Deficienţe identificate în contextul general al perioadei În prezent, toți specialiștii care lucrează pentru și cu minori sunt obligați să asigure un tratament special copiilor- victime. Îndată se depistează sau se suspectează existenţa unei fapte de natură penală, este obligatoriu să se realizeze o evaluare socială, medicală și psihologică a victimei și mediului său familial. Cu toate acestea, există semnificative deficiențe și slăbiciuni în această privință. Cu privire la cerința de a intervieva victimele-copii, înregistrarea discuțiilor este obligatorie, iar interviul trebuie să aibă loc în timpul fazei preliminare a cercetării penale. Cu toate acestea, nu există prevederi cu privire la numărul de interviuri ce trebuie realizate, această decizie fiind la discreţia personalului care realizează interviul și a magistraților. Mai mult, în ciuda faptului că legea franceză prevede obligația ca primul interviu să fie înregistrat, nu există astfel de prevederi pentru interviurile ulterioare. De asemenea, trebuie observat faptul că înregistrările sunt rareori folosite în fazele ulterioare ale procedurii penale, copilul fiind pus în situația de a fi audiat de mai multe ori sau de a fi confruntat cu presupusul făptuitor în camera judecătorului de instrucţie şi, apoi din nou, în ședința de judecată în primă instanță sau în apel. În ceea ce privește condițiile în care se desfășoară interviul cu minorul, Legea din 17 iunie 1998 nu prevede spații speciale. De cele mai multe ori, copiii sunt intervievați în incintele stațiilor de poliție, iar înregistrările nu sunt realizate în toate cazurile, fie din pricina lipsei echipamentelor, fie din cauza slabei calități a acestora. În ciuda acestei situații, unele echipe de poliție specializate au așa-numite „camere Melanie”, camere care sunt dotate cu echipament corespunzător de înregistrare. Una dintre deficiențele sistemului din Franța constă în lipsa coordonării între etapele de recepționare a copilului, de intervievare și efectuare a examinărilor medicale. Din această cauză, deseori, copilul trebuie să repete relatarea și să retrăiască evenimentele. În plus, în niciun document nu se fac recomandări cu privire la pregătirea copilului pentru interviu. De fapt, de multe ori, secțiile de poliție nu dispun nici de echipe specializate, nici de o recepție specială, nici nu pregătesc copilul-victimă pentru interviu. De multe ori, copiii așteaptă pe coridoare și, uneori, se găsesc acolo alături de presupusul făptuitor. În concluzie, din nefericire, nu au fost introduse practici unitare la nivel național, care să fie aplicate de specialiștii din domeniu, sub coordonarea tribunalelor din fiecare district. Așadar, echipa Federației Franceze a Asociațiilor Voix De l’Enfant (Vocea Copilului) a constatat că informațiile colectate de la copii nu sunt suficiente, iar condițiile în care se obțin respectivele informații nu sunt adecvate. Mai mult, separarea instituțiilor participante nu permite realizarea unei analize cuprinzătoare și multidisciplinare, care să răspundă nevoilor victimei. Pentru aceste motive, în scopul asigurării protecției copiilor- victime şi în conformitate cu prevederile Legii din 17 iunie 1998, Voix De l’Enfant a înființat unități medico-legale pediatrice (UMLP), care funcționează sub umbrela unor centre spitalicești în care sunt îngrijiți copii victime ale abuzurilor sexuale și de altă natură.
52
Partea 2 • Practici europene în aplicarea metodelor integrate în domeniul justiţiei echitabile și al asistenţei pentru victimele infracţiunilor