7. Ditto
Pe de o parte, acest studiu clarifică măsura în care sunt atinse diversele obiective ale UMLP și, pe de altă parte, cuprinde recomandări cu privire la copil. Astfel, ONCP propune: „analizarea factorilor şi condiţiilor care favorizează sau împiedică UMLP să răspundă în cel mai bun mod posibil cerinţelor autorităţii judiciare, ca parte a procesului de stabilire a adevărului judiciar, ţinând cont de interesul superior al copilului, copil care trebuie evaluat într-un mod cuprinzător, ca individ, nu doar ca victimă“7. În final, trebuie remarcate importanța și competenșele UIA și ale observatoarelor districtuale în domeniul colectării de date privind protecția copilului la nivel de district. În practică, pentru a urmări dezvoltarea copiilor aflați în pericol din districtul în cauză, UIA transmite informații anonime către Observatorul Districtual, precum şi către ONCP care, la rândul său, face posibilă adaptarea politicilor locale privind protecţia copilului. Mai precis, Observatorul Districtual își bazează activitatea pe cea a UIA, care transmite date legate de informațiile alarmante pe care le-a primit și procesat. Datele transmise sunt introduse într-o bază de date gestionată de Observatorul Districtual. În plus, datele privind copiii aflați în pericol sunt transmise către ONCP care, în conformitate cu misiunea sa, le compară concordanţa cu datele digitale. Datele astfel colectate sunt folosite pentru crea o imagine de ansamblu cu privire la situația copiilor aflați în pericol la nivel național.
2. 5
Principii fundamentale şi relaţia cu normele internaţionale UMLP, camerele de intervievare în mediu protejat și camerele de confruntare indirectă despre care s-a discutat mai sus pot fi considerate ca exemple de bune practici, compatibile cu standardele internaționale sub mai multe aspecte. În 1990, Franța a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (CDC), adoptată în 1989. Acesta este primul document internaţional cu caracter obligatoriu care conţine prevederi exprese privind drepturile copilului, acesta fiind recunoscut ca persoană, deci ca deținător de drepturi. Fără îndoială, legislația franceză, la fel ca practicile descrise mai sus, reflectă toate aceste valori, alocând copilului un rol activ în procedurile judiciare. Mai exact, obiectivele și misiunea UMLP reflectă prevederile Ghidului privind justiţia în interesul copilului, adoptat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei în 2010. Documentul cere înfiinţarea unor „centre adaptate copilului, organisme de tot felul şi centre interdisciplinare pentru copiii victime și martori, unde aceștia din urmă pot fi interogaţi și supuși unui examen medico-legal, pot fi evaluaţi în detaliu și pot primi toate serviciile terapeutice relevante din partea specialiștilor calificaţi”. Organizarea și activitatea UMLP răspunde în mod evident acestor cerințe. În ce privește dreptul copilului de a fi informat, Comentariul general nr. 12 al Comitetului pentru Drepturile Copilului afirmă că minorul trebuie informat cu privire la „aspecte cum sunt disponibilitatea serviciilor medicale, psihologice și sociale, rolul copilului victimă și/sau martor, modalitățile prin care se desfășoară „interogarea”, mecanisme de sprijin pentru copil în situaţia în care se depune o plângere și copilul participă în cercetarea penală și în proces (…)“ (punctul 64).
58
Partea 2 • Practici europene în aplicarea metodelor integrate în domeniul justiţiei echitabile și al asistenţei pentru victimele infracţiunilor