Soarele

Perioada neolitică ne oferă foarte multe dovezi ale cultului valorilor feminine cu toată pleiada care rezultă din această adulație: legătura cu orizontul întunecat al morții, cu pământurile, cu apa (în care se produce procesul germinativ), cu perioada nocturnă, lunară, toate reprezentate prin elemente grafice abstract-geometrice. Spre sfârșitul Neoliticului, asistăm la o instalare treptată a cultului solar, perioadă în care remarcăm că începe să fie adulate cerul, focul, lumina, diurnul, raționalul, bărbatul. Se pun acum bazele unei simbolistici solare care fac o tranzitare de la abstractizarea geometrică (disc solar, cerc, spirală, unghiuri și romburi — semne sinonime mișcării) la figurativul antropomorf, are loc o cristalizare a morfologiilor centriste și radiare în care cercul, rombul, crucea încep a fi prezente foarte puternic și dezvoltate tot mai mult, ajungând în timpul lui Neagoe Basarab la o adevărată apoteoză a soarelui (C. Prut citându-l pe P. Chihaia, 2012, p. 137).

Zeițe găsite într-un vas de lut, poziționate cardinal ceea ce denotă o viziune cosmogonică complexă, cultura Cucuteni, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Piatra Neamț Desen de pe un vas eneolitic cu imagine cosmogonică cu soarele, stelele și Coloana cerului tip brad (Pomul cosmic reflectat), după Ghe. Mardare Vas cucutenian cu simboluri cosmogonice, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Piatra Neamț

Soarele 13

Sanctuarul neolitic de la Parța prezintă două încăperi distincte — una dintre ele avea funcția de altar, aici fiind o statuie dublă, o reprezentare feminină lângă un taur. În cea de-a doua încăpere era zona unde se aduceau ofrandele. În peretele ce separa cele două încăperi exista un orificiu, iar pe masa de altar — un disc adiacent care simboliza Soarele și Luna. Lumina Soarelui care pătrundea prin acest orificiu doar la echinocțiul de primăvară se poziționa pe capul de taur al statuii monumentale, demonstrând rolul cultic, dar și pe cel de calendar al acestui sanctuar al culturii Vinča.

Apariția bărbatului-erou — vânător, capabil să omoare monștri și dușmani, apărător al cetății — a dus la apariția simbolului antropomorf solar cu care acesta se solidariza. La început, el realiza o vânătoare rituală într-o ambianță htoniană, în preajma pomului cu șarpele încolătăcit în jurul lui, realizând libații pentru a ajunge pe calea apei la strămoșul mitic. Ulterior, apar infuzii ale elementelor astrale, deoarece se remarcă o întâlnire între planul terestru și cel celest, așa cum vedem pe obiectele unde apar eroii-cavaleri danubieni, sub un cer populat de soare, luna și cei doi luceferi care despart ziua de noapte.

Populațiile neolitice urmate de geto-daci au fost sedentare, ele își construiau locuințe și cultivau pământul, de aceea cultul soarelui a fost aici foarte dezvoltat, cu mult mai mult decât la popoarele migratoare cu care s-au intersectat și de la care nu aveau cum să

1 Cavalerul trac, sec. IV î.Hr., Letnița, Bulgaria

Statuia de aproape 2 metri cu două siluete alipite, una cu cap de femeie, și alta cu cap de taur în cel mai vechi sanctuar din Europa, 7000 de ani vechime, Parța, Muzeul Național al Banatului, Timișoara

Aplică de argint cu rozetă solară formată din șase capete de cai, Găvani, Brăila, sec. IV î.Hr.