VIAȚA ORAȘULUI

16 - 30 NOIEMBRIE

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

Mai ieri profitam de temperaturile ridicate pentru a mai sta câteva ore pe la terase pentru o baie de soare, iar acum în Piața Mare avem târg de Crăciun, cu brad și iluminat festiv. Suntem cu un picior în sezonul de iarnă, asta e clar! Asta înseamnă multe festivaluri, dar și târguri, concerte și spectacole de sezon. Viața orașului e agitată în această perioadă, iar ca să nu vă scape nimic, am pregătit o selecție a evenimentelor din perioada 16-30 noiembrie, aici, în paginile revistei, dar și pe zilesinopti.ro/ sibiu.

TÂRGUL DE CRĂCIUN

Până în 2 ianuarie 2023, Piața Mare e din nou gazda Târgului de Crăciun, ajuns la cea de-a XV-a ediție. În centrul orașului găsim 100 de căsuțe cu produse specifice de sezon și mâncare, roata panoramică, bradul înalt de 24 de metri care tronează în mijlocul pieței, patinoar, atelierul lui Moș Crăciun, trenulețul, caruselul, photocornere, proiecții pe fațadele clădirilor simbol ce înconjoară piața sau experiențe teatrale boutique, unde copiii pot asculta povești interesante. Pe scurt, Piața Mare a Sibiului e locul unde s-a instalat deja atmosfera autentică de Crăciun. Ediția din acest an a Târgului e organizată fără niciun fel de restricții. Organizatorii și-au propus să depășească edițiile anterioare pandemiei ca dimensiune, număr de expozanți, puncte de atracție și atmosferă.

Între 16 și 20 noiembrie, pe scena Filarmonicii de Stat Sibiu vor urca o serie de muzicieni din România și străinătate și vor oferi publicului o seară de operă, jam sesion contemporan și concerte simfonice în cadrul festivalului Minunata Muzică Nouă.

Spectacolul ce cuprinde 4 povești cu și despre copii din vremuri trecute pentru a pune în evidență evoluția în timp a condiției copilului, precum și dinamica relației copil-adult va avea 3 reprezentații la Teatrul Gong în zilele de 26 și 27 noiembrie. Manifestarea ce reunește anual cele mai bune ansambluri folclorice din țară și artiști de renume ai folclorului românes va avea loc în perioada 23-25 noiembrie, de la ora 18, în sala mare a Centrului Cultural ”Ion Besoiu”. În cadrul ediției cu numărul 24, Junii Sibiului vor prezenta spectacolul de teatru muzical coregrafic ”La Hanul lui Ghiță”. Festivalul va fi prezentat de vedeta TVR Iuliana Tudor. Preț bilet: 40 / 20 lei.

MINUNATA MUZICĂ NOUĂ FESTIVALUL NAȚIONAL DE FOLCLOR ”IOAN MACREA” ISTORIA COPILĂRIEI

WWW.BARBATIDESUCCES.RO

Cum ajunge un bărbat să cunoască succesul

Indiferent de subiect, topurile sunt făcute, de cele mai multe ori, pentru două lucruri: pentru a premia performanța, dar și pentru a descoperi o oarecare rețetă a succesului. Topul din acest an al celor mai de succes 10 bărbați din România ne poate învăța câteva lucruri importante despre masculinitate și reușită, dar și cum ajunge un bărbat să cunoască succesul, acel succes care-l face un exemplu pentru restul semenilor și care face ca numele să-i răsune altfel și să rămână imprimat în memoria colectivă.

În tot acest context, trebuie menționat că succesul nu are legătură cu norocul, nu e un gamble, iar asta o știu până și cei mai împătimiți jucători de poker. Succesul nici nu se întâmplă din senin, nu pică din cer și nu ține de alinierea planetelor - cine folosește expresia asta, o face doar pentru a evita răspunsurile mai complicate. Succesul nu se cumpără și nici nu se lasă moștenire. Deci, cum ajunge un bărbat (căci el e subiectul acestui top) să cunoască succesul? E destul de simplu, nu trebuie decât să ne uităm la cei 10 bărbați pe care i-au votat românii ca fiind cei mai de succes în 2022. Ei se împart în trei mari categorii: sportivi, artiști și oameni de afaceri. Deși pare că nu au nimic în comun (David Popovici cu Gheorghe Zamfir; Cărtărescu cu Hagi; Țiriac cu Smiley sau Dineș cu Rebengiuc), există un fir roșu care-i unește pe toți, o calitate pe care o împărtășesc și care le-a făcut cunoștință cu succesul: pasiunea. Determinarea, încrederea și încăpățânarea cu care și-au urmat pasiunea i-au transformat în ceea ce sunt astăzi: cei mai de succes bărbați din România. David Popovici n-a făcut niciun compromis, când a venit vorba de pasiunea sa: înotul. Cărtărescu nu a renunțat la scris pentru o meserie mai bănoasă. Iar Dineș a visat de mic să devină scriitor și când a pus mâna pe o carte despre limbajul de programare C++, s-a transformat în cel mai de succes scriitor de cod din România, cu o afacere evaluată acum la miliarde de dolari.

Așadar, topul nostru recunoaște încă o dată performanțele acestor 10 bărbați, dar ne dezvăluie și rețeta succesului: aceea de a-ți urmări pasiunea, chiar și atunci când ar fi mai ușor să renunți la ea și să o apuci pe o cale mai simplă. Nu există succes în absența pasiunii!

1David POPOVICI

LOCUL 1 / 56.751 PUNCTE NEW ENTRY

În topul de anul trecut, David Popovici nu a ocupat nicio poziție, asta și pentru că este foarte tânăr, iar cariera sa sportivă a explodat la propriu în 2022. Faptul că acum, la doar 18 ani, el ocupă prima poziție în topul celor mai de succes 10 bărbați din România, este o altă performanță pentru el. În niciun caz nu are averea lui Țiriac și nici cariera sportivă a lui Hagi, dar într-un scurt interval de timp, el a făcut ca lumea întreagă să-și întoarcă privirile admirativ și către steagul României, pe care David l-a purtat tot timpul cu mândrie.

David a început să practice înotul la recomandarea unui medic ortoped, pentru a-și corecta mici deformații ale coloanei vertebrale, iar în scurt timp, a realizat nu doar că se simte mai bine în apă decât cu picioarele pe pământ, dar și că este extrem de talentat. La 10 ani a cucerit primul său titlu național la înot. Acest lucru l-a încurajat și mai mult să urmeze performanța în cadrul acestui sport. Întâlnirea și începutul colaborării cu tehnicianul Adrian Rădulescu au reprezentat punctul din care au început să apară rezultatele remarcabile. După o serie de noi recorduri naționale stabilite la categoria sa de vârstă, în 2019, la Festivalul Olimpic al Tineretului European, de la Baku, a cucerit medalia de aur la 100 m liber, cu record național la categoriile de vârstă de 15, 16, 17 și 18 ani, și două de argint, la 50 și 200 m liber. Încă de atunci, rezultatele sale au intrat în atenția presei. Însă, în următorul an, din ce în ce mai multă lume începea să înțeleagă că Popovici era „copilul minune al natației mondiale.” La 16 ani, în 2020, a cucerit titlurile naționale de seniori la 100 și 200 m liber și 200 m mixt, iar în mai 2021, la Campionatele Europene de la Budapesta, în calificările probei de 100 m liber, a reușit să înoate sub baremul pentru Jocurile Olimpice Tokyo 2020 și și-a asigurat prezența în întrecerile olimpice din capitala niponă. Mai mult, înainte de participarea la Tokyo 2020, la Campionatele Europene rezervate juniorilor de la Roma, David a câștigat titlul mondial la 100 m liber cu un nou record mondial la juniori (47:30). A fost cel mai bun timp al anului, nu doar la juniori. Nu s-a lăsat îmbătat de acest succes, iar câteva zile mai târziu, s-a calificat în semifinalele probei de 200 m liber, tot cu record mondial. A terminat competiția cu patru medalii - trei de aur (50, 100, 200 m liber) și una de argint în proba de ștafetă 4 X 100 m liber cu echipa României, alături de Mihai Gergely, Ștefan Cozma și Patrick Dinu. Deja, presa internațională scria despre Popovici folosind titluri precum „Noua Torpilă” sau „Extraterestrul din bazin”. Însă, anul 2022 a fost cel magic pentru David Popovici. La 17 ani și 9 luni, când era încă junior, a uimit întreaga lume la Campionatele Mondiale de seniori, de la Budapesta. Acolo a devenit al doilea înotător din lume care a câștigat probele de 100 și 200 m liber la aceeași ediție a CM. Până la el, acest lucru s-a mai întâmplat doar o dată în istorie, în urmă cu jumătate de secol, când americanul Jim Montgomery a reușit această performanță la Belgrad.

Nu s-a oprit aici. Deși încă junior, la prima sa participare la Campionatele Mondiale de seniori a devenit primul înotător român care a cucerit aurul mondial la seniori și cel mai tânăr campion mondial din istoria natației. În finala de la 200 m liber a reușit cel de-al patrulea timp din istoria înotului mondial, un nou record la juniori. După ce s-a impus și în finala de la 100 m liber, a devenit primul înotător român din toate timpurile dublu campion mondial. Chiar și dacă s-ar fi oprit aici, ar fi fost suficient pentru a uimi lumea, dar la Campionatele Europene de seniori de la Roma a cucerit titlurile continentale atât la 100, cât și 200 m liber. Iar comentatorii au rămas stupefiați când au văzut timpul înregistrat în finala de la 100 m liber: 46,86 s - noul record mondial și european la seniori și juniori, noul record al competiției și al 4-lea cel mai bun timp din istorie la această probă. De asemenea, la 17 ani și aproape 10 luni, a devenit cel mai tânăr sportiv din lume care a coborât sub 47 de secunde la 100 m liber.

FOTO: David Popovici, Facebook

2

Daniel DINEȘ

LOCUL 2 / 41.418 PUNCTE MINUS 1 LOC

Anul trecut, miliardarul Daniel Dineș a strâns cele mai multe voturi și s-a clasat pe prima poziție în topul celor mai de succes bărbați din România. Acum, succesul fulminant al lui David Popovici a făcut ca „Șeful Boților” să coboare o poziție pe podium.

Dineș are 50 de ani și a devenit, întrun timp relativ scurt, cel mai bogat român din lume, cu o avere personală estimată de Forbes.com la 2,9 miliarde de dolari pe anul 2022, în scădere față de 2021, când estimarea publicației a fost de 6 miliarde de dolari. A reușit acest lucru prin muncă multă și dedicare, dar mai ales datorită viziunii pe care a avut-o. Compania pe care a fondat-o și pe care o conduce, UiPath, este primul „unicorn românesc” și se ocupă cu dezvoltarea de roboți software. De asemenea, este liderul mondial în tehnologie RPA – robotic process automation. Dineș s-a născut în Oneşti, într-o familie în care tatăl era inginer și mama profesoară. Ajuns în București după Revoluție, el a fost captivat de descoperirea limbajului de programare și a învățat de unul singur limbajul de programare C++, dintr-o carte pe care a împrumutat-o de la bibliotecă. A terminat Facultatea de Matematică-Informatică în 1997, iar în intervalul 2000-2005 a lucrat pentru Microsoft, în Seattle. Cu toate acestea, el se caracterizează ca un programator ok, în niciun caz strălucit, iar în interviuri, spune despre el că este un om care ia decizii bune cu informaţii puţine, o calitate ideală pentru un CEO. Întors în România, Dineș a fondat compania DeskOver, cu sediul într-un apartament din București. Aceasta avea să devină mai târziu UiPath, care a crescut treptat și a ajuns în prezent să valoreze peste 35 de miliarde de dolari, după listarea la bursa din State, la începutul lui 2021. Dacă în viitor, roboții vor ajunge să ne ajute în viața de zi cu zi, atunci, sigur va fi și datorită companiei UiPath, și lui Daniel Dineș.

FOTO: Daniel Dineș, Uipath Facebook

3

Victor REBENGIUC

LOCUL 3 / 31.246 PUNCTE

NEW ENTRY TOP 10

Deși în topul din 2021 au existat actori, Victor Rebengiuc nu s-a numărat printre aceștia. Însă, românii s-a grăbit să-l pună pe locul 3 în topul celor mai de succes bărbați din România din 2022, după ce actorul a anunțat că se retrage și că rolul tătălui din spectacolul cu același nume, de la Teatrul Bulandra, este ultimul pe care îl va mai juca, după o carieră de 67 de ani în teatru și film.

Victor Rebengiuc are acum 89 de ani și o carieră impresionantă, fiind cu siguranță unul dintre cei mai importanți oameni de teatru şi televiziune din istoria României. A debutat pe marele ecran în 1956, în lungmetrajul „Mândrie” (Marius Teodorescu), iar în 1964 a cucerit publicul cu rolul din „Pădurea spânzuraţilor” (regia Liviu Ciulei). Însă, rolul care s-a lipit cel mai bine de el a fost cel din „Moromeții” (Stere Gulea), din 1986. De-a lungul timpului, a interpretat peste 70 de roluri în filme, iar pe scenele teatrelor din România a dat viață altor peste 200 de personaje. Bineînțeles, pentru rolurile sale a strâns și numeroase premii, dintre care le amintim pe cele UNITER, în 2003, 2009, 2013, 2018, dar și premiile Gopo din 2011, 2014. De asemenea, pe 18 octombrie 2017, el a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler. Rebengiuc este iubit de români și pentru integritatea sa, deoarece în ciuda faptului că a fost confruntat cu campanii de recrutare înainte de 1989, el nu s-a alăturat niciodată Partidului Comunist Român. În timpul Revoluției Române, Rebengiuc și-a exprimat pentru prima oară mesajul său politic. Fiind prezent în clădirea Televiziunii Române, în acele momente memorabile, el a arătat spre cameră o rolă de hârtie igienică, îndemnând privitorii și membrii personalului din televiziune care au promovat cultul personalității lui Ceaușescu să se șteargă la gură. Și astăzi, chiar dacă aflat la o vârstă înaintată, el rămâne vocal la adresa necesității de a lupta cu corupția din societatea și politica românească.

FOTO: Victor Rebengiuc, facebook

4

Gheorghe HAGI

LOCUL 4 / 25.809 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

În 2021, Regele fotbalului românesc se afla pe locul 2 în topul celor mai de succes români, dar noile intrări au făcut ca și el să cadă două poziții. Chiar și așa, e greu de imaginat un astfel de top, indiferent de an, în care Hagi să nu ocupe o poziție fruntașă. Gheorghe Hagi nu este doar cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, dar e și unul dintre cei mai buni din întreaga istorie a sportului cu balonul rotund. În cei 57 de ani ai săi, Hagi a strâns o carieră marcată de momente memorabile, care au ridicat în picioare stadioane întregi și i-au făcut pe comentatorii sportivi săși piardă mințile.

Să ne amintim că Hagi a jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale, în 1990, 1994 (unde a fost numit în World Cup All-Star Team) și 1998, cât și în trei campionate europene, în 1984, 1996 și 2000. A avut 125 de prezențe pentru Naționala României, fiind al doilea după Dorinel Munteanu, și este pe prima poziție a marcatorilor (alături de Adrian Mutu), cu 35 de goluri. În noiembrie 2003 a fost numit de către Federația Română de Fotbal drept cel mai bun jucător al României din ultimii 50 de ani. În 2004 a fost numit de Pelé drept unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață, la o ceremonie de premiere a FIFA. De asemenea, Hagi este unul dintre puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona. Niciodată fotbalul românesc n-a arătat mai bine ca în perioadă în care Hagi a jucat în echipa națională. Și nu doar românii îi sunt recunoscători, de-a lungul timpului, mari personalități ale fotbalului, precum: Cruyff, Matthaus, Fatih Terim, Maradona, Michel Platini sau Eusebio, i-au adus elogii fotbalistului român, spunând despre el că „a creat fotbal”, „că i-a învățat fotbal pe turci” sau că a fost „unul dintre cei mai tehnici jucători din fotbalul european”. În lumina acestor lucruri, este evident de ce românii iubesc fotbalul atât de mult, pentru că l-au avut pe Hagi. Numele Hagi merge oricum mai departe, pentru că fiul său, Ianis Hagi, face deja senzație în Europa și se preconizează că va avea o traiectorie similară cu cea a tatălui.

FOTO: Gheorghe Hagi, facebook

5

Marcel IUREȘ

LOCUL 3 / 31.246 PUNCTE

NEW ENTRY TOP 10

Oaltă nouă intrare în topul din acest an o reprezintă actorul Marcel Iureș. Și el este unul dintre numele grele ale cinematografiei românești. Însă, spre deosebire de Rebengiuc, Iureș şi-a construit, de-a lungul anilor, o carieră actoricească atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Numele său se regăsește pe posterele mai multor producții cu nume grele de la Hollywood, precum: Bruce Willis, Tom Cruise, Brad Pitt, Johnny Depp, dar a avut schimburi de replici pe marele ecran și cu Morgan Freeman sau Antonio Banderas.

Marcel Iureş a debutat în teatru cu piesa „Menajeria de sticlă”, de Tennesse Williams, în rolul lui Tom, la Teatrul Naţional Cluj, unde a jucat în perioada 1978-1980. Ulterior a avut spectacole şi la Bulandra (19801992), Odeon (1992-1993) şi TNB. În paralel cu rolurile de pe scena teatrului, Marcel Iureş a reușit să dea viață unor personaje memorabile și în filme precum: „Punga cu libelule” (1980), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1983), „Sezonul pescăruşilor” (1985), „Domnişoara Aurica” (1986), „Somnul insulei” (1993), „Faimosul paparazzo” (1999) sau „Amen” (2002). Ascensiunea internaţională a lui Marcel Iureş a început după Revoluţie, cu turneul pentru spectacolul „Richard al III-lea” (în regia lui Mihai Măniuţiu), susţinut în Marea Britanie, în 1994. A urmat un mic rol în „Interviu cu un vampir”, alături de Tom Cruise şi Brad Pitt. Apoi, un alt rol episodic în „Misiune imposibilă”, dar şi trei roluri principale, în „Pacificatorul” (cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman), „Războiul lui Tom Hart” (cu Colin Farrell şi Bruce Willis) şi „Layer Cake” (cu Daniel Craig). În 1995, Marcel Iureș devine preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând astfel bazele primei scene independente de teatru din România, singurul teatru în producţiile căruia joacă cu regularitate. De asemenea, din 2004 Iureș este și președintele Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul.

FOTO: Marcel Iureș, facebook

6

Ion ȚIRIAC

LOCUL 6 / 22.970 PUNCTE MINUS 3 LOCURI

Cunoscut și drept Contele Dracula, în anii în care era activ ca jucător de tenis, Țiriac este în prezent unul dintre cei mai bogați foști sportivi din toate timpurile. El a fost, la un moment dat, și cel mai bogat român, iar în prezent, averea sa este estimată la 1,4 miliarde de dolari.

La cei 83 de ani ai săi, Ion Țiriac nu este doar unul dintre cei mai de succes afaceriști din România, dar are și o mare influență la nivel politic, nu doar local. Până să o ia pe calea afacerilor, Ion Țiriac a cucerit inimile românilor cu mult înainte să fie bogat. Puțini știu că între 1958 și 1964, el a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale. Abia apoi a devenit un jucător de tenis care s-a impus pe scena internațională. În 1970, el a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee, precum: Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Campionatului Mondial de tenis, São Paulo (1974) etc. Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între anii 1959 și 1978, disputând trei finale cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. În plus, din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman german de clasă mondială. Acum, noua generație îl cunoaște pe Ion Țiriac mai ales pentru numărul mare de firme pe care le deține în domeniul bancar, auto și al transporturilor. Alte lucruri interesante despre el sunt și că e primul român care a intrat în lista Forbes a miliardarilor lumii, dar și că deține o colecție impresionantă de mașini, cu peste 400 de modele, printre care se numără și mașina lui Al Capone sau Sammy Davis Jr.

FOTO: Ion Țiriac, topantreprenori.ro

7

Gheorghe ZAMFIR

LOCUL 7 / 17.630 PUNCTE

NEW ENTRY TOP 10

Dacă pe pozițiile anterioare am avut actori trecuți de prima tinerețe, pe poziția a 7-a a topului celor mai de succes bărbați din România îl avem pe Gheorghe Zamfir, care la cei 81 de ani ai săi continuă să uimească prin muzica sa.

Zamfir, supranumit și Regele naiului, este unul dintre marii muzicieni ai lumii, cu o carieră fabuloasă, ce se întinde pe mai bine de 55 de ani. În acest interval a compus peste 300 de lucrări, ce trec naiul prin toate stilurile, de la folcloric la simfonic. Este și cel mai de succes artist muzical român din toate timpurile, ale cărui reușite e greu de imaginat că vor fi prea curând egalate. Are peste 190 de albume înregistrate și peste 120 de milioane de albume vândute, iar turneele sale l-au purtat prin toată lumea. De asemenea, a câștigat 120 de discuri de aur și platină, fiind singurul artist european care a primit două discuri de aur în Statele Unite. Nu e de trecut cu vederea nici faptul că în anul 1982, după o carieră muzicală strălucitoare în plin comunism, Zamfir face gestul sfidător de a dedica un concert lui Dumnezeu. Autorităţile comuniste iau imediat decizia de a-l supune presiunilor, iar artistul se vede nevoit să plece în exil, la Paris. Patru ani mai târziu se naște în Canada, din relaţia cu Susan Nichols, unicul fiu: Emmanuel Teodor Zamfir. Și el a urmat o carieră muzicală și este baterist într-o formaţie rock din Montreal. Muzica genială a lui Zamfir a atras şi atenţia producătorilor de film de la Hollywood. De exemplu, Zamfir a fost invitat să realizeze coloana sonoră a unor pelicule renumite, precum: „Once Upon a Time in America” (alături de Ennio Morricone), „Karate Kid” sau „The Tall Blonde Man with One Black Shoe” (alături de Vladimir Cosma). Însă, Zamfir ar merită la un moment dat, și un film biografic, nu doar datorită reușitelor din cariera muzicală, dar și grație vieții colorate și zbucimate pe care a dus-o, presărată cu scandaluri și aventuri politice total neinspirate, ce au făcut deliciul tabloidelor.

FOTO: Gheorghe Zamfir, facebook

8

SMILEY

LOCUL 8 / 13.679 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

Oprește pe oricine pe străzile din România și pune-l să-ți numească un artist român de succes, iar Smiley se va număra printre primele opțiuni. Pe numele său real Andrei Tiberiu Maria, Smiley este unul dintre artiștii pop din România cu cea mai mare priză la public. Are 39 de ani, s-a născut în Pitești, iar numele de scenă l-a primit de la colegii din trupa Simplu, datorită atitudinii sale optimiste, care nu s-a schimbat deloc odată cu trecerea anilor. Popularitatea sa a crescut și mai mult în momentul în care a devenit tată, în 2021, un rol pe care l-a îmbrățișat public cu multă emoție.

După ce a făcut istorie alături de trupa Simplu, împreună cu care a lansat cinci albume premiate cu Discul de Aur, Smiley s-a îndreptat către o carieră solo, care a depășit-o, ca succes, pe cea a trupei care l-a lansat. A lansat cinci albume: „În lipsa mea” (2008), „Plec pe Marte” (2010), „Acasă” (2013), „Confesiune” (2017) și „Mai mult de-o viață” (2021). Smiley și-a asumat și rolul de producător și a contribuit la dezvoltarea a numeroase proiecte, care au ajuns numărul 1 pe piața muzicală (Soré, Feli, Cabron, Paul Damixie, Radio Killer, Alex Velea, Don Baxter, Dorian, Jazzy Jo). Pentru că și-a dorit dintotdeauna propria casă de producţie, în 2009 a apărut HaHaHa Production, una care este și în prezent printre cele mai de succes de pe piață, cu o echipă puternică de artişti şi producători talentaţi. Deloc de trecut cu vederea este și faptul că, de ani buni de zile, Smiley este implicat și în două dintre cele mai de succes formate de televiziune din România: „Românii au talent” (în calitate de co-prezentator) și „Vocea României” (în calitate de antrenor). De-a lungul timpului, artistul a fost implicat și în diferite producții cinematografice. A fost protagonist în serialul TV „Cu un pas înainte” şi a jucat în mai multe lungmetraje – „Un film Simplu”, „Nașa”, „#Selfie”, „#Selfie69”, „Legații” etc.

FOTO: Smiley, smiley.ro

9

Tudor CHIRILĂ

LOCUL 9 / 13.672 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

Și Tudor Chirilă a picat două poziții în topul din acest an, dar rămâne artistul cu un număr surprinzător de mare de fani și cu o priză la un public foarte divers, atât ca vârstă, dar și ca preferințe muzicale.

Chirilă s-a născut în București, pe 28 mai 1974, și este fiul actriței și regizoarei Iarina Demian și al regretatului gazetar sportiv Ioan Chirilă. Cariera artistică și-a început-o după ce a absolvit UNATC-ul, secția Actorie, în anul 1996. În aceeași perioadă ajunge și solistul formației Vama Veche, devenită un adevărat fenomen. Zece ani mai târziu, trupa se destramă, iar Tudor Chirilă, împreună cu Eugen Caminschi (chitară) pun bazele unui nou proiect muzical: VAMA. Alături de acesta cântă și în prezent, iar în anii de activitate a susținut de fiecare dată concerte în fața a mii de spectatori, pe scenele multor festivaluri importante, precum: Peninsula, BestFest, Cerbul de Aur, Folk You, Coke Live Festival, UNTOLD etc. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unora dintre cei mai importanți regizori români. Un episod important din cariera lui Chirilă îl reprezintă anul 2014, când devine al patrulea jurat la „Vocea României”, în cel de-al patrulea sezon. În primul lui sezon, Tudor Chirilă a câștigat concursul cu Tiberiu Albu, în al doilea sezon cu Cristina Bălan, iar în al treilea sezon cu Teodora Buciu, având astfel trei victorii consecutive ca antrenor, o premieră la Vocea României. Deloc de trecut cu vederea este și latura activistă a lui Tudor Chirilă, care și-a folosit celebritatea și popularitatea pentru a protesta împotriva nedreptăților din societatea românească. De-a lungul anilor, Chirilă s-a implicat activ în protestele Roșia Montană și Rezist și nu se teme să vorbească, cu fiecare ocazie, despre importanța luptei împotriva corupției și despre importanța reformării sistemului educațional. Mai mult, în piesele sale, el a inclus, nu de puține ori, mesaje de protest și revoltă, apreciate și preluate de fanii care preferă rebeliunea, în locul resemnării.

FOTO: Tudor Chirilă, facebook, credit: Tudor Cucu

10

Mircea CĂRTĂRESCU

LOCUL 10 / 11.909 PUNCTE NEW ENTRY TOP 10

Anul acesta, printre cei mai de succes bărbați din România a fost votat, pentru prima dată, și un scriitor. Mircea Cărtărescu este poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român. Pasiunea pentru scris, dar și talentul său literar incontestabil au făcut să fie unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români de după Revoluție, cu peste 30 de volume publicate și traduse în 23 de limbi. Printre cele mai populare cărți publicate de Cărtărescu, se numără „De ce iubim femeile” și „Frumoasele străine”. Acestea au cunoscut succesul la box-officeul literar, transformându-se în bestsellere ale editurii Humanitas, cea care-i publică toate cărțile și cu care scriitorul are un contract de exclusivitate.

Ce-i drept, există scriitori români care au reușit să-și vândă volumele în număr mai mare decât Mircea Cărtărescu, dar niciunul dintre aceștia nu se poate lăuda că numele lor este frecvent menționat pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură. Cărtărescu a fost propus oficial de două ori pentru această distincție, de către Uniunea Scriitorilor din România. De asemenea, cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Însă, volumele lui Cărtărescu au primit și foarte multe distincții internaționale, cum ar fi: Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană (2015), Premiul Leteo, Spania (2017), Prix Transfuge, Paris (2019), Premiul FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, Guadalajara (2022), pentru a enumera doar câteva. În vârstă de 66 de ani, Cărtărescu este și profesor universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere a Universității din București și este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc, nu doar un autor contemporan de succes. În afară de calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, Cărtărescu este și membru al PEN România.

FOTO: Mircea Cărtărescu, facebook

11. Andi Moisescu prezentator TV 12. Mircea Lucescu antrenor de fotbal 13. Stefan Bănică Jr. actor 14. Sebastian Stan actor 15. Zoltán Teszári om de afaceri 16. Dan Șucu om de afaceri 17. Frații Pavăl oameni de afaceri 18. Ilie Năstase tenismen/ om de afaceri 19. Pavel Bartoș actor/ prezentator TV 20. Alex Dima prezentator TV 21. Răzvan Exarhu om de radio 22. Dragoș Pătraru prezentator TV 23. Adrian Nartea actor 24. Marian Godină polițist/ influencer 25. Cătălin Botezatu creator de modă 26. Horia Brenciu cântăreț/ prezentator TV 27. Ștefan Mandachi om de afaceri 28. Mihai Bendeac actor 29. Andrei Pleșu scriitor 30. Florin Piersic actor 31. Dan Negru prezentator TV 32. Horia Tecău tenismen 33. Cabral prezentator TV 34. Mihai Bobonete actor/ stand-upper 35. Mihai Morar om de radio 36. Cătălin Măruță prezentator TV 37. Dani Oțil prezentator TV 38. Adrian Mutu antrenor fotbal 39. Marius Moga cântăreț/ compozitor 40. Dragoș Bucur actor 41. Dragoș Anastasiu om de afaceri 42. Mihai Șora filosof 43. Iulian Dascălu om de afaceri

44. Cosmin Nedelcu

(Micutzu) actor/ stand-upper 45. Radu Paraschivescu scriitor 46. Andi Vasluianu actor 47. Dorian Popa influencer 48. Șerban Pavlu actor 49. Virgil Ianțu cântăreț/ prezentator TV 50. Florin Talpeș om de afaceri

BĂRBAȚI DE SUCCES

Top Bărbați de Succes este o campanie Zile și Nopți, Rock Fm și NIVEA MEN.

Topul final a rezultat în urma voturilor online, pe site-ul www.barbatidesucces.ro Perioada de vot a fost 15 septembrie – 15 octombrie și, în total, au votat 2.879 de persoane.

Cum a fost realizat topul?

Fiecare persoană care a votat a avut posibilitatea să enumere 3 bărbați de succes din România. Locul 1 a primit 100 de puncte, locul 2 a primit 66 de puncte, iar locul 3 a primit 33 de puncte. Topul a rezultat prin adunarea numărului de puncte pentru fiecare nume nominalizat.

Rezultatele votului au fost certificate de firma de studii de piață Brandberry.

Brașov 1987 - de la filmul documentar la banda desenată

”A-ți cunoaște istoria este la fel de important în toate timpurile și pentru toți. În cazul nostru, este cam la fel de important ca medicamentul pe care trebuie să-l ia un om care a fost foarte bolnav, așa cum a ieșit societatea noastră din comunism, foarte bolnavă, și vrea să se facă bine, să-și depășească sechelele, să trăiască o viață normală. Sper că asta vrem”, declară LIVIU TOFAN, fost jurnalist la postul de radio Europa Liberă, mai întâi ca redactor de știri, apoi ca șef al serviciului de știri din 1980 și director adjunct al Departamentului Românesc. Revenit în România după înlăturarea regimului comunist, a înființat și condus până în 1994 redacția din București a Radio Europa Liberă. A realizat diverse producții TV. Din 2008 este directorul Institutului Român de Istorie Recentă.

Romanul grafic interactiv „Revolta anticomunistă de la Brașov, 15 noiembrie 1987”

va fi lansat în noiembrie 2022, la 35 de ani de la evenimentele din orașul de sub Tâmpa. Banda desenată se bazează pe filmul documentar „Brașov 1987. Doi ani prea devreme”, scris și regizat de Liviu Tofan. Revolta din noiembrie 1987 a fost cea mai mare mișcare de protest în istoria comunismului român. Au ieșit în stradă un număr estimat de 10.000 de oameni și s-a strigat pentru prima dată Jos Ceaușescu!

„La realizarea documentarului am apelat la un număr de desene care să ilustreze momente din povestirile martorilor la evenimentele din ’87, pentru a suplini și chiar a scoate în evidență lipsa de imagini din acele zile”, continuă Liviu Tofan. „Știam că Securitatea a făcut atunci sute de fotografii, folosite chiar în cadrul anchetei pentru identificarea participanților. Au dispărut toate, așa cum a dispărut, adică a fost făcut dispărut, întregul dosar al acelei anchete, care a vizat câteva sute de persoane. Ideea reconstituirii prin desene a fost a producătorului documentarului, Mihai Dragomir, care îl cunoștea pe Mihai I. Grăjdeanu și știa că ar putea să ne ajute cu o redare realistă a câtorva momente dramatice din film. Așa a și fost, și de aici și ideea unei benzi desenate. Presupun că lui Mihai I. Grăjdeanu i-a plăcut implicarea în proiectul filmului documentar și a înțeles relevanța istorică și dramatismul protestului de la Brașov. Cunoscând bine subiectul, el a avut ideea excelentă de a-și extinde creația asupra întregii narațiuni, cu un rezultat remarcabil, acest roman grafic interactiv. Ideea este mai mult decât bună, pentru că imaginea este mult mai atrăgătoare și mai expresivă decât textul, te atrage și te apropie imediat de poveste. Lucru valabil în special în cazul tinerilor și tocmai aici, benzile desenate pot juca un rol esențial în promovarea subiectelor istorice.

foto © M.C. Diaconu, FFIR

ANA BLANDIANA

- Sunteți, fără îndoială, una dintre puținele scriitoare care marchează un capitol de istorie literară românească. Care considerați că este locul literaturii scrise de femei în spațiul nostru cultural? Este literatura femeilor altceva decât cea sub semnătura unui bărbat? Ana Blandiana: Nu cred că între literatura scrisă de bărbați și cea scrisă de femei există deosebiri de esență. O analiză fără prejudecăți descoperă că, atunci când există, deosebirile țin de circumstanțe și chiar întrebarea tradițională legată de ele este una circumstanțială. Pentru că problema nu e că bărbații și femeile sunt deosebiți unii de alții, ci că scrisul, poezia mai ales, este și pentru unii și pentru alții, ceva de deasupra lor înșile. Țin minte cât de mirată am fost când Gelu Naum m-a întrebat o dată cum am avut curajul, fiind femeie, să așez în centrul romanului meu un personaj masculin, ca și când n-ar fi știut că Tolstoi a scris Ana Karenina, ca și când n-ar fi citit sute sau mii de romane cu personaje feminine scrise de bărbați. Poezia, asemenea adevărului ,face parte dintre acele puține substantive absolute care nu suportă adjective și determinări, iar faptul că în istoria literaturii există mai mulți bărbați decât femei, ca și faptul că în ultimele decenii numărul acestora din urmă a crescut exponențial, nu ține de literatură, ci de istorie, o istorie care a fost întotdeauna circumstanțială, determinată de împrejurări. - Există, în ceea ce vă privește, un anumit ritual al scrisului, o anumită profesionalizare? Ce s-a schimbat pe parcursul anilor? Când devine scrisul mai ușor și când mai dificil? Ana Blandiana: Toată viața am scris în valuri. Pe vremuri, când lucram într-o redacție, cam de două ori pe an îmi luam concediu fără plată și plecam de acasă (plecarea de acasă a fost întotdeauna o condiție a scrisului). Nu știam înainte de a pleca de acasă că voi fi în stare s-o fac, puteam să mă aleg doar cu o depresie, era ca într-un joc de noroc în care aproape întotdeauna câștigam. Mă duceam cum se duceau sfinții în pustie și, asemenea lor, intram în starea de grație pe care singurătatea și asceza o favorizau. Apoi după o săptămână, două, trei, după o lună cel mult totul se oprea. Pur și simplu nu-mi mai venea nimic în minte, ca și când s-ar fi închis un robinet, ca și când cel ce îmi șoptea cuvintele s-ar fi supărat și ar fi plecat, iar eu rămâneam nu cu sentimentul că s-a terminat o expediție de scris, ci că s-a terminat pentru totdeauna puterea mea de a scrie.

- Care sunt dezamăgirile, speranțele, tristețile, proiectele Anei Blandiana? Ana Blandiana: Dezamăgirea de a descoperi că tinerii sunt mai departe de cultură decât părinții lor; speranța că pagina scrisă – și citită indiferent pe ce suport – va rămâne în continuare o soluție;tristețea de a nu cunoaște oameni destul de inteligenți ca să fie buni. Cât despre proiecte, el a fost unul singur, același de când am învățat să scriu: acela de a încerca să formulez și să transmit și altora ceea ce am curajul, norocul și puterea să gândesc.

Interviul integral oferit de Ana Blandiana cu ocazia Colocviului Național Zilele Poeziei „Iustin Panța” ediția a XXI-a îl găsiți pe www.revista_euphorion.ro

E sau nu prea devreme?

De când au început pregătirile pentru sărbătorile de iarnă prin oraș, am început și eu să încarc story-uri pe Instagram cu diferite momente – primele ornamente aduse în centrul Sibiului, bradul, testele de lumini din Piața Mare. Iar cu fiecare poveste pusă, opiniile s-au înghesuit în mesajele mele. „E prea devreme”, „Își bat joc de noi”, „Ne fură toamna”, „Aceleași ornamente, nimic nou. Penibil” – sunt cele negative. Și tot stau de atunci să mă întreb, oare, de ce avem tendința, de cele mai multe ori, să pierdem din vedere pozitivul din lucrurile care ne înconjoară și alegem să vedem doar părțile negative? Vreți să vă spun ce am văzut eu odată cu primele ornamente de Crăciun din centrul orașului? Am văzut că, măcar aici, pregătirile se fac din timp, nu pe ultima sută de metri, pe genunchi. Mi-am văzut bucuria copilului interior care freamătă cu fiecare zi care mă apropie de sărbătoarea cea mai frumoasă din an. Am văzut că Primăria a ales anul acesta să mai salveze din bani, să nu epateze cu achiziții exorbitante, doar ca să fure ochii trecătorilor. Și tot ce am văzut mi-a plăcut. Inclusiv testele de lumini de zilele trecute și, da, chiar faptul că la 11 noiembrie s-a deschis târgul. Îmi place atmosfera pe care o dă orașului Târgul de Crăciun și faptul că pentru o perioadă (scurtă pentru mine) centrul Sibiulu miroase a alune caramelizate și vin fiert, iar totul în jur strălucește ca în basme. Tot ce îmi doresc este ca magia asta minunată a Crăciunului, anticiparea ei, luminile și parfumul să îi cuprindă pe toți cei care încearcă să fugă de ea. Să își păstreze în suflete frumusețea toamnei, pe care și eu o păstrez și de care, atenție, încă mă bucur, dar să găsească undeva acolo, în spatele peisajului colorat, fantezia și sensibilitatea care ne așteaptă după colț!

DAYANG UNDDIE PRINZESSIN DAYIN

nacheinemorientalischenMärchen,vonÉvaLábadi-Megyes

joi,24noiembrie,ora18:00

spectacolînlimbagermanăcusupratitrareînlimbaromână

PREISFÜRDIEMUSIKUNTERMALUNG; DEMKOMPONISTENCARITIBORVERLIEHEN

INTERNATIONALESANIMATIONSFESTIVAL„GULLIVER”, XXII,GALAŢI,2014

bileteonlinepewww.teatrulgong.ro

Memoria olfactivă

Acum vreo două săptămâni m-am plimbat pentru prima dată într-o pădure de eucalipt. În timp ce îmi filmam pașii, mi-am spus, pentru a nu știu câta oară în viață: „De ce nu pot filma și mirosul acestui loc?” Există nenumărate moduri de a-ți aminti diferite momente din viață. Dintre toate, memoria olfactivă poate cel mai bine să te transpună înapoi în timp, să te readucă exact în momentul în care ai trăit o anumită senzație, experiență sau sentiment. Psihologii spun că, în cazul anumitor indivizi, memoria olfactivă primează, iar ei sunt capabili să-ți aducă aminte exact nuanțele mirosului pe care l-au simțit și să le asocieze cu o pleiadă de stări și emoții. Sunt câteva mirosuri care mi-au rămas profund întipărite în memorie și pe care am ajuns să le consider definitorii pentru ideea de acasă și pentru anumite perioade. În Sibiu, Crăciunul meu miroase a nuci și caju pralinate (din Piața Mare), a turtă dulce și a sarmale. Tot în Sibiu, arta și cultura au mirosul cărților vechi (întâmplător, e și mirosul pe care îl asociez cu primul meu loc de muncă și cu adolescența). Pe lângă Sibiu, starea de bine miroase a pădure de brazi și pământ reavăn. Cunosc bine aceste mirosuri și, cumva, am nevoie de ele în existența mea de zi cu zi. Dacă nu aș fi descoperit și o altă dimensiune olfactivă a lumii, puteam foarte bine să rămân la ele. Dar atunci când călătorești, când ieși din spațiul tău de confort local, lingvistic și cultural, te lovești de alte mirosuri, ce esențializează în ele lumi întregi. Dacă simt miros de lavandă, văd cu ochii minții câmpurile din Provence. Dacă simt miros de eucalipt și dafin, sunt în pădurile din Madeira. Când gătesc cu cimbru, ajung direct în Creta. Și dacă simt mirosul bețigașelor parfumate, mă întorc în Bali. În mintea mea, sunt multe alte locuri olfactive. De-abia aștept să mai descopăr și altele.

Political Correctness

Un fenomen actual, transformat în comedie... „neagră, gri, roz”

Political Correctness (PC) sau Corectitudinea politică este o expresie ce are la bază ideea că oamenii trebuie să aibă grijă să nu se exprime sau să nu acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, să excludă sau să marginalizeze oameni dezavantajați social. Ca urmare a acestui fenomen, apărut în SUA și exacerbat apoi la nivel mondial, clasicele desene animate Peter Pan, Pisicile Aristrocrate și Dumbo au fost scoase din grila pentru copii, fiindcă promovează rasismul, iar titlul celebrei cărți Zece negri mititei, de Agatha Christie, a fost schimbat în Erau 10, din motive similare. Nici Albă ca Zăpada sau Frumoasa adormită nu au scăpat de vânătorii de corectitudine politică, care au cerut rescrierea acestor basme, întrucât eroinele sunt sărutate fără consimțământ - acest comportament fiind asociat cu mișcarea #metoo și cu agresiunea sexuală. În acest context a luat naștere și Political Correctness, de la Teatrul În Culise din Bucureşti, un spectacol al momentului, cu un umor acid și o puternică amprentă socială. Despre motivațiile de a aborda o astfel de temă, am stat de vorbă cu THEO HERGHELEGIU, autoarea piesei, care face parte dintre pionierii teatrului independent din România, în 1998 fondând TEATRUL INEXISTENT, prima și cea mai activă (la acea vreme) companie independentă din perioada postcomunistă din țară. Spectacolele scrise şi regizate de ea au reprezentat și reprezintă o adevărată declarație artistică de avangardă.

Interviu cu dramaturga Theo Herghelegiu

Political Correctness. De ce te pasionează subiectul și de ce l-ai ales ca temă de creație?

Păi, n-aș zice că e taman o pasiune aici, dar, da – este un subiect! Nu pasiune, deoarece nu fac parte din categoria activiștilor, ca să existe vreo implicare înfocată, ori vreo dăruire pentru cauză etc. Sunt doar un martor al fenomenului, ca marea majoritate dintre noi. Și, în această calitate, pot spune atât: nu mi se pare că lucrurile o iau în direcția bună. Consider că sunt multe (prea multe) excese, iar excesele și extremele, așa cum istoria a demostrat în multe rânduri, nu fac decât rău. Corectitudinea politică, în forma în care este ea promovată, impusă și aplicată azi, a devenit un exces dubios. Foarte dubios. Devine o idee care își iese din matcă și face ravagii sociale. De asemenea manifestări te ții departe. Subiectul – da, mă preocupă, în măsura în care îl percep, de multe ori, ca pe o cenzură, amintind dureros de cenzura comunistă, pe care am trăit-o și am urât-o douăzeci și doi de ani. Am citit mărturisiri ale unor personalități din cultură cărora le-au fost dinamitate carierele doar dintr-o interpretare răuvoitoare a unei afirmații sau dintr-o răstălmăcire țintit distructivă. Așa ceva, în ziua de azi? Grețos de injust.

Political Corectness (Teatrul în Culise)

Cum te afectează personal acest fenomen?

Încerc să nu-l las să mă afecteze prea tare. Cred în bun simț, cred în educație și în cei 7 ani de acasă, care ne obligă la respectul semenilor, indiferent de rasă, religie, opțiuni sexuale, gen, formă, culoare, greutate, înălțime etc. Nu cred în dictatura minorităților ori a raselor și nici în obligarea individului la reguli bizare și contorsionate, doar ca să recupărăm... ce?! Să îndreptăm... ce? Faptul că un văr de-al doilea al stră-străbunicului a avut sclavi? Corectezi o nedreptate comițând 1000 de alte nedreptăți?! Lucrurile nu se repară niciodată fiind vindicativ, radical și scandalagiu. Lucrurile se repară prin toleranță și prin educație corespunzătoare, iar această educație nu o faci trecând cu buldozerul peste repere și valori; nu o faci dărâmând statui și interzicând filme artistice, ci o faci cu inteligență și generozitate, diseminând ideea de OMENIE și încercând să elimini conflictele și să cultivi toleranța, înțelegerea, înțelepciunea, acceptarea. Din tot pachetul promoțional al acestui fenomen (cu puternic iz de bolșevism, de altfel) cel mai mult mă revoltă „direcția” cancel culture. Adică, pe românește, anularea culturală. Pe bune!?... Ce minte bolnavă ajunge până în punctul în care militează pentru interzicerea Simfoniei a V-a de Beethoven, ca fiind „elitistă, exclusivistă și susținătoare a supremației rasei albe” Ca să dau doar un singur exemplu, din multe, multe alte exemple. Asta mă afectează personal, adevărat. Mutilarea istoriei și a culturii. Asistăm la o demonstrație halucinantă de prostie și isterie.

Spre ce crezi că se îndreaptă lumea, dacă luăm în considerare amploarea pe care a luat-o acest fenomen?

Spre o contra-reacție puternică, părerea mea, și nu numai. În fapt, au și apărut, în mod firesc, unele contra-reacții substanțiale. Mai ales în artă, deoarece Arta încă beneficiază de avantajul de a fi liberă. Alt aspect este cel lingvistic; susținătorii mișcării vor în mod declarat să modifice limba, respectiv – semantica și vocabularul. Așa ceva nu se poate impune, decât într-o tiranie și nici atunci, pentru că apare imediat fenomenul subversivității, deci – NU! Limba este ceva viu; ceva dinamic și cu un sistem propriu de a evolua și de a se schimba, în funcție de o sumă de factori la scară mare: sociali, psihologici, culturali, economici ș.a.m.d. Limba nu e un boț de lut pe care pune oricine mâna, îl modelează după bunul plac, apoi îi obligă pe toți ceilalți să recunoască strâmbăciunea respectivă drept „noua limbă corectă”. Nu merge așa. Niciodată n-a funcționat. Este aberant și contra naturii însăși a limbii vorbite de către oameni; a limbajului articulat, ca mijloc de comunicare inteligentă între ființe evoluate. [...]

Political Corectness (Teatrul în Culise)

Citiţi interviul complet cu THEO HERGHELEGIU pe www.zilesinopti.ro