Issuu on Google+

actualitatea literarã nr. 15-16, anul II

12/2011 - 01/2012

n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/actualitatea-literara/n n Nicolae SILADE

Despre miracolul nasterii ,

n Magda URSACHE Sãrbãtori fericite! Presari, (im)presari, La multi ani! aparatciki, activisti , n poezie Vasile BAGHIU, Merryn WILLIAMS, Ion SCOROBETE, Ben CORLACIU, Ion OPRISOR ,

n prozã Laurentiu , ORÃSANU, , Dan PREDESCU, Dan FLORITA-SERACIN ,

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Nicolae COANDE: Femeia despre care scriu

u b r o c l e i n a d

n Interviu cu Nicolae BÃLASA: , “Am învãtat , repede cã perspectiva asupra lumii se deschide din interiorul cuvântului” n Ela IAKAB:

Gabriele d’Annunzio si, reveria cuplului metafizic


opiniile noastre Remus Valeriu Giorgioni

2 actualitatea literarã

Edi tor ial

Nicolae SILADE

Despre miracolul nasterii , Când mi-am propus sã scriu despre miracolul naºterii, mi-am zis cã trebuie sã existe ºi un miracol al scrierii, care este tot o naºtere. Aºa cã, oricât am gândit-o, a trebuit sã aºtept sã se nascã, aºa cum o femeie ºtie când îi vine vremea, dar nu poate naºte când vrea. Nu altfel s-a întâmplat cu Naºterea Mântuitorului, aºteptat de foarte multã vreme de poporul lui Israel, dar sosit abia atunci când miracolul s-a putut produce. Nu altfel se va întâmpla cu salvarea naþiunii noastre, oricât am dori-o noi, ea va veni cu siguranþã, dar la momentul potrivit. De când m-am despãrþit de filosofi ºi de sistemele lor (ºi m-am despãrþit în momentul când am realizat cã ºi gândirea e un miracol), am început sã cred cã exist printr -un miracol, cã însãºi existenþa lumii e printr-un miracol ºi cã întreaga ei evoluþie este bazatã pe miracolele care s-au produs în mintea unor genii. Nu este cazul sã dau exemple de inventatori sau gânditori prin care lumea a fãcut paºi importanþi înainte. Se cunosc prea bine. Însã ideea care s-a nãscut în mintea lor e un miracol. Nu a contribuit la naºterea ei nici un sistem filosofic, ci doar miracolul. Iar dacã întreaga existenþã a lumii o consider un miracol, de bunã seamã cã ºi naºterea ei, ºi Naºterea Mântuitorului ei le consider tot miracole. Nouã, care suntem oameni ai faptei, obiºnuiþi a fa fa-ce ºi a drege, fãrã a ne da seama uneori dacã ceea ce facem e bine pentru moment sau pentru totdeauna, dacã e bine doar pentru noi sau ºi pentru ceilalþi, ne vine greu sã credem în miracole. ªi dacã nu credem în ele, ele nici nu existã pentru noi. Iar dacã existã, ni se par un lucru firesc, chiar dacã inexplicabil. ªi aa-tunci, cum sã ne mai bucurãm de naºterea unui copil, sã zicem, când îi cunoaºtem ºi sexul, ºi data sosirii pe lume, ºi în curând, probabil, ºi înfãþiºarea? Cum sã ne bucurãm de Naºterea Fiului lui Dumnezeu dacã nu o înþelegem, dacã nu credem cã este un miracol? Cum sã ne aºezãm la masa de scris, la computer computer,, în în-ºirând cuvinte dupã cuvinte fãrã sã înþelegem Cuvân Cuvân-tul, fãrã sã credem în Cuvânt, în miracolul naºterii sale? ªi cum sã ne bucurãm de existenþa sa? Vã doresc sã aveþi parte de un an mai bun, de sãnãtate, bucurii adevãrate ºi cât mai multe miracole!

Iar noi bãnãþenii, nu doar cã am fi „fruncea” – „veþi fi întotdeauna cap ºi nu coadã”!, declarã Dumnezeu despre un anumit popor – dar am mai produs de curând un Nobel. Ce ne împiedicã sã facem repeat replay replay??

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artiºtilor plastici Ladislau Pokker ºi Laura Pokker, expuse la Galeria Pro Arte din Lugoj

n ilustratiile numãrului n ,

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Banatul, Nobelul ºi… „Budismul Budismul”-Zen Mircea Cãrtãrescu: Tragedia unui geniu Se ºtie cã J.S. Bach a avut un frate mai talentat decât el (mai… genial), dar acesta ºi-a ratat vocaþia. Cartea cu pricina se cheamã „Tragedia unui geniu Friedman Bach”, autor A.E. Brachvogel. Mi-am adus aminte de acest titlu citind cronica lui Alex Goldiº din „Cultura” la recentul jurnal cãrtãrescian, alegându-l apoi ca titlu-pretext pentru propriul articol. … Nu-mi propun sã îngroº rândurile celor care-ºi dau cu pãrerea despre fenomenul (numit) Cãrtãrescu numai aºa, sã se afle în treabã. Eu nu sunt nici fan declarat, dar nici – pe departe – detractor. Sunt doar un bun (îmi place sã cred) cititor. ªi am urmãrit fenomenul optzeci de la începuturi – am ºi scris un articol intitulat „Fenomenul optzeci sau textul ca gen literar”, publicat prin 1995 în „România literarã”, o paginã dublã. Cum tot douã pagini ocupa, în alt numãr, cronica lui Alex ªtefãnescu dedicatã romanului Orbitor, vol. I. Dintre corifeii generaþiei, am pus încã de pe atunci miza pe Matei Viºniec, în care sa ratat un poet excepþional (dar, probabil, fatalmente naþional) în favoarea dramaturgului cu bãtaie lungã. ªi pe Mircea Cãrtãrescu, dar nu ca poet: într-un volum de nuvele, Nostalgia, am presimþit eu un mare prozator. Iar ce se întâmplã acum, starea de spirit descrisã în proaspãtul sãu jurnal, este – cred eu - consecinþa directã a acestei evoluþii fulminante pe plan literar. E necesar sã mai evoc, cu acest prilej, un alt mare scriitor român, trãitor la Beverly Hills: Petru Popescu. „Cel mai cunoscut scriitor român în viaþã” (cum însuºi se considerã) a fost idolul unei generaþii, iar romanul PRINS, romanul generaþiei sale. E de-a dreptul surprinzãtor cum a putut da o asemenea capodoperã la doar 25 de ani. (Printre romanele scrise ºi publicate în þarã, mai are unul dedicat geamãnului - dublul din romanul cãrtãrescian, referitor la fratele sãu Pavel, mort de tânãr.) Cu toate cã a „comis” în continuare literaturã bunã: Dulce ca mierea e glonþul patriei (un frumos roman de dragoste, desfãºurat pe fondul „satisfacerii stagiului militar”), un altul în care Nicolae ºi Elena Ceauºescu erau figuraþi printr-un cuplu de artiºti plastici, apoi romanele scrise în „exil”, de la Almost Adam, Amazon Beaming la Supleantul ºi Fata din Nazaret, capodopera lui P.P. rãmâne Prins, o carte de re-citire în fiecare an în preajma „Reveionului” (eu aºa procedez). Evoc aici figura lui P. Popescu ºi extraordinarul sãu roman amintit, pentru cã, de la el ºi pânã la Orbitor nici un scriitor român nu s-a apropiat cu atâta înþelegere ºi cãldurã de Bucureºtiul vãzut nu ca topos, ci ca personaj mitic. ªi putem exemplifica: „Cine vede Bucureºtiul înþelege Europa în taina ei, duce oraºul cu el în camera fotograficã, englez monosilabic sau neamþ roºcovan pentru care dramele pãmântului sunt un jurnal pitoresc de vacanþã. Cine înþelege Bucureºtiul înþelege Europa, cine nu le înþelege pe amândouã la ce s-a mai nãscut?” (P. Popescu – Prins). Petru Popescu ºi-a pãstrat rezonanþa româneascã a numelui, în speranþa secretã cã va fi primul scriitor român care va câºtiga Nobelul (mã gândesc cã, la ora actualã, are cunoºtinþã ºi despre alþi aspiranþi din familia „escu”). Faptul cã M.C. a devenit în cultura românã un fenomen, un „caz”, e dincolo de orice îndoialã: Chiar „întâmplarea” cã mai mulþi sunt „clevetitorii” decât elogiatorii o probeazã din plin! Deºi autor al epopeii moderne (eroi-comico-satirice) Levantul ºi al Poemelor de amor, pentru mine M. Cãrtãrescu rãmâne cel din volumul de debut, Faruri, vitrine, fotografii – cu toate cã acolo era doar o promisiune. O plantã în germen nu se cunoaºte ce e: poate fi o pãpãdie sau un stejar, un chiparos sau o colilie. Aventura planetarã a scriitorului român Mircea Cãrtãrescu începe însã cu romanul Orbitor 1 (Nu cumva oare ºi sfârºeºte aici?... Dar sã nu fim rãutãcioºi!). Orbitor volumul I se comparã, în opinia mea, ca aventurãanvergurã a scrisului cu Orbirea sau cu Toba de tinichea. Ca scriiturã ºi viziune creativã. (Nu se ridicã însã la nivelul altora – poate nici nu tinde spre - , Jocul cu mãrgele de sticlã, Muntele magic, Rãzboiul sfârºitului lumii, nu întâmplãtor, toate semnate de laureaþi Nobel.) Dar ce cred eu cã-i lipseºte trilogiei cãrtãresciene este o mai apãsatã dimensiune eroticã. ªi numesc aici câteva romane mari ale literaturii române care – sub acest as-

pect – depãºesc Orbitor-ul. Este vorba de amintitul Prins, apoi Matei Iliescu de Radu Petrescu, unul din cele mai frumoase romane de dragoste scrise vreodatã la noi, comparabil poate doar cu Ultima noapte de dragoste ºi prima de rãzboi sau cu cele eliadeºti, Maitrey ºi Nuntã în cer. Un excepþional, dramatic roman de dragoste, fãrã a se ridica la nivelul capodoperei e ºi Ciuleandra, pe care filmul, foarte bine realizat, l-a pus în valoare. În mod sigur – Cel mai iubit dintre pãmânteni care, dacã n-ar fi ambiþionat cãtre statutul de „roman total” al literaturii române, ar fi avut mai mult de câºtigat; eventual, fãrã componenta senzaþionalã a romanului poliþist sau „de aventuri”. Cu Orbitor, însã, e incompatibil. ...Dar ce îl face (vol. I din Orbitor) unic în literatura românã, singularizându-l ºi în alte literaturi este un soi de viziune totalitarã asupra cosmosului ºi a minþii omeneºti. (Pe bunã dreptate Alex ªtefãnescu îl calificã pe autor drept posesorul unei „inteligenþe demonice”. Supraumane, ieºitã din comun. Care însã, treptat, dã semne a reveni la… normal în urmãtoarele volume ale trilogiei ºi celelalte cãrþi – aceasta fiind ºi cauza „gravei” crize de-acum). În copilãria noastrã - a mea ºi a lui M.C…. - era în mare vogã un film în care protagoniºtii se fac mici-mititei ºi, ca alþii spre centru pãmântului, fac o incursiune ºtiinþifico-fantasticã prin artere ºi vene, prin viscere ºi întreg corpul uman. În mod similar, inteligenþa artisticã a autorului nostru, personificatã, pãtrunde prin scoarþa cerebralã în universul mirific al creierului uman, pânã în bulbul rahidian ºi „cordul”, „rinichii” din cerebel, vâslind cu nonºalanþã printre axoni, dendrite ºi neuroni. Apoi, dupã modelul „expansiunii” de la micro- la macrocosm, printre constelaþii ºi supernove, quasari ºi pulsari în noaptea neagrã a intermundiilor, unde descoperã (peºterã a lui Ali Baba, lampa lui Aladin!) uluitorii fractali. Cartea lui Cãrtãrescu (nume predestinat: CãrtURrãrescu, un cãrturar din anticul Ur!) impune o viziune holisticã, panoramatã a universul mare, cât ºi a celui mic.

Îmbãtrânirea geniului ºi a omului comun Pentru criza existenþialã – de fapt: creaþionalã – exprimatã în Jurnal Zen, dupã pãrerea mea, existã douã posibile explicaþii:

A. Fenomenul îmbãtrânirii. Toþi îmbãtrânim, ne mai ramolim, nu doar Mircicã din Ferentari.Fãrã sã aducem în discuþie ravagiile unui Alzeimer, de care toatã planeta e îngrozitã - din anii 70, când aceastã formã de demenþã senilã a fost identificatã ca atare de „botezãtorul” ei neamþ, boala se propagã geometric - , cu trecerea timpului neuronii, printre care se plimba nonºalant M.C., în periplurile sale „astrale”, se diminueazã sistematic, fãrã ºanse de regenerare. ªi atunci intervine ezitarea, deruta, uitarea… (Nu de mult, autorul acestor rânduri, într-o discuþie cu cineva important se gândea la Meister Eckart ºi vorbea despre Erasmus... Îmi aduc aminte, spre un alt exemplu, mai elocvent, deruta lui Matei Cãlinescu, când i s-a solicitat, la Neptun, un interviu în direct, iar maestrul, speriat de perspectiva unei confruntãri directe cu reporterul a zis cã preferã sã primeascã întrebãrile ºi sã mediteze la ele în liniºte. Apropo de M.C. – Matei Cãlinescu – , mi se pare mie, sau i-a împrumutat un personaj din Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter lui M.C., Mircea Cãrtãrescu?) Prima care începe sã se clatine este memoria numelor proprii, acestea sunt primele semne (naturale) de îmbãtrânire, ca primul puseu de prostatã, care poate apãrea puþin peste 40. Scleroza realã apare ceva mai târziu iar dupã dânsa mai poate urma doar teutonicul Alzeimer! Dar semnele îmbãtrânirii, urmate de deruta care pe noi, oamenii obiºnuiþi ne sperie, la vârful muntelui se pot transforma în crivãþ existenþial. Cu timpul, acuitatea inteligenþei, sau poate doar a memoriei se mai toceºte; acelaºi lucru se poate întâmpla ºi cu talentul literar… ªi care-i problema? Autorul nostru nu va ajunge, probabil, la înþelepciunea creatoare, acel grad de maturitate a scrisului (ºi a persoanei) de care dau socotealã intervenþiile publice ale unui Llosa sau Marquez. Dar nimeni nu-l va mai deposeda vreodatã de dreptul ºi cinstea de autor al exorbitantului ORBITOR! n Continuare în pagina 6


cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Nicolae Coande

Locul schimbãtor al iubitei stã în vizorul poetului pe tot parcursul desfãºurãrii lirice. Cufundat în sine ºi absorbit de contemplarea acestuia, poetul, dorind sã scrie “versuri de bãrbat”, evadeazã ºi însufleþeºte obiectele. Dintre ele rãsare, textualist, “vãduva suedezã a lui Kafka”. „Ea” îºi face deja simþitã prezenþa, dar este încã îndepãrtatã, venind din text ºi având în faþã lucrurile suprareale. Poetul este

poetului de agresiunile lumii, de trecerile ireversibile, aºa cum textul îmblânzeºte sfârºiturile: “nu mã uita iubirea mea în noaptea care vine,/ nu mã abandona pe þãrmul zilei cu fantoma/ cîinilor biciuiþi de ceaþã,/ drumul pe care urc cu pãrul tãu sã-l cureþi/ cu ultimul pahar muiat în drojdia dimineþii,/ cînd noi bãurãm viaþa grija haina ei,/ nu mã lãsa în clipa care trece, îmbrãþiºeazã-mã/ cum cartea l-a-nvelit

actualitatea literarã 3

Femeia despre care scriu Volumul de versuri Femeia despre care scriu de Nicolae Coande (apãrut în 2010, la Editura Mãiastra, din Târgu-Jiu) are un titlu care îi sintetizeazã conþinutul: iubita, o „ea” atotprezentã, este tema centralã, cu inserþii textualiste. Iubita este prinsã în încrengãturile unei suprarealitãþi, care nu sunt „îngheþate”, ci se aflã într-o permanentã ebuliþie. mîine sã ceri o bucatã de pîine luminii,/ anul lucreazã în tine dupã nãtînge planuri,/ scut de-o noapte în sîngele scurs,/ în goliciunea grãdinii ceva sendurã în mine ºi creºte,/ un þipãt de mac,/ pierdut sunt, þine-mã în menghina milei,/ putere ai ºi încã o sã mai ai,/ rîzi,/ lumea e dupã gura ta fãcutã,/ voi scãpa cu norocul pe urme.” (p. 21-22). Iubirea este, uneori, fãrã speranþã (“te-am iubit despãrþit de

sonetul lunii 110 între brazi înzãpeziþi unde stele ning ºi ºoapte sufletul sã-mi odihniþi ºi de viaþã ºi de moarte sã se scuture din brazi alb de nea ºi alb de lume toate zilele în azi ºi în mine sã se-adune sã îngheþe în izvor curgerea deºertãciunii sã fiu viu dupã ce mor cum sunt morþi în viaþã unii sloiuri sã atârne-n ger lacrimile îngheþate din eternul efemer zâmbete sã se arate ºi sã vinã fete mari cu trup gol zâmbind sã vinã sã mã facã sã rãsar ca lumina din luminã ºi sã ningã ne-ntrerupt doar cu stele noi sã ningã moartea sã nu aibã scut viaþa veºnicã sã-nvingã ºi sã ningã ne-ntrerupt doar cu stele noi sã ningã moartea sã nu aibã scut viaþa veºnicã sã-nvingã

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

pe deplin conºtient de aceasta, fiindcã exclamã, puþin mai târziu: „Frumuseþe, ce departe eºti tu,/ n-am bani de tren sã vin sã te caut,/ pe nici o stea nu existã iubire/ ºi asta mã mirã îndelung.” (p. 9). Din fizicã, distanþa faþã de iubire devine textualã: “aº fi fãcut un milion de paºi pe o scarã/ pentru surîsul tãu,/ un metru de cãrþi,/ nici un metru de viaþã,/ dar n-am ºtiut/ pe ce treaptã sã calc.” (p. 10). Când apropierea se produce, devenind de mare intimidate, ea reface destinul textului: “gurile noastre atât de aproape -/ ca funia de gâtul/ unui poem sterp.” (p. 11). Sentimentul aflat la vedere, expus celor din jur este vulnerabil ºi trezeºte spaime. Ele devin mai puternice atunci când intervine singurãtatea. Absenþa iubirii este resimþitã acut: “Chiar frumuseþea ar putea fi un subiect/ dureros în absenþa unei femei/ pe care nu o poþi uita deºi vrei sã te ascunzi/ de durere/ cum ariciul se înveleºte în plapuma nopþii/ tivitã cu stele” (p. 14). Iubirea este invocatã pentru a salva sufletul

la piept/ cu douã braþe calde pe mortul cel frumos/ nãscut de douã mame în acelaºi timp,/ una în trup cealaltã-n suflet” (p. 16). Iubirea ia aspectul unei pangerminaþii, a unui panteism avântat, mergând spre sublimul temperat doar de mici umanizãri: „cîndva stelele sorbeau sexul complet al cerului,/ foc ce arde fãrã odihnã,/ degetele-þi sculpteazã tot ce a visat frunte,/ am vãzut o mare unde ochii tãi înotau,/ trupul scufundat era un continent mic,/ pe mal peºtii prinserã gânduri de om/ în undiþe mici.” (p. 18). Uneori, sentimentul “deraiazã”, strãbate meandrul frumos/urât ºi aºteaptã salvarea, din partea poetului: “Vipera urîtului te muºcã de sîn,/ vii la mine cu mers ameþit,/ îmi ceri sã-þi sug tot ce este otravã a nunþii,/ foc ce îþi arde pãrul roºu cum al pãpuºilor castrate,/ un picior al tãu adoarme pe linia tramvaiului,/ pentru tine suferitoareo au fãcut îngerii nopþii/ cerneala smintelii,/ obrazul tãu vrea încã o culoare, dar eu ºtiu cã/ mori azi/ ca

luminã”, p. 23) ºi fãrã strãlucire (“fãrã stele aº fi dac-ai lipsi din paginile mele umile.”, p. 24), dar ea îºi pãstreazã o puritate mereu ameninþatã: “Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimã/ tremurãtoare,/ în cel mai curat loc unde ardea un cuvinþel/ cenuºa fãcea din dorinþa noastrã un prag atît de înalt/ cã l-am sãrit bucuroºi ºi pierduþi am fost.” (p. 26). Iubita devine un arheu, iar sentimentul poetului îndrãgostit se amplificã: „nu fac altceva decît sã umplu o femeie cu alte femei,/ cînd un bãrbat e îndrãgostit sãrutã aerul pe coapsã/ apoi simte o durere în ceafã,/ ridic ancora pe o mare plinã de neliniºti ºi stele” (p. 33). Când sentimentul se erodeazã, apare fireasca divergenþã: „zâmbetul tãu e o ruinã peste care se joacã/ un bãiat cu braþe prea lungi.” (p. 38). Portretul nonconformist al inaccesibilei iubite („Frumoasã ca un pahar îngrijorat la colþul mesei/ ea are douã feluri de mers,/ niciunul pentru mine,/ rasã, tatuatã ºi îngustã-n ºolduri cum e

literatura/ scrisã la parter ºi publicatã un etaj mai sus”, p. 43) este încadrat de o naturã suprarealistã, din care nu lipseºte asprimea lipsei sentimentului: „luna micã foºneºte pe cer juponul cu spiþe,/ cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuã” (p. 43). Peisajele suprarealiste ale poetului, în care fiinþeazã, în diferite ipostaze, iubita, sunt construite prin acumulãri, în care obiectele cresc prin asocieri de elemente disparate, distanþate ºi acum unite de o forþã demiurgicã. Se naºte astfel o nouã realitate, prin adãugiri de enunþuri coordonate copulativ prin joncþiune sau prin juxtapunere, în care verbele dinamice abundã: „Mãcar ºtim cã anul ãsta naºte pui candizi de ºopîrlã,/ meteori ºui ce-ºi cautã norocul printre porci,/ balta e plinã de pescari ghinioniºti goniþi de/ foamea din bucãtãriile pisicii,/ coada ei ne porunceºte ºi ne lasã-n viaþã/ iar ghicitoarea satului e-n competiþie cruntã/ cu ilustrul filozof al zonei: sfinþii sînt niºte þãrani cu ifose/ de vulturi cu pene smulse de un cîine-n joacã,/ în timp ce lumea ar vrea sã fie fatã mare/ pînã la ultimul bal scandalos din univers.” (p. 46-47). Cum însuºi poetul spune, noua realitate este cruntã. Sub aparenta (uneori) veselie, ea ascunde adesea o zonã de umbrã, o porþiune de întuneric, de teama schilodirii fizice ºi sufleteºti: “soarele strãnutã ca o pisicã salvatã din trompeta/ pierdutã de îngerul chefliu în mijlocul maidanului/ circul fumegã vesel în aplauzele piguinilor dresaþi./ Se mai vãd lãbuþe în aer,/ doi delfini pe trotuar printre pietoni eleganþi,/ o nimfã ascunsã sub covor,/ sufleþelul uitat întro bãltoacã/ ºi asfinþitul cum roºeºte ca o fatã care ºi-a uitat/ degetul mic în buzunarul primului iubit.” (p. 48). Întro astfel de lume, sfârºitul iubirii este inevitabil ºi interogaþiile retorice încadreazã o certitudine: „Þi-e fricã uneori cã nu vei mai vedea vreodatã un chip/ care te-a iubit?”; “Sfîrºitul e o însumare de voci, muzica ce vine spre noi.” (p. 50); “Þi-e fricã uneori cã nu vei mai atinge inima/ care te-a iubit?” (p. 51). Moartea iubirii se produce, firesc, într-o lume a sfârºitului: „Dacã îþi lipeºti de geam chipul poþi vedea în gînd/ pini aproape nãruiþi de ºoapte,/

locuri pe unde ai trecut cu soarele cãzut în ºanþuri -/ un beþiv care te cheamã sã cîntaþi împreunã.” (p. 52). Semnele prãbuºirii, ale devastãrii, ale apusului se înmulþesc, poetul rezumându-se la inventarierea lor, cu o calmã resemnare: “Varã, spre sfîrºitul lumii./ Ziarul de mine spune în ce secol am fost,/ ultimul pod peste Styx se leagãnã-n gol,/ soarele cade ca o pãpuºã din braþele unei fetiþe,/ dintr-o mansardã saxofonul unui adolescent/ lasã corigent portativul/ aºa cum poezia lasã omul sã-ºi numere banii/ ºi restul dat la tot ce plãtim cu sufletul.” (p. 56). La un moment dat, oarecum surprinzãtor, ghearele ascuþite ale poemelor intrã în teacã, lãsând numai perniþele catifelate, ca ale pisicilor. Versurile de dragoste ale lui Nicolae Coande sunt acum delicate elegii, sunând cât se poate de “poetic”, pline de diafanitãþi, de luminã delicatã, blândã: “Acest bãrbat îngîndurat merge pe stradã/ cu un buchet de flori pe care nu le putem vedea,/ nu ºtim ce sînt deci,/ dar putem ghici în tremurul degetelor cã ea/ le iubea,/ poate cã îi aminteau de copilãrie sau de primantîlnire,/ o femeie cu pãrul roºcat în soarele tînãr de primãvarã,/ acum plecatã sau doar uitatã,/ nu ºtim,/ poate cã nimic din toate astea nu e adevãrat,/ în drum doar praful zâmbeºte,/ poate cã încã sunt împreunã,/ încã hãrþile cerului sunt corecte,/ poate cã stau ºiacum de vorbã scãldaþi de un ºuvoi/ de cuvinte de care noi nu avem habar,/ aºa cum nu avem habar cine ar putea desena/ cu precizie o stea./ Ea îi zîmbeºte, el îi surîde,/ un abur prin care viaþa îºi vede carnea subþire,/ o mânã trece prin pãrul ei sau al lui./ Nu ºtim.” (p. 62-63). Înãlþarea sufletului, prin iubire, învinge chiar ºi relele cereºti: „scara de rouã suie nu coboarã/ aºa cum sufletul se prinde-n noi urcînd/ în felul iederei,/ o stea ascunsã pînã cînd declinã în beznã cu lumina ei rãuvoitoare.” (p. 69). Rãtãcit în meandrele cãutãrii adâncilor sentimente, coborât uneori în tenebre, poetul are puterea sã iasã la suprafaþã, sã ajungã la liman, sub liniºtita luminã a iubirii dintotdeauna. Constantin BUICIUC


4 actualitatea literarã

poezie

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Vasile Baghiu

Mâna invizibilã

Tristeþe ºi singurãtate împreunã alcãtuiesc un detonator eficient cu implozie lentã în boalã, iar partea de divertisment a vieþii încearcã din greu sã se includã în program, cu multe intervenþii de culise, pe lista deja aranjatã. Vei veni oare când nimic nu va mai fi în favoarea mea? Se vede cã treci nonºalantã peste amãnunte ºi ºtii cum sã distingi partea importantã din tot noianul pe care lucrurile sunt în stare sã îl prezinte. La Monschau, în magazinul elegant cu sortimente de muºtar, mi-am resetat gândurile ºi sentimentele vãzând oamenii cum gustã din fiecare ºi în final nu mai ºtiu, derutaþi, care este preferatul dintre toate. Eu aleg sã am un simþãmânt de fraternitate, un fel de a fi împãcat cu lumea, în diversitatea-i prietenoasã ce îngãduie oricãrui impuls timid de comunicare sã se manifeste plenar în splendoarea-i discretã. Strat de celule moarte peste strat de celule vii, zile negre peste zile albe, ani pierduþi peste ani ce abia acum se pregãtesc sã vinã, iar câºtigul nu este nici mãcar grupajul de poezii scrise, ci doar starea trãitã fugar atunci când au fost puse în paginã de mâna invizibilã a unui destin complet diferit de al tãu.

Vocea strãinã Planuri de viaþã în dezbatere continuã se aduc în faþã, eliptice paralelisme între stãrile emoþionale ºi evoluþia bolii de cancer, posibile conexiuni ale fumatului cu unele tendinþe psiho-patologice, ale scrisului ºi cititului cu starea de sãnãtate, ale speranþei de viaþã cu realitatea individualã a adevãrului. Vei fi atât de drãguþã sã-mi oferi ºansa unei reveniri reale la tot ce am iubit odatã? Din limite împinse cât se poate de departe, din trenuri fãrã opriri în gãrile mici, din pulberea finã a polenului care declanºeazã atât de uºor astmul, vine ceva ce seamãnã cu altceva, ceva ce aduce a tendinþe noi în moda de a trãi pe pãmânt, un fel de rãspuns pozitiv la o cerere de includere pe lista de aºteptare, sau o crizã de naturã necunoscutã. Iar vocea strãinã pe care o auzi vorbind cu glasul tãu este dificil de încadrat pentru cã seamãnã cu vocea ta atât de bine încât poþi fi pãcãlit ca un copil, fie ºi ascultând cu atenþie încordatã în tãcere de uitare, izolare de pierdere, retragere de-ndepãrtare, renunþare de toate timpurile viitoare.

Urgenþã Pe drum spre spital, în ambulanþa extraterestrã, totul se leagã, momente de cãdere cu izbucniri de victorie localã, portrete abia creionate cu tuºe groase de culoare,

vinovãþie, regret, tulburare comportamentalã, stima de sine îngrijorãtor de scãzutã, pusee de egoism feroce, sãrãcie, înstrãinare, reveniri repetate la linia de plutire, controverse pe teme de care nimeni nu mai este acum interesat, personalitate dublã, scãdere în greutate inexplicabilã într-un timp foarte scurt, un asalt curios al celulelor de apãrare asupra celulelor normale ºi paºnice, în sânge ºi în corp, în inimã ºi în creier, în tot ce þine de tot ce este legat cu tot ce are de a face cu nimic din ceea ce se poate imagina cã ar putea fi. Ai tu aceastã putere de a fi mai strãinã de mine decât sunt eu acum de tot ce am fost? Îmi pun speranþe în clipele rare, care vin, aºteptate sau nu, care nu sunt ale noastre, ci ale unor instanþe mai înalte, libere precum turiºtii în promenadã pe sub Brandemburger Tor în anii de dupã schimbare. Sirena rãsunã parcã mai adânc, alarmã interioarã prevestind pericole din lumea noastrã ºi parcã ºi ceva ce nu se poate povesti.

Bursa nefericirii Din cercetãrile recente rezultã cã fiinþa umanã are drept caracteristicã specificã dorinþa de a fi altceva, ceea ce înseamnã cã mã încadrez ºi eu foarte bine, fapt care îmi permite sã respir uºurat ºi sã privesc cu încredere viitorul. Tulburarea mentalã ce trimite la Zelig al lui Woody Allen este chiar suportabilã, ca orice boalã la graniþa dintre normal ºi anormal, unde locuim cu titlu temporar de ceva vreme întreþinându-ne din micul trafic, iar inconvenienþele sunt suportate la fel de bine ca un tratament probat deja pe eºantioane largi de subiecþi umani, între care ne îngrãmãdim ºi noi la poza de grup. Vei accepta sã devii ambasadoarea disperãrilor mele fãrã motive aparente? Fericirea e surprinzãtoare ca orice nou Crãciun perfect asemãnãtor cu toate celelalte dinainte, iar nefericirea se negociazã la bursa nefericirii, unde clipele bune fac sã creascã preþul acþiunilor. Un câºtigãtor nu aratã ca mine. Este nevoie de multã pasiune pentru a aduna auto-excludere, duºmãnie de sine, sabotarea oricãrui semn de progres personal, trecerea lejerã la un nou sistem automat de înregistrare a persoanelor predispuse la stilul de viaþã imaginar.

Machetã pentru orbi Pe linia care desparte boala de sãnãtate locuieºte cineva având toate atuurile sã fie unul dintre noi. Poliglot ascuns ºi pasionat al artei de a trãi în anonimat clandestin, trece nevãzut dintr-o parte în alta inspirând speranþã ºi desnãdejde în funcþie de circumstanþe insuficient cercetate. Ai mai fi interesatã de situaþii de graniþã în viaþa comunã dacã ai pãºi cu mine în partea maladivã? De pe terasele rãvãºite ale suferinþei din poeziile facile se poate vedea în zilele senine panorama lumii, care ne cuprinde drãgãstos ºi pe noi împreunã, ceea ce nu este cazul cu fericirea – oarbã, împiedicatã, de pe esplanada cãreia nu ai vizbilitate ºi unde riºti sã depãºeºti limitele doar pentru cã þi se urcã la cap un pic mai multã euforie testatã pe clienþi încã ºi mai rezistenþi. Doar de sus de la Sacré Coeur m-am avântat în explorarea unui oraº care-a zumzãit mereu în gânduri, sentimente, stãri, idei, fragmente de vers, conversaþii despre cât de mult conteazã sã ai vise în viaþa de pe pãmânt, scrisori, ºi care acum este numai un lucru în plus ce poate fi atins, ca o machetã pentru orbi, tocitã ºi ºlefuitã de mâinile lor cãutãtoare de înþeles.


nr.9 n iunie nr.15-16 n 12/2011-01/2012 2011 Boris MARIAN

SABATO o sutã de ani, nu de singurãtate Cu mai puþin de douã luni înainte de a împlini o sutã de ani de viaþã, Ernesto Sabato a decis sã porneascã în cãutarea lui Abaddon sau a lui Dumnezeu din ceruri. Publicaþia spaniolã „El Pais” l-a numit „ultimul clasic al literaturii argentiniene”, dar el a fost ºi un scriitor de talie mondialã, o mândrie a literaturii sud-americane, atât de generoase în secolul XX cu nume de prestigiu. Nãscut în apropiere de Buenos Aires, a murit în aceeaºi regiune, de pneumonie, deºi promisese cã va trãi cel puþin un veac. A studiat fizica, a lucrat la Institutul Curie din Paris, a fost remarcat de Bertrand Russel pentru lucrãrile sale, pentru eseurile sale ºtiinþifice. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial se dedicã literaturii beletristice ºi publicã trei mari romane care i-au asigurat un loc de frunte în ierarhia scriitoriceascã – “Tunelul” (1948), „Despre eroi ºi morminte” (1961), „Abaddon exterminatorul” (1974). Înainte de rãzboi a fost secretar al tineretului comunist din Argentina, a fost trimis sã studieze la Moscova, dar în 1935 s-a întors ºi a declarat cã în URSS poþi ajunge fie în GULAG, fie într-un spital de psihiatrie. Cu asta relaþia sa cu comuniºtii s-a terminat. Camus ºi Thomas Man au salutat debutul în prozã al lui Sabato. El a primit Legiunea de Onoare francezã, Premiul Medicis (Italia), Cervantes (Spania) º.a. În anii ‘80 a fost numit de preºedintele Argentinei sã ancheteze crimele comise în timpul „rãzboiului murdar” din 1970. Numeroasele sale eseuri pe teme politice, dar ºi literare (despre Camus, Borges, Robbe-Grillet) au atras numeroºi cititori, personalitãþi. A publicat în 1976 un dialog cu Jorge Luis Borges, cu care avea unele afinitãþi. Creaþia lui Sabato este dominatã de o anumitã „stare de vigilenþã” faþã de forþele rãului. În „Tunelul”, personajul principal este un scriitor care ºi-a asasinat femeia iubitã, în al doilea roman, „Despre eroi ºi morminte” oferã o imagine sumbrã asupra evoluþiei societãþii din þara sa, iar în al treilea roman acest sentiment de îngrijorare devine obsesiv. Abaddon este în Biblia ebraicã locul unde se coboarã pentru a ajunge în Iad (Sheol). Apoi, prin transfigurare, în lumea greco-latinã ºi în creºtinism el devine Îngerul Morþii, care va veni în Ziua Judecãþii de Apoi. Nu este bine sã ai de a face cu acest Înger. Sabato era un pesimist, deºi nu a cunoscut grozãviile din Europa anilor de rãzboi. Pãrinþii sãi proveneau din Italia, tatãl era de origine albanezã, iar mama italiancã. Numele Ernesto, scriitorul ºi l-a ales singur. Nouã fraþi au murit înaintea sa, dar el a „compensat” prin longevitate aceastã nãpastã. Soþia sa, Matilde Kusminski Richter, a murit în 1998. El s-a recãsãtorit, fiind îngrijit de cea de a doua soþie, Elvira. Prima soþie i-a dãruit doi fii, Jorge ºi Mario. Nu ºtim nimic despre cariera acestora. „Toatã viaþa am încercat sã-mi distrug fiinþa, pe a mea, nu pe a altora”, acesta era un credo al scriitorului. Într-unul din ultimele interviuri, el declara: „Oamenii de ºtiinþã neglijeazã aspectele esenþiale ale vieþii omului, precum subconºtientul ºi miturile care se aflã la originea expresiei artistice… fiecare Mr. Hyde are nevoie de un dr. Jekyll… Kierkegaard a fost primul gânditor care a avut curajul sã rãspundã ferm cã viaþa se aflã întotdeauna pe primul loc”. Sabato avea o mare admiraþie pentru opera lui Dostoievski, ca ºi pentru filozofia lui Jaspers, Heidegger. El se întreabã – este Don Quijote un personaj ireal? El nu crede cã simfoniile lui Beethoven pot fi analizate ºtiinþific, la fel ºi proza lui Kafka. În artã nu se poate vorbi de progres pentru cã fiecare artist autentic cautã … Absolutul. „Reputaþia scriitorilor, artiºtilor ºi muzicienilor stã sub semnul legãnãrii pendulului istoriei… Toate culturile trebuie privite cu egal respect… Ceea ce mã îngrijoreazã cu adevãrat este catastrofa spiritualã în care se scufundã era noastrã… Tradiþiile strãvechi nu pot fi înlocuite de industria tranzistorilor”. OPERA LITERARÃ Romane: n Tunelul, 1948 n Despre eroi ºi morminte, 1961 n Raport despre orbi, 1968 n Abaddón, exterminatorul, 1974 Eseuri: n Unu ºi universul, 1945 n Oameni ºi angrenaje, 1951 n Heterodoxia, 1953 n El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu n El otro rosto del peronismo, 1956 n Scriitorul ºi fantasmele sale, 1963 n Tango, discusión y clave n Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta n Pedro Henríquez Ureña n Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre n Eduardo Falú (cu León Benarós) n Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editatã de Orlando Barone) n Apologii ºi respingeri, 1979 n Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina n Între scris ºi sânge. Conversaþii cu Carlos Catania n Înainte de tãcere, 1998 n La Resistencia, 2000 Premii literare Miguel de Cervantes ºi Gabriela Mistral, în 1984. Autobiografia În anul 1998 ºi-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârºit, publicatã de editura Rao, sub titlul Înainte de tãcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editurã Univers, într-o serie de autor “Ernesto Sábato”.

evocãri prozã

actualitatea literarã 5

Ben Corlaciu, un poet necunoscut? Ben (Benedict) Corlaciu s-a nãscut la 6 martie 1924, la Galaþi, ºi a murit la 15 iunie 1981, la Paris. A studiat la Bucureºti, absolvind Facultatea de Litere ºi Filozofie, a fost redactor la revistele „Albatros” (cu Geo Dumitrescu ºi Dinu Pillat), „Flacãra”, iar în 1975 s-a stabilit în Franþa. Pentru a-ºi aduce familia a fost nevoit sã facã o grevã a foamei, în faþa Ambasadei române din Paris ºi a reuºit. Poet, prozator, traducãtor, menþionat ºi de G. Cãlinescu, el este un nume practic necunoscut la noi, deºi ar merita sã fie citit ºi cãrþile sale reeditate. În 1969 a apãrut, la Editura pentru Literaturã, volumulantologie „Poezii”, cu o prefaþã de Laurenþiu Ulici. Cunoscutul critic a ºtiut sã prezinte, cu elogii meritate, valoarea operei poetului. El a reþinut ºi versuri care încântã – „Sunt un munte fugit în pãmânt/m-am întors în fântânile mele de rocã bãtrânã/prea se cãþãraserã mulþi pe umerii mei/prea multe tãlpi mi-astupaserã stelele cu bãtãturi de þãrânã”. De asemenea – „Frunzele vremii întoarce-le/toamnã, când intrã în carte mioarcele/toamnã sãrutã-le, toamnã, deschidele/pãmântul când stau ºi-l ascultã gravidele/sã vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântã cerbii ºi pietrele/sã simþi cum în inimã se desfac drupele/pentru la anul, când vine copilul cu vinul ºi cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil,

Efigii în cearã În par cul acela imens, într -o searã, parcul într-o oamenii vineþi, fãrã plãmâni, scriau lapidar lapidar,, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de cearã. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însã-l scria diferit, cu acelaºi condei de lemn înnegrit ºi-aceeaºi nesãnãtoasã beþie. Cei ce-aºteptau sã le vina rândul mur eau fãrã cei dinaintea lor mureau lor.. Ca un pumnal, condeiul se îndr eptã spr e pieptul tutur or îndreptã spre tuturor or,, în locul plãmânului sec, strãpungându-l. Când oamenii vineþi piereau, umbr ele lor ceau umbrele lor,, aiurând, se-ntor se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens ºi gol.

dar de o facturã existenþialã proprie (Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu… blestemã), poetul are versuri memorabile – „ În locul ochilor tãi indieni/ a rãsãrit într-o noapte o cârciumã scundã”…„hei, tatãl meu, beþivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului”… „Vinul curgea ca un cântec de moarte”… ”Frigurile bãlþilor în noi au crescut/ ca o trestie, ca un pãcat”…”Sunetul ciorapilor tãi de mãtase/ amintindu-mi de sunetul roºcovelor toamna, poleite de vânt” º.a. Este ciudat, cum asemenea versuri au putut sã aparã în mare parte dupã 1945, când mulþi confraþi, dintre cei nearestaþi sau care nu s-au refugiat în Vest, se întreceau în osanale, timp de patru decenii ºi mai bine, aduse conducãtorilor PCR, sistemului socialist, etc. Poetul este chiar un revoltat, iatã ce scria în 196: „Plini de strigãte bolnavi de strigãte/ne scãrpinãm de gardul aºteptãrilor/cad de pe noi numai strigãte/ se scuturã cojile marilor strigãte arse/ în noi printre aripi întoarse din drum”. Astãzi, unii poeþi chiar foarte buni se afiºeazã ca potenþiali dizidenþi, cautã explicaþii pentru compromisurile fãcute. Ben Corlaciu a scris cum a vrut, iar când nu s-a mai putut a plecat. Iar opera sa este încã necunoscutã, nerecunoscutã. Pãcat, au trecut 30 de ani de la plecarea sa în nefiinþã, va trebui readus în memoria noastrã. Boris MARIAN

Joc de Hydrargir Pat îmi fãcusem din masa aceea, grea, pentru ador mir e dupã crugul zilelor adormir mire zilelor.. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos se înãbuºea murind cu plãmânii, mai palidã, uscatã, pielea mâinii, pe ultimul pahar emura. pahar,, tr tremura. Cei din urmã prieteni, bacilii, scânceau lugubra melodie a ultimei toamne: acompaniindu-i, gura mea, Doamne, te înjura ºi ochii, demenþi, râdeau. Mercurul termometrului spart se scãlda în vinul închegat al ultimei nopþi în sângele altei neîndurate morþi. Sfârºitul, îndepãrtatul sfârºit, zãbovea prin aluviunile coastelor rãrite.

Opera lui Ben Corlaciu n Tavernale, Bucureºti, 1941; n Pelerinul serilor, Bucureºti, 1942; n Arhipelag, Bucureºti, 1943; n Manifest liric,Bucureºti, 1945; n Moartea lângã cer, Bucureºti, 1946; n La trântã cu munþii, Bucureºti, 1949; n Candidatul, Bucureºti, 1950; n Timpii de aur, Bucureºti, 1951; n Pâinea pãcii, Bucureºti, 1951; n Noaptea de la Ipoteºti: douã episoade, Bucureºti, 1957; n Cazul doctor Udrea, Bucureºti, 1959; n Baritina, Bucureºti, 1965; ediþia (Când simþi cum moare vântul), Bucureºti, 1972; n Poezii, Bucureºti, 1969; n Poeme florivore, Bucureºti, 1972; n Starea de urgenþã, Bucureºti, 1972; n Strigoaica ºi casa nebunã, Bucureºti, 1973; n Arcul biologic, Cluj Napoca, 1974; n Tout espoir sera puni, traducere de Maura Barbul, Paris, 1984. Traduceri: n Isadora Duncan, Viaþa mea, Bucureºti, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu); n Lehel Szeberenyi, Se urnesc munþii, Bucureºti, 1954 (în colaborare cu Francisc Munteanu); n Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinþ, prefaþã de Eugen Schileru, Bucureºti, 1962; n Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, Bucureºti, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi).


Lia RUSE

6 actualitatea literarã

INTROSPECTIVÃ Mergeam spr e interior ... spre interior... Probam timpul Prin gesturi ºi priviri Cu imagini legate De-nvolburate amintiri. Scuturam clipele În liniºtea mult coloratã, Mândrã-naintam Ca o lebãdã De valuri legãnatã ªi... s-a aprins vãzduhul! Eram nedumeritã ... Prima torþã se lãsã Pe umbra mea descoperitã. Inocent, sufletul, Murmura o melodie Mult înaintat Spre sãrbãtoarea aurie. Numãram clipele Aliniate-armonios, Spice lungi de luminã Pe care ochiul Le arunca duios, Umbrele ce se-atingeau Într -un fel copilãr esc ... Într-un copilãresc Pe uimirea aceea tãcutã Câþi îngeri odihnesc?!

conexiuni

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Norocul þi-l faci cu mâna ta, poezia cu inima... (Despre poezia Liei Ruse, cea nãscutã la TTeiu, eiu, satul lui Vladimir Streinu*) În exil... mai toþi emigranþii aleargã dupã prosperitate ºi prea puþini se gândesc la viaþa artisticã ºi spiritualã. În America de Nord, de exemplu, capitalismul te obligã la transformãri majore, sfârºind prin a te corupe. Sistemul social-economic te asimileazã, iar dacã vrei sã fii sau sã rãmâi poet, o specie rarã pe acest continent (comparativ cu miile de creatori din România), de cele mai multe ori trebuie sã evadezi din prezent ºi sã cãlãtoreºti departe, în lumea nostalgiilor, sau altundeva, într-o lume imaginarã. Totuºi, Lia Ruse, o autoare prea puþin cunoscutã în diaspora canadianã, poate datoritã discreþiei cu care abordeazã librãriile ºi publicul cititor, a gãsit formula împãcãrii trecutului cu a prezentului, printr-o poezie plinã de candoare ºi optimism. În anul 2011, autoarea desãvârºeºte „A treisprezecea carte”, un volum antologic, publicat la editura ARGEª PRESS, ºi care cuprinde aproape douã sute de poezii. Prefaþa cãrþii este semnatã de Mihai Golescu, postfeþele de Adrian Erbiceanu ºi Ortansa Tudor, iar recenziile din interior (am fi preferat sã fie inserate la sfârºitul cãrþii) aparþin profesorului Nicolae Spinei, criticului Sergiu I. Nicolaescu ºi, din nou, lui Adrian Erbiceanu ºi Ortansei Tudor. De altfel, esenþa acestui volum ºi personalitatea Liei Ruse sunt bine punctate de Mihai Golescu în prefaþã ºi pe coperta a patra, nelãsând loc niciunei confuzii: „Mai relevant mi se pare cã suava fiinþã femininã ºi-a extras seva liricã din pãmântul cultural al Argeºului, în special din spaþiul spiritual de la Teiu, acolo unde s-a nãscut ºi Vladimir Streinu, sevã care a urcat prin tija timpului ºi a crinului poetic ca sã alimenteze ºi sã contureze pregnant o personalitate artisticã, mai întâi aici, în România, apoi în Canada, unde a emigrat ºi unde a continuat sã transfigureze ºi distileze trãiri, sentimente, atitudini, idei, regrete ºi entuziasme, nostalgii ºi recurenþe, imagini ºi amintiri, toate topite în creuzetul unui joc secund numit artã poeticã ºi concretizat în florilegii lirice.” „A treisprezecea carte” cuprinde poezii din volumele „Freamãt de mai în colorit de toamnã” – Editura Basarab I, Curtea de Argeº, 1994, „Aerul din preajmã” – Editura EXAX, Piteºti, 1995, „Picturi sonore” – Editura TIP – NASTE, Piteºti, 1996, „Lumi strãvezii” – Editura Zodia Fecioarei, Piteºti, 2000, „Sculpturi în aripa timpului” –

Banatul, Nobelul ºi… „Budismul” - Zen n Urmare din pagina 2

B. Chestiunea geniului ºi a daimonului personal este excelent tratatã într-o carte intitulatã „Daimonion”, a unei autoare al cãrei nume îmi scapã (am început ºi eu sã mã ramolesc…). Cartea conþine interviuri cu mari personalitãþi ale literaturii române, legate de procesul de creaþie, consideraþii ale autoarei pe acest subiect, puseuri sau pauze de inspiraþie. Cu mulþi ani în urmã, un prieten al meu a cãlãtorit întâmplãtor (proniator?) în acelaºi vagon de dormit cu un alt nominalizat pentru Nobel, Marin Sorescu. Din vorbã în vorbã, ajungând ºi la subiectul scrisului, marele scriitor a recunoscut cã inspiraþia e un fel de cuplare a duhului nostru la un spirit superior. (Realitatea este cã e foarte greu pentru noi, creaþii de lut, sã deosebim duhurile. Ceea ce socotim un har, o c(h)arismã, se poate dovedi în final o realã posesiune. Abia dupã ce ne pãrãseºte aripa de înger ºi îi auzim fâlfâirea imensã proiectatã pe cer, putem spera sã culegem ceva din puful aºternut pe coala de hârtie sau niºte fãrâme de praf stelar). Ne aducem aminte cã acelaºi, sau chiar mai mare scandal mediatic l-au produs în rândurile intelighenþiei noastre scriitoriceºti primele douã pãrþi ale jurnalului cãrtãrescian, care conþineau puseuri demoniace, reale exhibiþii ale „romanticei” grandomanii, încât te întrebi unde este, ce a mai rãmas din infatuarea ºi siguranþa de sine de-atunci. E drept cã volumul Jurnal Zen exprimã, înalt dureros, tribulaþiile unui spirit atins de obosealã existenþialinspiraþionalã cronicã. Asta însã nu-l împiedicã pe autor sã mai producã un cap d’operã… (Sã fim serioºi: dacã te-ai ramolit intelectual/uzat inspiraþional nu mai eºti în stare sã dai un volum scãpãrãtor de 600 de pagini, chiar dacã au început sã aparã în viaþa ta ºi zile mai puþin faste, când „te-ai scremut” zadarnic în faþa unei foi albe. Unii sunt de pãrere cã puseul crizat e numai jucat!). Sindromul depresiv(o-maniacal) reclamat de protagonistul jurnalului – care nu e obligatoriu sã fie totuna cu omul în carne ºi oase – ar fi fost produs de „cãþeaua asta de viaþã” (Eugene O’Neill), de procesul ireversibilei maturizãri. Tristeþea „iremediabilã” a

Editura Lilion Ruse, Montréal, 2001, „Lumini suave” – Editura Lilion Ruse, Montréal, 2005, „La poarta unui anotimp” – Editura Lilion Ruse, Montréal, 2006, „Desprinderi” – Editura Lilion Ruse, Montréal, 2007, „Clipe sprijinite-n gânduri” – Editura Lilion Ruse, Montréal, 2008, „Scânteieri în oglinzi” – Editura ASLRQ, Montréal, 2009, „Reflectãri” – Editura ASLRQ, Montréal, 2010 ºi „Arcada timpului” – Editura ASLRQ, Montréal, 2011. Lia Ruse este devotatã în primului rând versului clasic, fiind pasionatã de sonet sau rondel, dar are curajul sã versifice ºi în stil liber, mizând pe muzicalitate interioarã ºi rime la distanþã, poeziile producând la citire adevãrate reverberaþii. Efectele acustice ºi elementele simboliste din naturã, mai ales când sunt evidenþiate anotimpurile, se susþin reciproc, se îmbinã armonios, dovedind mãiestria autoarei de a prezenta un cadru fermecãtor ºi de a transmite un refren mângâiat pe corzile inimii. Lirica femininã a Liei Ruse, fãrã incizii dureroase în umbrarele conºtiinþei, are acea menire de a ne prezenta lumea dintr-o perspectivã pe care mulþi o ignorã, nemaifiind capabili sã aprecieze frumosul ºi puritatea din jur. Tocmai de aceea avem nevoie de astfel de autori care ne redeschid porþile percepþiei ºi ne îndeamnã la iubire neþãrmuritã.

nobelizabilului nostru devine actant principal al jurnalului. Când alþii pun moartea caprã ºi se dau la ea (Adrian Suciu), Mircea al nostru se lasã cãlãrit el însuºi, „încãlecat” de viaþã. Dar culmea este cã nouã, aceste „fiinþe mici ºi neajutorate care se hrãnesc cu durerea” marelui Îndurerat, nu ne face plãcere zdrobirea coloanei (dumi)sale vertebrale, ci doar punerea ei în paginã, sunetul acelui „pocnet de cristal zdrobit” al vertebrelor vertebratului. ªi ne bucurãm cã M.C. este încã în formã: în ciuda tuturor vãicãrelilor de mamã rãnitã poate produce încã pagini memorabile, pe alocuri chiar magistrale, în spiritul celor cu care ne-a obiºnuit. Cu toate cã acest „noi” nu se aplicã celor animaþi de-un spirit concurenþial, care au nãdãjduit sã pupe cândva ei înºiºi Nobelul sau sunt pur ºi simplu rãutãcioºi/invidioºi. Aºadar, fiþi fãrã grijã: M.C. rãmâne în continuare fericitul proprietar al talentului din dotare, chiar dacã în stare de uºoarã diminuare – în nici un caz destrãmare! Din câte înþelegem noi (poate nu înþelegem bine!), protagonistul nostru nu e doar deprimat, ci ºi sastisit de viaþã – viaþa ºi gloria literarã. Cel care a tras în piept aerul tare al înãlþimilor nu mai poate descinde fãrã repercursiuni la câmpie. Sincere pânã-n pânzele albe, confesiunile din Zen mai au ºi calitatea de a fi psihanalizabile. „Rezerva aceea întunecatã (de pix – de talent – de viaþã, n.n.) era pe atunci intactã”. Fãrã sã fiu eu vreun freudian, deduc cã de aici începe faimoasa decãdere din sine scriitorului. Cã, dacã pasta era albastrã, cum ar fi fost normal, cerul ar fi rãmas cu siguranþã senin peste norii ego-ului. (Sau dacã era roºie, Mircicã ar fi rãmas un incurabil optimist, optimism pentru care concurã destule motive de viaþã). Aºadar, aceastã „rezervã întunecatã” de pix este autoarea dramei reale a autorului! ªi poate mai mult decât atât: a crizei sale spirituale, drama religioasã. Cãci autorul are impresia cã ºi-ar fi pierdut chiar credinþa în Dumnezeu. Cu toate cã trãim într-o epocã ciudatã, a unui a-gnosticism… gnostic, pentru un om întreg (la minte) credinþa în Cel de Sus poate reprezenta în viaþã un sprijin real; în fluctuaþia de valori actualã, e stânca de pe buza genunii. Dar noi nu credem cã cel al cãrui scris e presãrat cu referinþe biblice ºi-a pierdut de tot credinþa. „Paralizia mentalã” e un sindrom indus, dobândit, nu o boalã realã. S-ar putea sã fie doar singurãtatea alergãtorului de cursã lungã… Sã nu uitãm apoi cã primul mare scriitor român devenit vedetã media a fost, înaintea lui Cãrtãrescu, Nichita Stãnescu, ºi încã în alte condiþii. S-a vorbit mult atunci de prostituarea marelui sãu talent, care dãduse mâna cu dracul comunist pânã la trecerea

Dar sã nu credem cã lirismul Liei Ruse este numai roz-bombon. Uneori are un „Vuiet de singurãtate”, (pag. 13) amintindu-ne cã viaþa este ca un zbor neîntrerupt în clepsidra astralã (superbã metaforã): „Zboruri ne-ntrerupte în clepsidra astralã... / Cu puf de sãlcioarã însãilat în vânt / Se scurge martie, în larmã ancestralã / În jocuri vegetale, iar picurând pãmânt… // Acum, când izbucnesc clipemperecheate / Când orbita zilei în sine dospeºte, / Eu mã opresc în vuiet de singurãtate / Sã lipesc trecutul, pe golul care creºte!” Cu alte cuvinte, poezia Liei Ruse meritã sã fie cititã ºi apreciatã. Din pãcate, soarta poeþilor este una tristã, ei ajungând sã-ºi distribuie singuri cãrþile, chiar sã le ofere pe nimic uneori, fãrã ca efortul lor sã fie apreciat aºa cum trebuie, mãcar din respect, printr-o simplã lecturã. Câte comori existã prin biblioteci fãrã ca sã ºtim de ele? Se spune cã norocul þi-l faci cu mâna ta. Poezia o faci însã cu inima, mâna fiind doar o prelungire a dragostei ºi a suferinþei, iar ochii celorlalþi o reîntoarcere la divinitate ºi originea cuvântului. Chiar dacã omenirea se duce de râpã, norocul nostru este... cã mai existã poeþii! Ionuþ Caragea 3 decembrie 2011 * Subtitlul aparþine redacþiei.

punþii. Iatã, însã, ºi în cazul aflat acum sub lupã, o posibilã cauzã a smintirii, alienãrii. Când te arãþi prea des mulþimii, te aºtepþi sã fii într-o zi adulat, de toþi aclamat. Iar dacã nu se întâmplã aºa… Sunt foarte mulþi prozatori buni ºi foarte buni în proza româneascã actualã – hai sã ne riscãm sã dãm ºi câteva nume: Bedros Horasangian, ªtefan Agopian, Dan Stanca, Dan Lungu, Dan Perºa, Radu Mareº, Doina Ruºti…, dar nici unul nobelizabil. Poate (sigur!) Nicolae Breban, de care juriul Nobel a cam uitat, cu toate cã-l luase cândva – când se plimba prin Europa – în colimator. Aºa cã M.C. n-ar prea avea motive sã priveascã în jur cu resemnare ºi invidie ci, eventual, cu ceva compãtimire. Dar drama realã, adevãrata dilemã moralã poate izvorî totuºi din imposibilitatea de a rezolva ecuaþia om-scriitor. Dacã fericirea realã ºi actualã a vieþii de familie nu poate compensa, depresuriza depresia creatoare, atunci – abia atunci! – M. Cãrtãrescu are o problemã. Cã, pentru dragostea ºi fericirea celor apropiaþi „le dai în trãznet toate”, inclusiv visele de mãrire planetarã. Degeaba eºti, în calitatea ta de scriitor profund autentic o somitate dacã þi-ai pierde sentimentele fireºti. ªi avem iarãºi aici un pasaj psihanalizabil: „El(Gabriel) a-mplinit un an ºi bucuria mea de a-l avea (de-a mã þine lângã inimã pe mine însumi la vârsta de un an) n-are nici un punct de legãturã cu continua mea nefericire. De fapt, viaþa mea fericitã paraziteazã ca un mucegai pe noaptea compactã a nefericirii mele”. Dacã se întâmplã aºa, dacã se dezvoltã un fenomen schizoid între trãirea intimã ºi cea publicã, într-adevãr viaþa adâncã a omului Cãrtãrescu se aflã-n pericol ºi trebuie sã ia seama. Atunci neputinþa creatoare nu e un simplu moft(fiþ) auctorial, ci o dramã realã care poate produce alienarea. Cãci impotenþa afectivã e mult mai periculoasã decât cea creatoare, existând riscul de a deveni un statornic marasm existenþial. Însã la aproape 40 de titluri traduse peste tot pe mapamond ºi o aºa cotã valoricã internaþionalã nu prea ai motive sã te (mai ºi) plângi! … Noi vrem, aºadar, sã-l încurajãm pe acest scriitor de forþã ºi sã sperãm cã în sufletul lui momentan tulburat se aflã suficiente rezerve, chiar zãcãminte neexplorate de minereu luminos, spre a rãzbate la suprafaþã. Cu atât mai mult cu cât e bãnãþean „de-al nostru” (chiar dacã nu se considerã… Tatãl lui e originar dintr-o localitate aflatã între Lugoj ºi Timiºoara, Ictar-Budinþ). Iar noi bãnãþenii, nu doar cã am fi „fruncea” – „veþi fi întotdeauna cap ºi nu coadã”!, declarã Dumnezeu despre un anumit popor – dar am mai produs de curând un Nobel. Ce ne împiedicã sã facem repeat replay?


nr.15-16 n 12/2011-01/2012

actualitatea literarã 7

invitatul revistei

Daniel Corbu

Scrisoare deschisã necititorilor mei ºi aþi urmãri devenirea dialecticã a celui ce-ºi chinuie umbra ºi aþi simþi apropierea celui mirosind a trãdare (câþi din neamul lui Cain chipul nu-i poartã?) ºi cuvintele mele: – Rãscumpãrã-mã, frate Iuda, ºi pe câþi arginþi vei vrea pe mine mie, la nesfârºit vinde-mã! asemenea sã fugiþi ºi cu nobil instinct ºi proletarã mânie steagul gri al indiferenþei cu falã arboraþi-l! Vouã, celor care nu mã citiþi cu nedisimulatã tristeþe vã spun:

Cu Ioan Mureºan ºi Nichita Danilov

Vouã, celor care nu mã citiþi pot sã vã spun cã nu-mi veþi afla vreodatã cumplitele cãi ale cunoaºterii de sine nu veþi auzi serafimii din poemele mele rugându-se pentru buna întocmire a vãzduhului nici Preludiile pentru trompetã ºi patru pereþi unde ca pe coridoare pustii am împãrþit cuvintele ºi tãcerea ambiþiile întunericul ºi unde dezrourat prin sãlile de aºteptare ale istoriei am conversat cu bibliotecarul lui Dumnezeu cu soarele negru al cernelii în aceeaºi mãreþie a golului pe care mereu ºi mereu urmeazã sã-l umplem.

Vouã, celor care nu mã citiþi pot sã vã spun cã niciodatã nu vã va rãsuna în urechi acel sacadat tha-ka-ti-mu-nu-sipedi al Pãsãrii negre thakatimunu sipedi prin livada cu viºini depãrtându-se printre zarurile ºi tomberoanele nopþii acel thakatimunu sipedi rostit de imperialul corb alegoric altãdatã vizitator de noapte al bunului Poe cobe a veacurilor poticnite-n visare Viaþa sau Moartea sau Înfãþiºarea Ruinii? Voi, care nu veþi citi vreodatã Manualul bunului singuratic nu-mi veþi cunoaºte mãrturisita cinã de tainã unde mâncam din aceiaºi pesmeþi ai poeþilor blestemaþi sau mi se umpleau rând pe rând castroane de fulgere nu veþi vedea gura mea sãrutând lame subþiri ºi nu veþi afla cum se poate muri în mai multe trupuri deodatã. Vouã, celor care nu mã citiþi cu privirile afundate în sticla televizoarelor cu gândul înlãnþuit de maºini sofisticate de înºelãtoare glorie internetã ºi de alte abþibilduri sonore venite din abundenþa realului vã doresc fastul apolinic al mareelor ºi sã fiþi mai bogaþi decât pomul de Crãciun din casa sãracului ºi cu bucurii postmoderne sã vã-mpodobiþi pruncii ºi femeile voastre. Vouã, celor care nu veþi cunoaºte Plimbarea prin flãcãri cu poemele în care stãm atârnaþi de întrebãrile noastre ca hainele-n cuiere ºi unde ca în vechea ºi incomoda realitate întotdeauna e salvat un Barabas ºi întotdeauna cineva îºi oferã palmele pentru cuie vã doresc o viaþã liniºtitã departe de lumea dezlãnþuit metafizicã o viaþã petrecutã în tihnã cu organele voastre prin urmare un stomac hrãnit ºtiinþific o pneumã înnobilatã oricând de ozon un ficat uºor ºi rinichi fãrã dializã. Vouã, necititorilor, dar ºi foiletatorilor mei surâzânzi cu adâncã mâhnire vã spun: nu veþi afla niciodatã cã fiecare din noi are mãcar un zeu îngropat în spatele casei ºi cã semnele morþilor pun în ordine rãsãrituri ºi de ce am trãit aproape un secol spânzuraþi de mustãþile lui Dali. Nu veþi avea viziunea zorilor începându-ºi rugile sacrosancte nu veþi vedea Caleaºca de fulgere ca o nãlucã trecând prin mijlocul emoþiei nici nu veþi ºti cum jumãtate din viaþã mi-a luat organizarea pustiului cum am stat ani ºi ani înconjurat de vorbe precum înecatul de mare ºi cum deseori cãrþile pot fi mai tari decât moartea. Iar dacã vreodatã veþi întâlni Poema sfârºitului sau, vai vouã!, Documentele Haosului, ocoliþi-le în mare grabã ca pe feerice apocalipse, tsunami, atentate sinistre la liniºtea recurentã. Iar dacã vreodatã printr-un regretabil hazard vã vor cãdea sub ochi Miezonopticele înþesate de lumini ºi urme din care aþi putea afla cum în contabilitatea cereascã cineva ne numãrã paºii ºi aþi auzi mormanele de clipe prãbuºite în sine

nu veþi cunoaºte nicicând înãlþarea din Clarviziunea obscurã nici drumurile celeste Spre Fericitul Nicãieri unde chiar ºiruind cuvintele pot sã tac ore în ºir vinovat ca o fereastrã înfiptã în ziduri ºi nici Corabia, la care zi de zi am lucrat ca la o mare construcþie cãreia rând pe rând i-am probat prova, babordul trirema odgoanele gãleþile cu rouã corabia care nu-i o corabie ca toate corãbiile corabia de silabe corabia umplutã cu lacrimi corabia pe care nu veþi urca vreodatã ºi nu veþi ºti cât de mãreþ animal e poetul sub foaia de cort a memoriei. Vouã, celor care nu mã citiþi, vã doresc petreceri îndurãtoare ºi tot aºa cum se învârt norii deasupra clopotelor în lucrare sã miºunaþi deasupra bucuriilor de Disneyland neîmpovãraþi cu istoria din Drumul Damascului (pe care – o scriam prin toamna lui 2005) unde Saul din Tars a primit fulgerarea devenind un alt om aºa cum ºi eu, pe când mica ºi marea istorie îºi zornãie înfundat ruginitele lanþuri izbesc fãrã voie cu picioru-n þepuºã devenind Celãlalt. ªi mereu Celãlalt cu fiecare poem Celãlalt pânã când poþi deveni o mie de Ceilalþi care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vã ºi vãd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearºafuri în amorþire ºi fãrã de nimb ºi fãrã de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei care nu mã citiþi care de litera Evangheliei mele nu vã veþi atinge ºi nu veþi apropia de sinapsele voastre acele versete cu zornet pãmântesc sãrutate de cenuºa atâtor trecute disperãri nu veþi ºti cum refuzam cu metodã biletul dus-întors din jacheta conformistului nu veþi proba odatã cu mine ritualul sãlbatic de îmblânzire a spaimei ºi catharsisul ºi izbãvirea pãcatului ce va sã vinã apocalipsa de fiecare zi cerul orb agitându-se pe când Dumnezeu e mort – spune Nietzsche e doar obosit – spun eu – ºi câteodatã amnezic. Vouã, necititorilor mei, ce strãine vã vor rãmâne Refugiile postmoderne cu monologul îngerului cãzut în visare vorbind despre mireasma trecutelor glorii

trecãtoare ca apa prin cada de baie a frumoasei madone sau de fidelitatea neofiþilor. De aici aþi fi aflat Poezia ce e?: Poate ruga poate fântâna din tine albastrã cu patru izvoare poate aripa asta strãvezie urcând în înalt poate drumul cu vise pavat spre Celãlalt. Voi, cei care nu mã citiþi nu-mi veþi cunoaºte prietenia cu Borges, Kavafis, Rilke, Pound, sau Nichita Stãnescu, Odysseas Elytis cu care puneam dinamitã sub podurile pe unde trecea poezia leneºã ºi nu veþi ºti nici motto-urile la poemele mele care aº fi vrut sã vã fie nedoritul cadou de Crãciun: „E o bigamie sã iubeºti ºi sã visezi” spune Elytis. ªi tot el: „O nimica toatã mi-am dorit ºi pedepsit am fost cu prea multul” „Eu sunt Singurãtatea devenitã om”, zice Nietsche iar bunul taumaturg Rainer Maria Rilke continuã: „O, spune-mi, poete, ce faci. – Preamãresc. Dar ce-i muritor ºi monstruos cum înduri, cum primeºti? – Preamãresc. Dar pe cel fãrã nume, pe cel anonim, cum îl invoci tu oare, poete? – Preamãresc. De unde îþi iei dreptul de a fi adevãrat în orice veºmînt, sub orice mascã? – Preamãresc. ªi cum de te cunoaºte tãcerea ºi furia, steaua ºi furtuna? – Pentru cã preamãresc.” Astfel „ºi eu voi semãna cu voi, de-acum nici eu nu mai gãsesc întoarceri” (Esenin) Vouã, celor care nu mã citiþi purtând nevinovate bandaje în îndoiturile inimii deveniþi celebri în acest poem despre o singurãtate a singurãtãþii cu aleasã compãtimire vã spun: aº fi putut sã vã fac a iubi pasãrea murind în mijlocul cântecului ºi citind Lapidariile sau despre sângerarea pãsãrii în zbor sã înþelegeþi cã arta este minciuna spusã zilnic în faþa morþii ºi cã cel mai lung e drumul spre noi înºine. Iar dacã vreodatã mã veþi cãuta pentru cronica unui interviu anunþat (poate acela de martor la moartea primului zeu!) mã veþi gãsi pe strãzile mele sau dacã din politeþe sau din binecuvântate pricini scrisul meu vã va ademeni mã veþi gãsi pe-aceleaºi strãzi ce dau buzna în viaþa mea tremurîndã strãzi fumurii strãzi cu cîini slãbãnogi ºi speriate fantome strãzi cu îndrãgostiþi ºi pãtimaºe sãruturi strãzi ce înghit strãzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bãlcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertãþii... Strãzi ce înghit visele trecãtorilor strãzi pentru cei fãrã casã ºi fãr’ de coltuc friguroasele strãzi ale sãracilor strãzi aºezate-n creierul ologilor lumii inefabile strãzi ale memoriei strãzi ale celor care-ºi scandeazã singurãtatea strãzi care duc în ceruri strãzi care duc în pãmînt strãzi inerte ºi întrebãtoare strãzi cîntate de poeþii romantici melancolice strãzi strãzi de pierdut coroana de spaimã strãzi pentru cei fãrã de zbor strãzi adormite strãzi revoltate de orbitoarea luminã a zorilor. Atîtea zile ºi nopþi în care mã dor strãzile de mers. Iar voi, necititorii mei, dacã într-adevãr din cuvântate ºi binecuvântate pricini ceea ce-am scris vã va ademeni solicitându-vã sistemul nervos vegetativ, simpatic ºi parasimpatic luând totul ca o probã a probei de probã mã veþi gãsi la locul ºtiut printre fotonii ºi frumusonii tãcutei tristeþi tot mai fãrâmiþat de absenþe potrivindu-mi monadele tãcerii. ªi dacã gãsindu-mã mã veþi întreba de viaþã de moarte de înger sau demon ºi mã veþi întreba de cãrþile prin care se plimbã aceleaºi bodegi aceeaºi bãrbaþi ce nu obosesc niciodatã sau despre cel înveºmântat în carcasa de pãmânt dospit sau despre acelaºi gust al lepãdãrii de sine din gurã ºi dacã gãsindu-mã mã veþi ademeni cu vorbe goale ºi fericiri amânate aºa cum am ºi scris cu altã Deºertãciune voi rãspunde Deºertãciunii. noiembrie, 2011


8 actualitatea literarã

scoaladepoezie ,

Ion OPRISOR , DRUM ÎNCHIS S-a-nchis un drum aici, sau poate, Ceaþa-n felii rãscrucea taie Sub umbra ei curg voci înaripate, Lumina în adâncuri se îndoaie. Nu e închis! Mi se aratã-n palmã E doar un vis, o idee, un gând ªi timpul îmi lasã visul s-adoarmã, Ceaþa de plumb mã apasã râzând. Nemiºcat încerc sã iau avânt ªi dintr -o datã rãscrucea-i pãdure, dintr-o Cu crengile-nfipte-n pãmãnt ªi tulpini cu tãiº de secure. ªi roºiatic dintr -al tulpinei tãiº, dintr-al O scânteie strãpunge prin fum cãtre coamã, un fel de luminiº, dar ... pân-acolo nu e nici un drum. dar... Cãzute umbre prin ramuri dansau Mângâiate de vânt cu emfazã, ªi-n dansul exotic spuneau: Prin orice pãdure strãpunge o razã!

SE LASÃ NOAPTEA Nici un ºoptit, nici marea nu se-aude Se lasã noaptea cu zidiri de sare Cuvântul în pãduri se-ascunde, Sau în fântâni, ori în adânc de mare. Se lasã noaptea ca un mâl pe stele Îmi spui ceva dar nu-nþeleg ce-aud Atunci mã uit în ochii tãi ºi ele Cad tot mai negru, tot mai crud.

CU UMBRA TTA A Rãsfirã-mã pe câmpul tãu de maci ªi-adunã-mã în fiecare zi de luni Mai minte-mã frumos, sau taci ªi-adapã iar iar,, în ochi tãi, minuni. Alungã-mã cãnd vrei ºi nu-i târziu Deºi ieºit-am dinnãuntrul fiinþei tale, Pleca-voi gol, pe dinafarã viu, Cu umbra ta învãluind spirale.

EU MAI COLIND Tãcut s-a aºternut amurgul Pe stele purtând albe ºtergare Din mine ne-nþeles goneºte timpul, Arzând frenetic spaþii ºi soare. Ca pe-un altar o aripã rãmasã ªi-un fir fir,, la care n-a ajuns cosaºul Se cuibãresc în sufletu-mi ce lasã, Mai trist ºi mai însingurat oraºul...

LUMINA Mã priveºti ca ºi cum aº spune lucruri ciudate ecouri de departe venind feþele noastre una spre alta strigã din ochi din mâini din picioare lumina cea iertãtoare.

FEREASTRA SINGURÃ TÃÞII SINGURÃTÃÞII Seara se lasã cu evantaie gri-roºiatice peste parcul prin care se întâmplã sã trec se lasã ca o cortinã grea deºi locul este destul de animat gãsesc o bancã unde îmi aºez gândurile stele cad cu alunecãri abrupte ºi rãsuciri de luminã printre crengile platanilor mã simt destul de straniu ºi parcã dintr -o altã dimensiune dialoghez dintr-o

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Stefan , Radu Musat , Recurs pentru Luminã

cu mine aºteptând mereu bucata de cer sã-mi cuprindã fereastra singurãtãþii zbaterea mea ca o aripã ca ºi cum m-ar ucide

DEP AR TE DEPAR ARTE Când valu-ntunecat scufundã marea Nu voi privi, iubito, înapoi, Voi pune lângã þãrmuri doar uitarea ªi plângerea pustiului din noi. ªi norii-i voi tãia atunci cu sãbii, Din fire de iarbã uscate de ploi Voi þese o pânzã vechii corãbii ªi vom porni pe ape amândoi.

O UMBRà De mult nu mai strig, ºi totuºi O umbrã mi-a rãmas alãturi, Coloanã pierdutã-n eter eter,, ªi-mi þine sufletu-n omãturi. Din orice vis îmi ia câte puþin, Þâºneºte din coaja tinerei morþi, Ca o monedã cu zimþi ascuþiþi Aruncatã în faþa ultimei porþi.

CORÃBII DE CEARÃ De umbra fricii stau rezemat, Sub pleoape vibreazã bezna de jos De-o mie de gânduri sunt mãcinat Corãbii de cearã pe cer lunecos. ªi paºii-s de plumb ºi uscaþi Se numãrã-n pietre doi câte doi De-o lume pestriþã, cu ochii mascaþi, Ce-aleragã grãbitã-napoi. De umbra fricii stau rezemat Totul e rece ºi searbãd ºi ud Caii aleagã în trap sacadat ªi tropote lungi în beznã se-aud.

PRETUTINDENI Locuiesc aproape de dincolo, Aproape de pãsãri de pradã Locuiesc acolo unde lumina Este cãlcatã-n picioare pe stradã. Locuiesc aproape de ultima haltã, Unde ochii sãgeatã stãruitori Unde nimic nu mai încape Locuiesc în frunze, în ninsori. Hãlãduiesc tãcut lutoasele praguri, Dincolo de cerul aproape cãzut, Dincolo de unde ar putea fi ªi unde aºtept un nou început.

FÃRÃ NICIO AMINTIRE A murit zâmbetul tãu mãtasea ochilor câmpia toamnei cu zidiri de plumb ºi beznã buzele tale parcã fãrã nicio amintire m-am simþit numai bun de export ºi gara cu bãncile goale aºtepta un tren înzãpezit.

MOTTO: Lumina a fost tocmitã de cãtre Dumnezeu sã dea strãlucir e iubirii în veacul vecilor strãlucire vecilor,, precum ºi acelor suflete care cred cu desãvârºire în ea... Am evadat cu tine într -un vis, într-un asemeni negrãit pentru cã n-aveam la ce ne aºtepta de vreme ce se nalþã tot mai rar înspre Dumnezeu câte-o rugãciune de la oameni zãvorâþi în cugetul eretic, apoi nãvãlesc cu toþii-nfricoºaþi spre lumina ancoratã undeva de cer unde timpul se supune infidel nimicniciei, pân’la ultima iluzie, în clipe înlãnþuite veºnic de existenþa clepsidrei trecãtorului mirat, rânduitã vieþii, ce-mbracã forma cerului divinã cu anotimpuri pãstrate în desãvârºirea de la rãsãrit ; oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi nãluci risipitoare din umbre de apusuri reîncarnate, dar ei au uitat demult înfãþiºarea paradisului pierdut în murmurul ispitei, ºi au uitat – pãgânii - ºi de nada florilor înãbuºitã de absenþa primãverilor nedesluºite! ... Însã mai e vreme de renaºterea acelor ce se risipesc absurd sub cerul lor desculþ, purtând povara de noroi a stelelor ucise, mai sunt atâtea vise nesupuse ºi nepurtate-n piepturi de cãtre muritori cã noi am înflorit alãturi în visul cel din urmã, purtând credinþa Celui Peamãrit din multele ispite, ºi am aflat apoi de crezul în Luminã, izvorul de iubire nesecat, iubindu-ne atât de simplu ºi curat cu mâinile întinse cãtre semeni cã suntem anonimii trecãtori prin glorii de cenuºã… ªi noi avem rãgaz, iubito, sã m-adulmeci în ºoaptele duioase, la colþul gurii tale, de stingem rãsãrituri unul dupã altul, dur er os de tr ecãtor durer eros trecãtor ecãtor,, dar toate împreunã în sãrutul plãmãdit din Rai pentru umbrele umile de þãrânã ce rãtãcesc aidoma în ceasuri efemere, de vreme disecate !...

Departe de anotimpuri stinse… Am adunat în fiecare zi cu trudã liniºtea apusului din corvoada cerului ºi-am risipit nostalgice splendori din zile-ngãlbenite sã te port de mânã deasupra celor pãmânteºti, fãrã de ispitã, ºi mi-am pus apoi sufletul chezaº în oaza clipelor înfrânte ºi a celor neînfrânte care or sã vinã din negura plutitoare a universului sã nu rãtãceºti nicicând prin anotimpuri stinse; acolo timpul urcã pe clipe de zãgaz sã disece înfricoºat o primãvarã osânditã, fãrã zborul cel firesc spre naltul florilor de mai, cerul e cârpit de veacuri cu toamnã anonimã din mugur de blestem, sortitã agoniei, ºi n-ai sã porþi vreodatã jerbã de luminã pe tâmplele de lut, nici mãcar fiorul împãrtãºirii în nopþile deschise cãtre îndemnul sãrutului neîntinat pentru cã lumea se clatinã acolo în rosturi profanate pe piatra de hotar a realitãþii, iar legâmântul n-are gust de veºnicie...


nr.15-16 n 12/2011-01/2012

scoaladepoezie ,

TESTELE MÃRII

RÃSÃRIT CU MAREA

î n radiografia cu pete de august tu alergi liberã de prejudecãþi în pielea de nimfã a evei ocrotitã de soarele ochilor incisivi ieºiti din alveole precum ai rechinilor alergi în poemul pe care l-am cãutat în insule atât de aproape încât nu l-am gãsit decât prin firida apei când slobod ºoldul tãu agresiv de adolescentã se arcui prin aºteptãrile mele virile în golful giorgios

sub braþul de jar rece se retrage la culcare luceafãrul argintul lichid al oglinzii absoarbe sângele sacrificiului lumina prinde contur în sala infinitã a peisajului marin insinueazã pagina de gardã a acestui capitol din povestea plãpândã ce face ochi sub semnul nopþii ucise în golful pontikonissi

un test al valurilor ocrotind spuma fluxului vie

PLAJÃ în olimpic beak întoarcem pe toate feþele aerul vulgar atât de propriu sângelui lãsat sã se dilueze

Ion Scorobete sub reþeta lui helios nisipul cum se strecoarã el ca o idée pângãritã de douã obsesii printre filele travaliului lui didier anzieu si imaginea suficient de fertilã a primului impuls spre a împleti simfoniile mãrii la 12 fix

netransparentã când mã atingi cu braþul de arºitã al jocului neprotejat sub inul ieftin ºi îndulceºti acest imbold subtil care nu se rupe de context filtrând toate armoniile ce vor descuama însã la cãderea asfinþitului un test în care primeazã acest detaliu al aurei lichide ce-ºi deseneazã incadescent hemoglobina

IDILà Egeea se joaca cu trupul diafan al femeii oglinzi cu adâncimi de resurectie îºi rãspund reciproc la provocãri îmbrãtiºate de torentul luminii bolta cerului se distanþeazã risipitã în perpendiculare mãrunte de foc distribuie o cumpãnã fertilã în pupilele mele dilatate mã aºeazã împotriva mea în oda adusã nisipului cum aºtept cu bucurie la mal sã intru în povestea lichidã a acestui gen de relaþie cu înclinaþia de alunecare peste limitã însetat le aud cuvintele sãrate cum îºi defuleazã încercãrile banale de a-ºi intra în graþii chemarea alungind moleculele apei prin toate fibrele torsului angrenat împreunã îmi acoperã gestul amânarea cautã drumul pânã la mine rafineazã neânþelesul jocului care mã furã totuºi între aceste depãrtãri inedite

astfel pe imnul de pescãruºi chinezii flãmânzi îºi târãsc ghiozdanele cu nimicuri poleite reglând prin cuvintele lor uscate sentimentul apei lâncede pentru femeia de nichel ce joacã abil orgolii transparente în fisura valurilor o partiturã mai jos ritmul natural al poetului mãrii adunã ustensile vechi în punga de peregrin când intre faleza de beton a portului si visul toropit câinii vagabonzi þin sub pazã zona verde asaltatã la asfintit de þiganii alexandrini

ACTIV AT DE CURENÞI ACTIVA la câteva gânduri distanþã de miezul zilei se zbuciumã styxul îndoielilor gata a mã însoþi culege îndãrãtnicia gunoiului activat de curenþi semnalul claxonului normandiei mã rupe în douã cel ce rãmâne nu e cel ce pleacã de parcã aº fi într-o cârje înaintez singur ºi gol înlãuntru pe artera cu atâtea ocoliºuri bifurcate

ARGINTIU cobor olimpul precum m-aº retrage înspre copilãria lumii obosite din cheile cernii când soarele arzãtor topeºte liniºtea cum zeul fierului în aval secundele unui impuls neconvertibil îmi aratã din privire vãile de argint printre umbrele adâncului prcum pe coardele aceleiaºi lire femeia din creºtetul muntelui rãscoleºte arealul prin mecanism iar simultan paºilor mei paºi nevãzuþi armonizeazã ritmuri în plasa unui duh ce urcã ºi coboarã pantele ursuze ale norului alb ce-mi strãjuie în câteva dimensiuni necunoscutul intrarea din bucãtaria pãtrarului de iulie

actualitatea literarã 9

Merryn Williams Merryn Williams a studiat limba englezã la New Hall, Cambridge ºi a susþinut doctoratul cu o lucrare despre romanele lui Thomas Hardy. Este singurul redactor al revistei The Interpreter’s House (fondatã de ea alãturi de alþi prieteni) ºi de asemenea editeazã note informative pentru The Wilfred Owen Association, având un interes deosebit pentru poeþii din Primul Razboi Mondial. A scris ºi criticã pentru o perioadã de timp, cele mai cunoscute volume fiind: Six Women Novelists (Macmillan 1987), Preface to Hardy (Macmillan 1993), Wilfred Owen (Seren 1993). Merryn Williams a publicat ºi traduceri la Selected Poems of Federico Garcia Lorca (Bloodaxe 1992) ºi The Chalet Girl Grow Up (Plans Gwyn Books 1998). Prima ei colecþie de poezii The Sun’s Yellow Eye a fost publicatã de National Poetry Foundation în 1997, urmatã de Latin Master’s Story publicatã de Rockingham în 2000 ?i 2006, iar Shoestring Press a publicat a treia colecþie din The First Wife’s Tale.

Spre înãlþimi

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro ºi înapoi afarã la ciudata viaþã de noapte.

De ce a cercetat ea munþii oareîn ianuarie, cu þipete ameþitoare în mlaºtina neagrã cu urme spãlate de ploi ºi în cascada îngheþatã sloi?

Vãzuse la grãdina zoologicã din Londra un cort, în care cuºtile erau cufundate într -un întuneric ireal, într-un le privea în pripã înapoi ºi înainte prin straturi þipãtoare de alb ºi negru, animalele care se hrãnesc pe timp de noapte.

Când toþi înþelepþii normali au fost blocaþi, Fãrã sã îndrãzneascã sã se îndepãrteze de þevile lor fierbinþi, când copiii îi cheamãde ce a simþit nevoia sã plece? Ce a atras-o?

Astfel creaturile au trãit ºi au murit, fãrã sã ºtie de lumina zilei sau de asfinþit.

Poate acelaºi lucru ce mã îndepãrteazã ºi pe mine de vãile foarte aglomerate de maºini ºi mã îndeamnã sã urc pe acoperiºul lumii de unde nu se mai vãd decât vechile drumuri. Le vezi îndreptându-se spre culmi în cele mai multe dimineþi din iarna aceasta, echipate, ai crede, pentru marea lansare - cu hãrþi, cizme pentru zãpadã ºi busole. Hoinãrind toatã noaptea. Doctori ºi misionari fãrã cãpãtâi, ferme fãrã acces ºi stinghere; cât de uºor uºor,, în cea mai calmã zi sã-þi pierzi urma ºi sã mori. În fiecare an corpurile stau nerevendicate iar unele rãmân nedescoperite pentru totdeauna. Cu toate acestea ei se îndreaptã spre þinutul înalt, ºi nici un plânset de copil nu-i va opri.

Schimb de noapte Cu licãririle din acea noapte, luna plinã l-a vegheat cu rãcealã prin ale magazinului geamuri, securizate contra efracþiei, la douã nopþi distanþã de echinocþiu; cursa ceasurilor electrice. ºi-a petrecut orele de noapte umplând rafturi, sortând casete, schimbând etichete pentru a-i atrage pe cumpãrãtorii de Crãciun; a rãmas treaz din cauza cãnilor de cafea bãute, ignorându-ºi corpul ce protesta. Mergând istovitã spre casã, dis-de-dimineaþã luna pãrea bolnavã ºi curând a apus. S-a prãbuºit în pat ºi a dormit toatã ziua, înfrigurat, între aºternuturile murdare; soneria, telefonul ºi aspiratorul oprite rapid de soþia proprietarului.

ºi când orele de la ceasul biologic s-au scurs clipurile de prost gust, din nou, s-au întipãrit pe creierul sãu amorþit; intenþionase, student fiind, sã petreacã cel puþin o orã pe zi citind filozofie greacã, dar nu a rezolvat nimic, era prea obosit. Nici Platon n-ar fi putut sa scrie de l-ai fi obosit cu munca o noapte înainte.

Doar un substitut Þi-am strâns mâna ºezând la masa aglomeratã ºtiind cã e greu, ca întotdeauna, sã rãzbaþi. Afarã am vorbit cu admirabilul nostru ºef, spunându-le cã eºti foarte înzestrat (ºi aºa e), joc rolul prietenului admirativ admirativ.. Asta-i greu de fãcut când instinctul urlã: n-ar fi trebuit sã fii tu. Câteodatã vocea-mi este iritatã ºi ochii mã trãdeazã la finalul zilei. Imposibil de ascuns instinctele, deºi amândoi suntem exagerat de politicoºi. Nu ai fi aici, dacã n-ar fi murit cineva. ªi totuºi mintea-mi hoinãreºte înapoi, la omul al cãrui loc l-ai luat. (ºi valora cât zece ca tine.) Te-ai schimbat, þi-ai însuºit strãlucirea puterii de când te-a lovit imensul noroc. O, da, ºtiam ce gânduri îþi treceau prin minte, când eu ºi ceilalþi vãrsam lacrimi, ºi nu ºtiam încotro s-o apucãm. Mintea mea s-a golit, nu am nici o idee de ce-a murit el primul, când ar fi trebuit sã fii tu. Traducere de Laura Mãrinicã MTTLC, Universitatea Bucureºti


Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Presari, (im)presari, aparatciki, activiºti

Am scris în mai multe rînduri despre avîntul veleitarilor în revuistica postsocialistã; despre ierarhiile rãsturnate în favoarea mediocritãþilor; despre criticaºtrii cu spirit nu fin, ci afin, care umplu coloanele presei cu recenzii ultraprietenoase despre maculatura oficioºilor actuali, prezentaþi ca autoritãþi culturale. ªi cîþi experþi în valoare adãugatã nu scriu cronici 3 în 1 (precum cafeaua cu zahãr ºi cu lapte), fãrã praf de spirit critic, adulînd nu’º ce primar, ºefCejeu, consilier în probleme de cult-culturã, ministeriabil etc. Apele evaluãrii sunt tulburi rãu. Asta nu înseamnã cã vasta noastrã revuisticã nu cunoaºte ºi performanþe exemplare; cã nume ce n-ar fi trecut de vigilenta cenzurã ceauºie n-au format echipe tari, altfel zis un nucleu valoric, pentru a scoate reviste quality, cu profesionalism, folosind criteriile lui I.L. Caragiale: cinste ºi gramaticã! Nu conteazã locul, eu aºtept

obscuri, dar buni mînuitori de sfori, îºi gãsesc sponsori uºor de prostit ca sã povesteascã iarãºi cît bine au fãcut ei culturii; cum ºiau fãcut datoria la locul de muncã, acela de veºnic ºef. Dexteri în editoriale pe linie, au fixat sarcini celorlalþi, cu dizabilitãþi propagandistice: i-au cenzurat, i-au marginalizat, i-au amuþit. De precizat: ºi-au ales singuri postura, nu i-a forþat nimeni sã intre în pepiniera de cadre. Mi s-a întîmplat sã citesc într-o foaie iaºiotã, nu pentru literaturã, cu atît mai puþin pentru minte, dar pe inima celor care au cãlãrit cultura, un elogiu la adresa unei foste feþe politice a urbei. Un poet care se ascunde dupã cruci, re-direcþionînd odele pentru Ceauºescu spre Iisus ori spre canonizatul ªtefan cel Mare, vedea în Ion Puha „o candelã a Bucovinei”. Era vorba despre un activist, scribãreþ în timpul liber (vers puhar: „ªi n-am sã mai coc porumb”), care n-a lãsat arhimandritului toatã grija schitului, ci a „îndrumat” de la vîrf literatura cu sens unic. ªi-n cîte reviste ochioase ºi lucioase nu se dã apã la moara culturnicilor, miliþienilor ideologici. Le-ar face cu mîna însuºi Ceauºescu: „Felicithãri, tovahrãºi!”. Mai sunt ºi cei daþi afarã, postdecembrist, pe uºã, ca sã intre pe geam pentru a fi din nou bãgaþi în seamã. Cum? Prin trafic de

“Urmãresc atent presa capitalelor culturale de provincie: Cluj, Satu Mare, Craiova, Tg. Mureº... „Litere” apare la Gãeºti (unde au fost profesori secundari ªerban Cioculescu ºi Vladimir Streinu), „Hyperion” la Botoºani, „Saeculum” la Focºani, „Conta” la Piatra Neamþ, „Spaþii culturale” la Rîmnicu-Sãrat, „Argeº” ºi „Cafeneaua literarã” la Piteºti, „Actualitatea literarã” la Lugoj. Mica, dar distincta „Spirit critic” se tipãreºte trimestrial la Paºcani.”

provincia, mai echilibratã decît centrul unde se produc multe românãrii literare, cum le numea cineva. Urmãresc atent presa capitalelor culturale de provincie: Cluj, Satu Mare, Craiova, Tg. Mureº... „Litere” apare la Gãeºti (unde au fost profesori secundari ªerban Cioculescu ºi Vladimir Streinu), „Hyperion” la Botoºani, „Saeculum” la Focºani, „Conta” la Piatra Neamþ, „Spaþii culturale” la Rîmnicu-Sãrat, „Argeº” ºi „Cafeneaua literarã” la Piteºti, „Actualitatea literarã” la Lugoj. Mica, dar distincta „Spirit critic” se tipãreºte trimestrial la Paºcani. Mã onoreazã sã con-lucrez la multe dintre ele. De cîte ori pot mã alãtur frãþiei bucovineºti ºi-i doresc „Bucovinei literare” (din Suceava), care a împlinit 70 de ani, sã fie cea mai cititã publicaþie de toatã românimea, de la Milcov la Ceremuº, de la Dunãrea de Jos la Hotin ºi Herþa, ca ºi celebra „Bucovina”, redactatã de fraþii Hurmuzachi la Cernãuþi. Am luat cu mine, în trenul de Iaºi-Bucureºti, un vraf de publicaþii pe care le cumpãr ori le primesc (pe cele cadorisite nu-mi permit sã nu le rãsfoiesc mãcar), aºa cã vã pot spune ºi cum trebuie ºi cum nu trebuie sã arate o revistã. Se afirmã cã nu se dau „direcþii”? Ba da: una e minimalizarea literaturii române. Mulþi cîrcotaºi cred cã nici n-ar exista. Am spus cîrcotaºi? Rectific: sunt literaþi care zic mereu cã literatura e în agonie. Un prozator e convins cã „nu va mai rãmîne nimic, absolut nimic din proza scrisã sub comunism”. Amprenta etnicã? Ducãse, odatã cu Nobelul luat de Orhan Pamuk. ªi de ce ar da-o la o parte noua literaturã pe cea Veche (am folosit majuscula cu dinadins): Golea pe Radu Aldulescu, Aldulescu pe Crãciun, Crãciun pe Breban? Începînd ca tobe la Vitner ºi terminînd cu Bobe, mulþi au ce au cu Eminescu. În ce mã priveºte, dau deoparte revistele care lucreazã cu calificative mari, în folosul gãºtii. Toþi gãºcarii fac artã inconfundabilã, au dar/ har remarcabil sau admirabil; la cei din tabãra adversã sunt complet opaci. La noi, la Ieº’, avem de toate: ºi grupãri literare („Convorbiri literare” vs. „Timpul” ), dar ºi antigrupãri („Cronica” vs. „Cronica veche”). Nu mã omor dupã cei care scot o revistã-hobby, aruncîndu-ºi strînsura pe fereastrã numai ca sã-ºi publice epigramãrile de un incredibil umor involuntar. Ce-i drept, sunt binevoitori ºi cu cei de acelaºi nivel: petroliºti-epigramiºti, avocaþi-epigramiºti, economiste-epigramiste, pensionari ºi pensionare epigramiºti/ epigramiste... Unii îºi adaugã sub nume vocabula scriitor – sã se ºtie. Aþi remarcat ºirul lung al epigramiºtilor fîlfîind carnet USR? ªi ce activ e fiecare dintre ei! Am spus activ? Activiºtii se multiplicã necontenit. Dupã stilul PCR (pile, cunoºtinþe, relaþii), au acces la subvenþii serioase, judecînd dupã aspectul de lux (nesocialist) al revistelor. Aparatciki

influenþã, desigur. Pe vechi, s-au descurcat, dar ºpaga era meschinã: obligatoria damigeanã contra unui poem tipãrit, curcanul de An Nou, contra o paginã de revistã. (Valentin Talpalaru a trecut prin vama asta, ºtie mai multe; îl provoc sã le spunã, poate la rubrica sa, ComPresa revistelor, din „Convorbiri literare”). Acuma, reºapaþi în directori de reviste, iau ºpagã în distincþii, premieri, plus loc pe gratis la Eternitate, celebrul cimitir din Tãtãraºi. Cum îi obsedeazã dezideratul de dizident, dupã ce-au mestecat tainul comunist, îl vor ºi pe cel anticomunist. Culmea, îl obþin ºil molfãie sub formã de indemnizaþie de merit. Aceºti ziariºti confundaþi cu scriitorii s-au specializat în „inexactitudini”, vorba EBEI, promovînd autori de nimica toatã ca ºi ei, pe principiul laudã-mã sã te laud. Cãrþi analfabete literar (mulþumesc, Virgil Diaconu!) sînt ridicate-n slãvi. Iar virusul incompetenþei presupune ranchiunã ºi rãfuialã. În dulcele tîrg al bisericilor, cîte bisericuþe, atîtea invidii! Nu competiþia e neapãrat cheia succesului în presa tranziþiei, am studiat fenomenul. ªtiu cum cade o revistã, cum dispare. „Gîndacii dibaci”, spre a le spune ca Gheorghe Istrate, au intuiþia relaþiei profitabile, deci deþin fonduri, în timp ce alþii abandoneazã cursa din lipsa banilor. Impostura, dar ºi renunþarea sunt cele douã mari pericole care ameninþã revuistica ne-socialistã. Nu spun cã starea de abandon nu-i motivatã. Te poþi gîndi cã ne citim doar între noi, cã batem de-a surda cîmpii mediatici. Cititorii intrã în librãrii cu buzunarele goale ºi ies fãrã cãrþi ºi reviste. Se aleg doar cu rãsfoitul, ca Nastratin Hogea cu mirosul mîncãrii. Elevii aproape cã detestã literatura românã, iar pe studenþi nu-i intereseazã. ªi atunci, la ce bun efortul? Mai ales cã meseria de-a scrie la revistã nu-i deloc uºoarã. Nu mã gîndesc la amatorii fãrã puncte de vedere, fãrã verb expresiv, ci la virtuozi. Impostura covîrºeºte în publicaþiile-tomberon, unde intrã orice ºi oricine. Existã o întreagã generaþie de cãrcãlici fãrã complexe pe care-i trage aþa sã facã exact ce nu ºtiu sã facã. E act de inconºtienþã sã-þi dai cu presupusul unde nu te pricepi. Vrei sã faci performanþã filosoficã, publici compilaþii indigeste, luate te miri de unde, omorînd pagini întregi, în nesocotinþa regulii modului: discurs inteligibil, ordonat, concis. Vorba eseistului Marinicã Popescu, semnatar într-o revistucã de familie: Fãrã percepere nu e purcedere. Aþi perceput? ªi mai sunt traducãtorii! Tipi care nu ºtiu nici o limbã (nici româneºte) fac transpuneri din toate, de la macedoneanã la chinezã, de la turcã ºi danezã la tãtarã. Recordul socialist al cuiva care traducea din 7 limbi + coreeanã a fost doborît. Competenþa? Pe ultimul plan. Se trece peste ea, ca ºi peste regula modului. Traducãtori excelenþi, de la Romulus Vulpescu la Christian Schenk, au de ce sã fie oripilaþi. Regula calitãþii e ºi ea în suferinþã. Fãrã un program al colaboratorilor buni, de oriunde ar fi ei, locali ori ba, nu poþi face

decît non-reviste. Mã feresc de revistele melanj, de încropealã (ºis 5-6 pe cap de locuitor de tîrg; o adevãratã explozie, în numele localismului nu creator, ci apter). La o colaborare veche de 5 ani am renunþat, excedatã de talmeº-balmeºul sumarului. Sã semnez lîngã Arthur Silvestri? Nu, mulþumesc. N-aº accepta sã nu mi se publice textul aºa cum l-am scris: ostalgie, nu nostalgie, „s-ãþi” (era vorba de rubrica lui George Pruteanu) nu sã-þi. Unor redactori li se pare cã au obligaþia sã corijeze pe înþelesul lor. Scriu „un ªtrumf înalt cît trei mere”, cu trimitere la un stalinist al urbei, ºi-mi apare „cît trei mese”! Scriu antume ºi-mi apare anume, scriu Vocea Patriotului Naþionale ºimi apare Vocea Patrimoniului. Cum tot pãþitu-i priceput, mã mai gîndesc dacã sã trimit vreun articol unei reviste unde Boileau e scris Boileanu, Althusser cu-n s în minus ori Cézanne cu-n n în minus, Þuþea fãrã diacritice ori cu un y amestecat în Heiddeger. Oricum, însã, e de preferat corectura din ignoranþã decît din crasã neglijenþã redacþionalã. Am fãcut imprudenþa sã public întro revistã de la Dunãre, „Porto-Fraco” (o pocesc intenþionat, cum a fãcut ºi „P-F” cu o cronicã de-a mea la Cãrþile care ne-au fãcut oameni, Humanitas, 2010. ªoc: numele autorului, om cu carte ºi parte de intens kapital mediatic (apariþia sa – pãr buclat, ochelari, guler rabattu ºi incitantã bîlbîialã – sparge sticla) era schimbat în... Mihãescu. Dan C-ul, care aduce cartea la TV, nu-i Bebe Mihãescu, sexologul. Presupunînd cã aº fi greºit la culegere (dar n-a fost cazul, smintelile au apãrut la trecerea de pe un computer pe altul), redactorul ºef Sterian Vicol trebuia sã facã necesara corecþie. Altfel pot crede cã nu-ºi citeºte propria revistã. Dacã nu el, atunci cine? ªi mi-au venit în minte cei din ªcoala de la Tîrgoviºte ºi revistele lor scrise de mînã, cu infinitã grijã. Ar fi lãsat vreun rînd necorectat? Sigur, erori de tipar au fost, erori sunt încã, dar, în dunãreana publicaþie, numãrul era copleºitor. Aþi auzit de Rîzboi ºi pace, de Youncenar, de Philesc Fogg? Romanul lui Camil Petrescu apãrea ca patul lui Procust cu p mic, n-o era ortografiat na-o. Hãrncie, sacrificu, fãþãoasã, hai, mai înþelege cititorul despre ce-i vorba, dar ovaicã (pentru ovaricã) avicþie (pentru aviaþie), fãcturã (pentru fãcãturã) sunt cuvinte mai greu de descifrat. Una-i mai bune, altai mai bine. Virgulele ºi accentele nici nu mai intrã în discuþie. Tot vi(s)colind, tot vi(s)colind... (vers din Sterian Vicol, pe care-l preþuiesc ca poet), „Porto-Franco” mi-a avariat grav articolul. Bomboana pe colivã era ºi-ul din sintagma Iaºul ca iubire ºi reprezentare, devenit Iaºul ca ºi iubire... De acest ºi intrus, parazitar am rîs de nenumãrate ori. Recent, cînd doamna Tatoiu s-a prezentat „profesoral” ca ºi (sic) matematicianã. Am trimis articolul Nesfîrºitele trepte ale lecturii la „Argeº”, ca sã aparã în versiune corectã, dar am rãmas cu onoarea nereperatã de vreo eratã. Cît despre erate... De cîte ori n-am dat eratã la eratã. „Fac mea culpa” scriam, ca sã vãd în revistã cupa, prilej de commentarius perpetuus cu redactorul-ºef al „Oglinzii literare”. În ultima corrigenda (care n-a mai apãrut pentru cã mã sãturasem sã mã trezesc în paginã cu Baremboim, cu Maitreyi scris fãrã y, dar cu Jaspers scris cu y iniþial, cu adevãr pasibil în loc de pasabil, cu blestemat în loc de blamat, cu sos în loc de scos, cu catedralã în loc de catedrã, cu verbe în loc de vorbe ºi cu blyond în loc de byond), rugam cititorii sã corecteze ce apãruse greºit în numãrul anterior: nu moralie, ci moralia, nu ser, ci aer, nu apusul, ci spusul. Nicidecum du-cã-se, cu exces de liniuþe. Discutînd cu fermecãtorul causeur Vasile Spiridon pe tema greºelilor de tipar, am aflat cã, în Perna de ace, i-a apãrut palavragiu în loc de parlagiu. Tot scormonind (e verbul lui Dan C. Mihãilescu) printre întîmplãri cu presari, mi-a venit în minte un incident oribil: am intermediat, pentru o revistã, ca Val Gheorghiu sã ilustreze cu picturile lui un numãr. Pe copertã era, într-adevãr, Îmblînzitoarea de ºerpi. Înãuntru, însã, nu mai era Val, ci un grafician dat drept Val. Concluzia? Dacã încercaþi sã publicaþi în revistele unor directori ºi redactori ºefi fãrã simþul responsabilitãþii, vi se poate întîmpla orice.


Dan PREDESCU

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

actualitatea literarã 11

Placido dialogurile 100% platonice ale unor beþivi bãtrâni în prezenþa unui cotoi abstinent care are ºi el pãrerile lui

Drag oaspe Izgonit de fiecare François Villon Succesul: sã treci din eºec în eºec fãrã sã-þi pierzi din entuziasm. Winston Churchill - fragment (continuare din numãrul anterior) - Marele savant, despre care se vorbeºte atâta, cu simpatiile lui legionare, ba nu, naziste, dupã cum susþin hermeneuþii care s-au ostenit sã descifreze fiecare petic de hârtie scris de mâna lui, s-a aplecat cu pioºenie asupra manifestãrilor expresive ale populaþiilor arhaice ºi primitive, gãsind în ele, acolo unde noi, profani superficiali ºi aroganþi, am fi zis cã-i vorba doar de bãlmãjeli incoerente ºi de superstiþii tâmpite, câte o frânturã de sacralitate, adicã de Raþiune Superioarã. ªi Esoteric-Absconsã, vezi bine, adicã nu la îndemâna oricui. Ananké ar fi fost o Moira, una dintre multele fãpturi femeieºti, mai mult sau mai puþin divine, cu care s-ar fi încurcat fustangiul de Zeus ºi cãreia i-ar fi fãcut un copil, dar, dupã alte opinii, ea era ceva mai mult, un principiu ºi anume Nevoia, Ordinea Lucrurilor opusã Haosului, Imperativul Absolut, de care pânã ºi Zeus asculta, cât era el de zeu autocrat, neputând sã o nesocoteascã. Apropo, “ananghie” nu cumva vine chiar de la Ananké? Adicã, eºti la ananghie atunci când faci ceea ce trebuie? A dracului gândire... Pãi, sã fi fost un neamþ, Hegel de-o pildã, þi-ar fi spus cã asta e tocmai libertatea, adicã necesitatea conºtientizatã, cum ne tocau pe noi la cap, la orele de Învãþãmânt Politic! Adicã sã vrei de mâncare atunci când ai! ªi nici de fricã nu ne-a intrat chestia asta în cap, noi voiam de mâncare în fiecare zi! Ei bine, tocmai pe Ananké n-ar fi putut-o inventa subiecþii savantului nostru. ªi nici pe Elohim Unicul, de care voi, evreii, aþi fãcut atâta caz, încât v-aþi atras ura ºi dispreþul oamenilor muncii.1 N-aþi inventat voi sosul curry, la urma urmei. Sanda punea curry atunci când îl avea, iar Adrian trãgea concluzii pripite, generalizând, ca de obicei, în ceea ce-l priveºte. L-a servit o singurã datã cu aºa ceva, atunci când tatãl ei s-a întors acasã dupã un voiaj de ºase luni. Cãci tatãl ei era vaporean, inginer pe o navã mare cât toate zilele, de un milion de tone, aºa le spusese Sanda colegilor ei.

Dan FLORITA_SERACIN

prozã

Legãtura lor începuse din anul doi de facultate, în modul cel mai banal-studenþesc cu putinþã. Într-o searã, la plecare, rãmãseserã ultimii. Era îmbrãcatã într-un cojoc lung, de oaie, pe care Adrian a ajutat-o sã ºi-l punã, iar ea, bãgând mâna în buzunar, a dat acolo peste o hârtiuþã. - Vali nu mai vine la film, nene, a spus ea, a luat-o prietenul ei la un bairam. Nu vrei sã vii tu? - La ce film? a întrebat el, prudent. - Nu ºtiu, e o vizionare la Casa Scînteii, a primit tata o invitaþie de la unul care lucreazã acolo. Glumea uneori cu el, spunându-i „nenea”, pentru cã el era cu ºase ani mai bãtrân decât ea ºi decât colegele ei de grupã, „piloase”, care „intraserã din prima”, în vreme ce el, care venea, din punctul de vedere al acelui mediu select, de nicãieri, trebuise sã facã vreo câþiva ani de antecamerã, fapt care-i conferea, acum, un avantaj evident, acela de a fi citit, în mare parte, cãrþile din bibliografie încã dinainte de a le toci pentru examene. ªi îi stãtea bine sã-i spunã aºa, cu aerul ei copilãresc, de fetiþã cuminte, timidã, care nu scotea o vorbã la seminare. În schimb, desena frumos, avea, neîndoielnic, talent . „Câþi ani ai tu, cinºpe, ºaiºpe?”, o tachina el, în primul an. „Nouãºpe, nene” îi rãspundea ea, pisicindu-se. Filmul de la Casa Scînteii era Sperietoarea, cu Hackman ºi Al Pacino, o copie alb negru, fãrã titrare, dar întreagã, conþinând ºi cele zece minute absente din versiunea care a rulat în oraº peste câteva luni ºi care, din cauza acestei omisiuni, pãrea incoerentã. Tocmai acele minute, în care se întâmpla un viol homosexual într-o puºcãrie, au nedumerit-o pe Sanda. - Nene, ce fãceau ãia în secvenþa din închisoare? l-a întrebat ea pe drumul spre casã. Adrian a început sã râdã ºi a îmbrãþiºat-o, mângâindu-i pãrul ºi au rãmas aºa mult timp. În cele din urmã, ea ºi-a întors faþa spre el ºi s-au sãrutat îndelung. ªi-au petrecut urmãtorii doi ani împreunã, „învãþând” împreunã aproape în fiecare zi, pânã seara, când Sanda se întorcea acasã. Pãrinþii ei, surprinzãtor, n-au avut nimic împotriva faptului cã Sanda aproape cã se mutase la Adrian. Dar poate cã asta se datora împrejurãrii cã-l considerau mai curând drept meditatorul, preceptorul fiicei lor, cãreia i-l povestea în fiecare zi pe Schlegel sau pe Walter Benjamin în cuvinte pe înþelesul omului normal, ei fiindu-i, evident, foarte greu fãrã acele povestiri – cam în felul acesta ºi-a explicat Adrian lucrurile, mai târziu, când se gândea cu un pic de regret la ea. ªi la sosul curry. Situaþia asta a durat pânã dupã terminarea facultãþii, pânã prin momentul repartizãrii în producþie. Toate posturile de pe listã erau în locuri unde n-aveai ce face cu diploma de licenþiat în arte, prin orãºele în care singura formã de artã erau filmele vechi de la cinematograful din centru. Majoritatea colegilor lui ºi-au fãcut rost de

Tamerlan

Bãtrânul profesor de istorie a scos iarãºi zece elevi la rãspuns. Se înghesuie unul lângã celãlalt în spaþiul prea strâmt dintre tablã ºi primul ºir de bãnci. Deºi sesizeazã inconvenientul, bãtrânul profesor nu renunþã la modul sãu de a proceda. Nu mai vede ºi nici nu mai aude tocmai bine. În bãncile prea îndepãrtate ale clasei aflându-se, elevii ºtiu de minune sã profite de acest handicap al unui biet dascãl aflat la sfârºitul carierei. Eh, copii… îºi spune. A fost ºi el cândva de vârsta lor. Cum a mai trecut timpul, dom’le!... Parcã mai ieri îl scotea ºi pe el fie-iertatul Simu la rãspuns în faþa clasei. Fãcea haz cã era cel mai scund între vlãjganii dintr-a zecea. Numai bãieþi în clasã, cã aºa era pe-atunci… Da’ a lãsat-o mai moale cu hazul când a fost singurul care i-a rãspuns la întrebarea cine a condus Invincibila Armada. Cu toate cã se învãþa ceva mai mult, chiar ºi la istorie, pe vremea aceea!... Profesorul îºi scruteazã învãþãceii cu ochii sãi înguºti, mongoloizi. De la aceºti ochi i se trage porecla Tamerlan. Cine i-a scornit-o nu se mai ºtie. Generaþii de elevi au preluato de la înaintaºii lor. ªi profesorul a aflat de ea. Auzi, tu! mai

„negaþii”, niºte hârtiuþe prin care autoritãþile din orãºelele cu pricina adevereau cã n-au nici un post de oferit absolventului repartizat lor în chip de feºtilã, de luminãtor estetic al populaþiei urbane ºi agroindustriale, urmând ca, dupã aceea, absolventul sã-ºi facã rost de slujbã pe unde-o ºti. Toþi au ºtiut într-un mod absolut mulþumitor, adicã în Bucureºti, ca sã nu fie obligaþi la deplasãri obositoare ºi în fond, sub demnitatea lor. Adrian, însã, nu se afla în situaþia de a face mofturi. N-avea nevoie de o asemenea negaþie, fiindcã altceva decât postul pe care i-l dãdea statul n-avea de unde sã-ºi procure. S-a dus unde-a fost trimis, într-un mic sat-oraº din Vâlcea ºi a rãmas acolo cinci ani. ªi chiar dacã Sanda le spusese pãrinþilor ei cã vrea sã se mãrite cu el, iar aceºtia nu s-au opus, sfârºitul studenþiei i-a despãrþit iremediabil. Cam cinci ani, n-a mai ºtiut nimic de ea, auzise doar, de la un fost coleg întâlnit întâmplãtor, cã sa mãritat la scurt timp dupã terminarea facultãþii ºi cã avea doi copii. În vara lui optzeciºidoi, a întâlnit-o într-un troleibuz. Au stat de vorbã pe îndelete, aveau mult de mers pânã la capãtul liniei, unde locuia Sanda, în Balta Albã. Stãtea cu chirie acolo, într-un apartament de douã camere, ea ºi copiii, cãci divorþase între timp. Tatãl ei murise cu un an în urmã, iar ea a trebuit sã se mute din vechea lor locuinþã, parterul unei vile elegante din Vatra Luminoasã, care i-a rãmas fostului ei soþ. N-avusese parte de o viaþã prea veselã, dupã cum povestea. Tatãl ei îi fãcuse rost la iuþealã de un soþ, coleg de-al lui din marinã, un tânãr ofiþer energic, cu relaþii ºi cu o carierã strãlucitã înaintei. Era energic ºi bea mult, iar la beþie accentul moldovenesc i se accentua, îi înjura pe toþi cei din jur ºi uneori, mai spãrgea lucrurile din casã. Asta, pânã în urmã cu doi ani, când, la o discuþie cu socrul, i-a ars acestuia un pumn absolut convingãtor. Bãtrânul s-a lovit cu capul de perete ºi a stat cam o lunã în spital, nu de alta, dar accidentul le dãduse doctorilor ocazia sã-i redescopere ºi unele probleme cardiace, tratate pânã atunci cu indiferenþã. A urmat divorþul, pe care, culmea, el l-a început – ºi l-a terminat surprinzãtor de rapid, cu o sentinþã care-i dãdea numai lui dreptul de a locui în casa propriu zisã a viitor-fostei lui familii, urmând ca Sanda ºi ai ei sã se aleagã cu restul, adicã, de fapt, cu ceea ce

zice câteodatã, mirându-se. Sã i se spunã lui Tamerlan! Cã doar na îngrozit el lumea ca ferocele învingãtor al lui Baiazid Ilderim. Mimeazã severitatea, e drept, ca orice profesor care se respectã. Mãcar aparenþele sã fie pãstrate, dacã nu altceva. Dar toatã lumea

ei stãpâneau de mult, dinainte de a-l fi cunoscut pe tânãrul de viitor. ªi cu douã cãmãruþe minuscule la mansardã, în care acum locuia mama ei, plus o pensie alimentarã cam simbolicã, dacã ne gândim la banii ex-soþului, pe care, însã, el n-a plãtit-o niciodatã. Când a aflat cã Sanda s-a dus din nou la tribunal pentru asta, i-a dat un telefon ºi i-a spus cã, dacã nu înceteazã, o sã facã în aºa fel încât sã o dea afarã din serviciu ºi sã n-o mai angajeze nimeni dupã aceea. Iar tatãl ei ºi-a reamintit, cu inima grea, cã voinicul de ginere-sãu nu era nici mecanic, nici navigator ºi nimeni nu ºtia ce hram poartã, de fapt, ºtiau toþi dar nu vorbeau despre asta, oricum, avea leafa cea mai mare din tot echipajul, dupã comandant, fireºte. Aºa cã Sanda a renunþat. Iar tatãl ei murise în urmã cu câteva luni, de inimã. Are dreptate Marcel, cred cã port ghinion, îºi spune Adrian. Pe ce pun mâna se-alege praful. Exact la fel ca Jupânu’ nostru. Care-a dat mâna cu el ba a murit spânzurat, ba împuºcat, ba de cancer în floarea vârstei. N-am ajutat-o cu nimic. Da’ cu ce-aº fi putut so ajut, când aveam leafa de mizerie pe care-o aveam ºi eram ameninþat de douã ori pe an cu restructurarea? Ba se desfiinþa prãvãlia, ba se reducea drastic numãrul de posturi… Oameni inutili ca noi n-au mai fost de când e lumea… Sanda a fãcut sorcove de Gradul Zero, eu am fãcut-o pe bibliotecarul la IPROFIL, unde erau o sutã de cãrþi ºi un singur cititor, adicã eu… În ultimii ani, însã, nu s-ar mai fi putut spune cã Sanda era inutilã, cã lua o leafã degeaba. Începând din 1985, în fiecare varã, ea a fãcut parte din marele colectiv de pregãtire a grandiosului spectacol de douãzeciºitrei august. „Consideraþi-vã activiºti pe perioada acestei tabere”, le spuneau adevãraþii activiºti, cei care urmau sã ia câte-o primã de zece-douãzecitreizeci de mii de lei dupã isprãvirea cu bine a Grandiosului ºi nu mai cãlcau pe acolo pânã la data spectacolului – iar tabãra era cea a pionierilor (cãci mai exista una, paralelã, a uteciºtilor), organizatã cu câteva mii de copii aduºi de prin toatã þara ºi cazaþi în internatele bucureºtene. 1 “Ura ºi dispreþul oamenilor muncii” - formulã folositã în textul jurãmântului militar, în cadrul forþelor armate ale Republicii Socialiste România.

ºtie cã, de fapt, e pita lui Dumnezeu. Bãtrânul dascãl alege cu grijã întrebãrile pe care le pune elevilor. E sfârºit de semestru. Nu-i face plãcere sã lase corigenþi. Teama din privirea unora dintre cei verificaþi îl indispune. E primul care rãsuflã uºurat când poate obþine rãspunsurile dorite sau, mã rog, pe aproape… Clipa în care îi trimite pe toþi la loc cu un gest larg, însoþit de vagi aprecieri, îi aduce ºi lui liniºte în cuget. Se precipitã sã treacã notele în catalog, când sesizeazã cã unul dintre cei scoºi la rãspuns se încãpãþâneazã sã rãmânã locului. „Pe mine, dom’ profesor, nu m-aþi întrebat nimic!” reclamã îndãrãtnicul. Aºa par sã stea lucrurile. Tamerlan e în vãditã încurcãturã. „Pãi bine, încearcã el s-o dreagã, clipind mai des din ochii sãi oblici. Dar am vãzut cã ºtii. Am bãgat de seamã cã ai dat din cap când au rãspuns ceilalþi!” Elevul cautã un semn de ironie pe chipul imobil al profesorului. Nimic însã. Deplinã seriozitate. „Aveþi dreptate, confirmã el atunci pe un ton grav. De trei ori am dat din cap pânã acum!” Bãtrânul dascãl rãmâne câteva clipe cu stiloul în aer, de parcã n-ar fi înþeles spusele învãþãcelului sãu. Apoi se apleacã mai adânc asupra catalogului. Pentru prima oarã þârâitul soneriei de pe coridor mi se pare peste mãsurã de strident.


Laurentiu ORÃSANU

12 actualitatea literarã

Ianis mã coborî de pe vârfurile munþilor ºi mã aduse cu picioarele pe pãmânt. De fapt, sub pãmânt. Sento ºi Shinto obþinuserã toate avizele necesare ºi mâine urmau sã dea prima loviturã de cazma. Adicã sã porneascã primul agregat de sãpat galeria metroului. – 143 de avize! – se minuna Ianis. Cel mai greu a fost la Asociaþia de Protecþie a Râmelor (APR), secþiunea Râme Urbane. Ãia, acolo, nu ºi nu! Cã habitatul râmelor va fi afectat. Cã asta va duce la un dezastru ecologic. ªi nu era vorba de ºpagã sau de comision. Noroc cã Shinto ºi-a amintit de un caz similar, la metroul din Djakarta. Acolo, tot aºa, niºte japonezi de-ai lor nu obþineau avizul din cauza unor cârtiþe, specie rarã. Au trebuit sã prevadã în proiect ºi sã sape niºte galerii suplimentare de-a lungul tunelului. Shinto a adãugat, la proiectul nostru, niºte puþuri de aerisire prevãzute cu instalaþii de stropire ºi s-a dus din nou la APR. Doar aºa a reuºit sã obþinã avizul. Nu ºtiam cã avem râme atât de valoroase în Bucureºti. – Vedeþi cã vorbiþi fãrã sã ºtiþi, brothers? sãri nea Vasile, bucuros cã discuþia ajunsese într-un domeniu cunoscut lui. La buticul meu, jumãtate din încasãri vine din vânzarea râmelor. Mezelurile mai rãmân de pe o zi pe alta. Uneori, seara, mai rãmâne ºi pâine nevândutã. Dar râmele, râmele se vând ca biletele la meciurile de fotbal când jucãm cu spaniolii. – Nea Vasile, de-aia udãm noi gazonul înainte de meciurile cu ei? Sã alunece ãia pe râme? am încercat sã-l tachinez. – Mulþi vãd, puþini cunoaºte – se apãrã nea Vasile. ªi cine râde la pauzã, s-ar putea sã plângã la final. Râma de Bucureºti e unicã în lume, brothers! N-are egal. Are ea un nu-ºtiu-ce, cã orice peºte o simte de la un kilometru ºi se repede la ea nãuc, uitând de cârlig ºi de tot ce i-o fi spus mã-sa ºi ta-su despre râme care atârnã blege în apã, fãrã nicio noimã. Eu cred cã puietul care e repartizat în lacurile Bucureºtiului e ãl mai fericit: de râmã va pieri pânã la urmã, dar câte mese delicioase îl aºteaptã pânã atunci! – Atunci de ce nu exportãm râme? Dãm cinci vagoane de râme pe un vagon cisternã cu petrol ºi echilibrãm balanþa la schimburile comerciale, nu? – Precis cã numai tu ai fi în stare sã faci o afacere atât de proastã – mã puse la punct nea Vasile. E exact pe dos: pe un vagon de râme de-ale noastre poþi cere un tren întreg cu petrol. Numai cã râma e marfã perisabilã. Chiar dacã o trimiþi cu avionul ºi îi asiguri climatizare, ea nu rezistã. Cred cã nu e învãþatã cu altitudinea. Mam interesat, cã mã bãtea gândul sã fac export de râme. Mamã, sã fi deschis magazine la Paris, la Londra, la Milano! Viaþã! Dar nu merge, toþi care au încercat asta au pierdut. – Uite de aceea merge þara asta prost: avem ºi noi un produs care s-ar vinde peste tot, dar lui nu-i place în altã parte. Vrea sã rãmânã aici, ca sã nu-i ducem lipsa. Sã avem râme din belºug! Trecând peste înþepãturile mele, nea Vasile continuã: – Nu ºtiu dacã aþi citit, a fost în ziare acum trei ani. Venise un norvegian, herr Borcescu, cã era nãscut pe-aici, pe-aproape, prin Dãmãroaia. Pescar înrãit. Îl prinsesem de multe ori cã punea pripoane pe Herãstrãu, pe când eram paznic ºi el era în gimnaziu. A plecat dupã Revoluþie, cu ta-su; s-a dus sã lucreze pe platformele din Marea Nordului. ªi Borcescu ãsta mic s-a fãcut ºi el petrolist. Da’ pescuitul a rãmas dragostea lui cea mare. – Vezi cã Hakita adoarme, nea Vasile. Mai scurteaz-o, cã mã doare gura traducând. – Vine Borcescu ãsta micu’, Sebastian, acum trei ani ºi întreabã de mine, mã rog, mã gãseºte, ne ducem la o bere la „Pescãruº”. „Nea Vasile, o mai fi trãind somnul ãla din pãpuriºul de la Muzeul Satului?” De aceea mã cãuta: pe vremea când el bracona, ca puºti, ºi eu îi dãdeam douã dupã ceafã ºi-i confiscam cârligele, umbla vorba cã e un somn mare în zona aia din Herãstrãu în care n-ai voie sã pescuieºti sau sã te plimbi cu barca. Îi zic: „Bine mãi Sebi, nu-þi ajung heringii ºi somonii norvegieni, tragi la somnul românesc? Eu ºi-acum sunt convins cã somnul ãla uriaº e poveste. De unde somn în Herãstrãu? Primãvara îl populeazã doar cu puiet de crap.” El: „Nea Vasile, visez ºi noaptea cã îl trag cu macaraua la mal. Partea aia de lac e concesionatã?” Mã interesez, aflu cã era tot la Stat. Tot la Direcþia de Lacuri, Parcuri ºi Agrement, unde lucrasem. Dau acolo peste un fost coleg, acum director, ce faci nea Vasile, cã una, cã alta, uite ce e domnu’ director, mãi Puiuþu, cã aºa îl alintam, uite, domnul ãsta herr din Dãmãroaia – îl ºtii, noi îi ziceam Sebi – n-are ce face cu trei sute de coroane, puse una peste alta ºi vrea sã le dea pe o autorizaþie la somn. Somn oricât de mare. Dacã îl prinde, matale Puiuþule te alegi cu banii. Dacã nul prinde, banii tot în buzunarul matale vor face pui.

prozã

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Râmele ºi somnul – avuþii naþionale n fragment din romanul „A treia bancã” (în pregãtire) n Ne dã Puiuþu autorizaþie ºtampilatã. Doar cã nu ne-a tãiat chitanþã pentru cele trei sute de coroane. Dar nici noi nu i-am cerut. Cã omul a fost cinstit: „Sebi, cã la câte ºuturi în fund þi-am dat, când te prindeam braconând, pot sã-þi spun aºa, cât vei fi tu de herr acum. Sebi, povestea aia cu somnul e pescãreascã. Nu ºtiu cine a scornit-o. Nu e niciun somn mare în Herãstrãu. E prea mult tãmbãlãu: vaporaºe, muzicã, zgomot de la restaurante. Somnului îi place tihna. Nici prea multe hoituri sau peºti morþi n-ar gãsi un somn, presupunând cã s-ar nimeri vreunul prin puietul cu care populãm lacul, primãvara. Dar, dacã e visul tãu, damblaua ta, eºti binevenit. Aveþi nevoie de ceva, mã suni. Uite cheia de la lacãt: sub podul de la Aleea Rozelor e un gard, deschideþi poarta cu ea. Când terminaþi cu somnul, mi-aduceþi cheia. Rahat în traistã! ” Sebi a închiriat o ºalupã cu tot ce trebuie. Undiþe de calibru, troliu de tras peºte mare, harpoane, frigider ºi copertinã. Eu am venit cu cele mai grase ºi mai frumoase râme. Era toamnã, pe la mijlocul lui octombrie. Lacul era galben-arãmiu-roºu, de jur împrejur. Nu începuserã încã sã-l goleascã. Acolo, în dreptul Muzeului Satului, apa e adâncã, unii zic cã poate avea chiar patru metri adâncime. Am aruncat ca nadã un pui niþel fezandat. Cu pene cu tot. Plutea. Ne-am pus de strajã la undiþe. Era cãlduþ afarã, soarele ne încãlzea, ne încãlzeam ºi cu whisky. Crapii ne cam mâncau râmele: scoteam câte unul pe minut. Toþi de-o seamã, cam la un chil. Bãnuiesc cã se sinucideau, ca sã nu rabde frigul iernii. Aºa a trecut dimineaþa. Am mâncat acolo, pe ºalupã. Ne beam

cafeaua din termos când, chiar sub ochii noºtri, în jurul puiului mort se cãscã o gaurã în apã, cam cât o gãleata. Puiul fu înghiþit pe loc, ca de sorbul unei pompe. M-am uitat la Sebi, Sebi s-a uitat la mine. „E El” – a ºoptit Sebi. „Numai el poate fi” – am dat eu din cap. Sebi a luat cutia de râme, a ales vreo zece ºi le-a înfipt în cârligele mari ale priponului legat de troliu. Încet, ca sã nu facã prea mult zgomot, a dat drumul priponului. N-am pornit motorul: am vâslit, îndepãrtând ºalupa vreo 20 metri, pentru a derula priponul. Ne-am oprit ºi am aºteptat. De emoþie, abia dacã mai puteam vorbi. „Crezi cã dupã ce a halit puiul, se mai uitã el la râme?” Sebi, ceva mai liniºtit decât mine, mi-a ºoptit: „Vine la desert. ªi, dacã nu vine azi, vine mâine sau poimâine, ºi tot vine. Important e cã acum ºtim sigur cã existã. Visul nu m-a minþit”. La undiþe nu mai trãgea niciun crap. Se speriaserã ºi ei, simþind monstrul stârnit din strãfunduri. Am strâns undiþele, ca sã nu ne încurce la ce urma. Am stat aproape nemiºcaþi încã vreo douã ore. Înþepenisem. Sebi stãtea cu mâna pe butonul troliului. κi rodea pipa. Nu îndrãznea sã o aprindã de teamã sã nu îl simtã monstrul Herãstrãului. Deºi ne aºteptam, ºocul muºcãturii lui ne-a surprins. ªalupa sa aplecat, gata sã ia apã. Sebi a rulat scurt firul pe troliu, ca sã înfigã cârligele cât mai adânc în gâtlejul lacom. „Râme a vrut, râme a cãpãtat!” – a urlat el. Apoi a schimbat sensul ºi a lãsat firul sã se deruleze. La semnul lui Sebi, am pornit ºalupa. S-a pus în miºcare icnind, de parcã remorcasem un picior de pod sau un debarcader. I-am fãcut un tur al zonei de lac în care domnise sau dormise ani buni. Aºa, ca de rãmas bun. Un tur triumfal. Ne trãgea când în stânga, când în dreapta. Fãcea slalom ca ºi când trãgeam cu ºalupa un schior pe apã. Din când în când, din cauza valurilor,

ajungea cu botul în aer. Nu-l vedeam în întregime; bãnuiam doar cã e mare, dupã botul mare cât un televizor de pe timpuri, din acela cu lãmpi. ªtiam cã fiecare gurã de aer pe care o lua prietenul nostru din adâncuri era pentru el ca o picãturã de otravã. Mã temeam cã va ceda cablul, dar Sebi mã asigurã cã þinuse la un peºte-spadã de 200 Kg. Monstrul se mai liniºtise, aºa cã am þintit poarta de sub pod ºi am ieºit în larg. Cei care se plimbau pe pod l-au vãzut probabil în întregime, cãci apa era destul de limpede. Au izbucnit strigãte, fluierãturi, de parcã luasem prizonier un duºman al tuturor. Când am trecut prin poartã era sã-l pierdem: cum trãgea el într-o parte, s-a izbit de stâlpul de fier al porþii. Asta a fost ca lovitura de mai cu care oricum trebuia sã-l liniºtim: aºa termini un somn. Anesteziat de loviturã, peºtiºorul nostru nu ne-a mai fâþâit prea mult la traversarea lacului. Sebi a trecut la comanda ºalupei, eu l-am tras cu troliul mai aproape, cam la vreo ºapte metri. Am mers glonþ la debarcaderul clubului nautic „Olimpia”, unde era un ponton înclinat pe care sportivii îºi coborau caiacele sau schifurile la apã. Când botul ºalupei era pe punctul de a atinge pontonul, Sebi a virat scurt ºi, din miºcarea asta, somnul nostru a fost aruncat pe pontonul de lemn. Eu am tãiat cablul. S-a lovit de un parapet, a mai dat din coadã, rupând trei pari, dar, pânã am tras noi barca, era întins, lat, gras, abia mai miºcând. Aveai ce vedea. Avea cam doi metri ºi era gras cât o barcã din aceea cu vâsle. Frumos nu era, dar murea frumos. Se luptase, încercând sã scape, iar acum pãrea mulþumit cu soarta: se lãcomise la râme, trebuia sã plãteascã. Nu i-am mai dat în cap: l-am aºteptat sã se zbatã, din ce în ce mai fãrã putere. Între timp, se strânsese lângã noi o mulþime de pescari ºi de curioºi. Toþi ne priveau cu invidie. Am agãþat din nou somnul de troliu, ridicându-l pe verticalã. Sebi a scos ruleta ºi l-a mãsurat: avea 210 cm. Ne-am pozat cu prada. Apoi, tot cu troliul, l-am pus pe cântar: 163 Kg. Trei pescari au semnat ca martori. Unul dintre ei ºtia de un somn prins pe braþul Borcea, somn care ar fi cântãrit mai mult. Aveam medalia de argint la naþionale, nu era rãu de loc! Tot pescarul acela, deaºcã bãtrânã, ne-a sfãtuit sã nu-l spintecãm. „La dimensiunile astea, are peste 15 ani. Ãsta a înghiþit multe la viaþa lui. Ce e în burta lui n-o sã fie plãcut la vedere. Nici carnea no sã fie bunã la gust. Eu zic sã-l ardeþi.” I-am urmat sfatul. L-am sunat pe Puiu, i-am zis cã am prins fiara ºi cã vrem s-o frigem. Puiu a venit cu o camionetã de la ei. Am tras somnul pânã la o grãmadã de frunze uscate. L-am mai pozat acolo, pe rug, pentru ultima oarã, apoi am dat foc. Asta a fost partea greþoasã, mirosea ca untura de peºte care se dãdea copiilor, pe vremuri, contra rahitismului. Noroc cã Sebi a comandat cinci sticle de „Johnny Walker” ºi ne-a cinstit pe toþi. Priveghiul marelui somn s-a terminat noaptea, târziu, abia când toþi pescarii ºi-au terminat de depãnat poveºtile pescãreºti. Contrar obiceiului meu, nu l-am întrerupt pe nea Vasile. Vãzându-i pe ceilalþi captivaþi de poveste, l-am lãsat sã o depene pânã la capãt. Am intervenit doar dupã ce a terminat: – Frumoasã poveste, nea Vasile. Mai ales cã zici cã-i adevãratã, nu ca altele pe care mi le-ai spus. – A fost ºi în „Vânãtorul ºi pescarul” – se apãrã, demn, nea Vasile. Sebi ºi cu mine avem recordul naþional la somn pescuit în ape stãtãtoare. Fãrã nãvod. Locul doi absolut, dupã somnul pescuit pe Borcea în 1956. – Te cred, nea Vasile. Dacã ai revista, sã mi-o dai ºi mie ca s-o trec la referinþe. Nu te superi dacã te bag ºi cu povestea asta pescãreascã în carte, nu? Dar hai sã vedem ce moralã se desprinde din ea. În afarã de cea spusã de matale încã de la început: cã nimic nu-i rezistã râmei de Bucureºti. – Iatã încã o parte a avuþiei naþionale vândutã, pe nimic, strãinilor! Doar 300 de coroane pentru un somn de doi metri! Un somn de 15 ani! ªi banii nici mãcar n-au ajuns la Stat. Parcã am mai auzit povestea asta, dar era cu uzine sau combinate industriale date de stat pe degeaba – exclamã Petras. – Nici un somn din lume nu egaleazã somnul nostru naþional! – concluzionã Ianis. Herr Sebi putea pescui peºti mai mari, chiar ºi somn, oriunde în lume. Dar pe el l-a tras aþa aici, unde a copilãrit, unde cunoºtea ºi râul ºi ramul. Adicã, ºi lacul, ºi pãpuriºul. L-am privit cu toþii, întrebãtori, pe Hakita. Ridicându-ºi nasul din laptop, a zis ºi el: – Acel Sebi a fost singurul care a crezut în existenþa peºtelui. Toþi i-au spus cã e doar o poveste, cã somnul acela nu existã în realitate. El – nu ºi nu. Visa de când era copil cã îl prinde. Uite cã s-a întors, dupã ani ºi ani, ca sã-ºi împlineascã visul. Numai el putea sã-l pescuiascã. S-ar zice cã ºi somnul îl aºtepta; nu s-a dat prins în cârligul altuia. S-a predat repede, dupã o rezistenþã de circumstanþã. Nu râmele au fost factorul decisiv. Era bine cã aveam mai multe morale. Cititorul va putea sã ºi-o aleagã pe aceea care-i va plãcea mai mult. Iar, dacã nu va crede cã povestea e adevãratã, n-are decât sã ia numãrul acela din „Vânãtorul ºi pescarul” de la biblioteca publicã.


nr.15-16 n 12/2011-01/2012 interviu actualitatea literarã 13 “Am învãtat repede cã perspectiva asupra lumii se deschide din interiorul cuvântului” De vorbã cu Nicolae Bãlaºa, scriitor viu realizat de Adela CIUREL scriitor,, inspector în cadrul CNA - inter interviu Care sunt motivele pentru care aþi ales aceastã facultate? – numiþi-le în funcþie de importanþa lor, de la cel mai important la cel mai puþin important, ºi justificaþi rãspunsul. R. Mai întâi trebuie sã vã spun cã sunt nãscut la 4 martie 1956, în Bulzeºti, judeþul Dolj, cum s-ar spune, sub aceeaºi palmã de cer, pe aceleaºi meleaguri, unde a vãzut lumina zilei ºi scriitorul Marin Sorescu. Studiile primare le-am fãcut în localitatea natalã, apoi am absolvit Liceul „Matei Basarab“ din Craiova. Primele studii universitare (Facultatea de Utilaj Tehnologic) le-am absolvit la Bucureºti. Susþinerea tezei de licenþã mi-a asigurat, prin repartiþie guvernamentalã, un loc de muncã la Întreprinderea de Utilaj Greu Transport din Craiova. Practic, asemeni tatãlui meu, am lucrat trei ani pe ºantierele din Craiova, Segarcea, Calafat, Turnu-Severin,, în aceleaºi condiþii grele în care a muncit ºi el. Diferenþa dintre noi a constat în faptul cã, dacã el a rãbdat cu stoicism aproape treizeci de ani noroaiele ºi înjosirea socialã, din partea activiºtilor vremii, eu nu prea. La sfârºitul stagiaturii, m-am transferat la Întreprinderea Mecanicã de Utilaj Greu din acelaºi oraº. Acolo, am rãmas aproape 12 ani, parcã doar pentru a simþi viaþa durã ºi dispreþul activiºtilor faþã de intelectuali, uneori chiar dispreþul muncitorilor îndoctrinaþi cu ideea luptei de clasã,. Expresia „noi vã þinem în spate“ încã îmi dãinuie în suflet ºi în minte. Dupã 1989, am încercat o micã afacere. Nu a mers. Nu am reuºit ! Din vina mea sau a sistemului de-a valma, fãrã o direcþie. Ideea de dinainte de 1989, „c.a.p-ul e un rai, furã dacã vrei sã ai“ (cap = Cooperativa Agricolã de Producþie din vremea comunismului) a fost, la început, aproape literã de lege pentru cei care ºi-au încercat norocul. Din fericire, nu sunt în stare sã fur. Nu am fost în stare sã fiu nici membru de partid (membru PCR), dar asta este o cu totul altã discuþie. Un soi de idealism interior, structurat mai ales în dorinþa de ami contura mai bine o imagine despre lume, despre viaþã ºi existenþã, m-a dus, dupã ’89, la Facultatea de Filosofie ºi Sociologie din cadrul Universitãþii din Craiova. Simplificând lucrurile, am vrut sã fac doar câteva chestiuni în viaþã: 1) Sã fiu pilot, pentru cã, de când mã ºtiu, m-a incitat ideea de zbor, ideea de nemãrginit ºi de a fi aici ºi oriunde, oricând. Cu alte cuvinte, libertatea, în sensul larg ºi nobil al cuvântului, face parte din structura mea. Nu am putut fi aviator pentru cã, atunci când am susþinut probele fizice, premergãtoare examenului de admitere la ªcoala de Pilotaj de la Buzãu, am fost respins pe bunã dreptate. În urma unui test, la ieºirea din cabinã, m-am dezechilibrat ºi comisia mi-a sugerat Academia Militarã sau Institutul de Marinã ºi nu aviaþia. 2) Sã studiez dreptul ºi sã ºtiu ce a gândit omenirea. Este, dacã vreþi, tot un fel de zbor, unul în interiorul fiinþei umane, în mintea ºi sufletul omului. Pentru a face acest lucru, la vremea când am terminat eu liceul (1975), în anii de plin avânt al comunismului în România, îmi trebuia o recomandare de la secretarul de partid din localitatea în care mã nãscusem. Cum tatãl meu nu a vrut sã înscrie pãmântul la c.a.p de bunã voie, ºi pentru cã fãcuse, din acel motiv, opt luni de puºcãrie, documentul de care aº fi avut nevoie nu a fost scris niciodatã. 3) Sã studiez pianul. Lipsa banilor „mi-a înfundat“ urechile pentru totdeauna. Fãrã a condamna pe nimeni (în primul rând pãrinþii), cred totuºi cã, din cauza vremurilor tulburi ºi a dezorientãrii umane, produse de naþionalizare ºi colectivizare, atunci, în anii copilãriei mele, nimeni nu a avut timp sã vadã ce aptitudini am ºi nici ce îmi doresc. Am trecut, cu sau fãrã voia mea, dintr-o zi în alta, îndrumat dupã anumite reguli, de cãtre pedagogii (de cele mai multe ori îndoctrinaþi politic sau oameni ai securitãþii), din cãminele ºcolare. În consecinþã, dupã ’89, ideea de a explora mãcar adâncurile fiinþei umane mi-a reîncolþit. Aºa cum am spus anterior, m-am înscris la Facultatea de Filosofie ºi Sociologie din cadrul Universitãþii din Craiova. Dupã nici mãcar un semestru, m-am simþit iarãºi ca la 20 de ani ºi m-am confundat cu cei care îmi erau colegi, toþi niºte copii. Pe parcursul studiilor, am început sã cred cã mi se împlineºte una dintre dorinþe. Însã, dacã cineva m-ar întreba acum, dupã ce am fãcut ºi un doctorat în domeniu : „ce a gândit omenirea ?“ (Istoria filosofiei sau a ideilor sociologice este, în mare, o istorie a gândirii ºi a acþiunii umane), nu cred ca aº putea spune mai mult decât Socrate : „ºtiu cã nu ºtiu nimic !“. Însã expreia înseamnã mult. Ce înseamnã sociologia pentru dvs. acum? Ce însemnã atunci când eraþi student? Rãspundeþi printr-o frazã ºi prin asocieri cu anumite cuvinte, de exemplu sociologie = visare (minimum trei astfel de asocieri) R. Sociologia acum, sociologia când eram student?! Înainte de toate, trebuie sã precizez faptul cã îmi place aproape tot ce este de calitate, (poezie, filosofie, sociologie, romanul, ca poveste, pictura, muzica etc.), tot ce reprezintã valoare sau ceea ce reprezintã anticipare. Omenirea, din primordii, din diverse motive, ºi-a anticipat viitorul, uneori în formã fatalistã (sã nu uitãm Apocalipsa dupã Ioan ! ) O face ºi acum ! Sociologii parcã dau o mânã de ajutor. Sper sã o facã însã cu mai multã înþelepciune ºi mai multã blândeþe. Propaganda, mutatã în fantastic prin intermediul statisticilor, devine ridicolã, dacã luãm în calcul zecile de canale prin care poate fi realizatã. Spun asta, gândindu-mã, pe de o parte, la rãzboaiele din trecutul istoric, pe de altã parte, la arsenalele de bombe atomice existente, arsenale ce pot distruge fiinþa, omul. Iar fãrã OM, cel puþin din perspectiva mea ca pãmântean, nici

universul nu mai are sens. Dincolo de orice, cred într-o lume mai bunã, dar ºi mai simplificatã. De altfel, lucrurile, complicate ºi tensionate, þin de sfera interesului meschin. ªi mai cred în faptul cã existã loc pe pãmânt pentru toþi ºi pentru toate, inclusiv pentru poveste, pentru poezie, de altfel printre puþinele semne profunde ale existenþei noastre sensibile. Revenind, nu pot trece peste formularea sociologilor extremiºti care considerã sociologia inginerie socialã. Nu sunt de acord cu ei. Aº putea argumenta, însã nu este aici locul ºi nici momentul. În altã ordine de idei, nu am fost niciodatã un dezlãnþuit. ªi atunci când am visat (de cele mai multe ori mi-am impus visul), am fãcut-o cu ochii deschiºi pe concepte, adicã pe repere. Veºnic am vãzut lumea cu o luciditate stranie, de aici, pesimismul din mine. În consecinþã, sociologia, alãturi altor ramuri de graniþã, este mijloc de cunoaºtere, dar, în parþialitatea sa, ºi scop. Pânã în prezent, ºtiinþele, nici separat ºi nici împreunã, nu au putut da un rãspuns final la întrebãrile lui Kant. Iar câtã vreme la întrebarea: ,,ce este omul?’’, bâjbâim, la cea de a doua: ,,ce este lumea?’’, cãdem rãu în beznã. Asta dacã suntem zdraveni la cap. Uneori, ca trãitor în secolul XXI, mã simt umilit când mã gândesc la faptul cã expresia de pe templul de la Delphi, de peste 2500 de ani, („Cunoaºte-te pe tine însuþi!”), este mai actualã ca oricând, dar nu am ce face. Cum v-a influenþat sociologia (în viaþa profesionalã ºi personalã)? R. Ca sã fiu consecvent, sociologia, atât în viaþa profesionalã, cât ºi personalã, este, în mare, cam pe aceeaºi linie cu tot ce m-a ajutat sã cunosc, chiar dacã ea oferã mai puþine concepte, sã zicem, în comparaþie cu filosofia. Sociologia compenseazã la nivelul cunoaºterii practice sub umbrela acþiunii deºi, dacã privesc în jur, am ºi la acest nivel rezerve. Ceea ce mã împinge spre o astfel de stare, sunt rezultatele cercetãrii ºtiinþifice. Orb sã fii ºi tot ai sã vezi cã, la fiecare zece ani, vechile adevãruri ºtiinþifice sunt abandonate sau modificate. Ori de aici, la prima vedere, destructurarea! În realitate, însã în aceastã situaþie omul (de ºtiinþã, în special) nu-ºi ia câmpii, ci îºi mutã trãirile în spiritual, în speranþã, acceptând emergenþa ºi limita, plastã în context. Doar nebunii cred cã dupã ei nu se mai poate pune nici mãcar o virgulã. Care sunt cele mai plãcute / neplãcute amintiri din anii studenþiei?/ R. Anterior, în rãspunsul la o întrebare, lãsam sã se înþeleagã faptul cã, în genere, dacã aº putea sã prind cu fiinþa mea totul axiologizat ºi axiologizant, acest tot ar fi pe placul meu. De el, de acest tot, depind amintirile. ªi ca sã fiu scurt: orice clipã petrecutã alãturi de Oameni a fost ºi rãmâne, nu doar amintire, ci imanenþã pe pânza acelor ani. Din nefericire, atunci ca ºi acum, Oameni, mai puþini. Nu degeaba cãuta Diogene, în toiul zilei, cu lumânarea aprinsã, prin Atena, un om! Credeþi cã Universitatea din Craiova face excepþie? Descrieþi orele sau profesorii favoriþi ºi modul cum ºi-au pus amprenta asupra evoluþiei dvs. spirituale sau profesionale? R. Când m-am înscris la la Facultatea de Filosofie ºi Sociologie din cadrul Universitãþii din Craiova, aveam deja o experienþã intelectualã. Studiile universitare cu profil tehnic, din Bucureºti, mi-au prins bine. Pe de o parte, m-au structurat ºi ordonat, iar pe de alta, mi-au oferit ºansa de a cunoaºte oameni cu o culturã deosebitã. În plus, Capitala mi-a oferit teatrele ºi bibliotecile al cãror abonat am devenit din primele zile de ºcoalã. Pe de altã parte, chiar ºi la acea vârstã, ceea ce m-a fãcut sã-mi gãsesc un loc în lume a fost scriitura. Am învãþat repede (fãrã a exagera, imediat dupã ce am ºtiut sã citesc ºi sã ascut cititul), cã perspectiva asupra lumii se deschide din interiorul cuvântului, ºi am crezut cu tãrie cã mãreþia omului stã în puterea de a povesti ºi a se lãsa povestit (aºa cum am scris, ani de zile mai târziu, pe coperta a patra a romanului Mãtãniile Alexandrei). Din punctul meu de vedere, „povestea noastrã“, adicã puterea logosului nostru (a gândirii noastre) ºi al generaþiilor din care facem parte, este singura formã posibilã de imanenþã pe pânzele vremurilor. Restul este deºertãciune. Înainte de a pãºi, ca student, pe culoarele Universitãþii din Craiova, aveam deja câteva romane scrise. Douã dintre ele, Blesteme ºi Pe apa sâmbetei, fuseserã, imediat dupã ‘89, publicate. Totuºi, sunt conºtient de faptul cã structurarea cunoºtinþelor acumulate în timp, cunoºtinþe la care s-au adãugat cele din timpul studiilor craiovene, m-au fãcut, ,,o idee mai deºtept’’. Altfel nici nu mi-aº putea explica prezenþa mea la Universitatea din Cluj-Napoca, Babeº Bolyai, ºi apoi la Facultatea de Filosofie, ªtiinþe Politice ºi ªtiinþe ale Comunicãrii din Timiºoara, în cadrul unui doctorat. ªi asta imediat dupã susþinerea licenþei în sociologie, la Craiova. Patru ani mai târziu, am susþinut teza de doctorat în filosofie, tezã cu titlul „Comunicare ºi înþelegere“. Lucrarea are ca noutate abordarea triadicã a comunicãrii (comunicare-înþelegere-acþiune), convins fiind de faptul cã nu existã comunicare fãrã scop, ºi nu existã comunicare dacã nu a produs cel puþin o miºcare a spiritului. În demersul meu, stinþifico-argumentativ, pe parcursul tezei am insistat ºi asupra necesitãþii în a include în cadrul analizei comunicãrii, subiectivitatea, repudiatã (dupã eºecul kantian al adevãrurilor subiective cu caracter universal) de foarte mulþi.

Una peste alta, în timpul studiile universitare, atât la prima facultate cât ºi la cea de-a doua, am avut ºansa sã fiu în preajma profesioniºtilor, chiar dacã nici ageamiii nu au lipsit. Care a fost evoluþia profesionalã pânã în prezent (dupa terminarea facultãþii)? – joburi, concursuri importante, funcþii obþinute, stagii în strãinãtate etc. împãrtãºiþi-ne detaliat evenimentul / experienþa de care sunteþi cel mai mândru. R. Vã spuneam anterior cã am fãcut un doctorat. În 2005, am publicat Comunicare ºi înþelegere, o variantã a tezei susþinutã în faþa comisiei. Anterior, publicasem Organizarea ºi funcþionarea sistemului mass-media în Oltenia. Deºi puþin, totuºi, douã (2) cãrþi cu caracter ºtiinþific. În anii urmãtori, am revenit la dragostea dintâi, literatura. Aici, am dat culoare cuvântului ºi am performat. ªapte romane publicate nu e de colea. La ele se adaugã o piesã de teatru ºi un volum de eseuri. Unsprezece (11) cãrþi cu titlul de autor, e puþin? Fiþi liniºtiþi, e doar începutul! Ce v-aþi dori sã se schimbe pe viitor la aceastã facultate ? R. Mentalitãþile. Se pare însã cã la noi, la români, fãrã a schimba totul din rãdãcini, nu se poate! Ce aþi apreciat cel mai mult la aceastã facultate? R. Începutul. Descrieþi practicile de specialitate. R. Când te miºti zilnic ,,între Dumnezeu ºi neamul tãu’’, vorba lui Þuþea, a gândi devine formã de a fi. Îmi vine, uneori, sã cred cã sunt studentul într-o veºnicã practicã. Descrieþi promoþia voastrã, legãturile colegiale ºi legãturile cu profesorii - mediul, ambianþa, atmosfera, evenimente care v-au rãmas în memorie. R. Promoþia mea? Una atomizatã, stãpânitã de orgolii, de mãrunþiºuri de cele mai multe ori ridicole. Mai schimb, din când în când, mesaje cu Bianca, puºtoaica ce mi-a fost colegã de bancã. Pentru cei ce vor sã ºtie, ea e bine. La cei 10 ani de la înfiinþarea facultãþii, nici unul dintre cei ce am terminat în 2000, ca a doua promoþie de absolvenþi, nu au fost invitaþi la festivitãþi. Cât despre profesori, ambianþã, atmosferã, nu vã trebuie studii la Sorbona, fie ºi numai contextual, puteþi trage concluzii! Transmiteþi gândurile voastre ºi sfaturile pe care credeþi cã ar trebui sã le urmeze viitoarele generaþii de sociologi craioveni! R. Dacã la teminarea unei facultãþi, indiferent de structura ºi profilul ei, nu eºti pus corect pe linia vieþii (adicã nu eºti fãcut sã tinzi spre profesionalism ºi spre statutul de intelectual, de om de culturã), ai pierdut timpul cheltuind banii pãrinþilor, cu tot felul de tâmpenii, pe o idee de acelaºi fel: diploma, bunã la nimic. Sloganul lui Lenin ,,învãþaþi, învãþaþi, învãþaþi!’’, pe care nu vi-l mai spun profesorii de teamã cã vor fi etichetaþi drept neocomuniºti sau mai grav (...!), are încã actualitate. Transmiteþi un mesaj pentru ªcoala Sociologicã de la Craiova la împlinirea frumoasei decade ºi jumãtate de activitate. R. Fãrã demnitate, profesionalism, într-un cuvânt, identitate, nu se poate! Povestea cu creanga tãiatã de sub picioare este atemporalã ºi, evident, apersonalã. În consecinþã, concept valabil pentru oricine. Deci, atenþie!


14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC Convorbiri literare

reviste / bloguri

Revista revistelor literare

Poeziile numãrului 11 (191) din noiembrie 2011, sunt oferite de: Adrian Munteanu, Andrei Novac, Indira Spãtaru, Tudor Creþu. La Biblioteca revistei este prezent Echim Vancea, dintre versurile cãruia citãm: “sînt tînãr încã ºi-obosit/ mã pregãtesc de-o vînãtoare blocatã/ ºi de-o noapte neterminatã// sînt tînãr încã/ sã rãmîn aºa aº vrea/ doar cã de atîta tãcere/ arginþii trãdãrii din mine mãnîncã”. Antonio Patraº prezintã recenta lucrare a lui Nicolae Mecu, G. Cãlinescu faþã cu totalitarismul, subliniind faptul cã autorul a ºtiut sãl prezinte obiectiv pe “divinul critic”, ferindu-se de idolatrie ºi de resentimente. Petru Ursache continuã portretul lui Ion Gavrilã-Ogoranu. Cunoscutul luptãtor anticomunist, autor al volumelor de memorii Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, ar fi putut ajunge un bun agronom, la Cluj, dar destinul lui a fost frânt de vicisitudinile istoriei. In memoriam Liviu Ciulei, Bogdan Ulmu scrie despre cunoscutul regizor ºi epoca realismului socialist, iar ªtefan Oprea se ocupã de activitatea de cineast a marelui dispãrut.

care, necunoscându-i opera, îl învinuiesc de o rãtãcire nesemnificativã, pentru care el ºi-a pus cenuºã în cap. În faþa gestului lui Ioan Es. Pop, D. R. Popescu, vorba ardelenilor, “îºi scoate clopul”. Constantin Trandafir analizeazã poezia lui Eugen Jebeleanu, la centenarul naºterii poetului. Exegetul subliniazã hieratismul începuturilor, pasiunea revendicativã, accentele patetice, cãderile în realismul-socialist, formulele polifonice, suflul vital ºi uman, esenþializarea ºi elementul parabolic din versurile ultimelor volume. Sub genericul Scriitori din Cluj, putem citi versuri de Miron Scorobete, Doina Cetea, Mariana Bojan, Horia Bãdescu, Sânziana Mureºeanu, Dumitru Cerna, prozã de Adrian Þion ºi criticã literarã de Mircea Popa, Vasile Fanache, Constantin Cubleºan. La rubrica Poesis semneazã versuri: ªerban Codrin, Viorel Savin, Boris Marian,

Acolada În tableta sa de pe ultima paginã a numãrului 11 (49) din noiembrie 2011, poeta Ana Blandiana considerã cã „solidar” ºi “solitar”, deºi termeni antonimici, au strânse legãturi. ªi dã exemplul scriitorilor: ei sunt solitari în creaþie, dar solidari cu ceilalþi, prin exprimarea suferinþei colective. Pe vremea comunismului, solidaritatea era imposibilã, dar nici libertatea nu avea valoare. Dupã decembrie 1989, solidaritatea a dispãrut, luându-i locul indiferenþa. Concluzia poetei este elocventã: “Cred cã la noi solidaritatea a fost întotdeauna o substanþã deficitarã. Mihai Ralea spunea – nu e prima datã când îl citez – cã suntem „un popor format din indivizi care au tendinþa sã se salveze fiecare pe cont propriu”. Nu sunã actual? Dar celebra frazã a lui Herodot despre daci?” Tudorel Urian are încredere în activitatea DNA: “Mi-ar plãcea sã cred cã puterea acestei instituþii se va consolida ºi cã, indiferent de schimbãrile care se vor petrece pe scena politicã, procurorii vor continua sã aibã în vedere faptele, doar faptele, nu ºi culoarea politicã ori funcþiile celor care le sãvârºesc. Redutabilul critic ºi poet Gheorghe Grigurcu scrie despre poetul ªerban Foarþã, apoi oferã o paginã întreagã de poezie ºi, pe ultima paginã, îºi onoreazã rubrica permanentã Actualitãþi cu însemnãri de poet. Pamfletul Floricãi Bud o are în vizor pe Nina Cassian, care, conform Dicþionarului General al Literaturii Române (unde venerabila autoare de stihuri comuniste are mai multe pagini decât Mircea Cãrtãrescu), ar rãmâne, pentru posteritate, nu cu o operã literarã, ci având poveºti amoroase cu fel de fel de bãrbaþi capitaliºti ºi comuniºti, de-a valma! Criticul ºi prozatorul Cristian Ghinea prezintã romanul Fluturele negru de Radu Paraschivescu, apãrut în 2010 la Editura Humanitas.

Cronica Numãrul 11, din noiembrie 2011, cuprinde numeroase versuri, semnate de: Ion Horea, Sylvestre Clancier (prezentat ºi tradus din limba francezã de Gheorghe Mocuþa), Horia Zilieru, Sanda Panait, Ioan Pintea (la Salonul literar), Claude Girault (prezentat ºi tradus din limba francezã de Valeriu Stancu). Douã pagini de la mijlocul revistei sunt ocupate de versuri ale copiilor. Pãstrându-se grafia originalã, este reprodus un discurs rostit de Mihail Kogãlniceanu la 13 aprilie 1891, la Academia Românã, ºi intitulat Dezrobirea þiganilor. ªtergerea privilegiilor boiereºti. Emanciparea þãranilor. Partea a doua a studiului Singurãtatea lui Filoctet, de Ioana Petcu, porneºte de la tragedia Filoctet a dramaturgului grec antic Sofocle. Dupã ce prezintã chipul eroului devenit personaj-insulã, simbol al singurãtãþii, autoarea trece în revistã puneri în scenã contemporane ale piesei, româneºti ºi strãine, în care abordarea tradiþionalã face loc unei viziuni moderne, iconoclaste.

Pro Saeculum Numãrul 3-4 (71-72) din 15 aprilie – 1 iunie 2011, debuteazã cu o scrisoare a romancierului ºi dramaturgului D. R. Popescu cãtre Radu Aldulescu. Cunoscutul autor al Vânãtorii regale aratã, cu amãrãciune, dar ºi cu vervã satiricã, faptul cã poetul Ion Barbu s-a apropiat de miºcarea legionarã, apoi s-a depãrtat ºi a mãrturisit acest lucru. Nimeni nu la blamat. Unul dintre cei mai buni poeþi de dupã 1989, Ioan Es. Pop este blamat, pe nedrept, de cãtre cei

nr.15-16 n 12/2011-01/2012 Calistrat Costin ºi de poetul indian Perugu Ramakrishna, prezentat ºi tradus de Niculina Oprea. Citãm un fragment dintr-un poem al poetului din India: „singurãtatea nu este caracteristicã lumii/ însemnarea fetusului în ovulul pãsãrii/ cu loviturile respiraþiei calde/ universul cosmic/ este perceput în totalitate de cãtre ochiul interior.”

Mozaicul Pe prima paginã a numãrului 10 (156), din 2011, Constantin M. Popa scrie despre Adrian Marino, la împlinirea a 90 de ani de la naºtere. Autorul se opreºte mai mult asupra volumului apãrut postum Viaþa unui om singur, care a stârnit agitaþie în viaþa culturalã româneascã. Concluzia eseistului este urmãtoarea: “Adevãratul Adrian Marino este, fãrã îndoialã, un intelectual care, scrutându-ºi trecutul, trãieºte “într-o permanentã prospectare a viitorului”. Este publicatã apoi o anchetã despre viitorul cãrþii, prilejuitã de împlinirea a douã decenii de existenþã a Editurii Aius, din Craiova. Aurelian Zisu publicã versuri, Ionel Buºe, beletristicã, iar Constantin Cubleºan, criticã literarã. În numãrul 11 (157), din 2011, Ion Buzera, George Popescu, Aurelian Zisu ºi Gabriel Nedelea scriu despre criticul ºi istoricul literar Eugen Negrici, la împlinirea vârstei de 70 de ani. Versurile numãrului sunt oferite de Rãzvan Popa ºi, pe ultima paginã, de celebrul Paul Celan, traducerea din limba germanã ºi prezentarea fiind asigurate de Daniela Micu. Citãm un poem al poetului nãscut la Cernãuþi, în 1920 ºi mort la Paris, în 1970: “Lumina orzului sãlbatic, galbenã, dealurile/ supureazã spre cer, ghimpele/ face curte rãnii, sunã/ înãuntru, este searã, Nimicul/ îºi rostogoleºte mãrile spre contemplare,/ pânzele de sânge se îndreaptã cãtre tine.// Uscat, eºuat/ patul în urma ta, prins în stuf/ ora sa, sus,/ la stea, lãptoasele/ vãi în calea mareelor se destãinuie în/ nãmol, curmala de piatrã,/ jos, pititã, se deschide larg în Albãstrime,/ Un tufiº/ de trecut, frumos,/ îþi salutã memoria.”

Pro Saeculum În editorialul sãu din numerele 7-8 (75-76), 15 octombrie – 1 decembrie 2011, Mircea Dinutz prezintã fenomenul Mircea Cãrtãrescu, fãrã ironie, Ioan Mazilu Crângaºu. Citãm un poem de Boris dar ºi fãrã tendinþe encomiastice. Scriitorul este unul Marian: „Frunzele moarte se adunã, se ard,/ Cãrþile- dintre cei mai buni autori români, prin cãrþile sale s vechi, ochelarii s-au spart,/ Mâinile tremurã, visu- excepþionale, care nu pot fi trase în jos de producþiile i coºmar,/ Stai grãnicer uitat la hotar/ ªi pasãrea trece comerciale. Creaþia sa de „scriitor de centru”, care se uitã cam de sus la “scriitorii de provincie”, ºi râde în zbor/ ªi ochiul tãu plânge interior.” cedeazã gustului comercial tocmai din cauza acestei poziþii. Partea cea mai bunã a operei lui Mircea Cãrtãrescu nu se datoreazã poziþiei sale din centru Sub genericul Poezie ºi destin, numãrul 4 (58), iarnã, (din capitalã), ci, pur ºi simplu, darurilor sale de 2011, conþine versuri ale unui mare numãr de poeþi scriitor excepþional. Mircea Popa prezintã un români contemporani. Printre aceºtia: George Popa, interesant capitol de istorie literarã: cum a intrat Gheorghe Mocuþa, Victoria Ana Tãuºan, Bogdan Ulmu, Mihail Sadoveanu în politicã. Aflãm cum a fost ales Aleksandar Stoicovici, Ion Pachia-Tatomirescu. Dintre marele prozator deputat de Bihor, în 1926, din partea poeþii universali prezenþi cu versuri îi amintim pe: Partidului Poporului, un rol important în intrarea lui Ludwig Tieck, Jacques Prevert, Cesare Pavese ºi Sadoveanu în politicã avându-l un alt mare scriitor Serghei Esenin. Citãm un fragment dintr-un poem al român, Octavian Goga. La rubrica „Scriitori din marelui poet rus Serghei Esenin, scris în 1922 ºi tradus Iaºi” sunt prezenþi: Mircea Popovici, Camelia Leonte, în româneºte de Adrian Bucurescu: “Iar cînd noaptea Daniel Corbu (poezie), Nichita Danilov (prozã), Liviu Luna lumineazã,/ Cînd lumineazã…dracul ºtie cum!/ Pendefunda, Petru Ursache, Mircea Radu Iacoban Pe ulicioarã, cu capul plecat,/ Eu merg spre crîºma (eseu). Am reþinut eseul lui Petru Ursache despre plinã de fum.// E vuiet în cumplita vãgãunã/ ªi noaptea, rezistenþa armatã anticomunistã, din munþii României, pînã în zori, în birt/ Eu le citesc versuri curvelor/ ªi cu dintre 1946 ºi 1958, ºi despre literatura memoriaborfaºii mã adãp din spirt.// Inima îmi bate tot mai tare/ listicã scrisã pe aceastã temã ºi publicatã, desigur, ªi vorbesc aiurea… “Ca ºi voi,/ ªi eu sînt definitiv dupã decembrie 1989. pierdut/ ªi nu mã voi mai duce înapoi”.// Fãrã mine, cãsuþa s-a aplecat,/ Bãtrînul dulãu de mult a murit./ Pe strîmbele strãzi ale Moscovei/ Poate cã Domnul sã mor m-a sortit.” Dumitru Hurubã analizeazã recentul volum În numãrul 11, din 29 noiembrie 2011, este omagiat al poetului timiºorean Ion Scorobete, intitulat Elemente de contur. Concluzia criticului este urmãtoarea: Mihail ªora, la împlinirea frumoasei vârste de 95 de „Elemente de contur, un volum de poeme frumoase, ani. Despre opera importantului filozof scrie Victor elegante ºi dovedind etapa de maturitate a poetului Neumann. Sunt reproduse apoi aprecieri despre creaþia Ion Scorobete, are calitatea de a þine cititorul ancorat în lui Mihail ªora aparþinând unor mari personalitãþi: Andrei lecturã, tocmai datoritã personalitãþii ºi Pleºu, Solomon Marcus, Emil Cioran, Monica profesionalismului autorului. Poetul creeazã ºi re- Lovinescu. Tânãrul prozator Radu Pavel Gheo îi ia un creeazã o lume care, prin permanentele sale interviu altul tânãr prozator: Dan Lungu. Este publicatã metamorfoze ale „elementelor” aduse în discuþie, se partea a doua a anchetei “Unde se întâlnesc, ce constituie într-un flux continuu de imagini, care de care bârfesc, ce beau ºi ce mãnâncã scriitorii?” Ancheta, ca ºi altele ale revistei, este realizatã de Lucian Alexiu. mai intersante, mai importante.” La rubrica “Estuar”, în articolul Corul “Ion Vidu” din Lugoj, confirmarea excelenþei, Oana-Roxana Ivan, pornind de la concertul din cadrul Festivalului “George Pe prima paginã a numãrului 11 (106), din noiembrie Enescu”, prezintã prestigioasele realizãri ale corului 2011, Virgil Diaconu ºi Ioan Viºtea scriu despre literatura lugojean. Concluzia este edificatoare: “Prestaþia corului samizdat. Virgil Diaconu anunþã cã suplimentul din cadrul festivalului „George Enescu” sporeºte prezentului numãr cuprinde o parte din poeziile din palmaresul acestei grupãri de patrimoniu a culturii volumul Exil interior de Ioan Viºtea. Volumul, cu texte româneºti bãnãþene ºi certificã încã o datã spusele lui culese la maºina de scris, în 500 de exemplare, ºi cu Grigore Constantinescu: Corul “Ion Vidu” poate cânta coperta executatã chiar de autor, a ajuns, la 25 octombrie pe orice scenã a lumii. 1989, la Radio Europa Liberã. Mai putem citi un sonet pervers de Valeria Manta Tãicuþu ºi aforisme de eastra Am mai primit, la redacþie: Fer Fereastra eastra, nr. 6 (64), Gheorghe Grigurcu. Adrian Dinu Rachieru se ocupã noiembrie 2011; Oglinda literarãBocºa culturalã culturalã, de cazul Labiº. Paginile de poezie sunt oferite de nr. 3 (74), 2011.

Poezia

Orizont

Cafeneaua literarã


Remus V. GIORGIONI

nr.1 n octombrie nr.15-16 n 12/2011-01/2012 2010

Dan Floriþa-Seracin, Întoarcere din larg, roman, Anthropos, 2011

A apãrut vol. III al trilogiei începute cu Amurg timpuriu ºi a fost lansat pe 26 nov. la Teatrul

cãrti, / edituri

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! copilãriei.” (Mai sunt); „Mai taie o felie/de noapte ºi vei vedea/un arici la umbra stelelor - /nu te încuia peste zori/cu pleoapa mea/iubito/cãci cântecul din aripa/mierlei/mã face prea supus/ cu atingerea mâinii/pe inima ta.”(Cu inima mea). Oare cum se va chema urmãtorul volum: Sub spada câmpiei?

Mihai Merticaru, Umbra Pãsãrii, poeme alese, Ed. Limes, 2011 Dupã ce ne-a delectat recent cu o riguroasã „Geometrie liricã”, sonetistul bãcãuan Mihai Merticaru (coleg de facultate la Iaºi cu Mihai

Municipal. Un titlu capcanã pentru cei care citesc „pe sãrite” - ei ar putea crede foarte uºor cã este continuarea Croazierei, partea a doua a trilogiei. Dar pentru un cititor atent, aceastã aºa-zisã „întoarcere” este revenirea la matcã a TeodoreiDoroteea („cea dãruitã de Dumnezeu”). Dora este fiica fostei simpatii din tinereþe a eroului principal, Valentin Opriþa care, neînþeles în iubirea vieþii sale, se împlineºte existenþial prin cãsãtoria cu fiica acesteia, „fiicã risipitoare” pe care numai împrejurãrile vieþii (expulzarea din Statele Unite ºi nerealizarea în Europa ca actriþã) o aduc acasã. Remarcãm în carte acelaºi ton potolit/protocolar specific bãnãþeanului-ardelean, cu care autorul ne-a obiºnuit, care însã nu exclude perfecþiunea frazei, a scriiturii. S-a tot spus ºi s-a repetat de exegeþi cã Olimpia ar fi dublul malefic al eroului pozitiv, Valentin Opriþa, un simbol al rãului în lume. Dar noi opinãm cã acest personaj este o ipostazã a eternului feminin, omniprezenþa Fatalitãþii (femeia – un rãu necesar). Nemuritoarea, fatala Olimpia (viaþa ei acoperã trei-patru generaþii) mai reprezintã ºi „braþul lung al Securitãþii”, braþ care se întinde ºi peste Ocean, dând mâna cu FBI-ul! Avem în faþã un roman viu, neliniºtitor, un roman adevãrat . „Întoarcere” se terminã întrun topos ºi o atmosferã de strictã actualitate, care pentru un lugojean au o semnificaþie aparte: cele douã maluri ale Timiºului, râu care despicã Lugojul – oraºul „L.” - ca un transatlantic apele oceanului. Un prozator de forþã, care ºi-ar merita locul în proza românã contemporanã, alãturi de un Radu Mareº, Dan Stanca sau Radu Ulmeanu – spre a veni cu doar câteva exemple.

Ursachi, Vasile Andru, Calistrat Costin) revine cu o antologie de autor, care ar putea rãmâne reprezentativã pentru sonetul românesc contemporan. Cartea cuprinde o riguroasã selecþie din (mai) toate volumele autorului – din cel de debut, Vânãtoare princiarã sunt reþinute doar cinci poeme. Despre M.M. referã, în cuvinte calde, o serie de personalitãþi ale culturii române: Ioan Holban, Vasile Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Cristian Livescu, Lucian Strochi, Emil Nicolae, Ion Rotaru (în Istoria sa), º.m.a. Din titlurile cele mai interesante ale volumului citãm: Sonetul cu aureolã, Sonetul unui zbor, Sonetul iubirii, al anahoretului, nemãrginirii, al dorului de ducã… , toate din secþiunea a VII-a a cãrþii, Arca lui Petrarca. De altfel, cum remarcam ºi data trecutã, M.M. e specialist în titluri: Împãrãþia clipei (2007), Împãrãþia frigului (2009), titlu consonant cu Mãreþia frigului… Dar sonetele în cauzã trebuie ºi citite, nu doar citate.

Ionel Panait, Poemele câmpiei, Hestia, 2011

Ioan Vintilã Fintiº, Fãptura cãzutã din mit, KartaGraphic, Ploieºti, 2011

Situat în continuare „Sub zodia spadei” (volumul de debut - 2008), ofiþerul în rezerva Poeziei Ionel Panait recidiveazã acum cu aceste poeme ale Câmpiei Bãnãþene unde a copilãrit (la Silagiu). Avem în faþã cartea unui „(neo) expresionist liniºtit. Câmpia pe care o „cântã” în versurile sale e la marginea cerului… Adesea ea se lasã doar contemplatã, iar privirea calmã, nu resemnatã, a poetului îi pãtrunde intimitãþile.” (C. Buiciuc, în prezentarea de pe coperta a IV-a). Dar ia sã gustãm ºi noi puþin din aceste aºa-zise cântece neoexpresioniste: „pârâul cu arini/de lângã casa pãrinþilor,/cucul din cel mai înalt plop,/ luna de deasupra/prunilor/ºi un greier sub talpa/

actualitatea literarã 15

Boris Marian, Infernul de toate zilele, Ed. Granada, 2011 Poet reflexiv ºi interesant, prolific, omniprezent în presa literarã, Boris Marian este la a opta carte de versuri (6, numãrul omului; 7 – al Domnului, iar 8, cifra desãvârºirii rotunde!). Pe B. M. mizeazã nume mari ale literaturii române: Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Florin Mugur, Alex ªtefãnescu, Gh. Grigurcu, Cornel Regman, Marian Popa ºi alþii.

O carte frumoasã, tipãritã pe hârtie cretatã de culoare gri, (re)prezentatã grafic cu reproduceri din lucrãrile artistului plastic ploieºtean Eugen Petri (pe care noi îl ºtim ºi ca mare cântãreþ de muzicã folk). Ca de obicei, poetul pune ochii pe cineva, cãruia sã-i dedice volumul într-o formulã - cum altfel? – poeticã: „Aceastã carte se dedicã poetului Adrian Suciu, Prinþul cu privirea de antracit”. Volumul include ºase secþiuni, toate fanteziste ºi mitice, cum îi stã bine unui adevãrat poet: Tristeþile astronomului, Simfonia razelor, Scara îngerilor, Fãptura cãzutã din mit (prefaþatã de lucrãrile „Aripa pãmântului” ºi „Dimineaþa 7”, ciclu din care vom cita ºi noi), Între aer ºi lacrimã, Zidire ºi întrupare.

„Cu faþa pãtrunsã de raze/El începe sã vadã./…/ Legile sale cuprind/nefiindul/se resorb apoi/cum Gange/în Indul.//Mult mai viu/cu mult mai dureros/ un cântec de chiparos…”(pg.43). Dar mai multe despre IVF într-un numãr viitor, când promisiunea cã vom scrie pe larg se va ºi împlini…

Nicolae Sârbu, Vitralii sparte, Ed. Tim, Reºiþa, 2011 Dacã tot ne aflãm în zodia cãrþilor frumoase, trebuie neapãrat sã menþionãm ºi cartea cea mai recentã a lui N. Sârbu, ilustratã color cu reproduceri din lucrãrile Eugeniei Olar (noi consemnãm aici cam tot ce ni se trimite, chiar dacã unii autori sunt mai prolifici ca alþii!). ªi iatã

cã prin aceste noi „vitralii sparte” ale catedralei Poetica se scurg aripi de fluture, imponderabile ºi alte poeme: „Sã te fereºti de palma minunii,/ când tu în carte/atent la mirarea zeiþei,/bagi ºi ceva moarte…”

Ion Scorobete, Exerciþii de singurãtate (Volum bilingv, româno-albanez), Traducere în limba albanezã – Baki Ymeri, Postfaþa Lucian Alexiu, Ed. Amanda Edit, Bucureºti 2011 Poet – ºi prozator – prolific, I.S. se aflã în atenþia lumii literare, a revistelor de profil, fiind tradus în englezã, germanã ºi sârbã; pe autorul nostru mizeazã nume sonore, precum: Cornel Ungureanu, Lucian Vasiliu, Lucian Alexiu, Radu Ciobanu, C-tin Buiciuc, Mircea Bârsilã, Gh. Secheºan, Robert ªerban, Ioan Moldovan, etc. Destinul cultural al poetului s-a legat definitiv de alt om de culturã, ºtiinþã ºi tehnicã al locului – Traian Vuia – a cãrui personalitate face obiectul unei trilogii prozastice, intitulatã – cum altfel decât – Decolarea (vol. I – Zbor interior). Din acest volum nu mai citãm (nu e mult de când i-am prezentat un altul, de la Dacia XXI), fiindcã dorim s-o facem curând, mai pe larg.

Victor Sterom, TREPTELE (Volum bilingv), Traducere din românã Baki Ymeri, Bucureºti 2010. Victor Sterom, Geometria fumului, Sinteze, Ploieºti – 2011 Un alt autor prolific /autor a 40 de volume de versuri ºi criticã, antologat în þarã ºi strãinãtate) este prahoveanul Victor Sterom, care editeazã o carte româno-albanezã , apãrutã în colaborare cu chiar Uniunea Culturalã a Albanezilor din România, sub egida redacþiei revistei Albanezul. În consens cu Mihai Merticaru, Victor Sterom face o geometrie liricã a fumului (sunteþi fumãtor, domnule inginer?), carte care apare în editura Bibliotecii Revistei SINTEZE, de el însuºi fondatã (alãturi de Sineze literare, Esteu ºi Poarta sãrutului). O surprizã de-a dreptul plãcutã este sã întâlnim în fruntea acestui volum un motto din Walt Whitman, versuri (ºi autor) aflate cândva ºi în atenþia cronicarului: „Dacã m-aþi pierdut/ într-un loc,/cãutaþi-mã în altul./Mã voi opri

undeva,/aºteptându-vã…” (Într-o traducere mai veche, cunoscutã de noi, parcã suna mai „fain”: „Dacã nu mã gãsiþi într-un loc/cãutaþi-mã întraltul./Eu undeva m-am oprit/ºi v-aºtept).

Daniela Varvara, Înaripata, Ex Ponto, Constanþa – 2011 Lectura cãrþii (ºi prefaþa, intitulatã „Trãire autenticã ºi luciditate”) este asiguratã de cunoscutul poet Arthur Porumboiu., cartea mai beneficiind ºi de trei postfeþe. Când te afli în faþa unui „manuscris chemat sã devinã carte” –cum se exprimã prefaþatorul – va sã zicã înaintea unui volum de debut, te trezeºti, oarecum, într-o încurcãturã. Din prezentarea sa aflãm cã Daniela Varvara este o tânãrã profesoarã doctorandã care

locuieºte în comuna Corbu. „Daniela Varvara scrie cu nerv, se implicã total în structura textului, ºi… textul capãtã forþã ºi convingere” (A.P.). Poetul mai remarcã filonul religios al volumului, izvorâtor din cultura biblicã – dar ºi dintr-o riguroasã educaþie religioasã neoprotestantã. Tema eroticã este abordatã delicat ºi nu carnal – în sensul în care o fac tinerii poeþi de azi: în loc sã-ºi punã sufletul pe hârtie, ei îºi etaleazã trupul, în numele unei libertãþi absolute a creaþiei. Volumul conþine urmãtoarele patru cicluri: Tânguiri. Din îngeri, Rescrieri. Din umbra zborului, O cântare a necântãrilor ºi Calvaria – punctul zero al vieþii mele de pelerin, toate adunând, înmãnunchind pe pagina albã un sens. Un lucru se remarcã de la prima vedere: concentrarea textualã ºi o ºtiinþã a titlurilor rezonant exuberante: Cu paºii sãi de om, „înnodaþi sub ceruri”, poetul pãºeºte pe Terra cu îngeri de mânã ºi amintirea încã proaspãtã a Paradisului, limbajul poetic nefiind altceva decât o încercare a acestuia da a-ºi reaminti limba cereascã, „memoria armoniei”: „…dar am pierdut memoria armoniei,/ … am pierdut cuvintele lor/fãurindu-ne, în schimb, limbaje de lemn,/tonuri viclene,/cu care am crezut cã pãcãlim moartea…” („În amintirea îngerilor pe care îi þineam de mânã”). Ce putem noi spune, în spaþiul limitat afectat acestei rubrici este cã avem în faþã un debut semnificativ, total diferit de al altor tineri poeþi de azi, ºi nu în sens negativ! .

Raul Bribete, Sãrutul Iudei, 33 de poezii, Ed. Marineasa, 2011 Beneficiind de „Promisiunea virtuozitãþii” (prefaþa semnatã de Gheorghe Grigurcu) ºi de o prezentare mai amplã, executatã postfaþial de Cãlin Chincea, Raul Bribete pare a fi mai mult decât o (simplã) promisiune a unei noi generaþii – generaþie care începe sã se coacã… (scrisul poetului este „deja suficient de matur” – G.G.). Autorul este ºi ilustrator al plachetei, iar motto-ul cãrþii, din Evanghelia dupã Marcu, cap.14, v.44-45 aduce în actualitate binecunoscutul sãrut al Iudei. Volumul este compus din 33 de piese, unele bune, altele foarte bune: Sub clopot, Zornãie-n mine moneda lunii, Rãdãcini – poem barbi(li)an), dar una singurã antologicã: „Iapa surã”. (În numãrul urmãtor ne vom opri mai pe larg asupra unei apariþii remarcabile: Petru Ursache, Bucãtãria vie, Junimea, 2011)


16 actualitatea literarã asile Ernu, conferenþiar n VVasile la Universitatea din Barcelona Luni, 19 decembrie 2011, Vasile Ernu a susþinut o prelegere cu titlul Homo sovieticus, o identitate ideologicã în cadrul cursului de Master Construcció i Representació d’Identitats Culturals de la Universitatea din Barcelona. Evenimentul a fost organizat de Marie France Borot ºi Corina Tulbure, Universitatea din Barcelona. Joi, 22 decembrie 2011, de la orele 19.00, Vasile Ernu va susþine de asemenea o conferinþã pe tema Despre comunism, înainte ºi dupã „moartea” sa, alãturi de Rafael Poch de Feliu, jurnalist (La Vanguardia) ºi autor, printre altele, al cãrþii La Gran Transición, Rusia 1985-2002, Editura Planeta Critica, Barcelona.Cu acest prilej, Ernu va vorbi despre viaþa cotidianã în URSS, avînd ca punct de plecare volumul Nãscut în URSS, apãrut de curînd la editura Akal din Spania, cu titlul Nacido en la URSS (traducere de Corina Tulbure). Rafael Poch de Feliu va aborda tema viitorului comunismului dupã mitul „sfîrºitului istoriei”. Moderator: jurnalistul Roger Mateos. Evenimentul este organizat de Casa de l’Est, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Madrid ºi al Editurii Akal, ºi va avea loc la librãria Espai Mallorca. Nãscut în URSS reprezintã debutul

meridiane

nr.15-16 n 12/2011-01/2012

Gabriele d’Annunzio ºi reveria cuplului metafizic

Ela IAKAB Despre Plãcerea Plãcerea, primul dintre romanele trilogiei Plãcerea „Trandafirul” (Plãcerea Plãcerea1889, Inocentul Inocentul-1892, Triri-u mful morþii -1894), poþi povesti puþin: eroul romanului, Andrea Sperelli Fieschi d’Ugenta, descendent al aristocraþiei, trãieºte douã legãturi tumultuoase: întâi, cu Elena Muti, apoi, dupã un interval, cu Maria Ferres. Prima îl pãrãseºte enigmatic, cea de-a doua, oricum cãsãtoritã ºi mãcinatã de remuºcãri, fuge, rãnitã, dupã ce contele strigase numele Elenei în momentele cele mai ardente ale îmbrãþiºãrii erotice. Între cele douã iubiri, substanþial diferi-

te, tânãrul estet o cucereºte, din orgoliu, pe Ippolita Albonico. În timpul unei curse de cai, Giannetto Rutolo, amantul dezonorat, îl provoacã pe Andrea Sperelli la duel ºi îl rãneºte grav. S-a spus despre Plãcerea cã ar fi un roman al decadentismului, în linia unor capodopere ca În rãs rãs-pãr pãr, de Joris Karl Huysmans, ori Portretul lui Dorian Gray Gray, de Oscar Wilde. ªi este! Dar mai e ºi reveria imposibilã a cuplului metafizic. Andrea Sperelli e mai mult decât un dandy prins în strãdania de a-ºi transforma viaþa într-o operã de artã. O voluptate dionisiacã þâºneºte implacabil în fiinþa contelui Andrea Sperelli când o vede pe Elena Muti pentru prima oarã. ªi, pe mãsurã ce alunecã în abisurile voluptãþii, într-o uitare de sine, cei doi iubesc senzaþia vertijului pânã la orbire. Fiecare poartã cu sine o pecete ascunsã, o fantasmã încremenitã a mistuirii erotice. Dar porþile, Porþile, rãmân ferecate, orbenia voluptãþii e o punte iluzorie între douã fiinþe, douã lumi, douã suflete care nu se vãd,

nu se cunosc, nu se întrepãtrund. Despãrþirea subitã, enigmaticã, spulberã pentru totdeauna speranþa contopirii. Andreea ºi Elena nu au fost niciodatã un cuplu, ci doi strãini abandonaþi, într-o intensitate aproape irealã, unui foc fãrã nume. Amãrãciunea pãrãsirii îl transformã pe Andreea Sperelli într-un Narcis demoniac, alergând pe drumurile lumii îndrãgostit de propria alergare între hotare ale feminitãþii: Femininul Angelic ºi Ispititoarea. Între cele douã extreme, contele însuºi pare o zeitate a tãrâmurilor terestre, rãtãcind printre mãºti ºi metamorfoze: vânãtor ºi vânat, seducãtor ºi sedus, ispititor ºi ispitit, devorator ºi devorat. Nimic nu îl descurajeazã, nicicând nu e tulburat de remuºcãri, ipostaza de victimã îi repugnã. Atâta vreme cât incandescenþa eroticã îl înalþã spre zarea inaccesibilului ori îl coboarã în tenebrã, sinele pecetluit de chipul Elenei rãmâne îndepãrtat în uitare. Strãbaterea lungã ºi lentã are o noimã secretã, e o fugã în afara lumii, spre un þinut

de o tristeþe imensã care sã topeascã în febra ei durerea rupturii. Dar nimic nu o topeºte. Nici revelaþia apropierii de moarte, ivitã din experienþa unui duel. Totuºi, îndelunga convalescenþã petrecutã în vila Schifanoja, pe malul mãrii, la o veriºoarã, Francesca de Ateleta, e un prag, dincolo de care se întinde tãrâmul erosului apolinic. Când toate vocile lãuntrice au istovit, contele simte cum creºte în sine un foc blând, aprins treptat de o femeie rafinatã, superioarã, Maria Ferres, soþia unui ambasador, pasionatã de muzica lui Mozart, Schumann ºi poezia lui Shelley. O iubire eteratã, aproape misticã, deasfãºuratã semnificativ în spaþiul logosului (cei doi îºi lasã semne în cãrþi de versuri!) uneºte în secret pe viitorii amanþi. Totuºi, depãrtarea ireductibilã împiedicã din nou uniunea totalã. O parte din fiinþa Mariei e posedatã de fiica sa, Delfina. Mai mult, Andrea stârneºte Mariei o tulburare crepuscularã ºi o metamorfozã ce o face sã semene cu Elena. De aceea, Andr-

ea o ºi strigã cu numele celeilalte. ªi contele se prãbuºeºte din nou în solitudine amarã, strãin de elevaþia promisã. ªi în voluptatea irealã a legãturii cu Elena, ºi în preludiul cast al legãmântului cu Maria, eroul întrevede o transfigurare a iubirii, o naºtere a cuplului metafizic. Mai ales cã ultima apariþie, cea a Mariei, are ceva din miracolul epifaniei (contele abia scãpase din ghearele morþii). Graþia ºi spiritualitatea Mariei nu erau decât parte din fluxul purificãrii în care se adâncise prin poezie. Dincolo de cele douã despãrþiri, de ranã ºi uitare, romanul lui Gabriele D’Annunzio dezvãluie o tristeþe insuportabilã în forþa ei mistuitoare, tristeþea celui care a pierdut singura Frumuseþe (iubirea Elenei), fãrã sã ºtie cã e ultima. ªi a pierdut-o iremediabil! Andreea Sperelli e o fiinþã teribilã, tragicã, predestinatã Frumuseþii ºi silitã sã o caute pe tãrâmurile pãmântului, unde ea e doar o himerã, purtând mereu ºi mereu alt chip: erotismul dionisiac, erotismul apolinic, poezia, muzica, pictura.

D’Annunzio: Il piacere (Plãcerea) lui Vasile Ernu (Polirom, 2006, ediþia a II-a în 2007, ediþia III-a în 2010). Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare ºi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. Nominalizãri: Premiul de debut al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Roman ºi Memorialisticã al revistei Observator cultural ºi Premiul Opera Prima al Fundaþiei Anonimul. Nãscut în URSS a apãrut în limba maghiarã, la editura L’Harmattan, în traducerea lui László Noémi, cu titlul Született Szovjetunióban, dar ºi la editura Hacca din Italia, în traducerea Annitei Bernacchia, cu titlul Nato in URSS. De asemenea, Nãscut în URSS a mai apãrut în anul 2007 la editura Ad Marginem din Rusia (traducere de Oleg Panfil) ºi în 2009 la editura KX - Critique & Humanism din Bulgaria (traducere de Stilyan Deyanov). In acest an, volumul a fost tradus ºi publicat în Georgia la editura Bakur Sulakauri (traducere de Gaga Lomidze). Cartea este în curs de apariþie la editura Claroscuro din Polonia. Vasile Ernu este nãscut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultãþii de Filosofie (Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaºi, 1996) ºi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff ºi redactor asociat al revistei Idea artã+societate. A activat în cadrul Fundaþiei Idea ºi Tranzit ºi al editurilor Idea ºi Polirom. În ultimii ani a þinut rubrici de opinie în România liberã ºi HotNews, precum ºi rubrici permanente la revistele Noua Literaturã, Suplimentul de Culturã ºi Observator Cultural. În 2009 publicã la editura Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului, în curs de apariþie la editura Ad Marginem din Rusia ºi la editura Hacca din Italia. Volumul a fost nominalizat la Premiul pentru Eseu al revistei Observator cultural (2009)ºi a primit Premiul Tiuk! 2009.

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645 Revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã de Asociatia , Culturalã Actualitatea, cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Amândoi, în acel interval de tãcere, erau perplecºi în suflet. Elena nu avea conºtiinþa exactã a momentului, nici siguranþã de sine; oricât se forþa, nu reuºea sã-ºi fortifice contemplaþia, sã-ºi regãseascã intenþiile ºi voinþa. În faþa acelui om de care o vreme o legase o pasiune elevatã, în acel loc în care trãise viaþa cea mai ardentã, simþea cum i se golesc, i se dizolvã, i se decoloreazã încet, încet gândurile. De acum spiritul ei urma sã alunece în acea stare vrãjitã de fluiditate sentimentalã, aº spune, în care percepe orice miºcare, orice atitudine, orice înfãþiºare a evenimentelor exterioare, ca pe un vapor de aer din modificãrile atmosferice. Ezita înainte de a se abandona. Andrea spuse, încet, aproape umil: - E bine aºa? Ea a surâs, fãrã sã-i rãspundã, pntru cã acele cuvinte i-au dat un o stare de încântare indefinibilã, aproape un tremur blând în coºul pieptului. Aprinse lampa sub vasul de apã; deschise cutia în care pãstra ceaiul ºi puse o cantitate mãsuratã de plante; apoi pregãti cele douã cupe. Gesturile ei erau lente ºi diafane, ca alei cuiva care lucreazã dar are sufletul întors spre alt obiect: mâinile ei albe, pure aveau în miºcare o graþie aproape de fluture, nu atingea ci înfioara doar lucrurile; din gesturile, mâinile, ondulaþiile uºoare ale corpului ieºea o emanaþie de plãcere menitã sã îmblânzeascã pe cel ce o iubea. Andrea, asezat de curând, o privea cu ochii pe jumate închiºi, bând prin pupile fascinaþia voluptoasã ce se nãºtea din ea. Era ca ºi cum orice miºcare a ei devenea pentru el tangibilã în mod ideal. Care iubit nu a încercat aceastã bucurie inexprimabilã, în care parcã puterea perceptivã se intensificã enorm, încât ai o senzaþie fãrã imediata materialitate a contactului?

Amândoi tãceau, Elena s-a întins pe o pernã; aºtepta sã fiarbã apa. Privind flacãra albastrã a lãmpii, îºi scotea de pe degete inelele ºi le repunea continuu, pierdutã într-o reverie. Nu era o reverie, ci o amintire vagã, ondulatorie, confuzã, fugitivã. Toate amintirile iubirii trecute îi tulburau spiritul, dar fãrã claritate; ºi îi dãdeau o expresie incertã, nu ºtia dacã era o plãcere sau o suferinþã. Ca atunci când multe flori moarte, ale cãror culori ºi efluvii singulare nasc o mireasmã comunã în care e imposibil sã mai recunoºti diversitatea elementelor. Pãrea cã duce cu sine ultimul freamãt de amintiri deja stinse, ultima urmã a bucuriilor deja dispãrute, ultimul resentiment al fericirii deja moarte, ceva similar unei presimþiri vaporoase din care ar apãrea imagini fãrã nume, fãrã contur, întrerupte. Ea nu ºtia dacã e o plãcere sau o durere; dar încet, încet acea agitaþie misterioasã, acea neliniºte indefinitã îi umpleau inima de farmec ºi amãrãciune. Presentimente întunecate, tulburãri ascunse, regrete secrete, spaime superstiþioase, aspiraþii suprimate, dureri sufocate, vise chinuitoare, dorinþe neîmplinite, toate acele elemente rãvãºitoare ce compuneau viaþa ei lãuntricã, se amestecau ºi creºteau în intensitate. Ea tãcea, ghemuitã în sine. În timp ce inima ei aproape murmura cuvinte, se bucura de emoþia mare ºi încã nerostitã. Vorbind, ea ar fi pierdut-o. Fragment din romanul Il piacere, Giunti Editore S.p.A, Firenze, 2009

Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redactia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor sef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

Prezentare ºi traducere: Ela IAKAB Adresa redactiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, Telefoane: 0256.35.66.26, 0744.575.853 Tiparul: West Tipo International Timisoara e-mail:actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/ actualitatea-literara


Actualitatea literară