9. Interesul suprem al copilului avut în vedere în toate acțiunile și deciziile care îl afectează. 10. Evitarea și prevenirea intervenției care să ducă la victimizarea repetată a copilului. 11. Acces rapid la serviciile de asistență și de protecție, oferit și facilitate copilului și familiei acestuia. 12. Evaluarea inițială detaliată a copilului trebuie să țină seama și de măsurile specifice de protecție din timpul procedurii judiciare (audierea minorilor în săli specializate, audierea minorilor de polițiști care au beneficiat de formare în domeniul tehnicilor de ascultare și al dezvoltării psihologice a copilului, măsuri pentru evitarea contactului direct dintre victimă și infractor etc). Trebuie stabilit un cadru comun de evaluare care să fie folosit de profesioniștii care lucrează cu sau pentru copii (precum avocați, psihologi, doctori, ofițeri de poliție, personal al serviciilor de imigrare, asistenți sociali și facilitatori), în decursul procedurilor sau în timpul acțiunilor care afectează în mod direct sau indirect copiii, astfel încât decidenții să poată primi sprijinul adecvat, iar procedurile și acțiunile să fie în interesul suprem al copiilor victime. 13. Îmbunătățirea sistemului pentru colectarea de date și a urmăririi cazurilor de copii victime și/sau martori la infracțiuni, pentru a găsi cele mai bune soluții privind gestionarea și prevenirea cazurilor de abuz împotriva copiilor. 14. Este necesar să se adere la principiul aplicării de urgență a măsurilor specifice de protecție (ex. plasarea de urgență a unui copil). 15. Dezvoltarea unei metodologii pentru evaluarea nevoilor individuale ale copiluluivictimă, în conformitate cu modelul metodologic dezvoltat în cadrul proiectului Ascultă Copilul - Justiția Prietenoasă Copilului. 16. Trebuie stabilit dacă Direcțiile Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, instituțiile/structurile care se ocupă de protecția copilului, sunt autoritățile competente să efectueze evaluarea individuală potrivit art. 22 al Directivei 2012/29 care să asigure protecția victimelor și, în special, a copiilor victime, pe durata procedurii penale (cercetare prealabilă, anchetare sau proces). Scopul acestei evaluări este de a identifica nevoile specifice de protecție și de a stabili dacă și în ce măsură victimele ar putea beneficia de măsuri specifice de protecție. Nevoia de măsuri specifice de protecție pentru victimă este legată de riscul de victimizare secundară și repetată, de intimidare și răzbunare. Se prezumă că victimele-minori au nevoi de protecție specifică (a se vedea aliniatul 4, art. 22 al Directivei). Analizarea aspectelor practice ale desfășurării evaluării individuale a nevoilor copiilor victimă, potrivit Directivei 2012/29, respectiv: Evaluarea trebuie efectuată la prima ocazie disponibilă. În unele cazuri, este posibil ca victimele să nu poată oferi informații (spre exemplu, pot fi vătămate grav sau sunt copii foarte mici). În astfel de cazuri, un membru de familie, o rudă, un asistent social sau altă persoană calificată poate să ofere informații. Spre exemplu, și persoanele instabile din punct de vedere emoționale ar putea avea nevoie de mai mult timp sau de ajutorul unui profesionist. În cazul în care nu se poate efectua evaluarea individuală, practicienii pot căuta informații din alte surse, pentru a evalua riscurile imediate.
140
Partea 3 • Recomandări privind Înfiinţarea unui Sistem Integrat de Protecţie a Copiilor Victime ale Violenţei și/sau Infracţiunilor