Coarnele berbecului

Personajele sub care făptura umană își ascunde adevăratul chip, în ritualuri ce ne vorbesc despre regăsirea spațiului originar și reînnoirea timpului și care au loc ciclic, la trecerea dintre ani, sunt berbecul, taurul sau cerbul. Întreaga esență simbolică a acestor animale este concentrată în coarne, prin acestea concretizându-se tot mai clar relația cornută-împărat-divinitate. Aceste animale care întrupează principiul fertilității sunt preluate în măștile ritualice ale sărbătorilor de iarnă, într-o perioadă în care principiul masculin, eroul bărbat-vânător-războinic, capătă tot mai mult teren (începând cu Epoca Bronzului), iar cornul de tip rithon este din ce în ce mai uzitat. Poate ar trebui să precizăm că aceleași reprezentări, mai devreme, în perioada neolitică, în fazele adoratorii ale zeiței mame, erau stilizări ale uterului feminin. V. Chirica și M. Văleanu (2008, p. 110) afirmă că „o posibilă interpretare a elementului cornut poate fi aceea că, la taur cât și la berbec, coarnele reprezintă un univers semi-închis, în centrul căruia se află Femeia ca Mare Divinitate a lumii cerești și pământești.”

Găsim acest simbol al berbecului și în altă ipostază, cea de sacrificiu, cum sunt reprezentările de pe coiful de paradă de la Coțofenești, fapt ce face trecerea spre mielul biblic sacrificat izbăvitor. Berbecul mai are o serie de valori sacre, cum ar fi unicitatea lui, care îl individualizează de turmă prin strălucirea coarnelor, prin inițiative premonitorii, prin virtuți protectoare sau prin modul în care supraviețuiește viforului și istoriei.

Coarne de berbec tânăr pe o ie Coarne de berbec ca simbol al fertilizării al femeii cu copii Coarne de berbec cu simbol al fertilizării țesut pe un brâu Coarnele berbecului matur (cu cap) pe o fotă Reprezentarea familiei cu copii pe un covor maramureșean

7 Cristian Istrătescu-Târgoviște (2003) face un studiu amănunțit al acestui simbol, coarnele berbecului, la care găsește varii interpretări, în funcție de grafismul său.

Coarnele berbecului tânăr (fără cap) pregătit de împerechere

Coarnele berbecului matur (cu cap), berbec-șef sau berbec-moș, ce trăiește de mult în sfera comunității și se contopește cu rădăcinile, cu vița moșilor.

Două coarne tinere alăturate, puse în opoziție, sugerează ideea de cuplare care va duce la perpetuarea comunității.

Coarnele de familie cu muguri sunt reprezentarea femeii însărcinate

Coarnele de familie cu cornițe noi sunt reprezentarea femeii împlinite cu copii

Coarnele de familie împlinită cu copii și nepoți simbolizează încheierea ciclului vieții.

Pristolnicul este semn al unirii cu moartea, cu strămoșii-moși

„Ne este clar că simbolul Coarnele Berbecului este emblema românului, și numai a lui, prin care, de-a lungul secolelor, s-a diferenţiat de alte seminţii și prin care s-a identificat și regăsit pe sine în orice moment” (C. Istrătescu-Târgoviște, 2003, p. 87).

Coarnele de familie fără cornițe noi, la care sunt adăugate niște turtițe (pâini ritualice numite și cotilituri), pot fi interpretate și ca Roată a focului în unele zone. Vedem iarăși un paralelism între cosmos și familie prin reprezentarea simbolică a soarelui / cerului (principiu masculin), ce cu căldură și prin precipitații ajută la rodirea recoltelor dintr-un pământ fertil (principiul feminin), aspect atât de necesar vieții, asemeni familiei cu copii, adică a unui neam împlinit.