6 minute read
MUSICĂ NOUĂ
Ce ascultăm în noiembrie
Luna aceasta, rock-ul, pop-ul și folk-ul își dau întâlnire în cadrul unor lansări discografice cât se poate de originale. Dacă unii cantautori se întorc către cântecele ce le-au influențat adolescența, alții continuă să creeze muzică proprie, chiar și într-un spațiu muzical în care nu ei sunt cei care domină topurile. Îmbrățișăm, așadar, curioasa supremație a albumului în zona non-mainstream, chiar dacă am fi zis că single-urile câștigă din ce în ce mai mult teren.
Advertisement
Bruce Springsteen Only The Strong Survive
După extraordinarul succes al primului album de coveruri din cariera sa, We Shall Overcome: The Seeger Sessions, lansat în 2006 și primit cu entuziasm de critici și fani, Springsteen revine cu cel de-al doilea material de prelucrări ale hit-urilor R&B și soul ale anilor ’60 – ’70, cu un focus important pe moștenirea sonoră a casei de discuri Motown. Dacă ar fi să judecăm după single-ul Do I Love You (Indeed I Do), un cover al piesei interpretate de Frank Wilson în 1965, LP-ul pare că va reuși să ne introducă în peisajul american al orchestrațiilor luxuriante și al tobelor ritmate, reîmpachetate și servite pe tavă ascultătorului din 2022.
Nickelback Get Rollin’
Cea mai ,,detestată” trupă americană de rock (asta dacă ne luăm după miile de memeuri care inundă Internetul) lansează cel de-al zecelea album de studio, la cinci ani distanță de la precendentul material discografic, Feed The Machine. Deși a trecut ceva timp de când Nickelback dominau topurile cu hit-urile alt-rock, noul LP încearcă, totuși, readucerea la viață a Zeitgeist-ului începutului de mileniu, cu rezultate cel puțin interesante. Noul single, San Quentin, nu surprinde și nici nu dezamăgește, așa că nu ne rămâne decât să îi ascultăm pe aceiași Nickelback ai adolescenței, plini de nerv și linii melodice fredonabile.
Neil Young & Crazy Horse World Record
Avându-l pe copertă pe tatăl artistului, jurnalistul Scott Young, cel mai recent LP al cantautorului canadian este produs de legendarul Rick Rubin (producător al unor albume de referință ale pop-rock-ului, precum Californication sau Oral Fixation, vol.2), înregistrat și mixat pe casetă analog, gata să fie consumat cât se poate de oldschool. După spusele lui Young, albumul ne va prezenta o ,,combinație unică de instrumente”, total diferită față de precedentul efort discografic, Barn. Rămâne, așadar, să ascultăm cel de-al 42-lea (!) album de studio al neobositului Neil Young și să pornim într-o călătorie unde folk-ul se îmbină cu pop-ul și muzica rock.
Cadoul Corbului Troian, ALTERNOSFERA și noile ei forme Interviu cu MARCEL BOSTAN
Sunt sigură că recomandările de pe Spotify au plecat de la clasicul i-auzi, băi, cum e piesa asta! În fond, cea mai onestă formă de prietenie poate însemna împărțirea muzicii, pentru unii dintre noi. Așa am ajuns și eu să experimentez, din vorbă în vorbă, noul proiect al formaţiei ALTERNOSFERA, intitulat Theatroll | Corbul Troian, care promite a fi un cadou și nicidecum o capcană, precum s-ar putea înțelege. Și a livrat într-adevăr, un sound nou, redat cu ajutorul sensibilității unei orchestre, un suflu fresh, piese nemaiauzite live și o mai mare greutate în versuri. Discutând cu MARCEL BOSTAN, solistul trupei, am aflat că fanii Alternosfera au fost îngrijorător de cuminți anul acesta, așadar, urmează să primească în dar, în luna noiembrie, mai multe reprezentații Theatroll, în Timișoara, Sibiu, Brașov și o posibilă reîntoarcere în București, dar și....(inserați tobele) un album nemaiauzit.
Crezi că ați ajuns la o maturitate artistică odată cu acest performance cu orchestra? Am citit că, inițial, Alternosfera era formată din 11 muzicieni.
Povestea e că nu poți spune că ai ajuns neapărat la o maturitate artistică făcând un nou program și experimentând cu alte instrumente. Noi, din Alternosfera, să-i spunem așa, grupul creativ, noi suntem cu studii muzicale, adică nu suntem băieți care au învățat chitară undeva în curte sau cântând în diverse trupe, și noi mereu am fost foarte aproape de tot ce înseamnă muzică clasică. Eu, când eram mic, pe lângă faptul că ascultam Queen sau Nirvana, mai aveam și discuri cu Mozart și cu Bach. Taicămeu mi-a cumpărat primul casetofon cu disc în ’94, l-a adus din Germania și a adus un disc Pink Floyd și două Mozart. Habar n-avea nici de Pink Floyd și nici nu avea foarte mare tangență cu muzica, în general, așa i-au recomandat băieții care i-au vândut aparatul. Și noi ne știam ca trupă rock, dar ni se trăgea din copilărie povestea cu orchestra. Teoretic, am fi putut să facem mult mai devreme pasul ăsta spre așa un program, d-aia nici nu consider că putem să numim asta o maturitate, cumva. Motivele erau diverse, ba nu e timp, ba trebuie să conștientizăm exact ce vrem să obținem printr-un astfel de program și eu cred că acum e mai mult sau mai puțin legat de starea internă și starea psihologică, de faptul că ești gata să pășești pe scenă, că nu ai oameni care să stea în picioare și
să se miște sub beat-ul tobelor, iar tu ai un public care stă foarte focusat. Tu ești ca într-o palmă
pe o scenă de teatru, unde absolut totul este vizibil și nu ai cum să te ascunzi în spatele
luminilor, care sunt epileptice și îți accentuează anumite lucruri. Și e vorba de timp, noi chiar nu am vrut să facem un fel de outsource, cum fac majoritatea artiștilor, iau piesele, angajează pe cineva care știe să facă orchestrație de genul, cunoaște anatomia specifică fiecărui instrument și își face aranjamentele. Apoi, tu vii ca maimuțica, frumos, bine mersi, pe scenă, el a fluturat frumos din bagheta magică și toată lumea... înțelegi? Noi am mers pe altă cale, noi am mers, am studiat, am făcut o selecție de piese, am făcut orchestrația, am învățat să lucrăm pe voci, deci a fost și un proces autodidactic destul de interesant.
Cum v-aţi simțit lucrând pentru noul album?
Materialul nou este foarte ambițios, se scrie destul de complicat, destul de greu, fiindcă, dacă partea, ca să-i spun lirică și armoniile sunt făcute, păi, atunci, tot ce înseamnă experimentele cu sound-ul continuă. Eu atât de mult am săpat în zona de synth-uri, doar anul ăsta mi-am cumpărat șase synthuri, chestie care o să se simtă mult în materialul care vine curând. Eu cred că o să fie bine pentru publicul nostru și nu doar pentru el, o să fie o surpriză mare tot albumul, în sine, ce ne așteaptă. Noi,
Alternosfera. Theatroll. Corbul Troian. foto © Emil Stoica de fapt, am decis să pornim de la o piesă care este puțin, așa, în tranziție, adică să nu venim dintr-odată cu stress shock. Deci, undeva pe la al
treilea, al patrulea single care va fi lansat din noul album o să înceapă mica metamorfoză și migrația noastră, așa simțim acum.
Noi avem deja experiența de a ține concerte mari, am înțeles cum funcționează, pentru că noi suntem într-o combinație de schimb energetic între artist și public, noi am înțeles care sunt sentimentele pe care vrem să le provocăm, cu ce rămâi tu după ce pleci de la concert și asta ne-a ghidat foarte mult în elaborarea noului salt. [...]
