memorii

un moment dat m-am ridicat şi v-am văzut. Eraţi aşezată în mijlocul mulţimii şi păreaţi foarte fericită că sunteţi acolo cu noi; ştiind poziţia dumneavoastră oficială, am simţit în momentul acela cât de aproape eram unii de alţii, cât de tare ne legau rădăcinile noastre culturale.

Mulţi ţineri mi-au mărturisit că, dacă n-ar fi fost Festivalul de la Shiraz, nici nu s-ar fi gândit să studieze cinematograful, teatrul sau muzica. Îşi descoperiseră vocaţia la Shiraz, văzând creaţiile iranienilor şi ale străinilor.

Shiraz a fost în acelaşi timp un izvor de idei noi, susceptibil chiar de a fi răscolit puţin spiritele până acolo, încât unii au ajuns să pretindă că festivalul a fost punctul de pornire al Revoluţiei Islamice şi una dintre cauzele răsturnării monarhiei.

O singură piesă, se pare, jucată de o trupă maghiară, a şocat mai multe persoane. Eu n-am văzut spectacolul incriminat, dar membrii opoziţiei, care căutau pretexte pentru a critica, membrii Securităţii, care nu apreciau întotdeauna libertatea de acţiune a directorilor festivalului, ca şi persoane rău intenţionate în ceea ce mă priveşte, au exagerat impactul acestui incident, mai ales după Revoluţia Islamică.

E adevărat că Festivalul a fost şi un loc de exprimare a atitudinilor politice.

Anumite trupe străine nu şi-au ascuns opoziţia faţă de rege, în timp ce, într-un mod provocator, pledau pentru liberalizarea regimului. O trupă americană, de exemplu, Bread and Butter, şi-a montat spectacolul sub zidurile unei fortăreţe din Shiraz, care simboliza universul concentraţionar. Noi le-am lăsat libertatea de a juca ceea ce voiau să joace şi să denunţe ceea ce considerau că trebuie denunţat, chiar dacă acest lucru le displăcea celor de la Securitate. Artişti iranieni profitau de această oportunitate pentru a exprima critici la adresa monarhiei. Şi pe ei i-am lăsat să facă ce voiau. A doua zi s-au organizat mese rotunde la universitate, în prezenţa autorului pieselor. Mi s-a povestit că într-o zi, Grotowski, egizor polonez, invitat la una dintre acele mese rotunde, a fost luat la rost de un student iranian care l-a întrebat daca era conştient că prin piesele lui dorea să instaureze ideea de dictatură. "Dacă aţi crede într-adevăr ceea ce spuneţi, i-a replicat Grotowski, n-aţi mai fi aici stând de vorbă liniştit cu mine, ci aţi fi acolo pe munte cu o mitralieră."

Unii ziarişti europeni au venit şi în Shiraz foarte porniţi împotriva monarhiei, fiind gata să o desfiinţeze. Cum erau informaţi în legătură cu implicarea mea în cultură, voiau să mă întâlnească şi invariabil, discuţiile noastre începeau cu întrebări agresive. Le explicam îndelung optica regelui, le reaminteam de întârzierea Iranului faţă de Europa, îi rugam pe interlocutorii mei să nu compare decât ceea ce putea fi comparat şi, încet-încet, îmi dădeam seama că începeau să înţeleagă. Aşezaţi în grădina Baghe Eram (Grădina Paradisului), înconjuraţi de lumânărelele pâlpâind în vântul deşertului, aveam lungi discuţii care durau uneori până la două sau trei dimineaţa. Ne întâlneam în fiecare an şi mulţi dintre aceşti ziarişi mi-au devenit chiar prieteni până la urmă.

După părerea anumitor miniştri şi consilieri ai regelui, acest festival simboliza dorinţa mea de deschidere. Astfel, ministrul Curţii, Assadollah Alam, a cărui cultură şi inteligenţă o apreciam mult, mi-a reproşat în memoriile lui "ideile liberale prost plasate". Mulţi oameni au văzut, asemenea lui, o anumită divergenţă între linia politică urmată de rege şi ideile mele. În realitate, soţul meu şi cu mine nu aveam nici o divergenţă de fond. El estima că saltul economic al Iranului era încă prea fragil pentru a putea supravieţui unei liberalizări totale a societăţii, o liberalizare în maniera Occidentului. "Ţara are nevoie de încă un deceniu de stabilitate pentru a-şi reveni, spunea el, şi vreau ca fiul meu să domnească altfel decât mine." Spera să-i lase lui Reza un stat pregătit pentru democraţie. Vorbeam adesea despre acest lucru şi înţelegeam în ce cursă contracronometru se angajase şi de aceea mă durea aşa de tare atunci când auzeam fie în afară, fie între graniţele noastre că în Iran nu exista libertate: nici