superioară de comunicare cum stau lucrurile. Sînt siderat totodată că toate astea îmi trec prin gînd, da, asta înseamnă că gîndesc în timp ce. Da, deși, de la distanță, eram conștient de toate aceste lucruri. Doamne, ceo să mă fac dacă voi afla, dintr-o dată, totul? Da, ceea ce mă va afecta cel mai tare pe mine, sufletul, va fi desigur problema fundamentală, cea a comunicării cu sufletele inferioare, cu cele prevăzute temporar cu trupuri. Indiferent de ceea ce voi afla am știința interdicției că nu le voi putea contacta în mod direct, nu le voi putea relata pe îndelete ceea ce se întîmplă în creuzetul eternităţii, nu o să-i pot influența/ determina să accepte transformarea discontinuităţii fizice în continuitatea veșnică a unei forme lipsite de corp fizic. O să ajung să le bîntui creierele chinuite și mințile complicate în încercarea de a face transferul de informații. Da, îmi aduc aminte de pe vremea cînd încă existam în viața trupului meu – obs.: fusesem implantat bine mersi în trupul meu ca un cip, la nivelul tehnologiei anului 1957 –, cum, cu bietele simțuri ale bietelor mele organe cu care eram prevăzut am perceput, haotic, dar am perceput neîndoielnic asemenea semne, asemenea tumulturi informatice însă, mărturisesc, doar la nivel de sugestie). …și ochii încă vedeau și chiar păreau a spune ceva, ceva despre mine, cel care nu plecasem încă… …și mă refugiam jalnic, inevitabil, din trupul meu dureros…, da, continuam să mor… și abia dacă puteam urmări dezintegrarea mea… da, mai era nespus de puțin pînă-n viitor… …și mă fac una cu sufletul meu şi mă înalţ uşor, diafan, victorios, deasupra tuturor lucrurilor şi simţurilor, mă despart de ceea ce oamenii denumesc în general materie şi mă văd pe mine însumi, dedesupt, învins, zdrobit pe caldarîm. Contemplu terifiat, impresionat profund, cu un sentiment asemănător tristeții, meticulosul proces de transpunere a tuturor trăsăturilor sufletești în cele trupești. Da, habar nu avusesem înlăuntrul cui trăisem pînă atunci. Cîndva fusesem mîndru de corpul
meu, acum mă despărţeam de obiectul care fusesem, da, nu îmi imaginasem nicio dată că avusesem atîta nevoie de un corp pentru a exista. Trecuse o viață ca să mă pot obișnui cu tot felul de mine însumi și, iată, dintre toți acei din care fusesem alcătuit rămîneam acum cu mine celălalt scăpînd, ca să zic așa, de mine ăsta. Iar în dezastrul prin care treceam nu era nici o teamă, nici una din cele o mie și una de frici inventariate nu era, ci doar o incredibilă armonie între fiinţa care fusesem și ne-fiinţa care eram. Da, sufletul meu, de bunăseamă, se afla deja într-o lume, iar trupul meu, sau ceea ce mai rămăsese din el, într-o alta. Tocmai ne părăseam. Trupul a rămas amputat, mutilat, devastat – un adevărat abator al sufletului meu –, nemaiputînd lupta să-şi recapete vigoarea, fiorul, fluxul care îl pătrunsese, pînă nu demult, pînă în cele mai îndepărtate și mai sensibile terminații nervoase. Ce bine că nu trebuie să iau cu mine mizeria asta gălbejită, flască, sacul de lut, purtătorul de umbră, restul netrebnic, biodegradabil, al fiinţei mele. De altminteri, se pare că el, trupul, cuminte, ascultător, interpreta docil, fără greş, ireproşabil, scenariul care i se scrisese. Eu, doar eu, fără precauţii, mă ridic ca un fuior albastru de ceaţă, nu miam putut imagina vreodată că poţi să ieşi din tine atît de uşor, şi mă privesc cum zac acolo, inert, în carne şi în oase, cu capul lăsat pe o parte, moale, într-un unghi neverosimil, în felul acela teribil, îngrozitor… …mă învîrt o vreme aiurea, înnebunit, ca o pasăre în jurul cuibului pustiit, e incredibil, e de nedescris cum nu-mi mai aparţineam, mă mai privesc o dată, de undeva, de acolo de sus, din spaţiul nedefinit unde-am fost izgonit brutal, catapultat din colivia trupului inutil, care şi-a pierdut definitiv măreţia-i, pe care deja nu-l mai percep şi în care simt că nu am să mă mai întorc niciodată… …apoi universul avu un tremur tulbure, o încetinire generală a tuturor reflexelor. Ca și cum perfecțiunea ar fi ezitat și ar fi avut un moment de imperfecțiune…
(Din volumul Viaţa la a doua privire, fragment de roman)
64 ♦ Mişcarea literară