Page 1

Ghid

privind migraţia legală a cetăţenilor Republicii Moldova în Franţa Ediţia a 2-a, revăzută şi completată


www.nexusnet.md

Acest ghid a fost elaborat de către Asociaţia pentru Integrarea Migranţilor (Paris, Franţa), cu sprijinul iniţiativei NEXUS Moldova, finanţate de Uniunea Europeană şi implementate de un consorţiu condus de IASCI, şi cofinanţate de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. Ce guide a été élaboré par l’Association pour l’Intégration des Migrants (Paris, France), avec le soutien de l’initiative NEXUS Moldova, financée par l’Union Européenne et implémentée par un consortium dirigé par l’IASCI, et cofinancée par l’Agence Suisse pour le Développement et la Coopération.


Ghid privind migraţia legală a cetăţenilor Republicii Moldova în Franţa Ediţia a 2-a, revăzută şi completată Autori: Mihai Dobrin, Dorin Duşciac, Doina Guzun, Svetlana Revineala - membri ai Asociaţiei pentru Integrarea Migranţilor, Paris, Franţa – Cuprins 1. Generalităţi despre ţara de destinaţie, Franţa . ................................................... 2 2. Politici migraționale (proceduri de imigrație legală în Franța) . ........................... 5 3. Studii superioare în Franța................................................................................. 15 4. Căutarea unui loc de muncă înainte de a pleca . ............................................... 20 5. Posibilități de cazare .......................................................................................... 34 6. Diverse . ............................................................................................................. 36 6.1. Adrese de contact ale autorităţilor Republicii Moldova în Franţa.............. 36 6.2. Numere utile în caz de urgenţă ................................................................. 37

1


1. Generalităţi despre ţara de destinaţie, Franţa Franţa (denumirea oficială a ţării – Republica Franceză) este membră a Consiliului Europei, membră a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este, de asemenea, unul dintre membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU. Franţa face parte şi din Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8. Republica Franceză este un stat constituţional unitar, fiind o democraţie organizată ca o republică semiprezidenţială. Este o naţiune dezvoltată, având cea de-a cincea economie mondială. Valorile pe care aceasta le apără şi de care se simte foarte ataşată sunt exprimate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului. Populaţia Franţei este de 66,3 milioane de locuitori (est. 1 ianuarie 2015)1. Limba franceză este limba oficială a Franţei. Sunt de asemenea răspîndite, pe anumite teritorii restrînse, limbi regionale precum alsaciana, bretona, basca, normanda etc. Alte limbi străine cum ar fi araba, portugheza sau italiana sunt vorbite de diferite comunităţi de imigranţi. Conform Legii Laicităţii din 9 decembrie 1905, cultul religios este separat în totalitate de stat. Aceeaşi lege stipulează că: „Republica nu recunoaşte, nu salarizează şi nu subvenţionează nici un cult”, exceptând regiunea AlsaciaMoselle, unde cultul catolic, protestant şi israelit sunt recunoscute. Religia catolică, de asemenea, este recunoscută în Franţa de peste mări (France d’outre-mer). Statul francez interzice recensămintele cu caracter religios şi etnic. Repartizarea populaţiei în funcţie de cult este doar aproximativă, fiind estimată în urma sondajelor. Conform ultimelor sondaje (2012)2, 56% dintre francezi se declară creştini, 32% fără religie, 6% musulmani şi 1% israeliţi.

1 Sursa : www.insee.fr 2 Sursa : Institutul de sondaje CSA

2


Economia Franţei este de tip capitalist, cu o implicaţie destul de importantă a statului, fiind în principal bazată pe servicii (77% din populaţie), ponderea industriei (20,3%) fiind importantă, iar agriculturii revenindu-i o pondere scăzută (2,2%). În anul 2014 Produsul Intern Brut (PIB) al Franţei a fost de 2,90 trilioane de dolari SUA, sau 44,3 mii dolari SUA pe cap de locuitor. Este a doua economie a Uniunii Europene, după Germania (PIB de 3,82 trilioane dolari SUA în 2014). Republica Franceză este unul dintre liderii mondiali în domenii precum aeronautica, industria producătoare de maşini, industria agroalimentară, a produselor de lux, industria nucleară şi turism. Spre deosebire de Germania sau Marea Britanie, Franţa este o ţară cu o economie centralizată, regiunea pariziană concentrând 20% din PIB sau 70 mii dolari SUA pe cap de locuitor. Această disparitate dintre regiunea capitalei şi celelalte regiuni se manifestă şi la nivelul salarizării (+20%). În acelaşi timp, conform INSEE (Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice), viaţa în regiunea pariziană este în medie cu 13% mai scumpă decât în provincie. Cele mai mari disparităţi faţă de provincie le întâlnim la capitolul chirie: +47%, servicii medicale (medicul generalist, medicul stomatolog etc.): +27%, servicii (apă, gaz, electricitate): +12%, haine şi încălţăminte: +10%, mărfuri alimentare (pâine, lapte, ouă etc.): +9%, un curs de tenis, pian sau un bilet de cinema costă în regiunea pariziană în medie cu 11% mai scump decît în provincie. Populaţia activă în Franţa metropolitană e estimată la 28 milioane de persoane (2014) sau 14,7 milioane bărbaţi şi 13,3 milioane femei. Rata şomajului este de 10%, iar 7,7% din populaţie trăieşte sub nivelul minim de existenţă de 833 €/lună (conform datelor furnizate de către INSEE pentru anul 2013). În anii 1998-2000 în Franţa a fost instituită săptămâna de lucru de 35 ore, fiind cea mai scurtă saptămână de lucru din Europa. Începând însă cu anul 2008, gestionarilor de întreprinderi le-a fost acordat dreptul de a negocia cu sindicatele în vederea stabilirii numărului de ore obligatorii lucrate săptămânal.

3


Franţa este una din ţările-membre fondatoare ale Uniunii Europene, alături de Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. În prezent Franţa este reprezentată în Parlamentul European de 78 de deputaţi şi de 29 de reprezentanţi în Consiliul Uniunii Europene. Atât numărul de deputaţi din Parlament, cât şi numărul de voturi din Consiliul UE sunt în funcţie de ponderea demografică a fiecărei ţări-membre a UE. Acest număr se poate modifica în timp în funcţie de evoluţia demografică a statului-membru. Franţa dispune de un patrimoniu cultural bogat, variat, reflectând diferenţe mari regionale şi impactul valurilor de imigrare în diferite perioade istorice. Ţara a dat civilizaţiei matematiceni, filosofi, scriitori şi celebri artişti. Limba franceză pe parcursul multor decenii a fost una din principalele limbi de circulaţie internaţională, păstrând în anumită măsură acest statut până în prezent. Dintre cele 753 de situri culturale ale patrimoniului mondial UNESCO, 34 aparţin Franţei, clasînd-o la acest capi tol pe locul 3 în lume. Literatura franceză numără o serie de celebrităţi, operele iluştrilor scriitori Corneille, Molière, La Fontaine, Pascal, Voltaire, Diderot, Rousseau, Stendhal, Balzac, Hugo, Dumas, Zola, Proust etc. vin să demonstreze acest lucru. Fiind leagănul unor mari descoperiri ştiinţifice, cu peste 60 de francezi care au obţinut pînă în prezent Premiul Nobel, Franţa dispune de o mare reţea de şcoli şi universităţi. Cîteva exemple edificatoare: prima universitate (din Paris) a fost creată în anul 1200; şcolile superioare: Ecole Normale Supérieure (ENS) şi Ecole Polytechnique create în 1794 sunt pînă în prezent unele dintre cele mai importante şi mai prestigioase instituţii de învăţămînt din Occident. René Descartes, mare filosof şi matematician, Blaise Pascal, care a rămas celebru pentru lucrările sale în probabilităţi şi mecanica fluidelor, biologul Buffon, chimistul Lavoisier, filosoful şi scriitorul Diderot, care împreună cu matematicianul D’Alembert publică prima Enciclopedie Franceză, opticianul Fresnel, Louis Pasteur – pionier al microbiologiei moderne, matematicianul şi fizicianul Poincaré, Pierre şi Marie Curie celebri în chimia şi fizica radioactivă, virusologul Luc Montagnier – iată doar câţiva savanţi francezi de renume mondial.

4


Bucătăria franţuzească, foarte renumită, în special graţie produselor de înaltă calitate, cum ar fi vinurile (Champagne, vinuri de Bordeaux sau Bourgogne, etc.), brânzeturile (Roquefort, Camembert, etc.), şucrutul alsacian, quiche-ul lotaringian, foie gras (ficat gras), atrage milioane de gurmanzi din întreaga lume.

2. Politici migraționale (proceduri de imigrație legală în Franța) Libera circulație (ședere pe o perioadă maximală de 90 de zile) Începînd cu data de 28 aprilie 2014, sistemul de vize de scurtă durată pentru cetățenii Republicii Moldova a fost abolit. Decizia privind abolirea regimului de vize prentru cetățenii Republicii Moldova este conținută în Regulamentul (UE) n° 259/2014 al Parlamentlui European și al Consiliului European din 3 aprilie 2014. Astfel, titularii de pașapoarte biometrice moldovenești obțin dreptul de intrare și de circulație în spațiul Schenghen fără viză, pe o durată maximală de 90 de zile pentru fiecare perioadă de 6 luni (180 de zile consecutive) începînd cu data primei intrări în acest spațiu. Se permite intrarea în spațiul Schengen de mai multe ori pe durata perioadei de 180 de zile consecutive, cu condiția de a nu depăși un număr total de 90 de zile de aflare în spațiul Schengen. Durata de sejur autorizată poate fi calculată cu ajutorul unui „calculator”, disponibil pe internet (http:// ec.europa.eu). Regimul fără vize se aplică la călătoriile efectuate pe teritoriul țărilor membre ale Uniunii Europene (cu excepția Marii Britanii și Irlandei), și în unele state asociate spațiului Schengen.

5


Lista țărilor în care cetățenii Republicii Moldova, deținători ai pașaportului moldovenesc biometric se pot deplasa fără viză: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Islanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria. În cazul în care destinația Dvs este o altă țară decît cele menționate mai sus, urmează să adresați cererea de viză la consulatul țării de destinație. Deținătorii pașapoartelor moldovenești ordinare (non-biometrice) nu pot călători fără vize în spațiul Schengen și sunt nevoiți să aplice în continuare pentru viză la serviciile consulare ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE). Sistemul de circulație fără vize pentru cetățenii moldoveni deținători de pașapoarte biometrice nu acordă un drept absolut de a intra și a locui pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Statele membre UE au dreptul să refuze intrarea și șederea de scurtă durată pe teritoriul lor dacă una sau mai multe din următoarele condiții nu sunt îndeplinite: 

Obligația de a deține un pașaport biometric valabil cel puțin 6 luni de la data întoarcerii în țară;

Necesitatea de a justifica clar scopul călătoriei și condițiile de ședere, precum și mijloace suficiente de subzistență pe perioada călătoriei, cît și pentru întoarcere în țara de origine (bani lichizi, cecuri de călătorie sau carduri bancare valabile, etc). Conform articolului 5(3) din Codul de Frontiere Schengen: „mijloacele de subzistență sunt evaluate conform duratei și scopului călătoriei prin referință la prețurile medii de cazare și mîncare în Statul membru de destinație, multiplicat cu numărul de zile al șederii”. Această sumă constituie aproximativ 50 de euro pe zi, în cazul în care persoana are cazarea asigurată (rezervare la hotel, invitație de la rude, etc.).

6


Admiterea pe teritoriul statelor sus-menționate va fi refuzată persoanelor care figurează pe lista de ne-admitere în Sistemul de Informație Schengen (SIS); sau care sunt considerate ca persoane ce prezintă o amenințare pentru ordinea publică, pentru securitatea internă, pentru sănătatea publică sau pentru relațiile internaționale ale unui stat membru și/sau care care figurează într-o bază de date națională a unui stat membru și/sau există o alertă de ne-admitere pe teritoriu pe numele respectivei persoane. La intrarea pe teritoriul statelor membre, poliția de frontieră poate solicita și/sau întreba:  Pașaportul biometric cu data de valabilitate de cel puțin 6 luni după data întoarcerii în țară 

Scopul clar al călătoriei și destinația

Asigurarea medicală pentru întreaga perioadă de călătorie sau ședere

Confirmarea mijloacelor suficiente de trai penrtu perioada de călătorie sau ședere

În vederea justificării scopului călătoriei, este posibil să se solicite: 

Turism/vacanță: bilet tur/retur (avion, autobus, tren, etc) și rezervare la hotel;

Participare la conferințe / seminare / reuniuni de afaceri: invitația / agendă conferinței / seminarului / evenimentului la care participați;

Călătoria cu automobilul: cartea verde, asigurarea internațională pentru autovehicule;

Vizită la rude sau prieteni: datele de contact ale persoanei care vă invită (adresă, număr de telefon, etc.) și o copie a permisului de ședere a persoanei la care mergeți în vizită;

Tratament medical: confirmarea din partea instituției medicale la care mergeți sau recomandarea instituției medicale din Republica Moldova pentru efectuarea tratamentului în instituția medicală din statul membru UE.

7


Deținerea unei polițe de asigurare pe durata călătoriei / șederii nu este obligatorie dar foarte recomandată. Ședere de lungă durată (mai mult de 90 de zile) Șederea legală pe teritoriul Franței pentru o durată de mai mult de trei luni (90 de zile) pentru cetățenii țărilor din afara Uniunii Europene (ca Republica Moldova), este posibilă doar în cazul deținerii unei vize de lungă durată, sau a unui Titlu de Sejur (Permis de Ședere). Titlul de Sejur se solicită cu cel puțin 2 luni înainte de expirarea vizei, la Prefectura locului de reşedinţă a solicitantului (la Paris – Prefectura de Poliţie). Viza și Titlul de Sejur cerut la sosirea în Franța corespund unui anumit statut, în virtutea căruia cetățeanul a solicitat și obținut în prealabil (înainte de sosirea în Franța) viză la Consulatul Franței de la Chișinău. Cele trei statuturi cel mai des întîlnite pentru șederea legală de lungă durată pe teritoriul Franței sunt: reîntregirea familiei, imigrarea profesională și efectuarea studiilor superioare. În cele ce urmează, vom prezenta procedura de obținere a vizei, procedura de reîntregire a familiei, riscurile asociate cu starea de clandestinitate pe teritoriul francez și situația cetățenilor moldoveni deținători de pașapoarte ale statelor membre UE (România, Bulgaria, etc.). Informații referitor la imigrarea profesională și la studiile superioare sunt prezentate în alte capitole din acest Ghid. Procedura de obținere a vizei franceze Cetățenii Republicii Moldova care au intenția de a se afla în Franța mai mult de 90 de zile consecutive, trebuie să ceară de la consulatul Franței la Chișinău o viză de lungă ședere. Aceasta e valabilă numai pentru o ședere în Franța și se eliberează pentru motive precise. Titularul vizei este obligat de a se înregistra la Direcția teritorială a OFII (Oficiul Francez de Imigrare și Integrare) de care depinde domiciliul său în Franța. Persoanele care doresc să-și prelungească șederea pe teritoriul Franței mai mult decît durata vizei, trebuie să depună o cerere de obţinere a unui titlu de sejur (permis de ședere) cu cel puţin 2 luni înainte de expirarea vizei, la Prefectura locului de reşedinţă a solicitantului (la Paris – Prefectura de Poliţie).

8


Următoarele tipuri de viză pot fi solicitate pentru: părinți sau socri de cetățeni francezi, lucru și ședere în Franța și Monaco, membrii de familie ai unui cetățean european, părinte al unui copil minor francez cu reşedinţă în Franța, copil minor sau dependent al unui cetățean francez, soț / soție a(l) unui cetățean francez, student, lucrător salariat, stagiar au-pair, minor școlarizat în Franța, cerectător științific, vizitator, cadru medical specializat. În cazul în care intenționați să solicitați o viză pentru copii este necesar un act de călătorie pentru fiecare dintre ei. Pentru fiecare tip de viză va fi prezentat un dosar specific. Toate informaţiile privind obtinerea vizelor şi elementele necesare pentru constituirea dosarelor sunt disponibile pe siteul Ambasadei Franţei: http:// www.ambafrance-md.org. În caz de urgenţă puteţi folosi urmă- toarele telefoane: (00 373) 22 200 400 sau la adresa electronică: visas.chisinau-amba@diplomatie.gouv.fr Pentru a aplica pentru viză în Marea Britanie, contactați Centrul de solicitare a vizelor, situat la adresa: str. Tighina nr. 49/3, biroul 54, mun. Chișinău, Republica Moldova.

Seminar pentru studenții moldoveni în Franța, AIM, 3 octombrie 2015

9


Reîntregirea familiei Conform legislației franceze în vigoare, cetățeanul străin care se află legal în Franța de mai mult de 18 luni și este în posesia unui titlu de sejur cu o durată de valabilitatea de cel puțin un an, poate cere, în cadrul procedurii de reîntregire a familiei, dreptul de intrare pe teritoriul francez pentru soțul / soția legitim(ă) care are vîrsta de cel puțin 18 ani, și pentru copiii minori ai cuplului. Cererea de reîntregire a familiei este adresată, în mod normal pentru întreaga familie, dar o regrupare parțială este posibilă dacă acest lucru este considerat a fi în interesul copiilor minori. Rezidentul străin care se află domiciliat în Franța trebuie să completeze formularul Cerfa n°11436*053 și să anexeze toate justificativele corespunzătoare la situația sa și să le expedieze prin poștă recomandată la Direcția teritorială a OFII (Oficiul Francez de Imigrare și Integrare) de care depinde domiciliul său. Dacă dosarul este complet, OFII adresează solicitantului un document („attestation”) pe care rezidentul străin trebuie să o expedieze imediat, împreună cu actele de stare civilă, familiei sale pentru ca aceasta să solicite viză la consulatul Franței. Reîntregirea familiei poate fi refuzată dacă nu se justifică: resurse stabile egale cel puțin cu un salariu minim lunar corespunzător numărului de membri ai familiei, o locuință considerată potrivită pentru o familie (un număr minim de metri pătrați este prevăzut pentru fiecare regiune a Franței) sau neconformarea la regulile ce guvernează viața familială în Franța. Reîntregirea familiei poate fi refuzată unui membru al familiei, prezența căruia în Franța ar constitui o amenințare pentru ordinea publică sau unui membru al familiei solicitantului, afectat de o maladie înscrisă în regulamentul sanitar internațional sau unui membru al familiei solicitantului, care este deja rezident în Franța.

3 http://www.ofii.fr/tests_197/formulaires_de_demande_de_regroupement_familial_1318.html

10


Riscurile asociate cu situația de clandestinitate (aflarea pe teritoriul Franței fără documente de ședere valabile) Situația de clandestinitate (aflarea pe teritoriul Franței fără documente de ședere valabile) este generatoare de precaritate, deoarece în lipsa actelor ce permit șederea legală pe teritoriul Franței, persoanele nu se vor putea angaja legal în cimpul muncii, nu vor putea închiria un spațiu de locuit, efectua diverse demersuri pe lîngă organele de stat, beneficia de protecție socială, asigurare de bătrînețe sau de șomaj, etc. Circulara din 28 noiembrie 2012, numită „Circulara Valls” precizează criteriile de regularizare a persoanelor în situație de clandestinitate, care au atașamente de ordin familial pe teritoriul francez, dețin un loc de muncă sau au muncit în Franța, posedă un talent excepțional, etc. Acordarea excepțională a dreptului de ședere legală în baza „vieții private și familiale” este posibilă în următoarele cazuri : 

Străinul are o prezență continuă (de la ultima intrare) pe teritoriul Franței pe o durată mai lungă de 5 ani și are copii școlarizați în Franța de cel puțin 3 ani, inclusiv la grădiniță;

Străinul are soț / soție care se află legal în Franța de cel puțin 5 ani, și cuplul are cel puțin 18 luni de viață comună;

În anumite condiții, străinul justifică faptul că s-a stabilit cu traiul în Franța înainte de a împlini 16 ani și a devenit major în Franța;

Străinul justifică posedarea unui talent excepțional, sau a oferit servicii extraordinare comunității, sau se află în circumstanțe umanitare particulare.

11


Acordarea excepțională a dreptului de ședere legală în baza muncii este posibilă dacă: 

Străinul justifică o prezență în Franța de cel puțin 5 ani și o activitate profesională de cel puțin 8 luni în ultimii 2 ani sau de 30 de luni în ultimii 5 ani;

Străinul justifică o prezență în Franța de cel puțin 3 ani și o activitate profesională de cel puțin 24 de luni.

Reîntoarcerea benevolă a migranților clandestini în țara de origine Oficiul Francez pentru Imigrare și Integrare (OFII) a instituit două dispozitive pentru a asista persoanele în situație de clandestinitate, care doresc să se reîntoarcă în țara lor de origine: Ajutorul pentru Reîntoarcere (în franceză: Aide au Retour) și Ajutorul pentru Reintegrare (în franceză: Aide à la Réinsertion). Ajutorul pentru Reîntoarcere (Aide au Retour) poate fi acordat cetățenilor străini în situație de clandestinitate, prezenți de mai mult de 6 luni (în cazuri de refuz al unei cereri de azil, obligație de a părăsi teritoriul Franței, etc). Acest ajutor permite acoperirea cheltuielilor pentru organizarea reîntoarcerii clandestinului: obținerea documentelor de călătorie, biletelor de transport, acompanierea persoanelor aflate într-o stare de precaritate . Ajutorul pentru Reintegrare (Aide à la Réinsertion) permite obținerea de către clandestinul care dorește să se întoarcă în țara sa de origine a unui ajutor financiar nerambursabil, pentru integrarea socială, integrarea în cîmpul muncii sau implementarea unui proiect investițional la scară mică. Activitatea lucrativă creată în urma investirii acestui ajutor financiar va permite acestei persoane să ducă un mod de viață satisfăcător în țara sa de origine. Acordarea ajutorului financiar este efectuată în baza unei propuneri de proiect, evaluate de către o comisie a OFII. Fondurile sunt transferate în trei tranșe, iar utilizarea acestor fonduri de către clandestin este supravegheată îndeaproape de către oficiile regionale ale OFII.

12


Situația cetățenilor moldoveni deținători de pașapoarte ale statelor membre ale Uniunii Europene (România, Bulgaria, etc.) Începînd cu 1 ianuarie 2014, măsurile tranzitorii pentru cetățenii români și bulgari au luat sfîrșit. Astfel, un cetățean român sau bulgar poate, că oricare cetățean european, să circule și să lucreze liber în Franța. Pentru aceasta, el trebuie să dețină o carte de identitate sau un pașaport valabil. Acesta nu are nici o obligație de a deține un titlu de sejur (permis de ședere) sau un permis de muncă. Orice activitate economică, salariată sau nesalariată poate fi exersată, cu excepția unor locuri de muncă publice și a unor profesii reglementate. Dreptul de a se afla în Franța în calitate de lucrător este recunoscut atîta timp cît cetățeanul român sau bulgar are o activitate profesională, dar este menținut sub anumite condiții în funcție de durata muncii salariate atunci cînd cetățeanul respectiv devine șomer involuntar și este înscris la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă (Pôle emploi). Deși cetățeanul român sau bulgar nu este obligat să dețină un titlu de sejur (permis de ședere), acesta poate depune o cerere la Prefectura locului său de domiciliu în Franța. Un titlu de sejur (permis de ședere) poate fi eliberat dacă este justificată situația de salariat prin prezentarea une declarații de angajare al patronului sau un contract de muncă sau de nesalariat prin prezentarea oricărui document ce dovedește efectivitatea și caracterul principal al activității sale (înscrierea la registrul de comerț și societăți sau repertoriul de afaceri, documente comerciale, documente contabile, etc). Dacă cetățeanul român sau bulgar nu exersează nici o activitate profesională sau nu este înscris în calitate de solicitant al unui loc de muncă la Pôle Emploi, atunci persoana vizată trebuie să justifice un drept de ședere pentru un alt motiv, cum ar fi studiile, sau să justifice că posedă resurse financiare suficiente și o asigurare medicală, sau că este membrul familiei unui alt cetățean european care are dreptul de ședere în Franța.

13


Cetățeanul român sau bulgar, ca oricare alt cetățean european, poate fi însoțit în Franța de către soțul / soția sa, de copiii săi de mai puțin de 21 de ani și de părinții săi (părinți, frați, unchi, etc) sau ai soțului / soției, dacă aceștia sunt dependenți de el(ea). Alte persoane pot însoți cetățeanul român sau bulgar în Franța, dacă au legături strînse – concubinii, partenerii, partenerii de PACS, etc, indiferent de naționalitatea lor. Cetățeanul român sau bulgar trebuie să justifice o activitate cu un venit lunar minim în funcție de numărul de membri ai familiei sau un alt statut (student, șomer, etc). Titlu de sejur (permisul de ședere) eliberat unui membru non-european al familiei cetățeanului român sau bulgar oferă dreptul la muncă. Membrii non europeni ai familiei care se află deja pe teritoriul Franței fără permis de ședere pot beneficia de procedura de reîntregire a familiei. Dreptul la azil Din anumite considerente, care îşi află explicaţia în evoluţia istorică din ultimele câteva secole, Franţa este astăzi prima destinaţie mondială a persoanelor care solicită acordarea azilului, oricare ar fi motivele pentru care este solicitat acesta. Oficiul Francez pentru Protecţia Refugiaţilor şi Apatrizilor (OFPRA) este instituţia publică, dotată cu autonomie administrativă, care are în sarcina sa aplicarea legislaţiei franceze şi internaţionale legate de recunoaşterea calităţii de refugiat, de apatrid, precum şi de admiterea în privinţa beneficierii de protecţie subsidiară. OFPRA este singura instituţie competentă în examinarea cererilor de azil din partea cetăţenilor străini şi / sau a apatrizilor. Instituţia intermediară între OFPRA şi persoanele care solicită azil în Franţa este Prefectura sau Subprefectura (iar la Paris – Prefectura de Poliţie) a locului de reşedinţă a solicitantului. Toate demersurile în privinţa depunerii unei cereri de azil sunt prezentate la serviciul specializat în chestiunile privind azilul şi apatrizii, din cadrul Prefecturii sau Subprefecturii (la Paris – Prefectura de Poliţie) respective. Deciziile OFPRA pot fi contestate în modul prevăzut de legislaţie la Curtea Naţională a Dreptului de Azil (CNDA) – jurisdicţie administrativă specializată. Pentru informaţii complementare referitoare la dreptul de azil vă rugăm să accesaţi pagina de Internet : www.ofpra.gouv.fr

14


3. Studii superioare în Franța Studiile în Republica Franceză sunt accesibile tuturor, indiferent de naționalitate, de cetățenie, de etnie și de rasă. Școlarizarea în Franța este gratuită și obligatorie pentru vârstele cuprinse între 6 și 16 ani. Costul studiilor superioare este relativ scăzut, deoarece statul francez suportă o mare parte din cheltuielile de școlarizare și din cheltuielile vieții de student (Franța consacră în fiecare an peste 20 % din bugetul său național pentru educație; acest efort reprezintă circa 6 000 Euro pentru fiecare student anual). Astfel, înscrierea într-o universitate publică costă între 180 și 700 de euro pe an, în funcție de tipul de diplomă. Școlile private din Franța sunt contra cost și se împart în două categorii: cu un contract Sous sau un contract Hors. Diferența dintre ele este că ca cele cu contract Hors au un nivel de învățământ mai ridicat si nu sunt subordonate Ministerului Educației. Pentru Școlile private, taxele de studii variază între 5 000 și 10 000 euro pe an. În Franţa, fiecare instituţie de învățământ stabileşte propriile sale criterii de admitere, în funcţie de studiile precedente ale studentului şi de cerinţele formării planificate. Totuși există o lista minimă de documentele solicitate: copia unui act de identitate, însoțită de traducerea legalizată notarial în limba franceză; copia diplomei de Bacalaureat, însoțită de traducerea legalizată notarial în limba franceză; copia extrasului de note pentru anii de studii sau a diplomei de sfîrșit de studii (în cazul în care sunteți student), însoțită de traducerea legalizată notarial în limba franceză; un CV și o scrisoare de motivare în limba franceză. Dar, în vederea integrării cu succes în sistemul universitar, un tînăr de origine străină trebuie să justifice un nivel suficient de cunoaștere a limbii franceze pentru a fi admis în instituțiile invățămîntului superior francez. Astfel, este necesar de a obține un certificat de cunoaștere a limbii franceze prin susținerea examenului DELF / DALF sau a testelor TCF / TEF (atenție, testele sunt valabile doar 2 ani de la data susținerii). În incinta Alianței Franceze din Moldova aveți posibilitatea să susțineți aceste examene sau teste (Adresa: Alliance Française de Moldavie, str. Sfatul Țării nr. 18, MD-2012, mun. Chișinău, Republica Moldova, nr. de telefon: (00 373) 22 234 510).

15


Ce tip de studii să urmez? În Franța, nu este necesar să faci studii îndelungate pentru a obține o diplomă bună. Există filiere scurte, numite și filiere profesionale, pe care le puteți urma după BAC, și care durează doar 2 sau 3 ani de studii. Atenție, în cazul în care vă schimbați părerea și doriți să faceți studii mai complexe, puteți oricînd să continuați, aplicînd la Universitate sau Grande Ecole. Aici, gradul de dificultate de a fi acceptat sau de a urma o astfel de studii superioare, crește exponențial cu renumele fiecărei universități și ciclul de studii ales: Licență, Master Recherche (recomandat celor care vor urma studiile de doctorat) sau Master Professionnel și Doctorat. Admiterea la o universitate se susține de maxim 2 ori pe an – sesiunea de vară (poate începe cu luna februarie și se finisează în luna mai) și sesiunea de toamnă (august – septembrie sau chiar și octombrie). Grande Ecole este o universitate, care are o reputație foarte ridicată, iar absolvirea unei asemenea instituții, vă garantează un viitor strălucit în carieră. Există mai multe tipuri de diplome în ceea ce privește studiile de scurtă durată, precum: BTS (în franceză: Brevet de Technicien Supérieur) - aceste studii pot fi urmate în licee (de stat, gratuit sau private, cu plată). În afara cursurilor, aceste cicluri de studii oferă stagii. DUT (în franceză: Diplôme Universitaire de Technologie) – această diplomă poate fi obținută la IUT (în franceză: Institut Universitaire de Technologie). Licența Profesională (în franceză: Licence Professionnelle) care poate fi urmată în Universități, în ultimul an de Licență. Viața unui student în Franța Bugetul lunar al unui student în Franţa, este de dorit să se încadreze între 600 şi 800 euro pentru a acoperi cheltuielile pentru produsele alimentare, transport şi cazare. Această sumă poate varia în funcţie de locaţia şi de tipul de reședință a studentului. În general, în fiecare instituție universitară se află și o cantină. Prețul unei mese de prânz sau seară este de aproximativ 3 euro. Pentru cei care au mai putin de 26 de ani, abonamentul la transportul în comun costă aproximativ 20 euro/lună. Foarte practică este deasemenea fie cumpărarea unei biciclete de la studenții care pleacă, fie folosirea rețelei urbane de biciclete.

16


NEXUS Cahul în acțiune de Ziua internațională a copiilor, 1 iunie 2015

Orice student străin are dreptul să lucreze part-time (până la 60% din regimul normal de lucru, sau 964 ore pe an) din momentul în care este înscris într-o instituție care îi oferă dreptul să fie afiliat Casei de Asigurări Sociale (la Sécurité Sociale). Pentru studenții de pînă la 28 ani, înscrierea la asigurarea socială se face în mod automat în momentul înscrierii într-o instituție de învățămînt superior agreată (ceea ce este cazul pentru majoritatea instituțiilor). Studenții de peste 28 ani beneficiază de CMU (Asigurarea Medicală Universală). Bibliotecile se găsesc în fiecare centru universitar, dar și în fiecare cartier a unui oraș francez. În majoritatea universităților sunt propuse studenților străini cursuri gratuite de învățare sau perfecționare a nivelului de limbă franceză. Muzeele publice sunt gratuite pentru cei care au mai puțin de 26 de ani, la prezentarea unui act de identitate. Cei care au mai mult de 26 de ani, pot beneficia de tarifele speciale pentru studenți. În general, puteți beneficia de tarife reduse pentru studenți la orice eveniment (teatru, cinema, activități sportive, etc.). În ceea ce privește cazarea, un student poate obține o locuință în cadrul căminelor universitare sau o locuință în sectorul privat (prin intermediul mai multor site-uri specializate precum La Carte des Colloques, Le Bon Coin sau rețele de socializare). De asemenea, puteți opta pentru cazare în familie.

17


Burse și diverse tipuri de ajutor financiar sau social În Franța, există o organizație publică ce oferă ajutor studenților și care se numește CNOUS (în franceză: Centre National des Œuvres Universitaires et Scolaires). În fiecare oraș universitar există un centru regional CNOUS care poartă denumirea de CROUS, care vă poate oferi: ajutor financiar oferit de Stat (cunoscute ca și Burse sociale ale Ministerului Francez al Învățămîntului Superior și al Cercetării) sau ajutor pentru găsirea cazării în una dintre reședințele universitare (cămine). Dar, pentru a obține o bursă oferită de statul francez (a cărui valoare diferă în dependență de statutul fiecărui student, între 1209 și 5400 de euro pe an), este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: vârsta mai mică de 28 de ani; să dispuneți de cetățenia unei țări din Uniunea Europeană sau Spațiul economic european (este important să locuiți în Franța de cel puțin un an); veniturile părinților trebuie să se încadreze în anumite limite pre-stabilite. De asemenea, puteți cere ajutor financiar pentru locuință (în franceză: l’aide au logement), constituind un dosar pentru instituția CAF (în franceză: Caisse d’Allocations Familiales). Universitățile franceze oferă diverse ajutoare financiare sau burse proprii prin intermediul sistemului lor de asistență socială, cu care puteți lua legătura imediat ce sunteți admiși la universitate. Ambasada Franței în Republica Moldova oferă burse în bază de dosar numai pentru studenții înscriși la master în Franța. Bursele Ambasadei Franței sunt acordate în fiecare an de către un juriu. Guvernul francez oferă alte tipuri de burse selective precum: Burse Eiffel ale Ministerului Francez de Învățămînt Superior și Cercetare pentru studii de masterat; Burse sociale ale Ministerului Francez al Agriculturii și Pescuitului; Programul Copernic; Finanțare pentru cercetare în domeniul medicinei oferită de către Fondation de France; Burse de excelență ESSCA pentru studenți internaționali; etc.

18


Viză pentru studii Persoanele care nu sunt cetățeni ai Uniunii europene, dar care doresc să-și continuie studiile în Franța, trebuie să obțină o viză de lung sejur cu mențiunea „student”, eliberată de către serviciul consular al Ambasadei Franței în Republica Moldova. În cazul în care dispuneți de cetățenie a unui stat membru al Uniunii Europene, atunci nu aveți nevoie de viză. Pentru a obține o viză este necesar să dispuneți din timp de o adresă în Franța, care va fi comunicată instituției OFII (în franceză: Office Français de l’Intégration et de l’Immigration), responsabilă în continuare de sejurul Dumneavoastră în Franța. Astfel, puteți să rezervați un hotel sau să găsiți o familie care ar putea să vă ofere cazare temporară. De asemenea, trebuie să demonstrați că dispuneți de o suma cel puțin egală cu 615 euro pe lună, fie printr-un justificativ al fișei de salariu al părinților, fie prin existența unui cont bancar care poate fi transferat în Franța. Este important să păstrați ștampila din pașaport, cu data intrării în Franța, pentru a valida viza Dvs. Iar din momentul intrării în țară, este necesar ca în decursul a maxim 3 luni de zile să expediați dosarul Dvs oficiului teritorial al OFFII de care depinde locul domiciliului pentru obținerea unui titlu de sejur (permis de ședere).

Seminar pentru studenții moldoveni în Franța, AIM, 3 octombrie 2015

19


4. Căutarea unui loc de muncă înainte de a pleca Chiar dacă probabilitatea de a găsi un loc de muncă în Franţa înainte de a pleca din Republica Moldova este relativ mică, este important să știm că există totuşi o listă de meserii pentru care se simte o anumită lipsă a forțelor de muncă şi pentru care procedura legală de obţinere a vizei și a titlului de sejur (permisului de ședere) este facilitată. În linii mari lista domeniilor pentru aceste meserii este următoarea4:  Informatică  Construcţii  Hoteluri şi restaurare  Transport, logistică şi turism etc.  Electricitate şi electronică  Mecanică şi prelucrarea metalelor  Agricultură, marină şi piscicultură. În cazul în care angajatorul acceptă să semneze un contract de muncă, el este cel care trebuie să întreprindă demersul necesar pe lînga autorităţile franceze în prima fază. Trebuie să luaţi în consideraţie faptul că angajatorul va fi nevoit să achite o taxă destul de semnificativă în funcție de durata contractului de muncă pentru procedura de introducere a unui salariat străin în Franţa. Este posibil ca acesta să propună anagajatului să suporte o parte din aceste taxe.

4 Lista completă a tuturor meseriilor în funcție de regiune poate fi consultată la adresa: http://www.immigration.interieur.gouv.fr/Immigration/

20


În cazul în care detineți cetațenia română pentru identificarea unui loc de muncă în Franţa puteţi contacta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din România – ANOFM: Strada Avalanşei, nr. 20-22, sector 4, Bucureşti; telefon: 004021.303.98.31; site Internet: http://www.anofm.ro care oferă servicii de mediere a forţei de muncă în Uniunea Europeană prin intermediul portalului mobilităţii europene, EURES: http://eures.anofm.ro/. Contractul de muncă În Franța, există două tipuri de bază de contracte de muncă (în franceză: contrat de travail): CDI (contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în franceză: Contrat à Durée Indéterminée) şi CDD (contract de muncă pe perioadă determinată, în franceză: Contrat à Durée Déterminée). CDI constituie regimul juridic de bază, iar CDD este considerată excepţia. În principiu, CDD-ul poate fi încheiat: 

Pentru a înlocui un angajat absent pentru o perioadă limitată de timp;

Ca urmare a schimbărilor intervenite în structura unei societăţi;

Pentru a realiza un export special, pentru desfăsurarea unei activităţi cu caracter temporar în cadrul companiei;

Pentru o activitate sezonieră;

Pentru recrutare, ca urmare a reglementării unor iniţiative specifice;

Contract pentru formare profesională;

Contract pentru revenirea în activitate;

Contract pentru oportunităţi de angajare în baza unor subvenţii.

21


Există și alte forme de contract de muncă:  Interim sau contract de muncă temporar  Contract de instruire (în franceză: contrat d’apprentissage)  Contract de profesionalizare  Contract de asistenţă în ocuparea forţei de muncă (în franceză: contrat d’accompagnement dans l’emploi) Contractul de muncă:  Implică desfăşurarea unei activităţi salariale în contul angajatorului;  Implică asigurarea unei plăţi (salariu);  Presupune o relaţie de subordonare. Conform legislaţiei franceze, elementele esenţiale ale unui contract de muncă sunt: identitatea părţilor, denumirea funcţiei, valoarea salariului şi locul de muncă. Conform Directivei 91/53/CEE, angajatul trebuie să fie informat în scris cu privire la următoarele aspecte:  identitatea părţilor;  locul de muncă (desfășurarea activităţii);  titlul, gradul şi natura sau categoria corespunzătoare postului ocupat de angajat sau o scurtă descriere a acestuia;  data de începere a contractului;  durata contractului temporar de muncă;  durata concediului plătit la care are dreptul angajatul sau, dacă nu este stabilit,

22


 procedura de acordare sau stabilire a acestuia ;  durata perioadelor de preaviz  informaţii cu privire la salariu şi modul în care se asigură plata (luna, bilunar, zilnic, etc.)  programul de lucru: zilnic sau săptămanal;  Convenţia colectivă care stă la baza condiţiilor de angajare. Încheierea unui contract de munca în formă scrisă, este solicitată pentru toate tipurile de contracte enunțate mai sus. Angajatorul va notifica angajatului toate modificările intervenite în contractul de muncă. Lipsa unei reacţii din partea angajatului se consideră acceptare tacită. Odată intrat în posesia unui contract indicat mai sus sau a unei promisiuni de angajare (în franceză: promesse d’embauche), cetăţeanul străin (exceptînd pe cel din Uniunea Europeană, inclusiv din România și Bulgaria) trebuie să se adreseze la Prefectura de circumscripţie (la Paris – Prefectura de Poliţie) pentru a obţine un titlu de sejur (permis de şedere) în corespundere cu domeniul de activitate şi tipul de contract. Curriculum Vitae (CV) și scrisoarea de motivare Pentru a consulta ofertele existente pe piaţa muncii și a participa la interviuri, solicitantul trebuie să aibă deja pregătit un CV şi o scrisoare de motivare în limba franceză. Existenţa unei sau mai multor scrisori de recomandare în franceză sau engleză poate reprezenta un avantaj. Daca aveți mai puțin de 10-15 ani de experiență, CV-ul nu trebuie să depășească o pagină A4.

23


Următoarele informaţii se vor regăsi în CV:  date personale: nume, adresă, număr de telefon şi adresa de e-mail (în partea de sus a paginii);  experienţa: reprezintă cea mai importantă parte a CV-ului. Se va începe de la cea mai recentă experienţă profesională şi se vor indica cele mai importante atribuţii şi informaţii cu privire la compania la care aţi lucrat. Tinerii absolvenţi pot menţiona şi perioadele de training, stagii, voluntariat sau alte tipuri de activităţi care ar putea fi considerate experienţe profesionale.  formare profesională: se vor preciza cursurile de formare profesională începând de la cele mai recente cursuri (învăţământ superior/ universitar). Se va menţiona titlul disertaţiei şi / sau doctoratului şi eventual rezultate obţinute.  se vor menţiona seminariile şi training-urile care atestă acţiuni pentru dezvoltarea personală individuală.  aptitudini: se vor preciza capacitatea de utilizare a calculatorului, aptitudini tehnice etc.  cunoştinţe lingvistice: sunt foarte importante în Franţa. Puneţi accent pe competenţele Dvs lingvistice şi pe nivelul dumneavoastră de cunoaştere a limbii franceze.

Focus grup cu muncitori în construcții, AIM, 27 noiembrie 2015

24


Reguli esențiale în perfectarea CV-ului:  Personalizați CV-ul, nu marcați alte informații decît informațiile strict legate de postul pentru care candidați  Scrieți corect în limba franceză; este recomandat să rugați o persoană (vorbitoare nativă de franceză) să recitească și să corecteze CV-ul  Nu semnați CV-ul, deoarece nu este o scrisoare sau o cerere  Nu mentionați cuvântul CV sau Curriculum Vitae în cadrul documentului (este recomandat să fie pus în numele fișierului dacă depuneți candidatura pe internet)  Nu trimiteți un CV neactualizat sau fără o scrisoare de motivație  Scrieți concis, sincer și evitați rubrici ca diverse, altceva, etc. În toate cazurile, CV-urile trebuie să fie scrise la calculator, folosind hârtie de culoarea albă, de mărimea A4. CV-ul trebuie să fie redactat spaţios, cu margine mare şi tematicile bine delimitate. Scrisoarea de motivare denumită şi scrisoare de intenţie, este documentul care alături de CV vă poate recomanda pentru un anumit job. În majoritatea situaţiilor scrisoarea de intenţie reprezintă primul contact stabilit cu angajatorul şi poate fi singura şansă prin care îi poţi stîrni acestuia curiozitatea şi îl poţi determina să-ţi citească CV-ul şi să vă cheme la un interviu. Scrisoarea de motivare (în franceză: lettre de motivation) nu trebuie să depăşească o pagină format A4 şi trebuie să exprime pe scurt şi concis motivul pentru care vă interesează să aplicaţi şi de ce credeţi că vi se potriveşte un post anume. De asemenea, dacă este o primă experiență, arătaţi şi motivaţia pentru care doriţi să aplicaţi în Franţa.

25


Scrisoarea de intenţie trebuie să reflecte stilul personal, aspectele care vă diferenţiază de ceilalţi candidaţi, să vă contureze unicitatea, capacitatea de argumentare, profesionalismul şi abilitatea de persuasiune. Scrisoarea de motivare cuprinde :  identificarea: atât identificarea expeditorului cât şi cea a destinatarului trebuie să fie cât se poate de complete.  introducerea: este foarte important ca în partea de introducere a scrisorii să expuneţi motivul care v-a determinat să trimiteţi această aplicaţie, să precizaţi foarte clar recrutorului postul vizat şi sursa prin care aţi aflat de disponibilitatea jobului respectiv.  cuprinsul: este partea cea mai importantă a unei scrisori de motivare, în cel mult două paragrafe trebuind să atrageţi atenţia angajatorului şi să-i stârniţi curiozitatea. În cuprins trebuie să motivaţi ce v-a determinat să aplicaţi pentru această poziţie şi care sunt competenţele şi experienţa Dvs care corespund profilului solicitat. Încearcaţi să fiţi cît mai succint şi să nu exageraţi. Nu repetaţi informaţiile existente deja în CV, formulaţi fraze concise şi încercaţi să folosiţi un limbaj profesional.  încheierea: în ultimul paragraf formulaţi concluziile şi arătaţi disponibilitatea pentru o viitoare întrevedere. Nu uitaţi să mulţumiţi destinatarului pentru atenţia acordată  data și semnătura O resursă importanta care vă ajută să perfectați un CV și o scrisoare de motivare în franceză o gasiți aici: https://europass.cedefop.europa.eu/ editors/fr/cv/compose

26


Căutarea unui loc de muncă și procesul de recrutare Înainte de a începe să căutați un loc de muncă este important să raspundeți la urmatoarele întrebări : Ce vreau să fiu? Pe ce post vreau să lucrez? Iar pentru a raspunde la aceste întrebări este bine să vă gândiţi la următoarele aspecte: ce pregătire am sau ce pregătire pot obţine în urma unui curs de formare?; ce abilităţi profesionale se cer pentru un anumit loc de muncă? Identificarea angajatorului Odata ce aveți un raspuns la aceste întrebări urmatoarea etapă este identificarea firmelor, companiilor, instituțiilor sau organizațiilor ce pot oferi astfel de locuri de muncă. Aici aveți câteva soluții :  Consultarea listelor cu locuri de muncă vacante afişate pe site-ul Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă în Franța (Pole Emploi) http://www.pole-emploi.fr  participarea la târgurile /saloane de recrutare  Internet: site-uri web de recrutare LinkedIn, Viadeo, moster.fr, cadreemploie.fr, apec.fr  rubrica „Cariera” pe site-urile companiilor care vă interesează  cu ajutorul prietenilor (networking)  în cadrul agențiilor de interim  candidatura spontană

27


Aplicarea (postularea) După ce identifică anunţurile interesante, candidaţii trebuie să înceapă prin a-şi trimite documentele la adresele specificate în descrierea postului. Înainte de asta, este util să sunați persoanele de contact pentru a întreba dacă postul mai este liber, pentru a vă interesa mai în detaliu despre specificaţiile jobului şi nu în ultimul rînd pentru a vă face remarcat(ă) şi pentru a vă manifesta interesul faţă de anunţ. Tot prin intermediul unei convorbiri telefonice se poate afla cui trebuie adresată aplicaţia, deoarece în anunţuri este afişată de obicei o persoană din cadrul departamentului de resurse umane, care însă nu va lua decizia angajării. Aplicarea pentru un loc de muncă – este prima etapă în care aveți un contact cu angajatorul și pentru aceasta este foarte important modul în care o abordați. Pentru a aplica aveți nevoie de :  CV actualizat  Scrisoarea de motivare  Copii ale certicatelor, diplomelor, numai în cazul în care sunt specificate de anagajator În foarte puține cazuri aplicarea este trimisă prin poștă, iar în acest caz adunați toate aceste documente într-un portofoliu sau o mapă de aplicare. Este apreciat ca în cazul de față scrisoarea de motivare să fie scrisă de mână. În cazul în care aplicați prin email scrisoarea de motivație va constitui de fapt și corpul unui email profesional, iar CV-ul și alte documente de interes vor putea fi atașate la acest email în formatul preferat de angajator.

28


În câmpul rezervat subiectului mesajului electronic transmis de un aplicant se va trece de regulă poziția pentru care se aplică, iar scrisoarea de motivație din corpul acestui email va trebui obligatoriu să includă și numele intreg al aplicantului alături de datele sale de contact, adresele de email și numerele de telefon unde poate fi acesta contactat(ă). Nu în ultimul rând, CV-ul și toate celelalte documente suplimentare anexate la o aplicație electronică pentru un loc de muncă trebuie să fie numite adecvat, prin folosirea numelui aplicantului și tipul(CV, LM pentru scrisoare de motivare), în acest mod ușurându-se simțitor sarcina persoanei care va face selecția pentru faza interviului. Interviul și Răspunsul În general, companiile oferă un răspuns în limita termenului precizat în anunț, iar în cazul în care răspunsul este afirmativ, urmează interviuri telefonice şi personale, teste de competenţă. În cazul unui răspuns negativ, candidaţii pot suna pentru a cere o evaluare şi pentru a se interesa, care ar fi punctele care trebuie îmbunătăţiite. Interviul telefonic durează de obicei între 30 de minute şi 1 oră, iar pe durata acestuia se parcurge CV-ul şi se discută diferitele puncte, de aceea este foarte important ca acestea să corespundă realităţii, mai ales în cazul limbilor străine, interviul putând fi continuat într-o limbă specificată în CV. Angajatorii sunt foarte atenţi la corectitudinea afirmaţiilor, astfel că unele firme colaborează cu companii specializate în verificarea CV-urilor pînă în cel mai mic detaliu, sunând la foştii angajatori şi la şcolile absolvite. Foarte multe companii înlocuiesc interviul telefonic cu un interviu prin intermediul internetului (de exemplu: Skype, etc.).

29


Dacă feedback-ul după interviul telefonic este bun, candidaţii vor fi invitaţi la sediul firmei pentru un interviu personal, în care angajatorii urmăresc să afle dacă profilul candidatului se potriveşte cu cel al companiei. La aceste interviuri participă în general două persoane din departamentele care au publicat anunţurile de angajare şi durează între 1 şi 2 ore. Întrebările puse la aceste interviuri sunt de multe ori standard: “de ce ai aplicat pentru această poziție?”, “cu ce eşti mai bun ca alt candidat?”, dar mai important se testează cunoştinţele tehnice sau practice necesare postului respectiv. O atitudine pozitivă şi deschisă este recomandată pentru a convinge viitorii şefi sau colegi de abilităţile personale. După această ultimă etapă, candidaţii primesc un răspuns în timp de o săptămâna sau două, iar dacă a fost acceptat, se vor trimite documentele prin poştă şi se vor încheia contractele necesare începerii activităţii. Pregatirea interviului Pentru a face o impresie mai bună la interviu, trebuie să aibă loc o pregătire prealabilă. De aceea, este preferabil să se exerseze atât răspunsurile la posibilele întrebări care se vor pune, cât şi întrebările pe care solicitantul le poate pune. Pentru a fi capabil de prezentarea unor informaţii pertinente despre experienţa profesională în circa 10-15 minute, este foarte indicată o repetiţie a interviului cu un prieten. Dacă este posibil, se pot înregistra răspunsurile audio şi / sau video, pentru a verifica pronunţia, viteza vorbirii şi gesturile. Cele mai multe interviuri în Franţa folosesc următorul model: întâi se răspunde la întrebările despre experienţa şi calificarea profesională şi după aceea despre locul de muncă vizat. Orice persoană, care caută un loc de muncă, trebuie să aibă la el mai multe copii ale CV-ului, a listei cu referinţe şi, în funcţie de caz, câteva produse lucrate personal. Este foarte important ca toate aceste materiale să fie actuale.

30


Vestimentația recomandată la interviu Pentru femei:  să poarte un costum (fustă şi taior) de afaceri.  să poarte pantofi cât mai simpli.  să fie moderată cu machiajul şi parfumul.  să pună bijuterii simple.  părul să fie spălat şi unghiile îngrijite. Pentru bărbaţi:  cămaşă curată, călcată şi o cravată conservatoare (în funcţie de postul căutat).  jachetă simplă sau un costum de afaceri.  pantofii să fie curaţi.  să fie proaspăt ras. Cinci întrebări esenţiale care se pun în timpul interviului  „Vorbiţi-mi despre dumneavoastră.” (în franceză: „Parlez-moi de vous”) la această întrebare se descrie pe scurt calificarea şi experienţa profesională, cât şi contribuţia care s-ar putea să o aduceţi la noul loc de muncă.  „De ce doriţi să lucraţi aici?” sau „De ce sunteţi interesat a vă angaja în întreprinderea / firma noastră?” (în franceză: „Pourquoi avez-vous choisi notre entreprise”). Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să cunoaşteţi informaţiile cheie despre firmă. Acestea se pot gasii în mare parte pe internet. Răspundeţi cu entuziasm şi clar.

31


 „De ce-aţi părăsit vechiul loc de muncă?” (în franceză: „Pourquoi avezvous démissionné”) Prin această întrebare, cel care ia interviul doreşte  să cunoască dacă au fost probleme la vechiul loc de muncă.  să cunoască cum vorbiţi despre vechiul loc de muncă Problemele avute sau prezente încă trebuie explicate, dar nu se descriu foştii şefi sau angajaţi în termeni negativi. Se poate spune că a fost o experienţă din care s-a învăţat ceva, care, însă nu va afecta munca în viitor.  „Care sunt calităţile şi defectele Dvs?” (în franceză: „Quelles sont vos forces et vos faiblesses”)  calităţile trebuie să fie legate valorile şi abilităţile căutate de firmă.  defectele nu trebuie să fie în directă legatura cu postul, cu abilitate se poate prezenta un defect ca pe o calitate.  este obligatoriu să enunţaţi atat calităţi cît şi defecte  „Care sunt planurile Dvs pentru viitor?” sau „Care sunt obiectivele Dvs profesionale?” (în franceză: „Où vous voyez-vous dans cinq ans”). Este recomandat să reiasă din cele spuse ambiţia, dorinţa de perfecţionare şi să aibă legură directă cu firma. Ce întrebări puţeti pune? Pregătiţi cinci întrebări „bune”: despre locul de muncă, firma / întreprinderea, domeniul de activitate sau profesia, programul de lucru, termenele de predare a lucrărilor. Întrebările vor reflecta interesul pentru aceste subiecte şi faptul că aţi citit sau v-aţi gândit la acestea. Întrebările de clarificare sunt oportune pentru înţelegerea unor lucruri spuse de către cel care ia interviul. Se ascultă însă cu atenţie, se cer lămuriri suplimentare numai pentru a clarifica un aspect sau altul al muncii, dar nu se solicită repetarea unor informaţii, pentru că lăsaţi impresia că nu aţi fost atent.

32


Negocierea salariilor Aşteptaţi pînă angajatorul va discuta primul despre salariu. În cursul interviului este o regulă de bază ca viitorul angajat să nu vorbească despre salariu decât după ce angajatorul va începe această conversaţie. Se întâmplă foarte rar ca angajatorii să vă vorbească despre posibilităţile de salarizare. În majoritatea cazurilor, candidaţii vor preciza o tranşă sau suma dorită. Planul referitor la salariu trebuie să fie cît mai realist. Înaintea interviului e bine să vă informaţi despre salariile acordate în cazul posturilor asemănătoare, totodată despre salariile de la compania respectivă. Este util să parcurgeţi unele publicaţii, statistici pentru a afla care este salariul mediu, care sunt alocaţiile, ce se poate obţine în profesia respectivă (studii, aptitudini, stagii, etc.). Nu uitaţi să faceţi un calcul al cheltuielilor zilnice: masă, chirie, cheltuielile automobilului, plan de vacanţă, etc. Numai în cunoştinţă de cauză trebuie să hotărâţi care este valoarea salariului iniţial. Scrisoarea de mulţumire Scrisoarea de mulţumire (în franceză: Lettre de remerciement) vă poate diferenţia de alţi candidaţi, trebuie să fie îngrijită şi scrisă de mână în cazul în care o trimiteţi prin poştă. Este o greșeală să povestiți în scrisoare lucruri fără semnificație, și să încercați să reparați o greșeală din timpul interviului. Această scrisoare, pe lîngă cuvintele de mulțumire cu care începe, arată interesul Dvs pentru firmă și pentru postul pe care doriți să îl ocupați. Scrisoarea de mulțumire este foarte importantă atunci cînd după primul interviu susținut cu o anumită persoană, sunt selectați doar o parte din candidați care urmează să susțină un al doilea interviu cu managerul; în acest caz, scrisoarea de mulțumire va reafirma dorința Dvs de a lucra la firma respectivă și disponibilitatea de a participa la următorul interviu.

33


5. Posibilități de cazare Procedura de închiriere a unui spaţiu locativ în Franţa este supusă unor reguli stricte şi este reglementată din punct de vedere legal prin întocmirea unui contract de chirie între proprietar şi chiriaş. În scopul protejării chiriaşilor şi pentru a asigura condiţii decente de viaţă unui număr cât mai important de persoane care locuiesc pe teritoriul Franţei, statul francez a elaborat o serie de criterii de conformitate a spaţiului închiriat cu normele sanitare. Astfel, de exemplu, suprafaţa locuinţei închiriate trebuie să fie de minim 9 m² pentru fiecare persoană care o va locui. De asemenea, locuinţa trebuie să corespundă unor norme de decenţă şi de curăţenie (igienă), care să permită un trai în condiţii care nu vor conduce la degradarea stării de sănătate a chiriaşului. Există două tipuri de contracte de chirie: chirie pentru locuinţa mobilată (în franceză: location meublée) şi chirie pentru locuinţa nemobilată (în franceză: location à vide). În cazul unei locuinţe mobilate, durata minimă a contractului de chirie este de 1 an, iar în cazul unei locuinţe nemobilate, durata minimă a contractului de chirie este de 3 ani. Reînnoirea contractului de chirie se efectuează de comun acord de către proprietar şi chiriaş. Preţul pentru chiria spaţiului locativ este supus concurenţei pieţei şi variază foarte mult în dependenţă de regiune, oraş, locaţie şi o serie întreagă de alte criterii pertinente (suprafaţa locuinţei, existenţa unui ascensor, proximitatea faţă de transportul public etc.). La încheierea unui contract de chirie, proprietarul este în drept să solicite de la viitorii chiriaşi o serie de documente care să ateste legalitatea aflării lor pe teritoriul francez (titlu de sejur, viza de lungă durată etc.), precum şi capacitatea lor de a asigura plata chiriei (contract de muncă, fişa de impozitare personală, buletine de salariu, garanţii din partea unei terţe persoane, depunerea unei sume în calitate de cauţiune etc.). Anunţurile pentru închirierea spaţiului locativ pot fi găsite în ziare, pe diverse pagini de Internet specializate etc. Aveţi şi posibilitatea de a vă adresa unei agenţii imobiliare, care, în schimbul unui comision, vă va propune locuinţe de închiriat în corespundere cu criteriile Dvs.

34


În Franţa, în special în oraşele mari, există un număr important de locuinţe sociale (în franceză: Habitation à Loyer Modéré (HLM)). Accesul la aceste locuinţe este deosebit de anevoios, avînd în vedere numărul redus de locuinţe sociale noi disponibile în fiecare an, pe fundalul unei creşteri vertiginoase a numărului de solicitanţi ai locuinţelor sociale. Accesul la o locuinţă socială este prioritar pentru familiile cu copii mici şi pentru familiile care corespund anumitor criterii sociale (familii defavorizate, mame solitare, persoane cu dizabilităţi etc.). În medie, accesul la o locuinţă socială este posibil în circa doi ani. În cazul studenţilor, de cele mai multe ori universităţile sau şcolile superioare oferă posibilitatea de cazare în cămine studenţeşti, la preţuri foarte avantajoase. Procedura de atribuire a locurilor în căminele universitare debutează cu aproximativ 6 luni înainte de începerea anului universitar. Din acest considerent, este recomandat să începeţi căutarea unui loc în cămin în oraşul pe care l-aţi ales pentru a vă face studiile, chiar şi înainte de a primi acceptarea definitivă la facultate. Acest lucru vă va scuti de căutarea îndelungată şi deseori complicată a locuinţei în ultimul moment, înainte de sosirea Dvs. în Franţa. În conformitate cu anumite criterii ce ţin de capacitatea persoanelor de a plăti taxele de chirie, statul francez acordă un ajutor financiar, prin acoperirea parţială a cheltuielilor legate de cazare. Organismul de stat care gestionează acest ajutor financiar este Casa de Alocaţii Familiale (în franceză: Caisse des Allocations Familiales (CAF)). În cazul studenţilor, există un mecanism specific de ajutor financiar pentru locuinţă. Dosarul pentru obţinerea acestui ajutor financiar trebuie să fie depus la începutul perioadei de studii în Franţa. Pentru informaţii complete la acest subiect, puteţi accesa pagina de Internet www.caf.fr

35


6. Diverse 6.1. Adrese de contact ale autorităţilor Republicii Moldova în Franţa Republica Moldova este reprezentată oficial în Republica Franceză prin Ambasada sa de la Paris, delegaţia la UNESCO şi Reprezentanţa Permanentă pe lîngă Consiliul Europei de la Strasbourg. Secţia consulară oferă servicii consulare pentru cetăţenii Republicii Moldova şi pentru cetăţenii care au nevoie de viză pe teritoriul Republicii Moldova. Reprezentanţa oficială poate fi contactată la telefon sau prin poşta electronică (e-mail). La Paris, Ambasada Republicii Moldova şi Consulatul se află la aceeaşi adresă. Informaţii detaliate despre serviciile şi activităţile ambasadei le puteti găsi pe pagina de Internet oficială a Ambasadei Republicii Moldova în Republica Franceză: www.franta.mfa.md Ambasada Republicii Moldova şi Secţia Consulară la Paris Adresa: 22, rue Berlioz, 75116 Paris Telefon: 01.40.67.11.20 sau 01.45.01.69.36 (secţia consulară) Fax: 01.40.67.11.23 sau 01.45.01.69.36 (secţia consulară) Pagina Internet: www.franta.mfa.md Poşta electronică (e-mail): ambassade.moldavie@wanadoo.fr; paris@mfa. md La Toulouse, Republica Moldova are un consulat onorific care nu oferă servicii consulare. Adresa: 20, rue Lafayette, 31000 Toulouse Telefon: 06.07.50.38.88 Fax: 05.61.50.18.11 Poşta electronică (e-mail): consulatmoldavietoulouse@orange.fr

36


Reprezentanţa Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei de la Strasbourg are misiunea diplomatică şi de cooperare europeană între Republica Moldova, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Adresa: 16 Allée Spach, 67000 Strasbourg Telefon: 03.88.36.55.64 Fax: 03.88.36.48.96 Pagina Internet: www.strasbourg.mfa.md Poşta electronică (e-mail): strasbourg@mfa.md 6.2. Numere utile în caz de urgenţă Numere utile în Franţa Numere în cazuri de urgenţă: Pompieri (accidente, incendii şi urgenţe medicale) . .................................... 18 SAMU – (serviciul de ajutor medical urgent)................................................. 15 SAMU Social (serviciul de ajutor pentru...................................................... 115 SOS Médecin (serviciul de consultare medicală de urgenţă 24H/24)........ 3624 Poliţia sau jandarmeria.................................................................................. 17 Alo escrocherie.......................................................................... 0.811.02.02.17 Allo enfance maltraitée (serviciul de ajutor în cazul copiilor maltrataţi)..... 119 Violenţe conjugale (pentru martorii violenţelor conjugale şi ai victimelor).... 3919 Asistenţa telefonică diversă: Urgenţa psihiatrică.................................................................... 01.45.65.30.00 Croix Rouge (Crucea Roşie) . ........................................................0800.858.858 SOS Cazuri de viol....................................................................... 0800.05.95.95 SOS Copii dispăruţi.......................................................................0810.012.014 SOS Rasism ............................................................................... 01.40.50.34.34 SOS Sinucidere........................................................................... 01.40.50.34.34 SOS în caz de pierdere sau furt al cartelelor bancare (24h/24).. 08 92 69 08 80 SIDA: informaţii şi centre de depistare (24h/24)........................ 0800.84.08.00

37


Consultînd internetul, puteţi găsi anuarele on-line ale profesionalilor şi particularilor. „Paginile galbene” (în franceză: Pages Jaunes: http://www. pagesjaunes.fr/) este anuarul profesionalilor, unde găsiţi adrese şi contactele lor în orice oraş al Franţei. La rubrica „Paginile albe” (în franceză: Pages Blanches: http://www. pagesjblanches.fr/) puteţi găsi anuarul particularilor care deţin un număr de telefon fix în Franţa

În căutare de sprijin la NEXUS Ungheni

38


www.nexusnet.md Informațiile conținute în acest Ghid exprimă opinia autorilor săi, și nu angajează în nici un fel responsabilitatea NEXUS Moldova și/sau a altor parteneri. Acest Ghid este distribuit în mod gratuit; orice comercializare este strict interzisă. Les informations contenues dans ce Guide expriment l’opinion des auteurs, et n’engagent d’aucune manière la responsabilité de NEXUS Moldova et/ou d’autres partenaires. Ce Guide est distribué gratuitement; toute commercialisation est strictement interdite.


Profile for Николай Мишкой

Ghid privind migratia legala a cetatenilor Republicii Moldova in Franta  

Ghid privind migratia legala a cetatenilor Republicii Moldova in Franta  

Profile for 423549
Advertisement