Viorica Meșină
în Culori În speranţa că Viorica Meșină s-a reapucat de film, am alergat cu limba de un cot să o iscodesc despre filmări, despre scenariu și lansare. Am vorbit despre dragoste și decizii. Cu Viorica e nuștiu cum bine și cald mereu și aș mai fi stat ore întregi la taclale, despre film și despre dragoste. Dar asta deja după premiera filmului „Culorile”, când poate va avea un program mai relaxat, dacă există așa ceva la Viorica.
De unde a venit ideea scenariului? De la două fete, foarte dedicate muncii lor, de la „La strada”, Ana Revenco și Daniela Misail. Eu nici în gând nu aveam să fac un film acum. Am făcut unul acum 11 ani, m-am mânţănit. Un film a fost suficient ca să te saturi de făcut alte filme? Da, evident într-o ţară lipsită de o industrie a filmului, este de 200 de ori mai greu să faci film, pentru că de unde dai acolo n-ai. Păi, uite, revenind la ideea scenariului și a filmului, în general. „La Strada” m-a provocat cu ideea unui scurtmetraj. Eu m-am gândit că e unul care se face repede. Ele mi-au dat tema. Eu m-am apucat de scris scenariul, care, la început, nu mergea. I-am zis Paulei Erizanu: „Poate ai vrea tu să scrii?”. Eram conștientă de faptul că pentru ea este străin acest fel de scris, dar uite că ea mi-a dat idei valoroase care conturau caracterul și obiceiurile eroinei. Am tot întins-o eu, pînă am văzut că se apropie deadline-ul. Scrisul mergea greu și anevoios. M-am închis în casă și după o lună și jumătate (în care fiul meu Cezar era unicul cititior și critic) scenariul a fost gata, doar că deja nu mai era scurtmetraj, ci unul lung. Între timp Sergiu Prodan se lansa cu un film de lungmetraj, și deoarece filmuleţul meu trebuia să fie o chestie mică și ușurică, el m-a asigurat că o s-o scoatem noi la capăt. Totul suna foarte bine, după care ne-am dat seama că două producţii de film, în paralel, super-mega-Studioul nostru nu ţine. Două producţii în toată ţara e greu de făcut, pentru că specialiști în domeniu sunt în 1,5 exemplare. Atunci Sergiu a procedat ca un bărbat, a oprit filmul lui și m-a sprijinit pe mine să merg înainte. El este producătorul filmului „Culorile”. Care este scopul filmului? Ca regizor al filmului, cred că ar fi corect să spun că, în primul rând, este satisfacţia spectatorului de a vedea un film bun. Dar dincolo de asta, „Culorile” este o istorie despre un cuplu tânăr. Ana, protagonista, e la prima ei