Reevaluarea lui petru groza

Page 1

REEVALUAREA LUI PETRU GROZA Autor: Prof. univ. dr. IOAN SCURTU Ce nu se spunea înainte de 1989 1. Petru Groza a fost membru al Partidului Naţional Român, condus de Gheorghe Pop de Băseşti. În această calitate, a fost ales de cercul electoral Deva deputat în Marea Adunare Naţională, care, la 1 decembrie 1918, a votat Unirea Transilvaniei cu România. A fost unul dintre cei care au vorbit mulţimii, adunată pe Cîmpul lui Horea de la Alba Iulia, despre semnificaţia istorică a Unirii. După ce Iuliu Maniu a fost ales în fruntea Partidului Naţional Român (august 1919), dr. Petru Groza s-a alăturat grupării lui Octavian Goga, care susţinea că acest partid regional trebuia să-şi încheie activitatea, fuzionînd cu o organizaţie politică din vechiul Regat. Deoarece Iuliu Maniu s-a opus unei asemenea propuneri, gruparea formată din Octavian Goga, Petru Groza, Ioan Suciu şi alţi fruntaşi ardeleni a fuzionat, în aprilie 1920, cu Partidul Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. În guvernele prezidate de Averescu, dr. Petru Groza a ocupat funcţia de ministru de stat (aprilie – decembrie 1921, mai 1926 – iunie 1927). În această calitate a contribuit la consolidarea statului naţional unitar român. 2. În ianuarie 1933, dr. Petru Groza a participat – în calitate de fost ministru, invitat de organizatori – la congresul de constituire a Frontului Plugarilor, care urmărea ameliorarea situaţiei ţărănimii, în principal prin conversiunea datoriilor agricole. în noiembrie 1933, el a fost ales preşedintele Frontului Plugarilor. „Scînteia” – organul central de presă al P.C.R., care apărea în ilegalitate – a apreciat că Frontul Plugarilor era o „organizaţie fascistă”. Abia după un an, P.C.R. şi-a modificat aprecierea, susţinînd că Frontul Plugarilor era o organizaţie „democratică”. 3. Dr. Petru Groza a ajuns în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, la 6 martie 1945, ca urmare a intervenţiei lui A.I. Vîşinski, care s-a deplasat special în România, impunînd regelui Mihai să ceară demisia Guvernului Rădescu. Apoi, a „sugerat” regelui să-1 numească pe dr. Petru Groza şi să accepte lista propusă de acesta. Manifestaţiile populare care se desfăşurau în acele zile nu au avut rolul decisiv în schimbarea de regim; determinantă a fost presiunea exercitată de reprezentantul Kremlinului. 4. Ajuns în fruntea guvernului, dr. Petru Groza a fost, adesea, un colaborator incomod pentru Partidul Comunist. Spre exemplu, el a acceptat cu multă greutate şi în urma unor îndelungi stăruinţe făcute de Gheorghiu Dej ca Frontul Plugarilor să participe în alegerile parlamentare pe liste comune cu comuniştii. El a obţinut ca numărul „capilor de listă” din Frontul Plugarilor să fie mai mare decît al celor proveniţi din P.C.R. Ca urmare a acestor negocieri, în Parlamentul ales la 19 noiembrie 1946, Frontul Plugarilor avea 70 deputaţi, iar P.C.R. – 67. 5. Petru Groza a desfăşurat o luptă continuă împotriva grupului „moscovit” Ana Pauker – Vasile Luca, înlăturat în 1952, din P.C.R. şi din guvern; apoi, lupta sa a continuat cu gruparea Iosif Chişinevski – Leonte Răutu – Mihail Roller care urmărea distrugerea oricăror valori naţionale


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.
Reevaluarea lui petru groza by ACCMRR - Issuu