli, ºi pãrul uºor cãrunt, dându-i o distincþie prematurã. Prietenul acesta al meu, dupã ce am mâncat pe cinste (a câta oarã?), m-a întrebat cu un zâmbet: „Totuºi, de ce îþi plac atât de mult mititeii?” Sper sã-i fi dat un rãspuns adecvat, pe care îl reproduc aici, cu modificãri minime: „Cred cã e o boalã din copilãrie, de care nu mai pot sã scap ºi, probabil, nu voi scãpa toatã viaþa. Când eram mic, aveam ºapte – zece ani, pãrinþii mei mã duceau, o datã pe an, la o grãdinã de varã, din apropierea casei noastre. Grãdina era pe malul râului, avea pietriº mãrunt pe jos, scaune de metal rabatabile ºi mese cu picioare

bucãtarii în ei, dar mititeii, bine prãjiþi pe grãtar, cu un miros înnebunitor, erau elastici: muºcai din ei ºi se presau, sub apãsarea dinþilor, apoi se spãrgeau, iar gustul de atunci nu mai este de gãsit acum. Mititeii copilãriei mele au dispãrut o datã cu copilãria mea. Recunosc, spãºit, cã mititeii erau produºi în vremea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej – un feroce (nu mã îndoiesc) dictator comunist. Dar acei mititei, devoraþi de mine numai o datã pe an, nu mai existã. Aºa cum nu mai existã nici copilãria mea! Niciodatã nu am mai mâncat mititei aºa de buni ca aceia din prima mea copilãrie, sub clarul de lunã, alãturi de pãrinþii mei. Nu mai existã nici ei: tatãl, un bonom chel, puþin burtos, bun ca pâinea caldã, tolerant, îngãduitor, ºi mama, puþin mai expansivã, dinamicã, dar ºi ea plinã de bunãtate, de înþelegere. Am cãutat ºi caut mereu acei mititei! Nu i-am gãsit ºi mã tem cã nu-i voi gãsi! Unii oameni, care au întâlnit iubirea cea mare în tinereþe ºi au pierdut-o, o cautã toatã viaþa ºi nu o gãsesc. Alþii, care nu au gãsit iubirea cea mare în tinereþe, o cautã, la fel, toatã viaþa ºi, desigur, nu o gãsesc! Eu, mai puþin posedat de înalturi, mi-am gãsit mititeii vieþii în fragedã copilãrie. Apoi ei au dispãrut, au fost înghiþiþi de apele învolburate ale vremurilor. Îi caut de zeci de ani, mâncând mii de mititei. ªi tare mã tem cã nu-i voi gãsi niciodatã!” Prietenul meu, cãrunt prematur, zâmbi larg ºi mai comandã o porþie de mititei. O voi putea mânca?

actualitatea literarã 5 Pãrintele, negru de supãrare, s-a dus atunci la mãnãstire, sã se roage moaºtelor Sfântului Arsenie. -Sfinte, se rugã el, îngenuncheat în faþa raclei rãmase pe veci deschisã, fiindcã singurul miros ce venea de la duhovnicul mort ºi trecut între sfinþi nu era cel de hoit, ci miros de zambile ºi de fân uscat toamna târziu. -Sfinte, lumea vorbeºte, încât ponegrit sunt ºi eu între oameni. Nimeni nu scapã neghiobiei gurii omeneºti. Dar tu ºtii, de acolo din Cer Cer,, cã nimic nu e adevãrat din ce se spune, ci prin aºa vorbe doar defãimat ºi înjosit sunt. De-ar fi numai asta, m-aº purta cu dârzenie ºi smerit, dar dar,, de parcã atât nu ar fi de ajuns, niºte inºi vrãjmaºi s-au repezit ca ereþii asupra tihnei vieþii mele, furândumi parcã lumina ochilor ochilor,, pe fiica mea. E peste puterile mele sã îndur îndur,, încât cerºesc îndurare cerului. Netrebnic sunt, neisprãvit sunt, neputincios ºi scârnav scârnav,, aidoma oricãrui om, dar mãcar strãdaniile de-a fi bun ºi drept, rugile cãtre sfinþi spre a-mi fi oferite îndurarea ºi îndreptarea din pãcat, ca ºi dorinþa de-a nu cãlca poruncile divine, sã fie acelea care sã mã ajute sã capãt nepãrtinire din partea ta. Mã rog cãtre tine, Sfinte Arsenie!

Dan PERªA:

(fragment de roman)

Ruga pãrintelui Sorescu Fie sfânt sã fii, aflat în ceruri ºi mulþimea grijilor omeneºti, de le afli, tot îþi sictir,, nu-i aºa? TTee porþi ca suflet printre suflete ºi chiar de nu-þi vine sã cad cu sictir priveºti înapoi, pe pãmânt, tot te uiþi la puzderia gloatei omeneºti ºi ruga acelora care, fie de nu-s în stare sã se îndrepte din pãcat, dar au vorba izvorând din suferinþã, þi-o iei ca pe-o povarã. Aºa ºi Sfântul Arsenie, fu jenat de ruga pãrintelui Sorescu, mare scofalã sã-þi pierzi fiica, sunt pe lume altele mai rele, iar dintre fiice, câte oare nu s-au pierdut, mai toate, cã doar sunt neam cu Eva cea netemãtoare, gata sã-ºi bage nasul peste tot, nesocotind poruncile divine, d-apoi pe cele pãrinteºti! Dar Sfântul Arsenie, rãposat de scurt timp întru Domnul, cum sã poatã oare nesocoti rugile omeneºti, când pe pãmânt Dumnezeu i-a dat nu altã menire ºi nimic alta n-a fãcut, decât sã-i asculte pe oameni ºi sã caute, dupã putinþa-i, sã-i scape de pãcate, bolovãnoase ca pietrele de moarã. Aºa încât, îndatã ce auzi vorbele pãrintelui, Sfântul sorbi adânc în pieptul sãu eteric eterul vãzduhului Ceresc ºi porni sã întrebe în dreapta ºi-n stânga ce ºi cum ar fi de fãcut ºi din vorbã-n vorbã, umblând el din suflet în suflet, aflã cã între proteguitorii omenirii, mai mari sfinþi ca Sfântul Gheorghe ºi ca Sfântul Ilie nu sunt. Numai cã, apoi, Cerurile sunt atât de largi, încât oare încotro ar fi sã apuci ca sã-i afli pe sfinþii cei mari, spre urechea cãrora sã porþi vorba unui biet obºtean, fie el preot, uns cu har de Bisericã, dar altfel om ca toþi oamenii: chiar dacã înfrânat, împãtimit, chiar dacã în rãzboi cu pãcatul, pãcãtos. Aºa cã, în curând, Sfântul Arsenie aflã cã nici în Cer cãile nu sunt drepte, mai puþin încurcate decât pe pãmânt, ba dimpotrivã, sunt ºi mai încâlcite, spre a fi pavãzã neprevãzutului. Au oare nu fiece mirean, bun-rãu, deºtept ori cât îl taie capul, fie slujitor al Domnului sau fãrã ºtire al Satanei, ce alta îºi doreºte, când lasã Valea Plângerii, pãrãsind viaþa pãmânteascã, dupã cum e scris oricui, dacã nu sã pãtrundã în Rai, ca sã afle laptele cel dulce ºi mierea cea înmiresmatã? Mai va! Linge-te pe bot de aºa dulceþuri! Contra acestora, ce în bunul lor plac s-ar sustrage Judecãþii de Apoi, trecând de-a dreptul între neprihãniþi, ori chiar de-a dreapta TTatãlui, atãlui, Cerurile sunt într -atât într-atât învãlmãºite. Le-o fi vãzut careva de pe pãmânt? Aº. Altfel le-am ºti (fie de nu leam crede)… Încât Sfântul Arsenie bãtu cale lungã, sã-i ajungã, cu poalele sutanei suflecate, ca sã nu se-nmoaie în azurul ceresc ºi sã nu se zdrenþuiascã prin bolovãniºul norilor norilor,, pe cãile Cerurilor cele neºtiute de mireni ºi de toþi pãmântenii laolaltã ºi de nici un om, oricât ar fi de învãþat ºi destoinic. Unde-a ajuns ºi dupã câtã vreme, e greu de spus, fiindcã mãsurile cereºti, nici în ale cãilor cãilor,, în ale timpului sau vrerilor nu se mãsurã cu mãsuri omeneºti. Noi ce ºtim e cã Sfântul Arsenie dãdu pânã la urmã de Sfântul Gheorghe, cel încãlecat ºi cu suliþa în mânã, iar dupã ce-ºi ºterse nãduºeala de pe frunte, o nãduºealã diafanã, cã doar sufletele, cum era acum Sfântul Arsenie nu asudã ca noi, oamenii, nãclãit ºi duhnitor duhnitor,, îºi porni rugãmintea: -Sfinte Gheorghe, care-ai rãpus balaurul, care faci florile sã înfloreascã ºi proteguieºti pãstorii, iatã pentru ce am bãtut amar de cale cãtre tine. TTocmai ocmai de la un pãstor ne vine rugãmintea, dar nu un pãstor de oi, ci de oameni, unul din cei unºi cu har de Bisericã, înfrânat ºi preoþind ºi duhovnicind pentru salvarea sufletelor celor pãcãtoºi. ªi povestind întreaga tãrãºenie cu fiul primarului, cu Triþã Costin, cel bãnuit de fapte rãtãcite ºi de fiica pãrintelui Sorescu, Sfântul Arsenie îl lãmuri pe Sfântul Gheorghe cam ce ºi cum se aflã treburile pe pãmânt. Sângeorz descãlecã atunci, oftând, spre a se alãtura, în picioare, vrednicului Arsenie ºi-a sta amândoi la vorbe de sfat, sau, poate, Sângeorz descãlecã spre a nu pãrea înþepenit în veºnica ispitã a rãpunerii balaurului, despre care lumea pãmânteascã din vremea lui credea cã-i mort, încât el n-ar fi rãmas, s-ar crede, cãlare ºi cu mâna pe suliþã, decât numai fiindcã ar fi adormit, spuse: -Cum sã pedepseascã, pãrinte, un sfânt pe Gicã Rasol? Cã doar din ceruri nimeni n-a inter venit pe pãmânt cu vreo faptã. TTotul otul e scris, ºtii asta, în legile intervenit divine. Nu putem da noi ajutor ajutor,, de aici, celor nãpãstuiþi, ci e o lege a firii rele în oameni, care-i duce cãtre pedeapsã. Iar firea cea rea îi va duce la ceartã pe Gicã Rasol ºi pe TTriþã riþã Costin, încât altã osândã, divinã, nu e de trebuinþã, fiind prea grea fie ºi pentru cel din urmã miºel. Noi, ce putem face de aici, e doar sã ne îndurãm de cei fãrã minte, întãrâtaþi la rele ºi smintealã. Pedeapsa, ºtii, vine în altã vreme, la Judecata de Apoi. Spunând acestea, Sângeorz sãri de-a-ncãlarea ºi porni încotro, iar Sfântul Arsenie privi în urmã cum se bãlãbãneºte coada armãsarului cel cu pas mãsurat. Iar fiindcã Sângeorz mai gândi una, având-o de spus, îºi suci trupul în ºa, strigându-i Sfântului: -ªi-apoi noi scãpãm pe oameni de pãcate, nu de belele, Sfinte, îi spuse Sângeorz pãrintelui Arsenie.


6 actualitatea literarã Nicolae Toma Planton schimbul I, în "Gar nizoanele "Garnizoanele somnului"

Dacã ar fi sã ne luãm dupã anul apariþiei volumului “Garnizoanele somnului”, Editura Anthropos, 2009, am fi tentaþi a spune ºi a crede cã autorul lui este un debutant târziu, ajuns la vârsta de 56 de ani. Nicolae Toma (despre el e vorba) este debutant numai în volum de poezie, pentru cã are la activ o bogatã scriiturã: prozã, în special ºtiinþifico-fantasticã, Revista Magazin-1984, scenarii radiofonice la Radio Bucureºti, emisiunea “La Steaua Polarã”, Revista ªtiinþã ºi Tehnicã º.a.. A frecventat o serie de cenacluri literare, “Ioan Popovici Bãnãþeanu”, “Cuvinte Româneºti”, “Banatul”, toate din Lugoj, precum ºi “Helion”, “H.G.Wels”, din Timiºoara, unde a citit ºi a publicat în revistele unora dintre aceste cenacluri. Fiind înzestrat cu un un spirit veºnic neastâmpãrat ºi o forþã vitalã deosebitã, el nu putea sã stea departe de ceea ce s-a întâmplat în Decembrie 1989, implicându-se fãrã cea mai micã ezitare în evenimentele de atunci. Imediat dupã Revoluþie, împreunã cu alþi câþiva revoluþionari, a înfiinþat ziarul “Drapelul”, al cãrui redactor ºef a fost pânã în martie 1990, apoi director, pânã la desfiinþarea lui. S-a gândit - ºi s-a gândit bine - sã scrie despre acele evenimente ºi astfel au apãrut douã cãrþi, prima în 2003, intitulatã “Lugojul, al doilea oraº liber” ºi “Revoluþia lugojeanã”, în 2005, adevarate cãrþi-document, de care niciun istoric preocupat de Revoluþie nu poate sã facã abstracþie. Actualmente, el este un reporter de investigaþii cu “vânã”, la hebdomadarul lugojean “Actualitatea”. Volumul de debut este compus din patru pãrþi: Garnizoanele somnului, Confesiunile lui Adonis, Umbra unui cuvânt ºi Confesiunile unui anonim. Cele patru pãrþi nu sunt un amalgam, ci mai degrabã un “puzzle” liric, dând volumului consistenþã ºi omogenitate. Prima parte, Garnizoanele somnului, pare a fi o filã din calendarul existenþial al poetului, aproape o lunã februarie, douãzeci ºi ºapte de zile. Poetul ºtie cã: “La început a fost cuvântul ºi cuvântul era la Dumnezeu ºi Dumnezeu era cuvântul”. De aceea, încã din Prima zi spune: “nu stârni cuvântul/într-o bunã zi se va întoarce cu oºti multe/ºi fãrã speranþã îþi va fi sfârºitul”. În zilele urmãtoare alterneazã solilocul cu dialogul imaginar cu “o rãdãcinã de cer”, cum bine definea vechea filozofie indianã, femeia. Uneori, poezia este strãbãtutã de accente de reproº, dând sentinþe dure: “cea mai cumplitã judecatã a ta/ eºti tu însuþi/ ºi oriunde te vei ascunde/ nu poþi scãpa de umbra ta/ cea mereu treazã ºi mereu neagrã/ de nepãsare ca ºi legea nenãscutã din mintea ta” (A treia zi). Treptat se trece la un registru liric diferit, plin de ecouri erotice: “te uiþi la o femeie frumoasã/ ca la o floare ºi toate credinþele acestei lumi/ în necunoºtinþã de viaþã/ te pedepsesc pentru pofta de trup/ îndemnând sã distrugi rãdãcina ei”( A patra zi). Se confeseazã apoi iubitei dându-i ºi sfaturi: “Inima ta o nepreþuitã comoarã/ De nimeni ºtiutã ºi de nimeni plânsã/ Nu sluji la doi stãpâni deodatã/ ªi nu trãi alegere grãbitã” (A noua zi). În A treisprezecea zi, continuând a visa cu ochii deschiºi, Nicolae Toma devine uºor pesimist, nemulþumit de sine ºi uºor resemnat: “Au cãzut nenorociri ºi peste mine/ M-a lovit deseori rãceala nopþii negre/ Am plâns neputinþa ºi nu m-am încrezut în inima mea/ Nimeni nu trece prin aceastã lume/ Fãrã sã fii plãtit obolul necunoaºterii de sine”. În Garnizoana somnului se viseazã mult, cuvântul devenind un adevãrat laitmotiv: “În lumea asta plinã de vise de elegii/ Cuvântului i se închinã/ Fiul omului a venit de luminã trimis/ Luminã din luminã ca un cuvânt din cuvânt spus” (Ziua a douãzeci ºi una). În ultima zi din calendarul existenþial, autorul se trezeºte din visare, se ia cu soarta la o trântã dreaptã, mutându-se sub cupola unui semn de întrebare: “De multe ori am dus cu nenorocul lupte în zadar/ De cum deschid ochii ºi cu destinul vreau sã mã bat/ E oare aceasta lumea în care nu trãiesc ci strig/ Sunt eu damnatul trecãtor prin real ºi prin vis/ Sunt oare eu sau altcineva”. În Confesiunile lui Adonis autorul e afectat de plecarea ei, de neputinþa de a o mai atinge, de tãcerea ei ce spulberã totul în cale, de vrerea de a a fi cât mai aproape de ea, dacã s-ar putea chiar contopit cu ea, având ca dorinþã: “Sã-mi pulseze inima iubirea în chemarea ta/ Cea prea târzie ºi atât de preþioasã/ Pentru însetatul deºert din mine”. Umbra unui cuvânt are pe alocuri “umbre de cuvinte”, lucru inerent aº spune eu, ceea ce nu dãuneazã aproape deloc ansamblului construcþiei poetice a volumului: “Prin pãdure dupã oi/ numãrând cu sârg scaieþii/ Te aºteptam seara la izvor/ Recitând din senin versuri”. Din Confesiunile unui anonim mã limitez a cita o singurã poezie care spune totul de la sine: “Zi de zi noapte de noapte la pieptul tãu/ Sub palma mea pielea ta nedormitã/ Ca o fiarã neostoitã îmi adulmecã pornirea/ Noapte de noapte visam ºi parcã eram o nãlucire/ Nici nu ºtiu dacã respiram/ Nu pleca nici mãcar din vis/ numai alãturi de tine/ Eternul paradis”. Planton schimbul unu în “Garnizoanele somnului”, Nicolae Toma, cu o armã încãrcatã cu talent, cu care împuºcã rãul ºi urâtul din jurul nostru, suntem convinºi cã ne va mai oferi poezie de calitate. Mircea ANGHEL

confluente

nr.1 n octombrie 2010

Lunga varã plictisitoare Patinând cu ochii prin pagini de scrieri, odatã am citit ceva care spunea cam aºa: “Nu iaste alta ºi mai frumoasã ºi mai de folos în toatã viaþa omului zãbavã decât cetitul cãrþilor”. Aºa-mi spunea mie, poate ºi altora, Miron Costin. Credul cum mi-e firea, l-am luat în serios ºi chiar am “cetit” o carte. Cum nu ºtiam ce stradã caut, am dat de una care avea drept titlu Explicarea omului. Cel care dãdea explicaþii despre acesta se numea Mihail Ralea. Mi-a plãcut foarte o zicere de-a lui. Ea suna cam aºa: “Se pot colecta mai multe acte de supremã eleganþã sufletreascã la învinºii vieþii, la rataþi, la resemnaþi decât la puternicii triumfãtori ai zilei”. Am luat cu mine zicerea. Mi-a plãcut. În gândul meu mi-am spus cã poate odatã mi se va oferi

venit lunga varã fierbinte cu al ei concediu la fel de lung. Salariul, invers proporþional cu lungimea verii. Mai pe scurt, scurt. Ratele de la CAR, încã neachitate, m-au obligat sã-mi petrec pauza dintre cei doi ani ºcolari, concediu sau vacanþã, într-o grãdinã -cum altfel decât de varã?- având un nume absolut primãvãratic, Liliacul. Era o adevãratã grãdinã de varã, mai ales dupã temperatura ce o degaja “gazonul” asfaltic împrejmuit de niºte clãdiri protectoare care nu permiteau nici mãcar o micã adiere a vreunui eventual vântiºor. Ce mai? O adevãratã saunã. Totuºi, numai berea costa. Sauna era inclusã în preþ. Din când în când, doamna Stela, ospãtãriþa noastrã preferatã, umbla în mânã cu un “ºarpe de apã”, adicã unfurtun. Apa ce-i ieºea

Cafeneaua Amigo, la 1914

ºansa de a vedea dacã este chiar aºa. ªi s-a fãcut varã. Vara este un anotimp enervant, care întodeauna se succede primãverii. E treaba ei. Nu ºi a mea. Vara gradele se aflã în desfrâu ºi mã trimit pe catafalcul bacovian în care materia, neavând altceva mai bun de fãcut, se dezintegreazã. Mã simt ca o materie ºi nu vreau sã mã dezintegrez. Panaceul? O halbã de bere rece. ªi ce este mai bunã decât o halbã rece? Evident, douã halbe, cel puþin la fel de reci! Deoarece am fost un copil neascultãtor, pãrinþii mau pedepsit. M-au lãsat sã devin profesor. Trãiam din salariul meu. ªi ce salariu? Mare, mare, de puteam sã cutreier chiar ºi primprejurul casei. ªi a

din gurã uda gazonul asfaltic, nu ºi ºlapii noºtri. Doamna Stela ne ruga frumos sã ne ridicãm picioarele sã nu ne...ude. ªi cum sã nu-þi ridici picioarele când o doamnã te roagã? Trupa de “pierde varã” de la “liliachia” grãdinã de varã era una, cum altfel?, decât eterogenã. Nu-mi place termenul. De aceea îi spun “coloratã”. Niºte profesori care îºi permiteau luxul de a bea câte-o bere, douã, nouã... nu ne plãceau mai multe, niºte pensionari fericiþi, care erau aºa pentru cã nu avusese încã nimeni ideea de a-i face la pensii (pe atunci Boc 5 era un mic copil, mai bine rãmânea aºa!), care frecau niºte cãrþi în jocul cel mai inteligent posibil, cruceaº, sau poate cruciaº

(acum sunt mult mai liniºtit, una din ele este precis corectã), niºte oameni ai muncii care aveau locul de muncã prin apropiere, deþul de rom luat din voleu având adevãrate efecte

“Se pot colecta mai multe acte de supremã eleganþã sufleteascã la învinºii vieþii, la rataþi, la resemnaþi, decât la puternicii triumfãtori ai zilei” miraculoase asupra poftei de muncã. De aceea se ºi grãbeau sã se întoarcã la serviciu. Îl basculau artistic, dintr-un ºluc. Tabloul nu ar fi complet dacã nu aº aminti ºi de tradiþionalii boschetari, uneori aurolaci care, cu o minã absolut nevinovatã ºi cu o voce care se vroia convingãtoare, îþi cerau un leu pentru a-ºi putea cumpãra o pâine. “Chelia” din gurã (pentru cei neavizaþi, lipsa totalã a rafturilor de dinþi), nu le permitea sã tritureze o pâine normalã, de aceea cu banii din “sponsorizãri” îºi luau câte-o pâine lichidã, rom, vodcã sau bere... ªi dacã femininul este prezent pretutindeni, era imposibil ca el sã nu fie prezent ºi aici. La o masã, o ea, cu o halbã în faþã ºi trãgând vârtos dintr-o þigarã, cu sprinþara-i privire, miºcãtoare precum un radar, “scana” împrejurul. Poate, poate va apãrea unul cu care sã se armonizeze cu deprinderile-i bahice, iar mai apoi sã ajungã amândoi la concluzia biblicã, dacã dragoste nu e, nimic nu e (aveþi dreptate docþilor, nu e din Biblie, e din Marin Sorescu ºi din Gheorghe Gheorghiu!), galopul foliculinei din ea dându-i ghes. Voulesvous coucher avec moi, mai pe româneºte, vrei sã ne-o tragem? Pensionari, cruceaº, profesori, bere...Slabã nãdejde. Totuºi...

Miraculos, apare un trening, care în tinereþea lui a fost violet, culoare care putea fi ghicitã doar de un restaurator de picturi, care trening purta în interiorul lui un ipochimen, stil douã oase ºi-un zâmbet, cu o faþã bronzatã tare, brãzdatã de cicatrici, adevãrate cronici vii ale luptelor purtate prin baruri, cluburi, discoteci, pentru scopuri nobile, lupte purtate în numele îmbibaþiei alcoolice permise unuia care se aflã la conducera propriilor picioare, având ca ºi cântec de luptã, un fel de haka autohton, unul din care citãm: “Tu alcool, tu alcool îþi suntem oºteni/ De la tinereþe, pân-la bãtrâneþe”. Ce mai? Un eminent absolvent al Facultãþii “Popa ªapcã” din Timiºoara, ºi nu unul oarecare, ci unul încoronat cu “magna cum fraude”. Înfãþiºarea-i caºecticã era dovada clarã cã este foarte bolnav. ªi era. Avea cancer la buzunare. Adicã parale canci. S-a aºezat la masa ei. Singuricã, singuricã, dar ºi cu mare dragoste de aproape (el stãtea de-acum cu ea la masã), l-a “adoptat” în secunda unu. I-a oferit o þigarã ºi o halbã cu bere. Era un tip dur. Faþa lui, orice ar fi fãcut el, îl trãda. Abracadabrant, durul din el a murit pentru o clipã, devenind pe moment un tip umil. A îngenuncheat în faþa ei, i-a mulþumit ºi a plusat, cerându-i niºte bani pentru a-ºi cumpãra o franzelã. Ea i-a dat. El a plecat ºi s-a întors cu o franzelã caldã în mânã, pe care pur ºi simplu a devorat-o. Fumat, bãut, mâncat, plecat. Credeam cã asta e totul. Dupã ceva timp, s-a întors având ascuns în spatele treningului fost violet un superb fir de trandafir pe care i l-a oferit. Dacã cineva mi-ar fi spus cã Shakespeare se plimbã pe la Ceasul Electric sau cã Napoleon se aflã la o cafea la “Pietroane” nu aº fi rãmas aºa de siderat. Ipochimenul a fãcut un gest de o supremã eleganþã sufleteascã. Abia acum am înþeles cu adevãrat ceea ce a spus Mihail Ralea: “Se pot colecta mai multe acte de supremã eleganþã sufleteascã la învinºii vieþii, la rataþi, la resemnaþi, decât la puternicii triumfãtori ai zilei”. Mircea ANGHEL

n Premiul Actualitatea literarã la Festivalul Lucian Blaga n Alexandra Câºlariu Alexandra s-a nãscut la 27 nov nov.. 1992, în Lugoj. A urmat clasele primare la ªcoala de Arte Frumoase “Filaret Barbu, unde a studiat pianul, iar începând cu clasa a cincea, este elevã la Colegiul Naþional “Coriolan Brediceanu”, actualmente în clasa a XI-a. Este o elevã silitoare, cu rezultate foarte bune la învãþãturã. A participat la diverse concursuri ºi olimpiade ºcolare, obþinând rezultate notabile, locul al treilea la Olimpida de limba englezã, faza judeþeanã ºi locul întâi la Concursul “Commonwealth”, cu tema Colonii britanice, Jamaica (culturã). Îi plac limbile engezã, germanã, românã, istoria ºi desenul. Dintre preferinþele sale, amintim lectura, în special poezia filozoficã, poeþii români Mihai Eminescu, Nichita Stãnescu, Alexandru Macedonski, TTudor udor Arghezi, Ana Blandiana fiind cei mai aproape de sufletul ei. Din literatura universalã citeºte Dostoievski, Gabriel Garcia Marquez, Marcel Proust ºi alþii. Printre hobby-urile sale se numãrã muzica (cântã la pian de la vârsta de opt ani, acum o face mai rar rar,, deoarece are mai puþin timp liber liber,, pregãtirea lecþiilor rãpindu-i patru-cinci ore pe zi), ambientalã, rock, hip-hop, electronicã ºi filmul, în special thrillerul, drame ºi comedii romantice. La Ediþia 2010 a Festivalului de Poezie “Lucian Blaga”, a câºtigat locul întâi ºi Premiul Special al Ziarului Actualitatea. “Am început sã scriu pe la vârsta de 13-14 ani, pentru cã, prin intermediul scrisului, reuºesc sã fug de rutinã, de banal ºi de lumea cotidianã. Nu suport rutina. Prin scris îmi creez a altã lume, o a doua lume a mea. Îmi place atât proza cât ºi poezia. Am un jurnal propriu pe care nu intenþionez sã-l public încã. Ador versurile albe. Poezia conferã o muzicalitate aparte cuvintelor cuvintelor.. Cu toate acestea, m-aº îndrepata spre prozã. Îmi doresc sã scriu o carte ale cãrei personaje sã fie cele din jurul meu. Abia acum, la liceu, am început sã mã iau în serios în ceea ce priveºte scrisul. Sunt bucuroasã cã, de curând, am reuºit sã câºtig Premiul I la Festivalul de Poezie “Lucian Blaga” ºi Premiul Special al Ziarului Actualitatea. O parte din “vinã” o poartã ºi prof. dr dr.. Ela Iakab, diriginta ºi profesoara mea de limba românã, care m-a îînncurajat sã particip la acest festival, dânsa ocupându-se ºi de selecþia poeziilor poeziilor,, fapt pentru care vreau sã îi mulþumesc”, ni s-a confesat Alexandra. Alexandra Câºlariu, o copilã harnicã, silitoare frumoasã, isteaþã, o razã de poezie pentru mâine. Mircea ANGHEL

Mângâiere Câteodatã, Mângâi piatra scânteietoare ºi ea îmi vorbeºte cu vocea ta, câteodatã noaptea îmi netezeºte pãrul cu mâini ca ale tale, câteodatã plâng, câteodatã cânt, câteodatã fug.

Singuraticul La o margine de noapte, Cu pasãrea pe umãr, singuraticul murmura lângã þãrm o rugãciune revoltatã: “Lasã, Doamne, lumina palmelor ei În peºterile mute Cu flori subterane Ascunse în mine! Lasã, Doamne, mireasma Topitã în pieptul meu Obosit de atâta tristeþe ªi fluxul din noapte Sã mã învãluie Ca o eºarfã transparentã Acoperind rãni ºi absenþe!’’


nr.1 n octombrie 2010

invitatii revistei

Ion ZUBAªCU

actualitatea literarã 7 Ioan VINTILÃ FINTIª BABILON ÎN OGLINZI

Rugãciune

Care este cauza - cine stãpâneºte mãsura ? O viaþã ºi o moarte pentru o mie de ani apoi absenþa Babilon în oglinzi cetate-n dezgust Vino tu ºi locuieºte-mi trupul Cu un mit sau poate cu nevãzutul... Cer prea adânc rotund gânditor orizont cum o brãþarã tremurãtor trup adãugându-se gândului altui sbor

ce rost are sã-þi cer zile ºi ani de viaþã în plus când tu ºtii mai bine când e timpul fiecãruia sã sfârºim cu aceeaºi bunãvoinþã ºi pãrinteascã dragoste cu care tu ºi doar tu ai hotãrât când sã ne naºtem facã-se aºadar voia ta în toate ºi fie totul dupã planul tãu nu-þi schimba socotelile în privinþa mea tu ºtii mai bine dacã a trece orb prin viaþã sau a vedea limpede dar a nu înþelege nimic sânt preferabile retragerii demne din scenã acum când intru într-o lume nouã pentru mine din care nu mai înþeleg absolut nimic îþi mulþumesc Doamne pentru singurul lucru pe care-l doresc de la tine: clipa morþii mele sã mi-o dãrui la timp

ICOANA DIN APÃ

Puterea din umbrã umbra câinelui în România sfârtecã pânã la os carnea omului înaintea câinelui iar umbra bâtei izbeºte în moalele capului ºi zdrobeºte þeasta celui nevinovat ºi fãrã apãrare cu mai mare cruzime ca bâta vinul stors din ciorchinii de umbrã ai iederii de pe zidul de nord din spatele lumii e de o mie de ori mai gustos ºi mai preþuit decât cel tescuit din solara viþã de vie în þara asta totul se coace în umbrã ca iedera zidurilor pânã ºi umbrele de la Parlament, Guvern ºi Preºedinþie au mai mare putere în þara asta decât Parlamentul, Guvernul, Preºedinþia ºi chiar umbra preºedintelui statului conduce cu mai multã autoritate ºi putere destinele þãrii decât preºedintele însuºi vai, oamenii acestei biete þãri nu mai prididesc zi ºi noapte sã oblojeascã rãnile sfârtecate de umbrele lor tristeþea lui Nichita auzea nenãscuþii câini pe nenãscuþii oameni cum îi latrã tristeþea mea îi vede zi ºi noapte pe nenãscuþii câini cum îi sfâºie în bucãþi pe nenãscuþii oameni ºi umbrele nãscute înaintea nenãscuþilor cîini pe bieþii, nenãscuþii oameni cum îi muºcã o, Dumnezeule mare, chiar împãratul David a spus-o în Psalmul 23 cã umbrele morþii n-au ucis niciodatã oameni ci numai umbrele oamenilor l-au ucis pe Dumnezeu da, umbrele morþii n-au omorât niciodatã atâta suflare de om câþi au omorât cei din umbrele României

Tragedii de familie draga mea sorã Ileana îþi scriu de pe-o bancã de fier a Centrului Mondial de Oncologie îngropatã între frunze veºtede înainte de-a mã întâlni cu doctoriþa Ioana sã-mi înmâneze solemn sentinþa definitivã de condamnare la moarte noi am trãit toatã viaþa departe unul de celãlalt ne-a despãrþit istoria vitregã Securitatea ºi comunismul sãrãcia îþi scriu dintre ambulanþe venite azi-noapte în goanã din toatã þara cu muribunzi scoºi în grabã pe tãrgi în faþã e o bisericuþã de lemn imitaþie palidã dupã cele împãrãteºti ale noastre din Maramureº are un steag tricolor în turla micã ciuntitã deºi nu e nici o zi însemnatã dacã nu cumva moartea o fi permanenta noastrã sãrbãtoare naþionalã din resfiratul neam Zubaºcu din Dragomireºti de pe Valea Izei am rãmas numai noi doi în pagina vie dintr-o istorie voievodalã de cinci sute de ani cu diplome leopoldine pe piei de viþel pecetluite cu cearã roºie de Împãratul ºi eu n-aº mai vrea în clipa asta decât sã fiu alãturi de tine sã te þin ca în copilãrie de mânã sã plângem doar la lumina frunzelor veºtede cât mai mult timp cu putinþã

n Cristi Vecerdea CRIV

n una pe lunã

Întoarcerea la Dumnezeu Nu mai e loc sã mergem înainte, nici mãcar sã facem un singur pas înainte, în acelaºi sens. Înaintarea s-a izbit cu capul de zid. ªi nu e vorba de Zidul Berlinului. Nici mãcar de Marele Zid Chinezesc, ci de Zidul Zidurilor. Sã ne izbim repetitiv cu capul de acest Zid pânã la sfârºitul veacurilor ar însemna o serie de tot atâtea sinucideri ºi sacrificii, de þeste zdrobite inutil. Zidul este, în plus, de neocolit, nici prin dreapta, nici prin stânga, nici pe dedesubt, nici pe deasupra. În acest sens, Zidul e chiar capãtul drumului. ªi chiar dacã în viitoarele douã mii de ani de civilizaþie, un creator cu þeastã de oþel, de platinã sau de diamant, ar face o micã spãrturã în Zid, ar vedea cã dincolo de el nu se aflã nimic din ceea ce-ar putea înþelege mintea de acum a omului. El este Marele Zid care opreºte mintea omului sã cadã în Marea Prãpastie. Singurul mod de a progresa e sã socotim Zidul de care tocmai ne izbim ca un nou început, sã ne întoarcem cu spatele la el ºi sã considerãm originile îndepãrtate ale omenirii ca viitor al nostru ºi singurul sens în care mai putem face ceva nou. Am ajuns foarte departe ºi e timpul sã ne întoarcem acasã. Am plecat demult dintre ai noºtri cu un scop. Tot ce-am vãzut, am trãit, am învãþat pe drum pânã am ajuns aici, în faþa Marelui Zid, trebuie sã le spunem celor de-acasã, sã nu mai repete niciodatã aceeaºi experienþã, sã-ºi înceapã cãutarea lor, dacã vor mai dori sã caute ceva, în altã direcþie ºi în alt sens.

Noapte adâncã rugãciune de ceaþã Lumina brodeazã pe trup altã viaþã Mâinile zeului arse de fulgere Au început deodatã sã sângere Cuvântul foarte lent se deschide Lumea curge din el ºi se divide Îngerul izgonit a cãzut pe nisip Fãrã de aripi ºi fãrã de chip Apele neiubite l-au închis în icoanã Pentru o mie de ani acolo sã doarmã

NEVÃZUTELE IEPE Se sting ºi se prãbuºesc în pendule secundele stele zei ospeþind rugãciuni cu mirodenii ºi vin Ce lume luntricã ochii orbi dãnþuind arhitecturi de raze surpate-n castele netrebnica jertfã...

Groapa cu stele Când eºti pe fundul unei gropi nu mai ai de ales, toate cãile îþi sunt deja înfundate. Ai epuizat pânã acolo toate cãile ºi alegerea drumurilor tale greºite te-au adus în acea groapã. Ajuns aici, nu mai existã decât un sens ºi o cale: cerul de la gura gropii tale. Dar aceasta nu mai e alegerea ta. Drumurile pe care le-ai ales toatã viaþa ta te-au înfundat în acea prãpastie. De pe fundul ei existã o singurã ieºire ºi un singur sens: în sus, spre gura de cer de deasupra, spre lumina ºi libertatea cereascã de la gura gropii tale. Noi, toþi, suntem pe fundul câte unei gropi, mai mari sau mai mici. Oricât de adâncã ar fi prãpastia în care ai cãzut, mai existã o cale de salvare, una singurã: drumul spre cer. Când eºti pe fundul unei fântâni adânci, aproape de izvoarele ei, din întunericul acela vezi stelele pe cer, spun fântânarii, ziua în amiaza mare. Dar este ziuã pentru cei de la suprafaþã, care n-au cãzut încã în prãpastie. Tu ai cãzut ºi nu-þi mai rãmâne decât o singurã ºansã de supravieþuire: sã crezi din tot sufletul, inima, mintea ºi puterile tale în cerul ºi stelele luminate de Dumnezeul de deasupra ta. Vindecarea lumii începe cu propria vindecare. Nu vom putea scoate lumea ºi umanitatea din groapa în care se aflã, dacã mai înainte de asta nu ne salvãm pe noi înºine din prãpastia noastrã personalã, în care ne-am împotmolit. Iar când te afli în groapã, nu poþi merge nici la dreapta, nici la stânga, nici înainte, nici înapoi. Nu-þi mai rãmâne decât o singurã cale: cerul de la gura gropii tale.

Cartea de trãit Doamne, cât am putut rãtãci pânã acum pe mãri ºi oceane sintactice voind sã salvez câteva cuvinte de preþ din naufragiul acestei lumi dar a venit dimineaþa zilei de azi cu Biblia deschisã în mânã ºi am înþeles din Matei 4,19 cã e mult mai de preþ pentru Domnul sã salvez mãcar câþiva oameni adevãraþi din naufragiul cuvintelor lumii

Testament Ion Zubaºcu e numele meu sânt de meserie poet ºi vorbesc pentru lungul ºir de strãmoºi tãcuþi de pe Valea Izei mi se pare un nonsens sã duci flori la mormântul unui mare poet doar într-o zi anume ºi într-un anume loc peste niºte oase goale cine vrea sã-ºi aminteascã de mine oricând ºi oriunde e destul sã-ºi ridice o clipã ochii ºi inima spre cer sã audã cum cântã cuvintele mele puternice printre stele

Gaudeamus igitur lui Nicolae Prelipceanu de ce sã ne sperie necunoscutul de dupã moartea noastrã e aceeaºi nesfârºire pe care am traversat-o ºi înainte de naºtere o cunoaºtem la fel de bine ca ºi cum ne-am întoarce acasã fii neascultãtori ce sântem din risipitoarea viaþã în maternele câmpuri amniotice ale cerului sã ne bucurãm aºadar murind ca de-o nouã naºtere din veºnicie-n veºnicie gaudeamus igitur

Pãmântul dilatã toate mãrile ºi oceanele deodatã. Cearºaful de sub juna cea inocentã cântãreºte pãcatul pe talger ºi îl asvârle apoi peste zidul cetãþii Vrmelnicia asudã ponositã prin bâlciuri ... Suntem plini de greºeli pãtimaºi de odoare Cuvintele sunt sterpe cum pe cerul îndurerat nevãzutele iepe

ÎNVIEREA ÎN CHIP DE LUMINà Pribeag la poarta cetãþii nu îl întâmpinã nimeni cu o coajã de pâine nimeni cu merinde ºi vin – este cãlãtorul cãtre ziua de mâine – amintirea icoanei la care încã mã mai închin El trece prin lume cu o carte uriaºã deschisã Propovãduind despre lumea promisã Viaþa nu este trecãtoare Cuvântul este etern Ridicaþi-vã la ceruri voi trupuri Secundele cern fuioare de raze pentru alte-nceputuri Învierea în chip de luminã

ENTROPIE Inventaþi de cuvinte ne retragem în vis Câmpuri ºi energii câmpuri ºi energii Porþile de apã scrâºnind s-au închis Spectre de frig spectre de frig Cel care este ne mângâie pe furiº Raze curbându-se Raze curbându-se Stelele înºirate orbitor lãstãriº Pergamente pe cer Pergamente Nimicul tresare sporeºte absenþa Unde este ascunsã esenþa?


8 actualitatea literarã Mircea ANGHEL

Paul Doru CHINEZU Facerea ÎNTUNERICUL Nu se recunoaºte nici o piedicã deºi piedicã-i totul ºi-atât este aici ºi-atât este dincolo aidoma mereului care nu se poate privi în oglindã invizibilul se strânge în frica sa de parcã în curând se va naºte-ntr-o orbitã cu pleoapa deschisã.

Gând pentru Eva În urmã cu ceva timp am aflat de la Eugenio Montale precum cã poezia este o treaptã spre Dumnezeu. Vezi, de aceea, femeie, într-o zi te voi zidi într-un poem.

Genezã Întemniþatã-n pântecul pietrei Statuia aºteptã mângâierea fertilã a dãlþii cioplitorului spre a se naºte Asemeni ei, poetul întemniþat în pântecul metaforei aºteaptã mângâierea fecundã a muzei spre a se naºte el, scânteia divinã.

Negustorul de mãºti E-n carnaval întreaga lume, iar pentru asta de-o mascã au toþi nevoie. Sunt negustorul de mãºti… Am realizat un lucru bun… Le-am vândut pe toate… Pentru a fi în rândul lumii aveam nevoie de una, o mascã, masca mea. Din propriu-mi chip o mascã am fãcut. În jurul meu carnavalul este în toi.

Pãsãri famelice Acolo unde patru drumuri se-ntâlnesc ºi merg mai departe pe spinarea îmbãtrânitã a pãmântului În timpul rarelor ploi paserile arã cerul cu aripele setoase de-o picãturã de luminã. Se-nchircesc apoi în aºteptarea altor ploi, Atunci când pãmântul îºi ridicã munþii spre cer cerând sã vorbeascã.

E ceva acolo la fel ca aici precum s-ar aduna-n tresãrirea sa de care n-are simþ ºi totuºi încetul depãºeºte agãþându-se de propria lui depãºire astfel topindu-se dând drumul unei singure priviri care nãscuse Cuvântul !

PRIMA ZI Dãm la o parte nimicul de privire iatã cum mulgem zorii din ugerul întunericului cum se pururea vizibilul peste zare ºi ruptul se desparte de nerupt osia rãmâne acolo deatinsã numai miºcarea îi dã ºtiinþa de-a exista. Se leagã un alt cuvânt de primul îndepãrtaþii devin apropiaþi privindu-se prin cele neînþelese aidoma stândului ºi plecândului care se obiºnuiesc cu aripa de aer strãvezie.

LUNI Se despart cele strãvezii de celentunecate înþelepciunea de trupul stând orfic însuºi redevine un privilegiu garantat pendulei care se naºte din propria-i miºcare e vorba de pudicitate când celele se dezvelesc de cele rotunjindu-se tot mai senzual ºi-alertând mirosul. O margine se-apropie de cealaltã lasã doar un spaþiu între ele prin care s-ar putea strecura prima fãpturã gãsindu-ºi astfel scara dintre acele valori ale existenþei.

PRIMA NOAPTE Ar fi o reîntoarcere dacã mereul nu s-ar dezbãra de sine ºi piatra scânteind n-ar deveni statuie de idol dar lunecã mai multe lumânãri

scoaladepoezie prin seul lor topit îndepãrtãrii sã se prindã cu altã odihnã prelungitã. Sacrã fântâna îºi dezveleºte gura deasupra cãreia însãºi adâncimea ei violenteazã tot mai mult rotundul spaþiu înainte ºi înapoi rãmânând nimicul.

Între o loviturã ºi alta stãpânea tãria ea însãºi strivitã de cele douã pânã la urmã aruncatã în sus dezvelind mijlocul cerul rupt astfel de ape ºi ele-nãlþându-se-l tot pãrãseau ºi-l tot întunecau parcã amintindu-i cã aidoma începutului poate reveni sfârºitul mereu miºcãtoare adormire ºi trezie pierdutelor ºi veºnicelor cãutate nemiºcãri inocente-ntre ele destrãbãlate-ntre altele ce vor tot veni ca la o simplã adunare de imagini inversate în gândul unui presupus miºcãtor de portrete.

MARÞI S-a lovit aceastã bucurie de cea plecatã ºi lustruindu-ºi tot mai mult rana ofta când spre sus când spre jos alternând ºuierul trupului ce se miºca strivindu-le pe rând legãturile ºi întinzând la plase din care numai distanþele mai puteau porni printre ochiurile lor întretãiate de noduri dar vânãtoarea continua letargicele distanþe stãruiau în devenire ca într-o luptã fãrã de viaþã ºi fãrã de moarte pasãmite ca la ora de cãutare a stãpânului nu se mai înþelegeau argumentele acestor schimbãri.

A DOUA NOAPTE ªi-apoi din nou limita dintre pãtrat ºi sferã o lungã spiralã desprindea-ntre ele ochi întotdeauna deschis în orbita lui care astfel nãºtea alte orbite una dupã alta alergându-se din imagine în imagine de neînþeles tot mai mult în falsul înþeles sã se ascundã ºi strigãtul de dintre cele despãrþite albastrul tot mai mult scurgea spre susul cel topit de mereul a toate miºcãtor ºi-a toate de sunet sfâºiat ca la urma dreptului sã vinã strâmbul ascunzând pe-acel care drum s-ar fi fãcut înlocuindu-se la mijloc de curgerea voluptoasã.

S-au nãscut ochii cei doi unul clipea la un sunet cunoscut doar lui celãlalt clipea ls sunetul cel neauzit ridicatu-s-au mai la înaltul celui presupus cã-i jos astfel fãrã de sfadã unul închizându-ºi pleoapa sã lase obosind pe celãlalt ºi tot aºa mai departe abãtându-se din cale sã lege cele albe de negre prelung anunþând ce va sã vinã aici ºi acolo când ceilalþi privitori mai distingeau încetul de miºcare.

De creangã verde se leagã copacul de clarul unei mãri iarba totul se rodea ºi se-nsãmânþa în marea grabã a desfacerii din sine când peste pecetea ruptã umbre se-nãlþau ca dintr-un mâine tot mai efemer.

JOI

MIERCURI Prelungã o undã a mãrii zvârlise nisipul sã ºi-l anine de margini nãzuind la calcule de sunet ºi rãsunet printre care cineva se va lãsa scurs într-un jos ºi sus asemãnãtor întâiului ºi ultimului ce va înmuguri arãtatã þintã scoarþa copacului înmãnuºând crengile scotea din ele verdele plin de artere prin care legãtura de apã ºi pãmânt revenea ºi retrãgea misterul luminii aidoma cuvântului ce a nãscut propria-i revoltã.

A TREIA NOAPTE Cu încetul parcã se revenea în starea primã ca energia sinelui sã fie doar a lui neobositã celorlalte pierdute nu le mai rãmânea decât o slabã speranþã de revedere într-o altã miºcare a fructului ce se va coace roºiatic simþ de-atingere ºi desfrâu. Locul purta însemnul propriului sãu egoism prelung scuturat de neînþelese miºcãri una din alta izvorând siameze alternative pe veci legate celor ce vor veni.

pentru Maria

Piramidele sunt secunde de eternitate.

Olarul cu mâinile-i crãpate (Crãpãturile din palmã sunt titlul lui de nobleþe), Mângâie memoria lutului Sau poate oasele strãmoºilor. κi trece strãmoºii prin focul inimii Pentru ca ei sã devinã nemuritori Sau poate ca ei sã devinã un urcior Din care ei îmi sorb strãlimpezimea devenirii.

A PATRA ZI

Ceva se despãrþea de alt ceva încetul cu încetul luneca întregul într-un altul reîntorcându-se ºi rãmânându-se între cele douã era albastru ºi era ceva de negru amirosind a nume legate-ntr-un cuvânt de loc.

Mioraþii

Temporalã

Gând

A TREIA ZI

O altã rãzvârlire fãrã nume cuvântul tresaltã sã-ºi lase înscrisurile pe þintele ºtiute cã se vor miºca oricum aidoma întâmplãrilor de acum se vor petrece acei nepetrecuþi ce-aºteaptã frunzele sã cadã-ntre cer ºi pãmânt necunoscându-ºi teama de zbor liniºte ce va cuprinde ºi ea un sus ºi un jos niciodatã acelaºi printre care se vor zvârcoli privirile una câte una pãscutã ºi nepãscutã de bãnuiþii aºteptaþi.

A PATRA NOAPTE Abia acum se poate lãsa aºteptarea celor ce s-au despãrþit li se deschide urmarea numai aºa înfingându-se-n acest încet premergãtor al miºcãrii accelerate sã lase o urmã de fãcut în marea noutate fulgerãtor sã-ºi schimbe cel ce a greºit greºeala sau dându-i drumul mai departe s-adauge priveliºtii o altã þintã prin care despãrþindu-se cuvintele de cifre vreun presupus s-adauge legat de celelalte ºtiute rotundul sã-l mai tot întoarcã în azvârlire ºi neazvârlire coborându-l.

n Claudiu Buciu-Bazalt n INEDIT n Claudiu Buciu-Bazalt n INEDIT

Locul unde ni se pare cã cerul se uneºte cu pãmântul se numeºte OM.

Trãiesc cu moartea în concubinaj O mai înºel câteodatã Cu o iubire îndreptatã spre tine. Asta doar pânã atunci Când mã voi uni cu ea Aºa… legitim.

Palatul reformat, la 1906

A DOUA ZI

Definiþie

Mãrturisire

nr.1 n octombrie 2010

CLAUDIU BUCIU-BAZALT s-a nãscut la Lugoj, la 19 noiembrie 1953 ºi s-a stins din viaþã la 25 iulie 2000. A fost membru al cenaclurilor literare „Ion Popovici Bãnãþeanul” ºi „Cuvinte româneºti”. A fost apreciat de Alex ªtefãnescu, care l-a publicat prin anii optzeci în SLAST (sub numele Claudiu Bazalt), introducându-l cu un grupaj consistent în volumul „13 poeþi”, antologie de debut a Editurii Eminescu (1988). Un alt grupaj i-a apãrut în Cartea Poeþilor, Lugojpress, 1994. Dupã decembrie 1989 a intrat în dezbaterile de idei ºi opinii ale primelor ziare lugojene: Drapelul, Lugojul, Corso, Actualitatea lugojanã. A fost nu doar un poet de excepþie, ci ºi un ziarist de temut pentru somitãþile locale, care tremurau de emoþii când apãrea ziarul cu editorialul sau articolele politice semnate CBB. A continuat o vreme lupta socialpoliticã în calitate de lider sindical. Petrecându-se aºa de repede din viaþã, cele mai multe din poeziile sale – mai cu seamã volumul cu titlu parodic nichitian RECUVINTELE - au rãmas nepublicate. Realitatea este cã, intrând în iureºul vieþii dupã revoluþie, a cam neglijat acest aspect, considerând mereu cã „nu este momentul pentru poezie” (dar a continuat totuºi sã scrie…). De aceea, ne-a rãmas nouã, prietenilor, colegilor lui de cenaclu ºi scris, datoria de a ajuta sã vadã lumina tiparului poemele celui care nu mai vede lumina zilei, dar care s-a apropiat de Lumina Neapropiatã…

1. Stãm într -un susur într-un Ceva, aidoma visului, ne dã târcoale

pâini pe mesele înfometaþilor înfometaþilor.. 3. Cineva a început sã secere grâul din noi A început sã ne furnice în jurul gâtului

Nu ne privim ºi nici mãcar nu ne mai atingem

Ochi de sãlbãticiuni ne privesc de la încheieturile mâinilor

Iatã pãsãrile formând o aurã în jurul uitãrilor noastre de pe vremea când zeii nu ne erau de nici un folos.

Iubito, cineva a început sã se spele cu sânge.

2. Chipul tãu aidoma negrei

4. Brusc întrezãresc în ochii tãi liniile palmelor mele.


scoaladepoezie

nr.1 n octombrie 2010 Târziu

Remus V. GIORGIONI

ne rugãm þie, Doamne din umbra tãcerii apari demon mai pur din icoane îmbãlsãmate uitãri sã tresari

A VENIT TOAMNA sau leºinul stãrii de graþie (elegie disimulatã)

s-a fãcut târziu în amintiri ºi-n pãcate am gãsit iar miere aceiaºi fachiri prefac durerile-n aplauze ºi plãcere aceiaºi fachiri

„A venit toamna…/ Acoperã-mi inima cu ceva….”

ne rugãm þie, Doamne din umbra tãcerii apari…

Convenþia Luna îºi picurã sângele pe fruntea poeþilor care scriu pe orice despre tandreþea clovnilor sacrificaþi cãrora timpul ºi eºecurile nu le spun chiar nimic dar care îºi sunt himerã pânã la moarte ºi dupã/copii ºi nebuni deopotrivã ei deseneazã mereu Luna (absconsul generosul vâscosul) ritm al dispariþiei nu eliminã teama de Licornã) dacã ai puterea sã mergi mai departe de aparenþe mãºti vorbe goale dincolo de limbile albite de glasurile putrede dincolo de gesticulaþia nefastã a gloriei dincolo de semne ºi dezamãgiri neobiºnuite vei plânge alãturi de ei vei înþelege cã sunt izgoniþi dintr-o lacrimã în flãcãri

Marius Sârbu Nãscut la 26 mai 1957. Cãrþi publicate: Caietul debutanþilor 1980-1981, Editura Albatros, Bucureºti,1983 (Secþiunea 1980); Cerul singur singur,, Editura Flacãra, TTimiºoara, imiºoara, 1990; Cartea poeþilor poeþilor,, (colectiv) Editura Lugojpress, 1994; Vidme, Editura Eubeea, Timiºoara, 2000; Poeme otrãvite, Editura Augusta, Timiºoara, 2002. Activitate publicisticã: „Amfiteatru”, „T ribuna”, „Ateneu”, „România literarã”, „Tribuna”, „Flacãra”, „Steaua”, „T omis”, „Curierul TTulcei”, ulcei”, „Inedit „Tomis”, press”, „Orient latin”, „Steaua Dobrogei”, „Coloana Infinitului”, „Drapelul”, „Lugojul”, „Actualitatea lugojeanã”, „Renaºterea bãnãþeanã”, „Caietele botoºane”, „Arcaºul”, „Zorile Bucovinei”, „Concordia”, „Tibiscus” etc.

Retroproiecþie Alunec Alunec

ºi vei rãmâne acolo: himerã.

Acest vis „atâþia prieteni intrã ºi ies sunt singur ca o garã imensã” (Alexandre Amprimoz) fulgere flãmânde ºi alergându-se izgoneau întunericul, în bãlþi de luminã umbrele micºorându-se ºi spaima reginã decapitatã peste sufletele obligate câºtiga fãrâmituri de adevãr (un alt adevãr decât noaptea) neînduplecat îngerul (cu sete ºi bolnav) bea nectarul dintre liniºtile aburindu-ne sãruturile ºi noaptea-i tot mai lungã prea departe moartea ca sã nu fim triºti cã-ntr-o zi, o bunã zi va veni peste noi ca ploaia asta afurisitã care biciuie carnea fragedã a dealurilor (flori ºi ierburi tinere ce se vor la toamnã rãsti ºi rãzvrãti) o trecere printre frunzele plictisind moartea dãruindu-le unei poveºti care nu se repetã – timpul ºtie sã aleagã ºi martorii ºi întâmplarea. În ºoaptele noastre crude acest vis imperfect trei secunde, o, a ºi trecut!

actualitatea literarã 9

ºi albastre zãpezi (pe atunci zãpada devreme pe ram aprindea felinarul!)

A venit toamna iubito ca o pãrere de nori azurii de kalos thanatos – adie dinspre babe ºi sfinx din bucegi ºi parâng Îmi înfãºor într-însa trecutul ºi-ntreg sufletul meu obidit fir de paing pe-un mosor de miere

Dar dragostea? Presentimentul prezenþei tale: Zornãit de petale Pe pleoape În suflet - de aripi - un stol ... Dar dragostea? Apropierea ta Ca un clocot de clape... Priveliºtea ta întreagã, Primãria Veche, la 1910

Sãrbãtorile altora m-am sãturat sã tot laud sãrbãtorile altora ºi Luna care mã vorbeºte de rãu prin vise m-am sãturat sã tot numãr victorii în umilinþã ºi clipele adânci din lungi tãceri m-am sãturat sã tot înþeleg dioptriile perfide ale hazardului ºi cântecele de lebãdã îndãrãtnicite ninsori m-am sãturat sã tot sper ºi nimic sã nu se schimbe am obosit sã cred m-am sãturat sã tot înþeleg sãrbãtorile altora

Învingãtor în tãcere Vine ºi dimineaþa vine ºi roua Cântecul tresare pe strãzi uitate Valul de ceaþã urmeazã un altul Mai vechi ºi mai tainic decât Înaltul

(ooo ºi aceste culori descompuse multiplicate în tonuri mii ºi nuanþe aruncate din cer peste versanþii de purpurã soarele în crepuscul un monstru atlantic bãlãcindu-se-n râul de mir rumoare de aur ºi un bãnuþ luna de aur vechi…) …Am zãcut-aºteptat-am valsat nopþi întregi pe cotoarele cãrþilor risipite în mine -ruine pe runele verii cu strãlucirea aplatizatã (surdinã la pistonul exuberanþei)

I don’ t believe

Dacã tot am învins

Umbre

mãcar acum sã fie cerul senin ºi gândul bun mai aproape indiferent veninul în indiferenþã sã ne-ngroape sã fim laºi pânã la capãt dacã tot am învins

Fericite paseri strãvezii Cuvintele Mângâie obrazul Lunii Cu gândul ajungem departe cu gândul Sperãm zborul iubim stelele cu disperare Mai vechi amãgiri

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (pe cãrãrui de munte mari deºerturi de gând)

Lebedele sunt nemulþumite De puritatea erorii Se viseazã umbre ale puterii Miezul de noapte Le însingureazã în tainã Tãcerile

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (prãpãstii de vorbe pe coama de deal)

dacã tot am învins.

...îmi aminteºte fântâna copilãriei, stelarã ca o lacrimã uriaºã împinsã pe câmp pânã sub orizonturi departe

Alunec Spre timpurile când trãiam visele ªi eram tatãl absolut al unui castel De nisip Ucis într-o vineri De scoici Revoluþionare Dupã aceea nu mai sunt amintiri Pentru care sã visez

Învingãtor în tãcere, tu, cãlãtorul Plictisit de strãlucire ºi bine –

sã se recunoascã înfrântã memoria prãdatã de ignoranþa paradisului mãcar acum celelalte celelalte sã fie la adãpost de nopþi înalte

lui Cristian ªiºman, in memoriam

(ooo ºi aceastã moarte elegiacã în arborii toamnei! Pecingini de bronz aurit mana viþei-de-vie care s-a prins ºi a odrãslit pe ventriculul stâng ºi un auricul un râu de blândã melancolie circulând prin podiºul carstic al cutiei mele toracice – când piere-n pãmânt când rãzbate la suprafaþã… dulce împotmolit în vena mea cavã sau în vena azigos)

ºi volbura toamnei aprinzând nopþile tinere cu galben-roºcat, brumã ºi spini nedoriþi – cam atât, dragostea mea

sãtui de miere goi ºi plictisiþi sã locuim pustiul îmbolnãvit de trecut mãcar acum sã iertãm irisul nobil al cerºetorilor mutilaþi de resemnare mãcar acum sã fie fericitã nehotãrârea din spaime (o, aceastã mizerie de þarã care este spaima!)

Pãdurile crepusculare un crâng nãvalnic brãzdeazã amurgul apele tâmplei curg spre zenit

Vine ºi steaua care-ai aºteptat-o Vine ºi dimineaþa care te-a umilit În alt somn în altã vreme când erai Abia zãrit De moarte întruna ºi piatrã fãrã de voie O depãrtare semeaþã

adun comori pentru tine care nu-þi vor folosi la nimic: firul de iarbã zãmislit printre buruieni blocuri vise, steaua care nu cade pentru cã e singur tot cerul ºi nu are o altã certitudine decât lumina ei fixã;

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea! zise omul sãrac

A veni iarãºi toamna iubito! acoperã-mi sufletul cu un pled de cuvinte netrebnice cuverturã de verbe-adverbe-proverbe un unguent de sentimente emoliente…

… A sosit (în sfârºit!) toamna De când o aºtept s-au tot adunat pe faþa de masã ºi pe tãblie citate pictate din marc aureliu ºi epictet Iar frunzele moarte cãzute ºi adunate într-un consiliu de coroanã postum ºi ultrasecret îl acoperã îl acoperã deplin ºi definitiv pe poet

Schiþã de poem

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (o cârtiþã scormonind pe sub veac) nu

Fericite Cuvintele Mai vechi amãgiri

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (rãcoarea splendoarea imaculãrii)

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (un car cu stele trecând cu troznet pe cer)

Nu cred cã ºtii ce înseamnã tristeþea (pe funduri de iezer hãlãduiri)

Sentiment de confort interior Dar dragostea dragostea? Unde Sã fie unde se-ascunde Ea!

*** Iatã ºi seara de varã Cum se lasã ea peste lume Ca slava lui Iahve pe cort Un montgolfier de cuvinte pe inima mea!

Cimitirul din sat n-am mai fost de multã vreme la cimitir! (zice mama; iar tata) nici sã nu mergi degrabã: este acolo la poartã -un rug rãu care te agaþã te poartã pe unde vrea el peste doline ºi dealuri ºi nu te mai lasã nu te mai lasã defel sã te întorci iar acasã

Dincolo Iar întâmplarea aceasta a vieþii Îmi aminteºte mereu cu înfiorare De cartonul expus în geamul Femeii în vârstã Pe lângã casa cãreia Trec zilnic ...Pe care scrie pe care scrie Un text Ca o poezie: Bate Tare Sunt Dincolo!

NOTA: Punem aceste douã pagini sub genericul SCOALADEPOEZIE numai ºi numai din considerentul cã într-o ºcoalã sunt ºi elevi ºi profesori. Care sunt elevii ºi care profesorii, desigur, numai timpul ne-o poate spune.


10 actualitatea literarã Pentru cã m-ai ispitit ºi mai ales pentru cã m-ai adus din lumea mea, cea cu vrejul de fasole, o sã mã prefac pentru tine într-o razã de luminã ºi o sã cobor încet, încet pe tulpina sclipitoare, printre frunzele aurii ºi o sã-þi veghez somnul, de la geam, tãcut. Când o sã intrãm adânc în noapte, o sã-þi mângâi chipul, o sã-þi sãrut tãlpile, o sã-þi ºoptesc la ureche lucruri ce nu ºtiu mulþi,nici mãcar savanþii acestui minunat glob, o sã te ridic ºi o sã plutim deasupra tuturor timpurilor, iar tu vei visa feþi frumoºi care îþi fac curte plimbându-se prin grãdinile speranþelor, ale iubirilor ºi de ce nu ale trãirilor nebunatice, feþi frumoºi care nu-ºi au loc de atâta frumuseþe interioarã ºi exterioarã, feþi frumoºi din lumi necunoscute, dar eu, fiind singurul vrãjitor, o sã te prefac în mii de steluþe ca sã te pot arunca peste câmpiile verzi, peste pãdurile înmiresmate, peste apele învolburate, pentru a însãmânþa sentimentele clipelor tale, pentru a lãsa ºi altor fiinþe bucuria ce o porþi în suflet, pentru a le arãta ce-i bun sau rãu, pentru a le da puþin din frumuseþea ta. Spre dimineaþã, când cocoºii se vor întrece în cântece, te voi sãruta pe buzele rozalii fãrã ca tu sã ºtii cã exist. Pe drum, urcând acelaºi drum, aº muri de dorul tãu, apoi aº învia mai spre searã ºi de atâta fericire aº colinda prin Univers strigându-þi numele pânã când Dumnezeu va întreba:Cine-i nebunul acesta care îmi tulburã liniºtea cerului ºi a pãmântului, cãci stelele mele se rotesc, soarele se clatinã iar luna a fugit departe... ascunsã în întunecime. Eu, fãcându-mi curaj, o sã-i rãspund fãrã ezitare: Eu sunt, Doamne, nebunul vrãjitor... îndrãgostitul de tine!

Mia ROGOBETE

EU SUNT UN VRÃJITOR!

Câmpul cu maci

Daniela RADU

Îmi iau crucea ªi plec mai departe... Cãutându-mi drumul Printre spini Din suflet îmi picurã Lacrimi de sânge ªi-n urma mea Rãsar maci roºii Care amintesc arzând Cã pe aici A rãtãcit cândva Durerea.

Unde eºti? Spune-mi: De care parte a timpului te afli Când îþi simt atingerea Chiar dacã nu eºti lângã mine? ªi când îþi simt bãtãile inimii Chiar dacã nu le aud. Tu unde eºti? Eu pot sã te mângâi, Chiar dacã nu te ating. Te chem în gând, Tu-mi rãspunzi. Închid ochii, Îþi simt sufletul Vibrând adânc în mine. Când ascult pãsãrile, Culeg florile câmpului, Privesc asfinþitul... Îmi eºti atât de aproape!

Ion OPRIªOR

Visez cã rãtãcesc Pe drumurile închise în mine ªi nu mã regãsesc. M-am pierdut la o rãscruce de suflet, Iar acum sunt când pasãre, când stea, Când lespede peste tãcerea din adâncuri... Mã îndrept spre apusurile de soare Înroºite de sângele picurat din privirea mea ªi ascult glasul pãdurilor. Oare cântã privighetorile? Sau, poate, visez numai Cã-mi pot face gândurile sã cânte? Visez cã te aºtept Cu porþile grãdinilor larg deschise Sã intri odatã cu primãvara ªi sã rãmâi... Pentru o veºnicie Sau, poate, pânã dincolo de ea.

E varã Doamne, pe pãmânt, Bobul de grâu luceºte-n spic, Omul trudeºte pe „nimic” Ne sufocãm fãrã Cuvânt.

Eu iþi strecor a ochilor clepsidrã ªi-þi pipãi cu privirea sânul Cãzut pe trupul tãu de vidrã Cum secerat de coasã fânul

ASTÃZI Astãzi Te vãd prin ochii degetelor Urmãresc prin catifeaua sânilor Un glas de femeie Încremenit Pe fructul oprit Eterna odisee.

ªi norii-i voi tãia atunci cu sãbii Cu fire de iarbã uscate de ploi Voi þese o pânzã vechii corãbii Rãmasã-n ocean departe de noi.

REVERS Mã-ncearcã gânduri despre tine, Ridic privirea când e rãu ªi plâng atunci când este bine, Când mã ascund, sunt un erou. Mai recunosc fãrã sã fie vina, Te pierd atunci când te gãsesc, Din stele-þi dau, deºi nu am niciuna, ªi te iubesc atunci când te urãsc.

TOAMNA DIN OCHI În adierea vântului fireascã, Ce-mi rãcorea-n tãcere trupul, Un strop de vin mi-ai fost ºi pascã ªi toamnã culegându-þi câmpul. Ai ars în mine mocnit lutul ªi vasul copt l-am pus în palmã, În el lãsat-am sori ºi vântul, Sã-þi fie panaceu ºi o rãcoare calmã.

TE CAUT Mai caut, prin pãdurea prinsã-n toamne ªi printre frunze triste ce-au cãzut, Un luminiº, sã dau de Tine, Doamne, Cãci în pãdurea-aceasta sunt pierdut.

E toamnã, Doamne, pe pãmânt, Plâng frunzele îngãlbenite ªi cuiburile pustiite… Ne ofilim fãrã Cuvânt. E primãvarã pe pãmânt Prin jertfa Ta de pe Calvar Din moarte-n viaþã trecem iar, Reînviem doar prin Cuvânt.

Mihai URSULESCU MELANCOLIE Ochii de-i pleci cu adieri dând suflet durerii gândul un zeu ca ºi cum nici n-ar fi fost încercând tãcerea ziditã sã alegi se adunã în timp bucurii, disperãri pe aceleaºi lespezi ori poteci de argint înþelesul fulg de cenuºã e un preþ care trece apele tulburi eterne drumul lui fãrã sfârºit plâng, clipele suferã, ochii s-au înecat frunzele visãrii din cele patru zãri zac risipite sub picioare viclene printre flori sterpe târâte de vînt tãcerea o privesc ca pe-o sentinþã fãrã cuvinte vãd nori tot mai aproape lãcrimând vânturi gonind triste spre miazãnoapte cruci pe margini de drumuri aprinse corbi ciugulind oase printre vechile morminte ºi timpul tot mai aproape mãsurându-ºi umbra.

Al nimãnui herald un semn în mine Pe timpul ºters privirea ta miratã În bezna inimii albi trandafiri spre tine Îngeri cãzuþi ºi fluturi totodatã

UN FEL DE RAI

Acum, pribeag în trista toamnã, Tãcerile din noapte m-au cuprins. Ce s-a-ntâmplat privirii tale, doamnã, De licãrul cu fulger i s-a stins ?

Anotimpurile vieþii

DOAR MIE

În goliciunea vremii fântâni în eprubetã Flori de cireºi cu sânge-mi sunt pe tâmplã Mi-am scris pe piept în loc de amuletã Aici doar mie mi se-ntâmplã!

Când valu-ntunecat scufundã marea Nu voi privi iubito înapoi Voi pune lângã þãrm uitarea Cu plângerea pustiului din noi.

Visul

nr.1 n octombrie 2010

Frânturi neaºteptate din umbrele orbirii Puþin câte puþin din taina ce-a durut În clipocitul rãsãritului toþi trandafirii Cu câmp cu tot încet au dispãrut

DEPARTE

Maria IZGHEREAN

E iarnã, Doamne, pe pãmânt, De ger totul e îngheþat, Iar inimi s-au pietrificat Ne dezmorþim doar prin Cuvânt.

poeti lugojeni

Copacului din ceruri îi caut rãdãcina, Pãdurea-n care sunt e plinã de liane, Pe trunchiul Lui aprinsã e lumina ªi ramurile toate-i sunt coroane. Chiar dacã-n jungla-n care sunt e întuneric, Eu tot te caut pânã te gãsesc Pe pajiºtea credinþei, loc feeric Vreau sã ajung ºi sã mã poposesc.

FEMEIA O vãd, o mare de petunii, Cu adieri de frumuseþi ªi sufletul, oglinda lumii, Reflexii de luminã ºi de vieþi. O vãd, un câmp cu sânziene, Lucind în adieri de vânt ªi din tulpine despletind arome A doua jumãtate pe pãmânt. O sorb flãmând din ochi pe stradã, Din ea la cinã aº lua o-nghiþiturã, Pe Dumnezeu L-aº pune-n acoladã ªi în pãcat aº sta fãrã mãsurã.

Cu simþul mâinii pãcãtoase În coborârea sa pe trupul moale Plivesc din raiul dintre coapse Eternul trandafir fãrã petale Din creºtet pânã la cãlcâi Ca ºi Adam simt Raiu-ntreg Vouã vã spun ºi nimãnui El n-avea voie! Eu aleg.

ÎNTRE DA ªI NU Ascunsã-þi e privirea sub retinã Când vrei sã-mi pãcãleºti dorinþa, De parcã ea ar fi de vinã ªi eu chiar vreau sã sufãr umilinþa. În ochi de mã priveºti îmi spune, Cã obositã-þi este partea stângã, Când obositã eºti acum de mine, Dai frâu uitãrii sã te strângã. Ascunse-n tine nopþi ºi zile, Prea repede trecute între da ºi nu, În suflet mi-e cãlcâiul lui Ahile, Mulþi l-au ghicit… acum îl ºtii ºi tu.

ÎN FIECARE ZI În fiecare zi o vãd trecând, Pe strada fãrã trotuare, Am ochii din orbite atârnând, Când vãd un gât pornind de la picioare. Pe piept sclipind zeci de lumini, Cu sâni sãltând fãrã bretele ªi între fese-o aþã de bichini, De stau ºi urlu ca ºi câinele la stele. Vreau sã te opresc din drumul tãu, Sub coapse aplecând o mânã, ªi tu sã gemi, sã râzi iar eu Sã urlu ca un lup la lunã.

n Premiul Actualitatea literarã la Festivalul de Poezie Lucian Blaga n

Isabella SANDA În mâinile unui cântec de primãvarã Sunt culcatã pe mâinile tale; Au miros frumos de parfum de petale. Nu îmi e fricã de destin, Acum totul e de bucurie plin, iar nimicul a dispãrut, Tot ce e frumos a apãrut. Din patru cântece diferite, Versurile tale sunt cele mai rreuºite. euºite. Mirosul are sunet cristalin, Iar sunetul – mirosul cel mai fin. Dragostea primeºte viaþã, Iar viaþa are mereu o nouã dimineaþã. Inima mea e în mâinile tale ªi totuºi e vie, În prospeþime de petale. Colegiul Naþional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, clasa a VII-a


nr.1 n octombrie 2010 Nãscut la 4 decembrie 1956 la Fãget-Timiº (ºi debutat editorial în anul 1979), Nicolae Silade face parte, trupeºte, din generaþia optzeci. Nu însã ºi cu sufletul, cum remarca ºi Gheorghe Grigurcu, cu ani buni în urmã, într-o prezentare fãcutã în revista Luceafãrul - la rubrica Jurnalul lui Alceste - „Un(ui) septet” de poeþi lugojeni. E drept cã o mare parte din provincia literarã de atunci nu se solidariza cu „tiranica generaþie” – cum o numeºte binecunoscutul poet ºi critic. Poezia lugojeanului nostru se detaºeazã net de accentul „stradal”, autoscopic-autoreferenþial, de anecdoticul poeticii optzeciste care tindea sã depãºeascã, ba chiar sã anihileze dominanta metafizicã a poeziei moderne de pânã la ei – a ºaizeciºtilor, „generaþia Nichita”, în mod special. De aceea marele critic de poezie mai sus citat remarca tentaþia metafizicã ºi „foamea de absolut” (o anumitã „ascuþime a privirii” poetice) a grupului poetic bãnãþean, care pe atunci se autoiluziona în speranþa unei „ºcoli de poezie de la Lugoj” care-i cuprindea, în ordinea intrãrii în scenã, pe: Paul Doru Chinezu, Nicolae Silade, Marius Sârbu, Monica Rohan, Dãnuþ Diaconescu, Claudiu Buciu-Bazalt, Remus Valeriu Giorgioni, Constantin Buiciuc, Adriana Weimer, Dimi Mavrodin ºi încã vreo doi-trei, prea puþini, însã – ºi fãrã un program riguros – ca sã justifice o ºcoalã. Cu toate astea, Gh. Grigurcu remarca în 1994-95 prezenþa la Lugoj a unui grup cvasicompact, marcat de o viziune proprie ºi caracteristici distincte: „Cei ºapte… au, ca notã colectivã, o detaºare de poezia „stradalã”… Dacã veºnicia s-a nãscut la sat, cãutarea ei e posibil sã fie favorizatã, în genere, de provincie (evident, în sensul nepervertit al termenului). Sã-i trecem în revistã pe aceºti autori ce formeazã un grup relativ compact” (am citat din numita cronicã a lui Gh. Grigurcu, marele critic de poezie – gurile bune zic cã ar fi cel mai mare! – care ºi-a construit cu migalã ºi obstinaþie, mai ales dupã decembrie 1989, ºi imaginea de remarcabil poet). Revenind acum la obiectul cronicii noastre, Nicolae Silade este un stâlp al grupului lugojean ºi – pe vremuri – al boemei literare timiºene ºi naþionale. Revenind la el, însã, trebuie sã ne exprimãm recurent ºi la Gh. Grigurcu, anume la aprecierile fãcute, cu amintita ocazie, poeziei lui N. Silade: „Cel mai apropiat de mottoul cãrþii, dat de celebra profeþie a lui Malraux, potrivit cãreia „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, ni se pare a fi Nicolae Silade… Autorul se ridicã peste „urgie” ºi „fãrãdelegi”, pentru a celebra, smerit, chipul Creatorului lumii. Limbajul sãu de psalmist e „alb”, mustind, precum un tub de neon, de o luminã a revelaþiei, care împlineºte rolul unei metafore sufleteºti…”: (urmeazã un amplu citat din Poema silvanã IV, pe care nu-l vom da. Dorim sã exemplificãm poezia lui N.S. cu citate ºi decupaje proprii, spre a nu ne împãuna cu meritele altuia. În orice caz, modestele noastre meditaþii asupra poeziei în cauzã nu-ºi propun sã completeze sau sã vinã cumva în rãspãrul acelei admirabile cronici de întâmpinare ºi regretãm cumva cã, în economia ºi intenþionalitatea acestui articol nu se includ ºi spicuri din aprecierile marelui critic vizavi de identitatea vocilor poetice ale celorlalþi ºase lugojeni, printre care ºi semnatarul acestor rânduri!).

* Ne vedem nevoiþi acum sã evocãm gestul temerar al unui (dublu) debut literar. Pe vremea când mulþi dintre noi, poeþii lugojeni, încã ne mai fãceam necesarele „exerciþii de digitaþie” (temele poeziei proprii), Paul Doru Chinezu mai cunoscut la vremea aceea decât noi toþi -, ºi prietenul sãu Nicolae Silade, au purces la drum, predând Editurii Litera fiecare câte un volum: Înaintea ecoului, respectiv,Visul în lucru. Se ºtie cã Litera era singura editurã care publica „în regie proprie” (pe banii autorului), cãrþi la care împricinatul mai putea contribui chiar cu idei despre copertã, tehnoredactare – fãrã a se afla, totuºi, cu totul la adãpost de apriga cenzurã. Nu zicem cã a fost din partea celor doi colegi ai noºtri un gest pripit, dar ºtim cã N. Silade – fãrã sã-ºi renege volumul de debut – a simþit nevoia sã se retragã un an-doi din iureºul ºi din vacarmul cotidianului, spre a petrece un timp de meditaþie asupra paginilor Sfintei Scripturi, timp care se va dovedi cu prisosinþã favorabil descoperirii „glasului propriu” în poezie. Considerând-o ºi noi ca pe un magistral demers cãtre marea Cãutare, nu vom insista asupra acestei cãrþi, publicatã cum spuneam- în 1979. Vom trece ºi peste volumul colectiv analizat impecabil de Gh. Grigurcu, Cartea poeþilor (lugojeni), Ed. Lugojpress, 1994. ªi ne vom opri la adevãratul debut al lui Nicolae Silade (supere-se pe noi cât o vrea poetul!), cel din anul 1997, la aceeaºi editurã: MERGERE ÎNAINTE. El considerã cã

recitiri

actualitatea literarã 11

Casa construitã din biblii (mic eseu asupra poeziei lui Nicolae Silade) este vorba de o înaintare, uitând cã nu orice înaintare înseamnã progres…, noi o considerãm adevãratul început de drum, cu rezerva acelor sclipiri din grupajul inclus în volumul colectiv, reperate de G. Grigurcu.

„Maºina de înrãmat neliniºti”. Un om-pãpãdie „e atât de târziu încât timpul/pare o maºinã de înrãmat neliniºti” (Mergere înainte, „e mult

de când nu ne-am vãzut”). Volumul citat este, ziceam, adevãratul debut poetic al lui N.S., cel care conteazã cu adevãrat pentru criticã, dar ºi pentru cititorul de poezie „versat” ºi este vorba practic de un singur poem, un mare poem fragmentat ºi neintitulat. Care se constituie într-un demers teist cu rezonanþe nichitastãnesciene – fibra religioasã constituind, cum s-a spus în mod repetat, backgroundul poeziei lui Silade: „el nu are nume nici margini nu are/este marele nostru necunoscut marele anonim/este cel care este”. Fãrã a fideus otiosus, Creatorul lumii este un Dumnezeu rezervat, învãluit în nori ºi ceaþã, care nu simte nevoia sã-ºi justifice planurile, hotãrârile, actele: „dar el tace/e un mare singuratic ºi un mare taciturn/uneori leagã un cuvânt de altul/ o frazã de alta/ºi le rosteºte cu intensitatea tunetului”; „tu poate eºti dincolo de aceºti munþi/dincolo de aceastã pâclã/sfâºiatã în zori de un mãnunchi de raze”. Dar acest Dumnezeu a creat ºi alte lumi, universurile paralele – autorul readucând în scenã visul romanticilor, ca metodã de lucru a lui Demiurgos, care trãieºte visul în mod creativ-conºtient: „el este treaz când viseazã/iar când se trezeºte îºi vede visul cu ochii/lumea aceasta e unul din visele lui/cealaltã lume e visul din vis”. Dar ecouri din poezia lui N. Stãnescu sunt de decelat în toatã poetica optzecistã-nouãzecistã; „mi-e dor de alb/de alb albind/mi-e dor de tot/ºi ning ºi ning”, declarã poetul nostru în poemul alb alb alb. În lumea obiºnuitului zilnic („la fel pãtrunde lumina printre jaluzele. ºi pisica/toarce la fel…”; „exist printre lucrurile care sunt… soarele,/ fratele meu se naºte odatã cu mine, apune/ odatã cu mine…”), poetul locuieºte universul lui paralel, cetãþean al Împãrãþiei. Viaþa lui nu e una comunã, cum ºi casa în care stã ºi priveºte stelele este o construcþie celestã: „locuiesc în aceastã casã construitã din biblii”. Biblicã (ºi „bibliofilã”), poezia purtând marca N.S. este ºi una solarã – dar nu în sens vitalist ºi teluric, ci al aspiraþiei cãtre înalturi: „în puterea soarelui suntem cu toþii/ spunea/sfântul francisc d’assisi… de vreme ce soarele nu era pentru el soarele/ci domnul ºi fratele nostru”; „port chipul celui preaînalt. în mine/nu doar mistere vei afla, ci/chiar ºi un adevãr ºi o luminã//zeiþe tinere roiesc în jur/îndrãgostite…” Iar cu aceste zeiþe îndrãgostite pãºim în acel domeniu al cunoaºterii care este poezia de dragoste – laturã dezvoltatã de poetul nostru în cele mai recente producþii poetice, sonetele. Poezia de dragoste coexistã cu sentimentul efemerului, al trecerii, esenþa acestei vieþi, în care clipa de desfãtare este compensatã prin zile (întregi) de durere: „s-au dus s-au dus anotimpurile

inimii/zilele de durere clipa de desfãtare/ºi corbii au vestit plecarea… ºi pãmântul s-a rãsfrânt/ºi marea s-a rãsfrânt/în dragoste”; „o, nimic mai frumos decât cerul… nimic mai curat decât soarele… ºi cântecul lor/ dragoste dragoste/temelie a lumii”. Ajungem acum la acel poem care dã titlul volumului, - iatã-l dând socotealã de toate aspiraþiile ºi tribulaþiile vieþii omeneºti, ca în arhicunoscutul dicton latin care spune: Sunt om, ºi nimic din tot ce este omenesc nu îmi este strãin. Mergerea înainte a lui N. Silade nu este curgerea vremii, panthareicã, ci mai

mea… tot ce bucurã ochii ºi sufletul… oare câtã fericire încape-ntr-un suflet? ºi dacã mã numesc fericit fericirea mea creºte odatã cu voi?... am presãrat câteva bucurii peste zilele ºi nopþile voastre v-am dat sã gustaþi… sunt aici câteva bucurii clare… ce frumos miroase fericirea. o, dacã ai ºti, nou-nãscutule… o sãrbãtoare în care se-ncântã lumina. ºi muzica ei lumineazã… când înfloreºte atât de frumos universul… sã te bucuri de pãmântul pe care calci (iatã ºi elementul cinci: iubirea)… aici e înþelepciunea inocenþei… mai presus decât toate bibliotecile lumii… totul începe acum…

degrabã o împotmolire entropicã, delirantã, în hãþiºurile existenþei: „mergere înainte/ mereu aceastã mergere înainte/pe un drum fãrã capãt fãrã întoarcere/prin sfântã sãlbãticie/ /mereu graba de a ajunge oriunde oricând”. Nostalgia, uitarea, dragostea ºi durerea sunt sângele existenþei: „ºi sângele mãrturisind despre o viaþã/mai presus de viaþã”. Din delir, curgere de neoprit, mergerea înainte a vieþii rezidã-n final în speranþã ºi încredere: „ºi minunea care deodatã ne lumineazã/pe dinãuntru”. În altã parte, din freamãtul vieþii rãzbate „lumina durerii”, „o feerie de culori.//de sunete./de miresme./ºi sufletul care nu ºtiu ce cautã.” În acest iureº delirant, poetul este încercat de sentimentul retragerii/renunþãrii, al contragerii discrete în vegetal: „prin urmare mã voi izola/undeva departe pe un câmp/ºi mã declar pãpãdie/în vântul serii”. Poet al contrastelor existenþiale povestind facerea ºi desfacerea, Nicolae Silade se aratã atras de obsesia mãrii, soarelui, luminii; la el dragostea apare în dublu aspect: eros, cât ºi agape, iar viaþa este vãzutã ca un etern naufragiu individual. Dar corabia-cort (pãmântesc) „naufragiazã” curând în cerescul port…

lumea nouã începe. acum ºi aici. viaþa nouã începe… iar cel ce sunt se bucurã privindumã. în prima dimineaþã de pe pãmânt… în lacrima de fericire prelinsã-n mulþime…” (ºi demonstraþia se poate continua la nesfârºit, demersul ei putându-se constitui într-un nou volum, în care „iatã de ce în scurtele mele digresiuni este abordatã altfel poezia. care nu e poezie. ci viaþa noastrã cea de toate zilele”). „Sãtul de metropole”, poetul se retrage în naturã ºi ne face ºi nouã, oamenilor obiºnuiþi (cititori de rând…) invitaþia aceasta: „ia autobuzul ºi mergi în vizitã la un fir de iarbã. salutã pãsãrile cerului. numãrã crinii de pe câmp. umblã. cântã. strigã. vorbeºte…” Casa poetului e „o rugãciune cu ferestrele spre cer”, iar patria care l-a ales (ea) pe el este „o alta mai înaltã. mai bogatã. mai fericitã. mai înþeleaptã”. Dar sã nu închei aceastã digresiune fãrã sã fac dovada paralelismului dintre cei doi Nicolae: Primul ciclu al volumului lui N. Sava Viaþã publicã (Panteon, 1995) este cel intitulat „Îndeletnicirea de a fi fericit”, la fel se numeºte ºi primul poem : „Trec pe o stradã laolaltã cu ceilalþi ºi sunt fericit cã trec pe stradã laolaltã cu fericirile tuturor uit câteodatã de fericirea mea dar îmi revin pot fi pomenit între cei cu bucurii de rezervã”. Cei doi au în comun nu doar fondul de fericire (al sentimentului existenþei), ci chiar forma de poem în prozã: „Fericiþi poeþii care au inspiraþie aºa din senin cineva la urechea lor ºo-ºo-ºo iar ei abia mai prididesc sã aºtearnã pe hârtie ceea ce li se dicteazã…” (Fericiþi poeþii inspiraþi). „Cineva mã întreabã din spate de ce domnule de ce nu ºtiu zic... cineva va fi fericit mã vor scrie direct pe sufletul celui ce mã va deschide cineva trebuie sã rãmânã fericit” (Fericit precum mirele – vol. Privighetoarea arsã). În toiul tristeþii ºi mizeriei cotidiene, cineva trebuie sã fie ºi sã rãmânã fericit… Cine sã fie acest fericit, cu a lui fericire în absolut (ba chiar în lipsuri, mizerii, boemã), dacã nu Nicolae poetul?

Nicolae & Nicolae: Fericiþi precum mirele Un (re)debut fulminant, care a fãcut valuri albe la vremea lui a fost volumul Fericit precum mirele, al nemþeanului Nicolae Sava. (De fapt, el mai scrisese Despre prietenie - Ed. Albatros, 1983 - iar volumului citat, apãrut la Junimea în 1984 i-a urmat un alt titlul rãsunãtor Privighetoarea (arsã) – 1989. Despre N. Sava ne-am propus sã scriem cu altã ocazie, acum ne oprim la aceastã paralelã). Apropierea dintre cei doi poeþi se realizeazã prin volumul eternelia eternelia, al lui Nicolae Silade, apãrut la Marineasa în 2006, în care cuvântul de ordine este herete (bucurã-te!) Alcãtuitã din mici eseuri lirice de 7 rânduri, digresiuni în registru poetic, am puteao numi Cartea Bucuriei/Fericirii, aceasta fiind indubitabil dominanta volumului; un sentiment care se opreºte din zbor (aproape) pe fiecare filã a cãrþii, bãtând des din aripi – sau din pleoape - ,ca o aripã de înger-colibri. Adunate la un loc, aceste sentinþe fericite s-ar putea constitui într-un poem al bucuriei, de sine stãtãtor: „nãscut sub stele norocoase… rostul meu: sã molipsesc cu fericirea mea aceastã lume… cum nu poþi spune cã eºti fericit când iubeºti. ci numai când eºti iubit… îþi vine… sã-þi declami pe strãzi bucuria… ca un rãsãrit de soare e viaþa

Cea mai tare carte de poezie a tuturor timpurilor… Ultima formã poeticã la care trudeºte Silade în aceastã perioadã este sonetul, cu deplasarea lui fireascã spre eros, dinspre agape. Poetul se laudã cã ne va furniza „cel mai mare volum de poezie”, ºi suntem datori sã-l credem, cel puþin dupã semnele bune pe care ni le-a dat pânã acum. În viaþã e bine sã te compari întotdeauna cu cei mari iar poezia e profesiunea freneticã în care succesul depinde în mare mãsurã de avântul

pe care reuºeºti sã þi-l iei singur (citat din memorie dupã Saul Bellow, Darul lui Humboldt). Sonetul pare a fi genul poetic ideal pentru poezia de dragoste, acesta fiind desigur ºi motivul alegerii sale de cei mai mulþi. Poeme rimate reuºite mai comisese autorul ºi în volumele anterioare, însã în acest nou volum („în pregãtire”) pare cã se întrece pe sine. Dar sã nu vorbim în vânt, ci în cuvânt, adicã din ciclul iubirea de la a la z: „eºti frumoasã ca un mãr de import/dar n-ai gustul merelor coapte în livezile noastre de munte/nici aroma lor însoþind pânã în vale izvoarele/poate ai ºi un vierme pe dinãuntru tot de import”(aa); „dar singurãtatea mea e atât de urâtã/iar tu eºti atât de frumoasã în singurãtatea ta/cã mã înfrumuseþez numai gândindu-mã la tine” (dd); „toamnele mele sunt mai multe decât primãverile tale/…/da eºti frumoasã ca un început de septembrie iubito/stãpânã peste aceastã lumea a mea cu

toate primãverile/ cu toate toamnele cu toate iernile ei…”(gg); „ºi începe sã plouã ºi ochii tãi se înrouã/da e târziu dar dupã atâtea târziuri/se face devreme devremenim”(ii). Se simte clar în acest nou volum o rotire de paradigmã, înrourarea ºi înseninarea celui care a ajuns la liman, pe platoul din vârful muntelui: „în preajma ta sunt omul de zãpadã care iubeºte soarele/ºi eºti femeia de zãpadã care se topeºte brusc”; „am iubit-o cât ºapte ºapte ani dupã aceea/ºi acum parcã iar se reaprinde scânteia”; „unde eºti acum când vorbesc despre tine/unde eºti acum când fãrã tine nu sunt”; „pentru cã vii dupã multele mele înfrângeri dupã marile mele tristeþi/ºi vii când celelalte se pregãtesc de plecare sau au plecat deja/… pentru cã vii în sfârºit ca un nou început/…te voi numi victoria ºi vom reface lumea/vom scrie noi istoria”. Din tot materialul postat pe blogul sãu, Sonete I ºi Sonete II, am remarcat cicluliubire 100% 100%, cuprinzând sonete de la I-L ºi LI-C: „Ca un fluviu mi-ai curs printre degete, Ca un râu, ca un val, ca o undã. Înþelege-mã! ªi înþelege-te! Întoarce-te mãcar o secundã!” Un alt ciclu de sonete de dragoste este preaiubirea ºi alte scrisori de dragoste (urmeazã ºapte zile medievale medievale, un fel de cronicã liricã de cãlãtorie într-un þinut îndepãrtat). Vom încheia aceastã scurtã prezentare a poeziei lui Nicolae Silade fãrã pretenþii de cronicã literarã, cu un poem în care poetul se prezintã singur - adevãratã profesiune de credinþã - , poemul intitulat În primul rând rând, interesant (în primul rând!) pentru critica (ºi istoria) literarã: „vor veni criticii ºi vor spune ãsta care ne dã peste cap toate istoriile literare ãsta care nu se încadreazã în nicio generaþie ºi nicio generaþie nu-l poate ignora ce facem cu ãsta care scrie numai sonete ºi eternelii ºi se filosofeazã în scris pãi domnule ãsta are filosofia în degetul mic ce facem cu ãsta care iatã cã scrie chiar aici despre noi de unde ºtia ãsta în ce dilemã ne pune el ºi cãrþile lui care au schimbat lumea ºi lumea de ce îl adorã…” La toate acestea n-ar mai fi de adãugat decât sã aºteptãm ca volumul sã aparã ºi la vedere . Publicat vasãzicã ºi pe hârtie (suport de celulozã), nu doar pe suport electronic. Fiindcã, deºi devenit public, un asemenea demers se poate pierde uºor în mãrile, pe oceanele de pixeli… Remus V. GIORGIONI


12 actualitatea literarã Într-o dupã amiazã cãlduroasã de toamnã, doi masculi sãnãtoºi ºi în puterea vârstei au rãmas înlemniþi, de parcã timpul s-a odihnit un pic. Eu ºi Jebe, câinele meu lup, cu lãtratul îngheþat sub limbã, am privit arãtarea femininã cum traverseazã curtea, cu paºi soldãþeºti, fãrã sã þinã cont de plãcuþa de avertizare „câine foarte rãu”, bãtutã în cuie în scândura noduroasã a gardului dinspre stradã. Am vãzut-o pe fereastrã cum se apropia de uºa de la intrare, cu un mers uºor legãnat, împrumutat desigur de la paradele de modã ºi, vãzând-o cât de bine aratã, am plescãit din limbã. Nici nu m-am dezmeticit bine când, auzind-o cum bate în uºã, primele bãtãi mai slabe, urmate de altele mai tari, deschid larg ºi dupã ce-am mãsurat-o de sus în jos ºi de jos în sus, oprindu-mã în dreptul pântecului, îi spun, fãrã sã o privesc în ochi: - Poftiþi ! - Poftesc! îmi rãspunde cu voce obositã de tutun, acompaniatã de râgâituri de bere scumpã. - Dupã damf, AMSTEEL! remarc ca un bun cunoscãtor ºi mai ales bãutor de bere. - Eºti deºtept? - Câteodatã. - ªi-acum! Mai ales acum când în mintea mea se cântãresc toate metodele cunoscute de bãrbaþi pentru a asedia o cetate. - Vã rog intraþi, nu mã faceþi sã fiu gelos pe rama de la uºã. Mi-a zâmbit, e drept un pic cam forþat, rictusul

prozã sf

Nicolae Toma:

JUDECATA FINALÃ diavoleascã. - Dar eu... - Taci, ticãlosule !, þipã la mine ºi îmi trase un picior în stomac. Eºti exact cum mi te-am închipuit. Deºtept, viclean ºi un bun psiholog. Întâi descoperi viitoarea victimã, premeditat întâlniri întâmplãtoare, atragerea atenþiei cu obiceiuri ºi îmbrãcãminte ieºitã din comun, cum ar fi scobitul în nas, replici dure, cinic bãiatul ºi uite aºa, gata, îi ºi sucise gâtul fetei cotropind-o cu un fel de romantism, care cu ochii daþi peste cap a schimbat îndatã poziþia pantofilor , arãtând stelelor talpa lor de crep. - Fatã ? Care fatã ? Ce fatã ? spunându-i sar în picioare de parcã mã curentasem. - Auzi, sunt mai multe victime ? - Da, spun eu, mai mult din inerþie sau cine ºtie, poate am vrut sã-i fac pe plac. - Da ! repetã ea. Zâmbind îmi întoarse spatele ºi fãrã sã mã priveascã se îndepãrtã câþiva paºi, apoi îmi spuse:

- Pentru Dumnezeu, ce-am fãcut atât de grav, de eºti pornitã în aºa hal pe mine? - Mai ai curajul sã vorbeºti. Tu eºti principalul vinovat de moartea fetiþei mele dragi. Spunând aceste cuvinte ridicã piedica. Cuprins de panicã am rugat-o scâncind: - Stai, doamnã, dar eu nu ºtiu despre ce fatã e vorba. - Cum nu ºtii? Cã tu le ºtii pe toate. - Ei bine, nu mã ºtiu chiar aºa de ticãlos, încât sã iau viaþa cuiva. - Nu te cheamã Papadache U.? - Poate … dar nu vãd vreo legãturã între numele meu ºi vreo crimã. - Nu eºti tu fustangiul cel vestit, care aleargã turbat dupã femele, mai dihai ca un taur comunal? - ªi ce-i cu asta? - Vezi bine, nu m-am înºelat. Tu eºti ticãlosul, care a hotãrât soarta fiicei mele. Îndreptând pistolul spre abdomenul meu,

- Domnule, am venit aici în bârlogul tãu sã mã rãzbun. Ca primã reacþie am început sã râd. Imediat mã gândisem la o farsã. Am destui prieteni cu imaginaþie care mi-o pregãtesc de multã vreme. Femeia aceasta vrea sã facem dragoste ºi nu ºtie cum sã începem ritualul împerecherii. Mã apropii de ea, încetiºor, cu vorbe dulci. Ea urlã în acelaºi timp ca o dementã ºi fuge în spatele fotoliului. - Stai acolo ! Auzi ! Sã stai acolo nemiºcat ! - Bine, dragã ! ºi fac un semn împãciuitor cu ambele mâini. Uluit, stãteam nu departe de uºã ºi chiar cã îmi trecea prin gând sã fug, dar sã fug din casa mea era o curatã prostie. Eram tot mai convins cã aceastã femeie e o psihopatã ºi cã în mod sigur mã confundã cu cineva. Am început sã râd. Imediat m-am gândit la o farsã, apoi mi-a trecut o idee nãstruºnicã prin minte, femeia asta mã place ºi mã stârneºte. Nu ºtie cum sã înceapã ritualul ºi aºteaptã sã fac eu primul pas. Mã apropii de ea, încetiºor, cum se apropie vânãtorul de vânat, tiptil cu un zâmbet provocator. Când am ajuns la un pas de ea urlând ca o dementã, fugi în celãlalt capãt al camerei. - Stai! Stai acolo! Auzi! Sã stai acolo nemiºcat, cã nu ºtiu de ce sunt în stare … - Bine, dragã!, îi zic ºi fac un semn împãciuitor, cu amândouã mâinile, din nou. Eram uluit lângã uºã, în picioare, gândindumã cã la mine în casã a intrat o psihopatã. - Am venit … ºi apoi spuse pe nerãsuflate, am venit sã te omor cu mâna mea, ºi în aceeaºi clipã ochii ei devenirã sticloºi, reci ºi foarte convingãtori. Parcã eram paralizat. Deºi eram conºtient cã din câteva miºcãri aº fi ajuns la ea sã o imobilizez, spaima îmi blocase mintea. În timp ce se uita în ochii mei fãrã sã clipeascã, scoase din poºetã un revolver. Asta era prea de tot. Încerc un gest, nelalocul lui, duc palma la ochi, de parcã aº fi vrut sã ºterg o imagine. Ea se îndepãrtase ºi mai mult de mine, ameninþându-mã cu pistolul. - Sã nu îndrãzneºti sã te apropii cã trag! Ce puteam face? E drept cã într-o asemenea situaþie nu am mai fost. Ca ºi o ultimã speranþã încerc sã o îmbunez.

continuã pe acelaºi ton. - Unde crezi cã ar fi mai bine sã te împuºc? Alege, în mod democratic, în cap, în abdomen sau în testicule? Numãr pânã la trei ºi tu alegi. Ai grijã. Încep sã numãr 1…2… În acel moment, uºa zburã cu totul din rama ei ºi intrarã buluc mai multe persoane. Am rãsuflat oarecum liniºtit. Unul mai solid, aflat chiar în primul rând, i se adresã. - Stai, doamnã, mai aºteaptã, sunt ºi alþii la rând. Întâi îl judecãm, îl condamnãm ºi înainte de a da ortul popii îl torturãm ºi apoi ai toatã libertatea sã-þi iroseºti gloanþele pe pielea lui. M-au aruncat într-un fotoliu ca pe-o zdreanþã ºi zdrahonul începu un adevãrat rechizitoriu. - Ne-am adunat cu toþi aici sã te judecãm ºi sã te condamnãm la moarte, pentru toate crimele pe care le-ai înfãptuit cu voie ºi fãrã voie. Cine se simte în stare va depune mãrturie, la rând, în mod civilizat, vom analiza faptele acestui criminal. Subliniez, fiindcã nu suntem de acord cu dreptul roman, cei de faþã vor fi procurori, judecãtori ºi cãlãi. În jur s-a fãcut un cerc, iar doi bãrbaþi, legându-mã de un scaun, mã loveau din când în când, în locurile mai sensibile. Primul martor a venit la barã, o masã rãsturnatã, ºi începuse sã-mi aducã acuzaþii. Unul dintre cei doi gardieni îl opri: - Trebuie sã respectãm procedura. În calitate de procuror te chem sã depui mãrturie în folosul acuzãrii. Vorbise ceva în ºoaptã cu vecinul lui ºi apoi spuse cu o voce tare: - Chem în faþa instanþei pe Evellin Haley. O femeie fãcu un pas înainte, se opri în faþa mea ºi, dupã ce vãrsã o mulþime de lacrimi, torente pe obrajii plini de griji, printre sughiþuri depuse o mãrturie îngrozitoare la adresa mea. - Acest om mi-a ucis logodnicul. Singurul bãrbat din aceastã lume pe care l-am iubit. L-a ademenit într-un parc de distracþii extreme ºi, dupã ce a fost iradiat cu uraniu, sau plutoniu, dracu mai ºtie cu ce, ºi-a luat minþile, apoi a dispãrut în lumea largã. Zece ani l-am cãutat ca o disperatã, zece ani am cheltuit o avere ºi, când l-am gãsit, undeva prin deºertul Australiei, era bolnav de sifilis, alcoolic ºi priza cocainã. În prima noastrã noapte, ºi unica, de iubire, a

Gara Lugoj, la 1876

descoperind un dinte lipsã, caninul din dreapta sus. Rãmânând intenþionat în urma ei, repet ritualul, o dezbrac avid din priviri. Vãzutã din spate, pare ºi mai ademenitoare. Surprins de beþia contemplãrii unui trup aproape perfect de femeie maturã, nici nu observasem cã se apropiase de oglinda din hol, unde îmi vãzu buzele inundate de salivã. - Întotdeauna eºti obraznic ? - Nu. Dar cred cã ai auzit de reflexul Pavlov! - Lasã-mã cu teoria asta. Acesta este felul tãu de a te purta cu o femeie ? - Nu înþeleg ! - Întotdeauna eºti aºa obraznic ºi libidinos? - Astãzi, nu ! Înroºindu-mã, eram gata sã mã înec în marea de oþel topit din ochii ei ºi, fãrã sã vreau, râd tâmp cu gura pânã la urechi. Nemaiaºteptând sã rostesc vreun cuvânt, se ºi tolãni în fotoliu, arãtându-mi fãrã jenã lipsa lenjeriei intime. În plus, neºtiind de moliciunea acestei capcane de vizionat picioare de femei, se trezi cu cracii în sus, bãlãngãnind ca o rãdaºcã pusã pe spate. În acest timp, ochii mei nu se mai dezlipeau de pe coapsele ei albe. Dupã câteva secunde, reveni la o poziþie serioasã ºi, zâmbind un pic cam forþat, îmi spuse: - Îþi place ? - Îhî … ! îngaim. - Mi-am închipuit cã aºa o sã se întâmple. ªi, fãrã sã am timp de reacþie, sare pe neaºteptate ºi mã apucã cu amândouã mâinile ºi mã strânge fãrã milã de gât. - Ascultã-mã bine, Don Juan de duzinã, Casanova de Ferentari ce eºti! Aceastã metamorfozã mã uimi. Dintr-o femeie frumoasã, ademenitoare, se transformã într-o scorpie care vãrsa foc ºi venin pe nãri. - În oraºul ãsta nu sunt destule femei ? - Nu prea... iar ca tine mai rar!, încerc sã readuc voioºia. - Aha ! Am bãnuit eu cã eºti un fustangiu, un vânãtor de femei nevinovate. - Eu ? ! - Da, tu ! ªi cum nu-þi mai ajung femeile de la 18 la 80 de ani te-ai gândit sã faci oarece schimbãri în viaþa ta sentimentalã. - Schimbãri...? îngaim înmãrmurit. - Da! Cauþi senzaþii noi ºi crezi cã inocenþa unei fete de 15 ani poate sã-þi satisfacã pofta

nr.1 n octombrie 2010

leºinat ºi am chemat disperatã doctorii, care au descoperit cã iubitul meu era jumãtate om ºi jumãtate maºinã. Era cyborg. Înainte de a muri, mi-a spus cu lacrimi în ochi cã acest ticãlos este principalul vinovat de tragedia sa. - Grefier, noteazã! porunci procurorul. În camerã se lãsã o tãcere ºi peste tot unde priveam vedeam numai semne de urã. - Urmãtorul, George Pratto. - Pe mine, începu un bãrbat pirpiriu, cu niºte ochelari imenºi pentru craniul lui micuþ, m-a trimis într-un experiment ciudat, m-a abandonat pe o planetã pustie. Singurul tovar㺠era un robot, o tinichea cu o memorie electronicã care mã înnebunea cu logica lui matematicã. Era cât pe aici sã-mi pierd minþile în acea singurãtate apãsãtoare. Dar am trãit ghidat de-o singurã dorinþã, de-un singur gând, sã trãiesc ºi sã pun mâna pe ticãlos, ca sã mã rãzbun. - Eu, începu o tânãrã înaltã ºi slabã ca un manechin, cu o faþã palidã de plâns, din cauza lui am avut parte de-o soartã foarte tristã. Am întâlnit într-o toamnã în pãdure un tânãr frumos ca o narcisã ºi mirosea a flori de câmp. În serile cu lunã plinã ne plimbam þinându-ne de mânã. Îmi ºoptea la ureche versuri de iubire ºi mã ameþea cu vocea lui dulce ca mierea. Ticãlosule!, sãri ºi mã apucã cu mâinile de gât ºi pânã sã intervinã cineva mã zgârie cu mânie pe obraz. Dacã nu interveneau cele douã gorile m-ar fi ºtrangulat. Nu bãnuiam atâta forþã în trupul ei care pãrea atât de fragil. Înainte de a fi îndepãrtatã cu forþa, îmi strigã: - De ce m-ai blestemat sã mã îndrãgostesc de un android? - Dar eu … din ce în ce mai nedumerit, atât am reuºit sã spun. - Sã taci, nenorocitule, þi-ai bãtut joc de viaþa mea ºi jur cã vei plãti scump. În faþã îºi fãcu loc un tip, nici prea-prea nici foarte-foarte, unul dintre aceia care trec neobservaþi ºi care în realitate sunt capabili de orice. - El m-a lovit drept în suflet ºi de atunci boala mea nu are leac. Pânã a nu-l întâlni aveam impresia cã eram cel mai necruþãtor ucigaº plãtit. Primeam comanda prin telefon ºi în schimbul unui comision gras, eliminam oameni. Când l-am întâlnit nici nu mi-am dat seama cã mi-am gãsit naºul ºi acea zi fatidicã nu am sã o uit toatã viaþa. Dependent de plãcerea de a ucide, mi-am format un tic, de fiecare datã când ucideam cu sânge rece o fiinþã, îmi plãcea la nebunie sã-mi înmoi degetul arãtãtor, cu care apãsam pe trãgaci, în sângele victimei ºi sã-l sug cu lãcomie. Ce credeþi cã mi-a fãcut? Nici celui mai crud duºman al meu nu-i doresc aceastã soartã. M-a ameþit cu un amestec ciudat de ierburi ºi m-a transbordat în timp, peste 1000 de ani, obligându-mã sã fiu un gladiator într-o arenã publicã ºi în faþa unui public numeros, dornic de senzaþii tari, eram lãsat sã omor oameni în cele mai hidoase moduri. Dar când am constatat lipsa sângelui, fiindcã combatanþii erau maºini, am intrat în panicã. Înþelegeþi, pentru mine, sângele era ca un drog ºi acþiona ca atare ºi atunci, disperat, mi-am tãiat braþul stâng ºi mi-am fãcut ritualul cu propriul sânge. - ªi cum ai scãpat? - Aceºti oameni, super civilizaþi s-au înduioºat de mine, m-au tratat ºi m-au trimis înapoi în

timpul meu. Nici prin minte nu mi-a trecut cã o sã pun vreodatã mâna pe el, de aceea vã implor, vã rog în genunchi, sã-l daþi pe mâna mea. Insist sã fiu numit cãlãul oficial al acestei instanþe. Vã promit cã o sã-l chinui fãrã milã ºi o sã-l ucid încet, încet ca sã simtã moartea cum vine prin toþi porii. Înainte de a se retrage, mã privi ameninþãtor, iar locul lui fu ocupat de un pãdurar, puþin chel ºi gras, care avea mâna dreaptã ascunsã sub un bandaj imens. - Auzindu-vã acuzaþiile la adresa acestui mare nemernic, nu mã mirã ceea ce a fãcut, dar rãul pe care l-a pus la cale pentru mine depãºeºte limitele imaginaþiei unui om normal. Nu ºtiu ce formule magice a rostit, ce ritualuri strãvechi ciudate a invocat, fiindcã într-o dimineaþã mam trezit cu o durere sfâºietoare la degetul meu arãtãtor de la mâna dreaptã. Spre spaima mea, din vârful lui se iþea un lãstar cu douã frunzuliþe. Mai târziu, dupã ce am cãutat prin dicþionare ºi enciclopedii, comparând frunzele a sute de copaci, am înþeles cã eram posesorul unui mãslin la purtãtor. Am ajuns de râsul lumii ºi era un du-te-vino la mine acasã încât nu mai puteam sã dorm. Veneau de pe întreg cuprinsul pãmântului ºi se uitau la mine ca la urs. Pe scurt, vreau sã fie condamnat la moarte ºi dacã e nevoie îl puteþi agãþa de acest ciot. κi rupse bandajul ºi se ivi un ciot lemnos, uscat, care parcã ieºea din mâna lui gãlbejitã ºi zgrunþuroasã. - Atât a mai rãmas ºi asta din cauza poluãrii. Tãceam. Ce puteam sã mai spun în faþa unei gloate înnebunite ºi dornice de sânge. Cu toate cã mi-am dat seama de nevoia lor disperatã de a cãuta un þap ispãºitor, nu puteam face nimic ºi mai grav nu puteam spune nimic, de parcã cineva îmi absorbea ideile. Atunci se auzise o voce dulce de fetiþã: - Mie mi-a dat un nume predestinat, Melozâna ºi apoi m-a aruncat în braþele Cavalerului de catifea ºi, când iubirea m-a cuprins cel mai tare, el l-a convins sã plece. - Pe mine m-a fãcut homosexual, rãcni o voce din mulþime. - Iar pe mine alcoolic, rãspunse alta, ºi în primul rând se împinse unul mic ºi dolofan, ºi cu glasul lui ce semãna cu un guiþat spuse: - Sã fie condamnat fãrã milã. A râs târgul de mine, la un moment dat a spus peste tot cã în loc de sânge am alcool. - Iar pe mine m-a fãcut un primar prost. O femeie mânioasã strigã: Sã-l spânzurãm! ºi vocea ei se repetã într-un ecou nesfârºit. Înspãimântat, mã gândeam cã acesta este sfârºitul meu, staþia terminus. Mulþimea era tot mai compactã ºi tot mai aproape de mine. Aºteptam din clipã în clipã sã înceapã linºajul. - Staþi! Gândiþi-vã bine! - Cine vorbeºte? - Eu! ºi apare lângã mine un poliþist, deºi era civil, îmbrãcat într-un trenci, se vedea de la o poºtã cu ce se ocupã. - Faceþi o mare greºealã! - Dar tu cine eºti? - Bruma, Leonard Bruma, inspector de poliþie. Deºi m-a împins la corupþie, mi-a dat un dram de inteligenþã, mai mult decât ar fi vrut ºi am descoperit cã el este CREATORUL. Deodatã se lãsã o liniºte ºi lumea începuse sã se dea la o parte, fãcându-se un culoar ºi, ca la un semn, au îngenunchiat cu toþii rostind: - Creatorul nostru care eºti în ceruri … Pãºeam buimãcit spre mijlocul strãzii. O mare de oameni cu ochii în pãmânt se rugau. ªi atunci mã lovi îndoiala. „Aura mea divinã este una realã, dobânditã sau o aurã gânditã de personajele romanelor mele?”

Moara ªpãneascã, la 1908


nr.1 n octombrie 2010

actualitatea literarã 13

mozaic

Familia Brediceanu, o saga a Banatului BREDICENI Familia Brediceanu ajunge în Banat în anul 1749, stabilindu-se, la început, în localitatea Boldur, din apropierea Lugojului, apoi vine în urbea de pe Timiº. De-a lungul timpului, membrii aceste familii au avut contribuþii substanþiale în emanciparea socialã ºi naþionalã a românilor. Încercãm, în continuare, sã realizãm o succintã caracterizare a principalilor reprezentanþi: Vasile Brediceanu, 1821-1864, sãpunar, diletant teatral, bun orator, participant la Revoluþia de la 1848 de pe Câmpul Libertãþii din Lugoj, maistor de seamã al oraºului, om de culturã cu o bogatã bibliotecã. A luptat pentru introducerea literelor romane în bisericã ºi la comitat. Coriolan Brediceanu, 1850-1909, avocat de renume, luptãtor pentru emanciparea naþionalã, apãrãtor în celebrul proces al memorandiºtilor (1892), ºi al românilor implicaþi în procese de presã ºi politice. S-a afirmat benefic în domeniul publicisticii, muzicii ºi teatrului. A scris piese satirice ca Niþã Paianjen ºi Lecuit, precum ºi nuvela Piatra credinþei. A fost preºedinte al Reuniunii Române de Cântãri ºi Muzicã. Ca om politic, s-a distins în Parlamentul din Budapesta, unde a militat în scopul apãrãrii intereselor naþiunii române. Cornelia Brediceanu, 1856-1951, soþia lui Coriolan Brediceanu, ea remarcându-se ca un ajutor de nãdejde al soþului sãu în principalele manifestãri, o luptãtoare aflatã în prima linie, plinã de seninãtate ºi înzestratã intelectual, cucerind încrederea ºi aprecierea celor din jurul sãu. Este fiica primarului Lugojului, avocatul Constantin Rãdulescu, dovedindu-se o soþie, mamã, pianistã ºi educatoare model pentru acel timp. Celor patru copii ai sãi – Tiberiu, Caius, Sempronia ºi Cornelia – le-a insuflat o aleasã spiritualitate ºi religiozitate. Biroul soþului sãu s-a transformat într-o adevãratã „academie” de românism adevãrat, unde ºi-au fãcut ucenicia viitorii intelectuali lugojeni, între care ºi savantul Traian Vuia, care a fost ajutat moral ºi material de cãtre Brediceni în realizarea invenþiilor sale. Tiberiu Brediceanu, 1877-1968, apreciat muzician, folclorist, simfonist, ale cãrui lucrãri au îmbogãþit repertoriul muzical românesc. Biserica Veche, la 1913

A realizat variate studii, a cercetat coregrafia de inspiraþie popularã. De asemenea, a fost membru fondator al Teatrului Naþional ºi al Conservatorului din Cluj, membru corespondent al Academiei Române ºi fondator al Conservatorului de Muzicã „ASTRA” din Braºov. A cules ºi transcris ºtiinþific folclorul muzical literar din 82 de localitãþi bãnãþene, acordând o atenþie deosebitã autenticitãþii culegerilor. Caius Brediceanu, 1879-1953, diplomat, jurist, a luat parte la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, în calitate de notar al ºedinþei, fiind ales secretar general la resortul externelor din Consiliul Dirigent. A fãcut parte din misiunea organizãrii secþiunii transilvane pentru Conferinþa de pace de la Paris (1919), alãturi de Traian Vuia ºi Nicolae Titulescu. A fost subsecretar de stat la externe ºi ministru plenipotenþiar al noilor provincii ( 1921), iar în 1927 este numit ministru de ABC (Argentina, Brazilia, Chile), apoi ministru al Legaþiei Române de la Vatican, Viena ºi Helsinki. Mihai Brediceanu, 1920-2005, jurist ºi muzician, cu doctoratul în matematicã, apreciat în mod deosebit în domeniul tehnic, dar ºi în cel umanist. S-a realizat ca dirijor de orchestrã în Bucureºti, director la Opera Românã ºi Filarmonica „George Enescu”, consilier ºi dirijor în New York. În 1978 este numit director al Operei din Istanbul, revoluþionând, prin ideile sale, întreaga muzicã simfonicã turceascã. Fondeazã formaþii artistice în Bucureºti ºi Galaþi, publicã articole ºi studii în reviste de specialitate ºi inventeazã Polimetronomul în SUA. Scrie muzicã de teatru, muzicã în politempie structuralã, simfonicã, de camerã, vocalã etc. Pentru prestaþia sa a fost distins cu numeroase premii ºi distincþii atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Cornelia Blaga, nãscutã Brediceanu, medic stomatolog, fiica lui Coriolan Brediceanu, soþia lui Lucian Blaga, care l-a ajutat foarte mult pe soþul sãu, atât în þarã, cât ºi în afarã, ea cunoscând câteva limbi strãine de mare circulaþie. În perioada 1924-1926 a locuit împreunã cu marele filozof în casa din Lugoj, unde acesta a desãvârºit multe dintre proiectele sale, între care ºi ideea de „spaþiu mioritic”. A colaborat cu Olga Fruma – Brediceanu, fiica lui Caius Brediceanu, iar Dorli Blaga, fiica Corneliei, îngrijeºte volumul Jurnale (Cluj, 2008) cu importante informaþii despre familia Bredicenilor. Cornelia Blaga a tradus din lirica englezã ºi a fãcut pertinente comentarii din domeniul istoriei artei. Am realizat aceste succinte însemnãri despre distinsa familie a Bredicenilor cu scopul de a obþine ajutorul financiar necesar pentru cumpãrarea imobilului acesteia, care sã fie amenajat ca pentru a gãzdui personalitãþile lugojene. Considerãm ca, printr-un efort comun, Primãria Lugoj, Direcþia pentru Culturã ºi Culte a judeþului Timiº, Consiliul Judeþean, Ministerul Culturii ºi Cultelor, Uniunea Scriitorilor, Filiala Timiºoara, Institutul Cultural Român, îºi vor putea uni eforturile pentru cumpãrarea acestui imobil, care sã fie folosit în scopul nobil relevat mai sus. Gheorghe LUCHESCU

DINCOLO DE TIMP Ieri mi-am vândut toate visele cineva mi-a zidit tinereþea între umbra mea de copil ºi bolta cereascã douã femei trag obloanele trupului meu istovit la ce bun sã-mi mai doresc o casã efemerã cad în fântânã ºi strig ochiul zilei încã alb fãpturi de fum cutreierã pãduri de dincolo de timp în amurg cuvintele zac unele peste altele obosite ºi atât de departe de azi arunc ancora printre zile ºi ani apoi îmi spãl sufletul ºi sunt fericit cã e proaspãt ºi curat.

ULTIMUL ZBOR Nu mai am putere sã mã agãþ de orizontul opac pentru cã aþi trecut prin sufletul meu cu sãgeþi otrãvite ca printr-un albatros oarecare fãrã sã-i ceri iertare cã i-ai ucis ultimul zbor…

George POPOVICI Poet ºi cantautor, George Popovici s-a nãscut în 6 iunie 1956, în loc. ªanoviþa jud.Timiº. A debutat literar în 1978, în Caietele literar-artistice ale cenaclului „George Gârda” din Fãget,Timiº ºi a publicat în revistele Paralela 45, Orient Latin, Arca, Gazeta fãgeþeanã, Vrerea, Libertatea, Orizont, Aradul cultural, Tibiscus, Foaia româneascã. A publicat volumele: Anotimpuri concentrice- 1996, Umbra visului- 1997, Superba prãpastie- 2008, Tãceri în amurg- 2010 ºi este prezent în antologia de poezie Bãtrânul lup de mare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al UCMRADA ºi al Miºcãrii Literare Paradoxiste din Phoenix- Arizona. cãutând zadarnic ca un rãsculat rãnit APOCRIF smerenia celeilalte ºoptind rugãciuni Mai bine plâng vieþi. pentru aceastã stare pe muþeºte în care tropotim decât ca într-o horã TOACA sã mã umilesc de cerºetori Nu-mi amintesc acum spânzuraþi de dangãte… sã-þi fi spus vreodatã când drumul cum priveam pânã la capãtul puterilor SUPERBA PRÃPASTIE în singurãtate toaca este atât de scurt… Când eram copil îmi pusesem în gând mã ascundeam sã joc pe maidan CA ÎNTR-O HORà într-o blanã de oaie dar lemnul ei Undeva crezând mãcinat de ani clopotele sunã cã pot sã fiu lup aici tãcute îmi aºezam pe cap în deplinã tãcere ºi fãrã speranþã un dovleac mi-a mângâiat sufletul lovind în amintiri sfârtecat ºi mi-a spus ca pe un câmp crezând „Pace þie!” vertical cã pot sã fiu hienã sumbru ºi câte nu mai fãceam CAD LACRIMI ºi învãlmãºit (ne îmbrãcam în Cad lacrimi în culorile eternitãþii orice blanã în noapte sunetul lor de animal mai rãu) peste mãsurã strãpunge ca sã ne temem tristeþea oraºului rãsãritul de duminicã unii de alþii; pe mine mã furã peste care acum suntem aºtept pãdurea pluteºte aproape mari ºi suport ca o herghelie dar nu ne mai sperie încã fãrã potcoave; niciun strigãt un nou asfinþit jos miroase al depãrtãrilor dar m-atinge tãiºul neterminate a holdã gunoitã ce-n zori mi-a rãrit ºi plutim mai proaspãt decât acest început de cãrare deasupra umbra mea albastrã ºi nu pot superbei prãpãstii ascunsã între ramuri sã miºc

ºi Brãdiceni... Miercuri, 8 septembrie a.c., de Sfânta Maria Micã, o trupã de lugojeni a fãcut o cãlãtorie iniþiaticã spre origini, în satul Brãdiceni, com. Peºtiºani, Gorj, de unde se ºtie cã se trag Bredicenii noºtri. Coriolan Brediceanu s-a nãscut în 1850, la Lugoj, iar Tiberiu - tot aici - în 1877. De aici se deduce uºor cã tatãl, sau poate bunicul s-au nãscut la Brãdicenii Gorjului, de unde au “descãlicat” în Banat. (Dar pe aceastã temã vom mai face... sãpãturi ºi vã vom þine la curent). Delegaþia de lugojeni, formatã din: Gheorghe Oniga, Simona Avram, Daniela Radu, Emilia ºi Valeriu Giorgioni ºi - last but not least - un reprezentant reºiþean cu nume de carte-cãrturar, Florin Safer, a luat parte la lucrãrile Atelierului Naþional de Poezie “SERILE LA BRÃDICENI”, ediþia din 2010. Mai exact la festivitatea de premiere, þinutã în bisericuþa satului ºi începutã cu o slujbã specificã Teatrul, la 1904

de preotul paroh. Printre cei premiaþi s-au numãrat: premiul pentru Poezie, Adrian Alui Gheorghe (prezentat de Gheorghe Grigurcu), premiul pentru Criticã, Mircea A. Diaconu, pentru Reviste literare, revista Ramuri, reprezentatã de Paul Aretzu, redactor-ºef ºi revista “Caietele Columna” - de Vasile Ponea. Dar despre gruparea de scriitori de la Brãdiceni-Tg Jiu, reprezentatã de: Ion Popescu Brãdiceni, Spiridon Popescu, Ion Cãpruciu, Nicolae al Lupului, Ioan Þepelea, Silviu Doinaº Popescu º.a., vom mai avea prilejul sã scriem în numerele urmãtoare ale revistei, pe mãsurã ce d-lor ne vor pune la dispoziþie material publicistic (reviste, cãrþi). Traseul iniþiatic al grupului de lugojeni s-a continuat printr-un pelerinaj la mãnãstirea Tismana, altul la Lainici (nu degeaba am trecut cu maºina peste “podul lui Dumnezeu”, de lângã Baia de Aramã). Am mai vizitat Râul cu Mori, Râuºor, Cetatea ºi Biserica Colþ - areal de unde se presupune cã s-ar fi inspirat Jules Verne pentru una din cãrþile sale. Nu în ultimul rând, am vizitat complexul muzeal “Constantin Brâncuºi”, din Târgu Jiu, unic în Europa ºi chiar în lume, BRÂNCUªI fiind considerat întemeietorul sculpturii moderne. Încheiem cu un îndemn pentru Gheorghe Oniga, patron al firmei CARGO COM PARC, mecena ºi liderul grupului (ghid turistic, sponsor º.c.l.): Cum aþi fãcut sã mai faceþi! R. V. GIORGIONI

De la zâmbet la altul nici un gând ce tare mã doare lumina când ochiul îmi prinde în înserare doar vina…

EU NU SUNT ALBATROSUL UCIS Eu nu sunt albatrosul ucis chiar dacã mã mistuie taina cuvântului e singurul cântec prin care aprins se tânguie clipe în umbra pãmântului eu nu sunt albatrosul ucis nici pradã nu sunt în luminã sau noapte deºi se mai joacã blesteme prin vis uitate demult între viaþã ºi moarte eu nu sunt albatrosul ucis mai degrabã un val sau o piatrã fierbinte care se scurge sau cade-n abis plutind ca un vis între zei ºi cuvinte.

Diferenþa dintre un politician ºi un hoþ Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publicã cu tema: “Care este diferenþa dintre politician ºi hoþ?”. Un anume rãspuns i-a sãrit în mod special în ochi. “Diferenþa dintre un politician ºi un hoþ este cã pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mã alege el pe mine. Am nimerit-o?”. Iar replica lui Millor a fost: “Stimate domn, sunteþi un geniu. Sunteþi singurul care a reuºit sã gãseascã o diferenþã între cei doi”.

Moþarte ºi versaci La semafor. E roºu. Am de aºteptat 90 de secunde. Pe banda din dreapta mea opreºte, scârþâind cu nãdejde din frâne, un autovehicul de teren ( ce texte am! “autovehicul de teren”! gipan, bre! suvãlãu! mãgãoaie!). Are fereastra deschisã. E searã, dar omul de la volan are ochelarii de soare pe moacã. Vorbeºte la telefon: - Ai dat banii la oameni?... E tâmpiþi! Ia ºi neºte salame!... Nu d-ãlea cã nu-mi place... La care mol ieºti?... Pãi... Îhî... Sã iei ºi neºte parfume... Nu mai lua versaci d-ãia, cã nu-mi place... Nu e nemec, dau cu iele în maºinã... Ia neºte d-alea care me-a plãcut mie... Nu ºtiu... ia sã fie! ... Sidiu’ ãla al meu unde e, cã nu e acilea?... Nu ãlea... Ãlea cu Jean, Adrian, Guþã... Nu e, fã, n-auzi! Nu e decât moþarte ºi ... ete acilea, Pagamimi... d-ãlea... Bineeee! Nu mai pupi tu maºina! ... Cã-mi zãpãceºti muzica mea ºi laºi cãcaturile astea... Nu mai apuc sã aud ºi continuarea. S-a aprins lumina verde a semaforului ºi omul a demarat în trombã. Mi-aº fi dorit, totuºi sã o cunosc pe ea, proprietara de Pagamimi. Sunt teribil de curios sã ºtiu cum vor fi arãtând conversaþiile dintre ei ºi care afinitãþile ce i-au adus împreunã. Or fi versacili, cã moþartele sigur nu sunt! sursa:moshe


14 actualitatea literarã

Revista revistelor literare

Constantin BUICIUC:

România literarã Numãrul 38 pe 8 octombrie 2010 se deschide cu editorialul “La ce foloseºte literatura”, semnat de directorul revistei, criticul literar Nicolae Manolescu. Cunoscutul critic comenteazã o afirmaþie a ºi mai cunoscutului romancier ºi eseist Mario Vargas Llosa. Recentul laureat al premiului Nobel pentru literaturã considerã, în “Prologul” la “Adevãrul minciunilor”, cã oamenii nu sunt mulþumiþi cu soarta lor ºi, indiferent dacã sunt bogaþi sau sãraci, celebri sau anonimi, ºi-ar dori o altã viaþã: „Tocmai pentru a potoli, în mod fraudulos, aceastã dorinþã, s-au nãscut ficþiunile”. Nicolae Manolescu nu este de acord cu „modul fraudulos”, considerând, pe urmele Doamnei de Stael, cã literatura este „o nobilã inutilitate”. Despre aceastã problemã se mai poate discuta mult ºi bine. Interesant este faptul cã, înainte de a ºti cine va lua premiul Nobel pentru literaturã (revista este alcãtuitã cu o sãptãmânã inaintea apariþiei), Nicolae Manolescu se ocupã, pe larg, de cel care tocmai atunci lua mult râvnitul premiu. Simplã coincidenþã sau o pãsãricã suedezã ori de altã naþionalitate i-a spus criticului cine va fi laureatul? La fel de interesant este faptul cã, la o rubricã „Bref”, numitã „Ghici cine va fi Nobelul 2010!”, cineva (nu ºtiu cine, cãci articolaºul nu e semnat) enumerã nu mai puþin de 11 nume de posibili nobelizaþi. Desigur cã Mario Vargas Llosa lipseºte cu desãvârºire! Un larg spaþiu al revistei este ocupat cu prezenþa la Bucureºti a Hertei Muller ºi cu discuþia ei cu filosoful Gabriel Liiceanu. Sunt convins cã, în numãrul viitor, nobelizata pe 2009 îi va ceda, cavalereºte, locul, autorului „Rãzboiului sfârºitului lumii”.

consensuri

nr.1 n octombrie 2010

Cu Florian Lungu, despre jazz-ul românesc

Steaua În numãrul 9, pe septembrie 2010, redactorul - ºef, distinsul poet Adrian Popescu, considerã, în editorialul sãu, cã ficþiunea s-a întors acolo unde îi e locul. Iar afirmaþiile sale le acceptãm fãrã rezervã: “…nu stãm dezastruos la ficþiune, aºa cum clameazã unii moartea literelor noastre. Se mai citeºte literaturã românã, azi, scriitorii contemporani mai sunt credibili, chiar dacã traducerile reprezintã partea leului printre titlurile achiziþionate de cititori. S-au fãcut multe încercãri de a difuza, cu mijloace adecvate, literare, de exemplu poezia în metrouri, autobuze sau tramvaie, sau de a se organiza recitaluri în cafenele”. Comentând romanul “Provizorat” de Gabriela Adameºteanu, Ovidiu Pecican îl numeºte o epopee româneascã, iar Ioan Pop – Curºeu, scriind despre “Germanofilii” de Lucian Boia, aruncã o privire asprã asupra germanilor: “”Ca sã nu mai vorbesc de meciurile de la Mondialul 2010, unde l-am urmãrit îndeaproape pe Basti Schweinsteiger, mijlocaºul nemþilor, studiindu-i mutra croitã din topor ºi speriindu-mã atât de bucuria lui la victorii, cât ºi de disperarea care l-a cuprins când echipa a ratat calificarea în finalã. Atât bucuria cât ºi tristeþea lui aveau în ele ceva brutal, frust, sãlbatic, inuman, criminal, ceva capabil sã treacã peste un munte de leºuri doar pentru a putea striga Deutschland uber alles!”

Contemporanul – ideea europeanã Cunoscutul critic literar Alex. ªtefãnescu a dispãrut, acum câtva timp, de la România literarã ºi a reapãrut, destul de repede, în alte pãrþi. Îl regãsim, de pildã, în numãrul 9, din septembrie 2010, al revistei Contemporanul – ideea europeanã, condusã de redutabilul romancier Nicolae Breban. Fostul redactor – ºef al României literare se ocupã, cu multã aplicaþie ºi sagacitatea-i recunoscutã, de romanele unui scriitor aproape uitat, Corneliu ªtefanache (1933 – 2009). Daniel Cristea - Enache publicã un fragment din volumul în pregãtire Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stãnescu, în care explicã 11 elegii, cartea din 1966 a poetului român, consideratã vârful activitãþii sale. Este conturatã, dacã mai era nevoie, prin comentariu convingãtor, imaginea unui mare poet. Tocmai de aceea, complementar, devine extrem de interesantã rubrica numitã Caracterul la români, în care mai mulþi scriitori, printre care Aura Christi ºi Nicolae Breban, criticã, indignaþi, o afirmaþie mai veche a jurnalistului Cristian Tudor Popescu. În 2003, jurnalistul de la Adevãrul afirma, nici mai mult, nici mai puþin, cã poezia lui Nichita Stãnescu e fãrã valoare, cu excepþia unui numãr restrâns de poeme. Restul versurilor, “ar trebui pur ºi simplu arse, ºterse din faþa ochilor”. Criticii lui CTP îl comparã cu fascistul Goebbels. În schimb, Gheorghe Grigurcu spune, calm, cã e vorba de o exprimare metaforicã.

Apostrof Din numãrul 9, pe septembrie 2010, al revistei ne reþine atenþia un dosar I. D. Sârbu, realizat de Mihai Barbu ºi cuprinzând un interviu ºi scrisori, unele gãsite, iar altele pierdute de Securitate. La rubrica “Sã ne cunoaºtem scriitorii”, Cezar Boghici deconspirã “pariul” manierist al distinsului poet clujean Adrian Popescu. Ne-a reþinut atenþia ºi un poem de Cãlin Vlasie: „Destul infinit al sticlei rece/ Tu trãieºti într-o Grecie/ fãrã palmieri, fãrã ibiºi/ fãrã pietre sacre/ fãrã sirtaki./ Destule imagini într-un orãºel/ nelocuit în care intru/ prin sticla unui laptop./ / Nicãieri./ Respirând. Doar respirând”.

Orizont În numãrul 9, pe septembrie 2010, Cornel Ungureanu scrie despre cãrþile lui Livius Ciocârlie, la împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani de cãtre valorosul scriitor ex-timiºorean. Gheroghe Mocuþa publicã un amplu interviu cu prozatorul arãdean Gheorghe Schwartz, în care discuþia, inevitabil, se roteºte în jurul homericului ciclu romanesc Cei O Sutã. Nu este uitat prozatorul Ion Arieºanu, care a devenit octogenar. Îl omagiazã: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja ºi Paul Eugen Banciu. Cu bine cunoscuta-i erudiþie, Graþiela Benga comenteazã volumul de versuri Umbre ºi Faleze de Dinu Flãmând. Partea de mijloc a revistei este ocupatã de un dialog al Adrianei Babeþi ºi al lui Mircea Mihãieº cu Anda Pittiº despre compozitorul, cântãreþul ºi poetul Nicu Vladimir. Viorel Marineasa se referã, în textul sãu de pe pagina 23, la volumul lui Grigore Cartianu despre ultimele zile ale soþilor Ceauºescu. Pagina de poezie este susþinutã de Robert ªerban, cãruia i-a apãrut, de curând, volumul de poeme Moartea parafinã, la Cartea Româneascã.

Cunoscutul critic muzical ºi realizator de emisiuni radio Florian Lungu a fost prezent la Festivalul internaþional de blues “BluesFest” desfãºurat la Lugoj. Dupã ce i-a prezentat pe protagoniºti, Florian Lungu a avut amabilitatea sã ne vorbeascã despre evoluþia jazz-ului românesc. A început, desigur, cu începutul: “Jazz-ul românesc are un trecut ºi un prezent. În decembrie 2001, la Sala Radio din Bucureºti, am avut cel mai mare concert din România, care a durat cinci ore. S-a numit: „Johnny Rãducanu – 70 de ani de jazz în România”. Era vorba de o aniversare, la împlinirea vârstei de 70 de ani a maestrului Rãducanu, ºi, în acelaºi timp, de o istorie a jazz-ului românesc, care numãra cam tot atâþia ani. În mod paradoxal, pe vremuri, noi am avut niºte muzicieni care au cântat jazz foarte devreme, pe continentul european. Nu cântau în România, ci, mai ales, în Germania. Era vorba de James Cook, Gheorghe Vintilescu. Ei cântau, în oraºele mari din Germania, o muzicã tradiþionalã americanã, care poate fi asimilatã cu jazz-ul tradiþional. În anii ’20, jazz-ul se constituia ca gen muzical în America ºi trecuse foarte puþin în Europa. La noi au existat câþiva pionieri ai jazzului, cum a fost regretatul Mihai Berindei, ani de zile decan de vârstã al muzicienilor noºtri sau Paul Berindei, care avea o orchestrã, care se numea “Jazz-ul telefoanelor”, cãci el era inginer la Societatea de Telefoane din Bucureºti. Aceastã formaþie vocalã era alcãtuitã din patru tineri, care se vopseau cu negru pe faþã, ca sã parã de culoare. Ei au cântat la primele emisii experimentale ale radioului românesc. Radioul s-a înfiinþat în 1928, dar, încã din 1926 aveau loc emisii experimetale. Nu existau multe receptoare care sã prindã emisiunile, dar se fãceau experimente tehnice. Au fost apoi alþi pionieri, care au continuat aceastã miºcare. Un exemplu a fost compozitorul Elly Roman. Prin anii’ 30, niºte muzicieni americani, aflaþi în turneu prin Europa, au venit ºi în Bucureºti. Muzicienii români de atunci au încercat sã converteasã în idiomul jazz-ului folclorul românesc. În anii 60 s-a afirmat o adevãratã pleiadã de muzicieni. Au apãrut primele înregistrãri, primele big – band-uri, primele emisiuni la radio. Tot atunci au apãrut primele discuri, în serie, cu “ºlagãre fãrã vârstã”, regândite în tipar jazz-istic. Cuvântul “jazz” nu era prea agreat, fiind import de capital cultural occidental. Orchestra “Electrecord” fãcea prelucrãri de jazz în niºte condiþii absolute apreciabile din punct de vedere valoric. Aceste prelucrãri se numeau “muzicã de dans”. A urmat iniþiativa lui Mihai Berindei, un bun instrumentist, aranjeur, autor de emisiuni la radio ºi coautor al primului dicþionar de jazz din România. El a fost, ani de zile, inginer de sunet la Casa “Electrecord”, unde a iniþiat seria „Jazz”, care a avut vreo 27 de discuri. Primele discuri au apãrut prin 1965 – 1966. Tot el a iniþiat o serie de mai micã amploare, care s-a numit „Istoria jazz-ului”, care a avut trei – patru discuri. Mihai Berindei a scos de pe bandã sau de pe disc piesele respective ºi o anumitã notare. Primele trei discuri au conþinut jazz-ul tradiþional, jazz-ul vechi, în care instrumentiºti foarte buni, în frunte cu Alexandru Imre, încercau sã redea, cât mai aproape de original, niºte înregistrãri foarte vechi, din primele decenii ale secolului XX. A fost un fel de restaurare muzicalã. Un ascultãtor de azi putea sã asculte ce s-a întâmplat atunci, dar în condiþii de perfectã audiþie stereo. Au apãrut ºi primele cãrþi, niºte traduceri. A mai apãrut ºi o istorie a jazz-ului, puþin romanþatã, care se numea „Jazz-ul, o poveste cu negri”, scrisã de George Sbârcea. Au apãrut ºi muzicieni care încercau sã facã o apropiere între jazz ºi muzica clasicã.

Doi dintre aceºtia au fost Eugen Ciceu ºi Richard Oschanitzky, care s-a nãscut la Timiºoara ºi a trãit aproape patruzeci de ani. A murit în 1979. Ce a fãcut el a fost formidabil. A avut foarte multe lucrãri. ªtia toate genurile muzicale: fanfare, coruri, muzicã vocalã. Era extraordinar de bine pregãtit ºi a fãcut mari lucruri în jazz. De pildã, mari opusuri, de jazz simfonic concertant. În prezent existã, la Timiºoara, o facultate de muzicã (jazz ºi pop) numitã “Richard Oschanitzky”, la Universitatea privatã “Tibiscus”. Din pãcate, ea ºi-a încheiat activitatea anul acesta, dar a reuºit sã scoatã douã – trei generaþii de studenþi. La Iaºi existã un club de jazz, înfiinþat la câteva zile dupã ce Richard Oschanitzky a încetat din viaþã. Pânã anul trecut a fost un festival “Richard Oschanitzky”, care a numãrat zece ediþii ºi s-a desfãºurat la Iaºi. Nu sunt mulþumit de felul cum existã jazz-ul acum. Foarte mulþi muzicieni buni au plecat, fiindcã nu gãsesc aici un teren propice afirmãrii. Condiþia muzicianului de jazz este foarte precarã din punct de vedere material. Muzicienii de jazz nu au suficient debuºeu pentru ceea ce vor ei sã facã. Nu au unde cânta. Existã câteva cluburi ºi câteva festivaluri. Existã ºi lucruri bune. S-au fãcut foarte multe discuri. A început sã se organizeze învãþãmântul muzical de jazz. În anii 1990 – 1991, la Bucureºti, la iniþiativa muzicianului Mircea Tiberian, pianist ºi compozitor, a fost înfiinþatã o clasã de jazz la Universitatea Naþionalã de Muzicã. La Iaºi, în cadrul Universitãþii de Artã “George Enescu”, a fost creatã o clasã de jazz, de cãtre pianistul ºi compozitorul Romeo Cosma. În 2000, la Cluj, a fost înfiinþat un modul de jazz, care a mers foarte bine câtva timp. Cât timp a existat facultatea de jazz de la Timiºoara, despre care am vorbit puþin mai înainte, au fost organizate cursuri intensive în localitatea Jupâneºti, de lângã oraºul timiºean Fãget. Au venit acolo ºi profesori americani. În ultima vreme, a crescut ºi calitatea reprezentãrii noastre peste hotare. Un apreciabil saxofonist ºi compozitor, Nicola Simion, nãscut în Dumbrãviþa Braºovului, a înregistrat peste 20 de discuri, în Austria ºi în Germania ºi chiar peste ocean. Regretata Anca Parghel a avut o frumoasã carierã europeanã. Mircea Tiberian a înfiinþat, împreunã cu doi germani, o reþea culturalã ºi, în acelaºi timp, o formaþie deschisã, numitã „Interjazz”, care a invitat tot felul de muzicieni, a dat concerte în mai multe þãri ºi a înregistrat discuri. Jazz-ul autohton se manifestã în instituþiile culturale din diferite capitale. Cele mai active, în domeniul promovãrii jazz-ului, rãmân Institutul Cultural Român din Viena ºi Institutul Cultural Român din Lisabona. Directorul Institutului din capitala Portugaliei este Virgil Mihaiu, un fan al jazz-ului, poet ºi eseist. Cel de la Viena beneficiazã de activitatea unui împãtimit al jazz-ului din diaspora, Emilian Dandana. Importante pentru evoluþia jazzului sunt festivalurile: cel de la Ploieºti, care, din 1974, s-a mutat la Sibiu, cel de la Braºov, organizat de Alexandru ªima ºi festivalul de la Costineºti. Existã ºi „Festinjazz”, la Iaºi. În ultimii ani, Banatul rãmâne cel mai fervent areal de promoþie a jazz-ului. Datoritã regretatului Bela Kamocsa, care s-a stins în ianuarie 2010, a existat gala jazz-ului de la Timiºoara ºi un festival de blues. La Lugoj, la iniþiativa lui Bela Kamocsa, a fost iniþiat un festival de blues. Existã ºi Festivalul de jazz de la Gãrâna, care, la început, s-a þinut în curtea unui han, apoi s-a mutat în Poiana Lupului. Au fost ani în care s-au dus acolo 12-13 mii de oameni. Festivalul a ajuns deja la ediþia a XI-a. Zona Timiºoara – Lugoj – Jimbolia înseamnã un nucleu de condensare pentru iubirea unor muzicieni ºi, prin recul, a publicului”. Constantin BUICIUC


nr.1 n octombrie 2010 Remus V. GIORGIONI:

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine !

O carte frumoasã apãrutã (iarãºi!) la Nagard este - cum se ºi cuvine a urma ordinea prezentãrii: ladies first… - FEMEI ªI FEMEI a lugojencei Maria Izgherean. ªi cum pe lume existã felurite feluri de femei (unde e Cãrtãrescu sã ne explice din nou „De ce iubim femeile”?) cartea în discuþie ne prezintã: Un mit spulberat, Când cãrþile sunt mãsluite, Un dar special ºi De la vorbe la discuþii – cu toatele capitole ale ei. Capitolaºe de fapt, pentru cã avem în faþã de fapt o cãrticicã de 50 de pagini, frumos ilustratã ºi cu un cuprins interesant.

am constatat cã vocabulele lor se… petrec ºi se întrepãtrund!). Poeme ale tristeþii, vieþii ºi morþii deopotrivã, sunt aºa – dupã cum urmeazã: „din botez ivit sã-mi fiu paharul la ospãþ cînd viaþa se bifurcã/am tras pearcuº sacîz sã-mi cînte din vioarã inima ce lucrã” (prolog); „gata – mã opresc aici – mi-am cîntat tristeþea îngropîndo/nu sub lespede ci în cuvînt din cuvînt citind reînviind-o” (epilog). În 2010, sub aceleaºi auspicii apare ºi cartea ZARURI a doctorului-poet-ºi-prieten

veghe în lanul cu moroi. Apãrutã la Limes, Cluj în 2009, nu marcheazã câtuºi de puþin vreo stagnare în dialectica poeziei lui (citatele – data viitoare, poate cu tot cu recenzie…).

În frumoasa ºi prestigioasa colecþie de poezie a Editurii BrumaR din Timiºoara MMIX - (editurã care ºi-a creat deja o anvergurã naþionalã ºi chiar europeanã) semnalãm o apariþie deosebitã, cartea ALUNGÂND TRISTEÞEA, CA PAGANINI a botoºãneanului Gellu Dorian. „Preambulul” cãrþii este semnat de ªerban Foarþã – Robert ªerban ºi Loredana Tîrzioru fiind realizatorii amintitei colecþii. Afirmat cu trãinicie/temeinicie – mai ales dupã 1989, Gellu Dorian nu are nevoie de altã prezentare decât cãrþile proprii (în limitele acestei rubrici ne propunem sã facem simple prezentãri, nu cronici de carte – întreprindere pe care o lãsãm pe seama criticilor profesioniºti!). Amintitul preambul este urmat, cum bine se cade, de un Prolog ºi de opt secþiuni stihiale: Stepe, Prerii, Siberii, Sahare, Pãmânturi, Aere, Ape, Focuri. De (mai multe) puncte cardinale: Esturi, Vesturi, Norduri, Suduri ºi periplurile poetice se încheie cu canonicul Epilog. Ca orice carte care se respectã, volumul în discuþie are ºi trei moto-uri, din Giuseppe Ungaretti, Rainer Maria Rilke ºi Cesar Valejo (pe care îl ºi citãm): „Sunt oameni atât de nefericiþi cã nici mãcar n-au trup…” Poemele sunt compuse din trei strofe, care la rândul lor sunt compuse din patru versuri -versete rimate ºi sunt oarecum altceva, faþã de cele cu care ne-a obiºnuit pânã acum autorul. Sunt cântece de dragoste ºi inimã albastrã, poeme de petrecere (am cumpãrat o datã douã cãrþi: Petrecere cu mama, de Veronica A. Cara ºi Pe trecere de pietoni de Ioan Es. Pop. Deºi una de poezie ºi cealaltã de prozã,

(coleg de camerã pe la colocvii) Vlad Scutelnicu, tot din Botoºani, secretar de redacþie al HYPERIONului. Uitându-ne noi la cuprins descoperim 64 de pagini ºi 23 de poeme. De data aceasta prezentarea cãrþii este în postfaþa ei ºi se intituleazã „Despre zaruri, cu Vlad Scutelnicu”, sub semnãtura criticului ºi profesorului sucevean (poet ºi dânsul în tinereþile sale revoluþionare!) Mircea A. Diaconu. Dacã prezentatorul nu gãseºte „nici o ezitare” (sau „aproape niciuna”) în poemele lui V.S., nu ne vom apuca noi acum sã gãsim nod în papurã… Însã promitem sã tãiem nodul cu alt prilej, când vom beneficia de mai mult spaþiu. Fapt este cã am remarcat ºi noi, în presa literarã, dar ºi de la un volum la altul, o creºtere în substanþã a originalului poet. „ªi dacã poetul joacã pe cartea scenariilor funambuleºti, aceasta nu-i decît replica descinderii în spaþii umile” (M.D.). Dar sã nu rãmânem chiar de tot datori, ci sã exemplificãm cu câteva versuri: „am ratat ºansa extraordinarã/de a scrie un poem extraordinar/aº fi putut scrie un poem/despre fericire” (în seara aceasta am ratat). Iatã o ºansã inestimabilã pe care, pânã-n final, poetul nu riscã s-o piardã:”!ca sã vezi/cît de dragã îþi poate fi/viaþa”. De altfel, nici nu putea s-o rateze, când provine din aceeaºi regiune geograficã cu pietreanul Nicolae Sava, un alt bun prieten, cel „fericit precum mirele”…

SURÂDE ºi are un cuprins de 150 de pagini, coperta fiind (bine) realizatã de Cristian Ranetta. „Tras la patru ace” se intituleazã prefaþa lui Dumitru Radu Popescu, scrisã „Marþi, 20 aprilie 2010, dimineaþa”… ªi scrisã cu multã aplecare cãtre viaþa ºi opera unui poet vestit, reprezentativ pentru noi, ca naþiune (nu populaþie, ci popor!). „Oriunde se duce, de oriunde vine – spune DRP-ul – oricând…, Ion Miloº se înfãþiºeazã cu mapele pline de manuscrise! Pentru el poezia este, desigur, o ardere, un vis aprins, o maºinã termicã ce depãºeºte forþa strofelor ce o compun”. Mai întâi poetul „se trezeºte” Acasã la Blaga, apoi face un demers necesar despre Lumea în care trãim, trateazã Iubirea ºi dragostea (amândouã!), are parte de niºte Reverii de rouã, ca în final sã se întoarcã, cicliciniþiatic Acasã la casa mea (toate cicluri ale cãrþii). La cei 80 de ani ai Domniei Sale (La mulþi ani Maestre!), Ion Miloº se bucurã nu doar de o criticã favorabilã, ci de reale aprecieri critice, înmãnunchindu-i în palmares pe: ªerban Cioculescu, Mircea Martin, Constantin Ciopraga, Romul Munteanu, Cornel Ungureanu, Petru Poantã, A.D. Rachieru ºi mulþi aþii, români ºi strãini. Dar – deºi noi aici facem simple prezentãri de carte – sã nu se creadã cã expediem rapid o carte importantã, iatã ºi câteva citate: „Stãm în Vama trecerii./Nu vrem sã mergem mai departe/Sã facem din corola de minuni/O þarã minunatã…” (La Vama trecerii). „Asta nu-i lumea ce-am visat-o/Asta-i lumea contului în bancã/ªi a culturii cu paharul în mânã/În loc de carte…” (Lumea visatã). „Primãvara este lumea în floare/…/ªi iubirile se înalþã spre cer//Dumnezeu îºi aratã faþa/ªi schimbã timpul în luminã”(Primãvara).

Dar, cum BrumaR-ul nu este singura editurã naþionalã de poezie, remarcãm ºi o carte apãrutã la editura Vinea, a poetului Nicolae Tzone – cartea altui hyperion-ist, Lucian Alecsa: ILUZIONISTA BABETTE. (Remarcãm faptul cã Babette s-a întors de la… rãzboi ºi acum – îºi - face iluzii!) Din cele opt apariþii precedente (la edituri de prestigiu precum Paralela 45, Axa, Cronica) remarcãm Ars apocalypsis (1996), Asupra (ºi Deasupra!) cãderii (2002, 2003) – de asemenea Þinutul Klarei, pe care ni-l simþim aproape ca ºi Bufonul ºi KlaRaReGina, al lui Ion Vintilã Fintiº. Iar din cartea pe care o avem în faþã remarcãm urmãtoarele titluri: Ca-n uterul mamei, Facerea ºi des-facerea, Dragoste leucemicã, Autoportret în sânge, Vrãjitoarea Amanda (… ºi toate celelalte, pânã la 33, câte conþin cele 100 de pagini!). Dar, sã nu se creadã cã vorbim în vânt: „totuºi se merge mult pe improvizaþie/ºi pe liberul arbitru/se consumã drãguþele de cuvinte/cu coajã cu tot/se scuipã doar instinctele…” (Facerea ºi desfacerea). „Mã smunceºte inima ei /sub coºul pieptului/ ca o hienã turbatã” (Dragoste leucemicã). Dar iatã ºi cea de-a zecea apariþie editorialã a lui Lucian Alecsa (o avem în faþã): este o parafrazã poeticã dupã Salinger (De veghe în lanul de secarã) ºi se tituleazã, cum ar zice Luca Piþu, De

Editura Ars Longa ( - vita brevis…) îl publicã recent – în colecþia Arcadia - pe prestigiosul poet român nãscut în Banatul sârbesc ºi stabilit în Suedia, care a fãcut infinite demersuri de repatriere în condiþii demne, fiind mereu amânat de autoritãþile române. Cartea se cheamã GÂNDIREA CE

Tânãrul reºiþean Lucian Adam are parte de un debut fulminat (apreciat, îmi pare cã ºi premiat), la Editura Nouã (E 9) din Bucureºti: DOPURI DE PLUTÃ. Este membru

Cafe Corso, la 1911

al faimosului cenaclu „Semenicul”, cenaclu cu vechime (L.A. îl frecventeazã din 1995). Editura Nouã ne prezintã astfel un poet nou, gata nãscut, iar nu fãcut, dupã coordonatele poezie actuale, cu un plus de profunzime : „dincolo de poarta ºcolii/ vântul împrãºtie frunze/în oglindã//îmi las pantofii la intrare/când pãºesc pe sub cer/ pe vârfuri”(***); „înnebunesc de râs…/un ochi aruncã pãmânt cu lopata/peste celãlalt…”; „ochii tãi/în care nici un peºte nu înoatã/de teama pescarului.” E inutil sã mai pun trei steluþe în loc de titlu, fiindcã

toate poemele sunt fãrã titlu. Doar poetul nostru e gata intitulat!

* Un bun umorist (în orice caz, om cu simþul umorului) este Laurenþiu Orãºanu, om „umblat”, cãlãtorit prin lume – lume care se oglindeºte din belºug în cãrþile dumisale. L.O debuteazã cu versuri umoristice la Ed. Timpul, 2004: Cronica lui Ipse ºi alte Valentine; Picãturi de ploaie în deºert (acelaºi an, aceeaºi editurã, cu preprintul isteþ al Lilianei Buciuleac). „Bine, strângeþi grãmãjoare cu pietre, dar ascultaþi-mã întâi: Laurenþiu Orãºanu e un mare poet… Nu azvârliþi cu pietre pânã nu-l citiþi”!, spune Mircea Sãndulescu, scriitor român pripãºit prin „satul fãrã câini” New York… În anul 2009, L.O. publicã la cunoscuta editurã de prestigiu Criterion Publishing o epopee umoristicã intitulatã CANADIADA, care „Se dedicã tuturor celor care au plecat ºi n-au ajuns, ºi celor care au plecat, au ajuns ºi nu s-au mai întors”. Conceputã la N.Y. în lunile oct.-nov. ale lui 2004 (Cânturile I-IX), CANADIADA este terminatã la Bucureºti în februarie 2008 (Cânt. X-XX, Epilogul), probabil datoritã repatrierii autorului care astfel se încadreazã în cea de-a treia categorie (împreunã cu subsemnatul): cei care au plecat, au ajuns ºi… s-au întors. (Dar unde s-au întors?? Întrebarea mi-o pun întâi mie, apoi lui L.O. ºi tuturor celor aflaþi în situaþia noastrã!). Aceeaºi editurã ºi în acelaºi an îi publicã autorului nostru ºi volumul intitulat Autorul, care începe, cum era ºi de aºteptat, cu un „Cuvânt înapoi” de Bedros Horasangian: „Laurenþiu Orãºanu ne propune o carte pentru ziua de azi. Despre el însuºi, în diverse ipostaze, ºi personaje din imediata noastrã apropiere”. Este un volum de prozã, dar pânã la urmã (nici dupã ce-l citeºti) nu-þi dai seama dacã e prozã scurtã sau roman. Dacã e despre români, americani sau marþieni…


16 actualitatea literarã

Mario Vargas Llosa a câºtigat Premiul Nobel pentru Literaturã pe 2010, a anunþat joi, 7.10., Academia suedezã. În 2009, Nobelul pentru Literaturã i-a fost decernat scriitoarei germane de origine românã Herta Muller. Comitetul suedez a afirmat joi cã Vargas Llosa (74 de ani) a fost recompensat pentru “cartografierea structurilor puterii ºi pentru imaginile energice ale rezistenþei, revoltei ºi înfrângerii individuale”. Nãscut la 28 martie 1936 în Peru, Llosa este perceput ca unul dintre cei mai importanþi scriitori din America Latinã ºi unul dintre autorii de marcã din ultimele decenii. El a devenit cunoscut dupã apariþia lucrãrii “Oraºul ºi câinii”. Printre cele mai importante lucrãri semnate de Vargas Llosa se numãrã “Conversaþie la Catedrala”, “Casa Verde”, “Mãtuºa Julia ºi condeierul”, “Sãrbãtoarea þapului”, “Lituma în Anzi”, “Cine l-a ucis pe Palomino Molero?”, “Rãzboiul sfârºitului lumii”. Vargas Llosa este primul scriitor din America Latinã care câºtigã Nobelul pentru Literaturã dupã 1990, când premiul i-a revenit mexicanului Octavio Paz. Llosa a candidat pentru preºedinþia statului Peru în 1990, fiind învins de Alberto Fujimori, care ulterior a fost nevoit sã fugã din þarã dupã ce a fost pus sub acuzare pentru corupþie ºi încãlcãri ale drepturilor omului. Scriitorul peruan a þinut prelegeri ºi a predat la universitãþi din America Latinã, Statele Unite ºi Europa. El este ºi un remarcabil ziarist ºi eseist. Llosa a fost considerat de multã vreme unul dintre posibilii câºtigãtori ai Nobelului pentru Literaturã. Valoarea Premiului Nobel este de zece milioane de coroane suedeze (1,4 milioane de dolari).

n Ioona Rauschan (1955-2010) Scriitoarea ºi regizoarea Ioona Rauschan s-a nãscut ºi a trãit pânã în 1988 în Timiºoara. Ea a emigrat în Germania, unde a locuit în ultimii 22 de ani. Ioona Rauschan a fost lector la Academia de Arte Plastice din Essen, Germania, unde a predat cursuri de Video, Film, Dramaturgie ºi Storyboard. Din 1993 s-a stabilit la Düsseldorf, unde s-a specializat în realizarea de filme documentare. Pe lângã munca de regizor, a publicat în 1995 prima ei nuvelã în limba germanã, “Die schöne Strickerin”. A lucrat la peste 20 de filme documentare cu subiect cultural, printre altele ºi la filmul documentar „În Prag: Un film-eseu despre Heinrich Heine“, care a fost difuzat pe postul german de televiziune Arte în anul 2006. În iarna anului 2009 a publicat la editura Pop Verlag romanul „Abhauen“ „Abhauen“. Varianta în limba românã va fi lansatã în luna noiembrie a acestui an. În vara anului 2009, Ioona Rauschan a fost diagnosticatã cu cancer pulmonar. Ea a decedat în luna februarie 2010, în Germania. În amintirea sa, Asociaþia Culturalã “Prietenii Ioonei Rauschan” – asociaþie fondatã de fratele ei Radu Dimeca, în partenariat cu Centrul Cultural German Timiºoara, Uniunea Scriitorilor ºi Cenaclul Literar German Stafette, a organizat în 14 octombrie, la Timiºoara, o searã de lecturã ºi de film, prezentatã de Adriana Babeþi ºi Gheorghe ªfaiþer.

n Premiul Uniunii Europene pentru Literaturã

Miercuri, 6 octombrie 2010, s-au anunþat la Frankfurt numele scriitorilor câºtigãtori ai Premiului Uniunii Europene pentru Literaturã. Cu romanul Teodosie cel Mic Mic, publicat de Editura Polirom în 2006, Rãzvan Rãdulescu este unul din cei 11 câºtigãtori, alãturi de : Spania (Raquel Martínez-Gómez, Sombros de unicornio), Luxembourg (Jean Back, Amateur), Germania (Iris Hanika, Das Eigentliche), Belgia (Peter Terrin, De Bewaker), Cipru (Myrto Azina Chronides, To Peirama), Danemarca (Adda Djørup, Den mindste modstand ), Estonia (Tiit Aleksejev, Palverand ), Finlanda (Riku Korhonen, Laakariromaani ), Republica Macedonia (Goce Smilevski, Sigmund Freud’s sister) ºi Slovenia (Natasa Kramberger, Nebesa v robidah: roman v zgodbah). Nicolae SILADE

nr.1 n octombrie 2010

Rainer Maria Rilke ªtefan Munteanu a împlinit, nu cu mult timp în urmã, frumoasa vârstã de 90 de ani. Mi-am amintit imediat de dragul meu profesor de stilisticã atunci când, în preajma frumoasei aniversãri, am primit, de la germanistul Simion Dãnilã, volumul Gedichte/ Poeme, apãrut la Editura Mirton din Timiºoara, în 2009. Volumul cuprinde o selecþie din opera marelui poet austriac Rainer Maria Rilke. Este îngrijit de Simion Dãnilã, iar selecþia ºi traducerea versurilor aparþin lui ªtefan Munteanu. În îndepãrtata mea studenþie timiºoreanã, am avut onoarea sã fiu studentul profesorului ªtefan Munteanu. I-am admirat, încã de la început, ilustrului stilistician þinuta impecabilã, marea erudiþie expusã discret ºi înþelegerea superioarã a poeziei eminesciene. Iar când ne-a recitat Peste vârfuri…, subliniindu-ne muzicalitatea desãvârºitã a poeziei, am simþit cã dragostea ºi admiraþia noastrã faþã de distinsul profesor atinge cote ameþitor de înalte. Nu mai spun cã nota maximã obþinutã la examenul de stilisticã îmi este ºi acum o comoarã de mare preþ. În amintirea orelor petrecute împreunã, am ales, din recentul volum, câteva poezii, ca un modest omagiu iubitului meu profesor din anii tinereþii. Constantin BUICIUC

în traducerea lui ªtefan Munteanu

Cu vocea ta sã mã-ncui, Atunci n-am altã cale ºi, din voia mea, În grãdinile zãrilor vineþii m-oi revãrsa…

Strofe Existã unul care pe toate în mâna lui le þine Ca sã le prefire ca nisipul printre degete. El alege unele dintre cele mai frumoase regine ªi le ciopleºte în marmurã albã statura, Punând ºi melodie în mantia lor, nu numai fãptura; ªi pe regi îi culc-alãturi, Sculptaþi din aceeaºi piatrã ca ele. Existã unul care pe toate în mâna lui le þine, Cã sunt ca sunetele false ºi s-or frânge. Nu-i n strãin, cãci loc îºi are-n sânge, Care-i viaþa noastrã cu zbatere ºi tihnã. Eu nu pot crede cã el n-ar fi cum se cuvine; ªi totuºi aud cã mulþi îl vorbesc nu tocmai de bine.

Iniþialã Lasã-te în seama frumuseþii tale, Fãrã a te socoti ºi vorbi. Rãmâi tãcutã. Vorbeºte ea ºi pentru tine. Eu sunt. ªi vine ea, cu mii de înþelesuri felurite ºi clare, Vine, în sfârºit, pentru fiecare.

Intrare Oricine ai fi, ieºi seara Din odaia ta, în care toate îþi sunt cunoscute; E ultima ºi cea mai îndepãrtatã casa ta: Oricine ai fi. Cu ochi obosiþi, abia desprinºi De pragul frecvent cãlcat, Ridici uºor de tot un sumbru pom ªi îl aºezi în faþa cerului: zvelt ºi singuratic. ªi ai zidit lumea. ªi lumea e mare, asemeni unui cuvânt ce se mai coace-n tãcere. ªi aºa cum voinþa ta îi înþelege tâlcul, Îngãduie, delicat, ochilor în voie sã priveascã…

XXIX

Logodnica Strigã-mã, iubite, cu glas tare mã cheamã! Nu-þi lãsa logodnica s-aºtepte-atât la fereastrã, cu teamã. Pe vechile platanilor alei Seara nu mai vegheazã: Sunt pustii. ªi dacã-n casa-n noapte cufundatã n-ai sã vii

Sorin CERIN

argas Llosa n Mario VVargas a primit Premiul Nobel pentru Literatura 2010

meridiane

Filosof, autor de aforisme, eseist, poet ºi prozator prozator,, Sorin Cerin s-a nãscut în 25 noiembrie 1963, la Baia Mare. Marea parte a copilãriei o petrece la parohia bunicului sãu, preot ortodox, situatã în comuna Sãuca, judeþul Satu Mare. Acea casã parohialã era locul unde a copilãrit ºi poetul maghiar Kolcsey Ferencz unul dintre scriitorii reprezentativi ai Ungariei. Dupã terminarea liceului la Baia Mare, urmeazã cursurile Institului de Limba ºi Culturã Italianã din Bucureºti. Participã activ la Revoluþia din Decembrie 1989 fiind printre primii care reuºesc sã intre în fostul Comitet Central. Din cauza mineriadelor mineriadelor,, alege calea exilului ºi se refugiazã în Statele Unite ale Americii. Dupã câþiva ani se reîntoarce în România, stabilindu-se la Bucureºti, pentru a mai lipsi doar o perioadã când se afla pe continentul australian în calitate de corespondent internaþional de presã pentru Australia.

actualitatea literarã Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Prietene tãcut al marilor depãrtãri, Simte cum suflul tãu amplificã lumea. Printre grinzile întunecatei clopotniþe, Ascultã glasul clopotelor. Ce te frãmântã Va fi mai preþios decât o hranã sfântã. Ia calea schimbãrilor unui destin. Ce-i marea experienþã a suferinþei tale? Simþi cã bãutura þi-e amarã, schimb-o în vin. Fii din belºug, în astã noapte de fior, Putere vrãjitã la rãscrucea simþurilor tale, Fii straniul sens al întâlnirii lor. ªi dacã te-a uitat lumescul pãmânt, Spune-i þãrânei tãcute: Eu curg. ªi repedei unde spune-i: Eu sunt.

ÎNÞELEPCIUNE n Sfârºitul nu poate începe decât cu începutul spre a se sfârºi cu înstrãinarea de sine, redevenind el însuºi. De aceea fiecare om este un sfârºit continuu. n Când iubeºti dai sens acestei lumi. n Cu siguranþã ne tragem din mare fiindcã lacrimile noastre sunt sãrate ºi atunci când le vãrsãm pe obrazul timpului, pe faþa noastrã se prelinge marea din noi ce a fost acolo dintotdeauna. n Cu toþii trebuie sã avem libertatea de a muri demni într-o viaþã ce a fost nedemnã de noi fiind supusã pãcatului ºi deºertãciunii. n Veºnicia este inima opritã a Timpului. n Dacã viaþa este o iluzie ce anume poate fi adevãrul ei? n Nimeni nu poate ºti ce anume este cunoaºterea fãrã de adevãr. n Cine a pierdut adevãrul s-a pierdut pe sine. n A respira prin adevãr nu este totuna cu a-l cunoaºte. nAdevãrul nu poate fi decât absolut fiindcã orice relativitate a sa include ºi minciuna faþã de sistemele de referinþã unde devine variabil. n Adevãrul absolut este unul singur pentru o infinitate de posibile adevãruri relative care mint. n Este cineva care cunoaºte adevãrul absolut? n Cine poate ºti ce înseamnã iubirea la picioarele adevãrului absolut? n A FI este dilema vieþii în faþa eternitãþii morþii. n Nu putem concepe moartea fãrã de viaþa din noi care o conºtientizeazã. n Întreaga viaþã nu valoreazã nici cât o clipã a deºertãciunii adevãrului absolut. n A fi dincolo de tine însuþi este poarta spre înþelepciune. n Fãrã adevãrul absolut, este peste mãsura noastrã sã cunoaºtem adevãrata valoare a propriei noastre existenþe. n Dacã vom refuza dorul iubirii vom pierde ºi ultima adresã a strãinului din noi. n Nu mãsura cuvintelor este necesarã ci însemnãtatea lor. n Nu vom fi niciodatã mai mult decât ne este dat sã fim! n Nu suntem fiinþã decât în mãsura Iluziei Vieþii noastre. n A fi este cel mai mare paradox al vieþii în faþa morþii. n A crede în ceea ce nu ºtii este la fel de adevãrat cu a crede în ceea ce ºtii atâta timp cât viaþa ta este o iluzie. n Suntem un vis al unui gând ce trãieºte prin Cuvânt.

Director: Nicolae SILADE

Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 web: www.ziarulactualitatea.ro/al e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com

Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara ISSN 1584-3688

Actualitatea literară nr. 1  

Revistă a Unirii Scriitorilor din România

Advertisement