TEXT DE ANDREI POPOV
POP CULTURE MAGAZINE
POP-UP STORiEs
Secolul 21 este musical
Andrew Lloyd Webber și Glenn Close, Sunset Blvd (1971)
P
Andrew Lloyd Webber, Glenn Close, Billy Wilder și Alan Campbell - Seara de gală Sunset Boulevard 1994, Broadway
Ben Vereen, Jeff Fenholt, Yvonne Elliman "Jesus Christ Superstar" (1971) de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice
Andrew Lloyd Webber / Tim Rice (1971)
entru senzații, emoții, imagini, distracție, toate puternice și tari - pentru ele ne ducem să vedem un musical live, la teatru. Este ceea ce se spune și se crede în mod curent, teatrul muzical clădindu-și, de-a lungul timpului, faima de "mașină de vise în priză directă". Căci indiferent de câte ori ai vedea un film, totul va arăta exact la fel (mai puțin detaliile care ți-au scăpat); în schimb la teatru, spectacolul va fi întotdeauna diferit de la o seară la alta, chiar dacă piesa e aceeași. Se știe că oamenii își doresc să-și prelungească visul care le place. Doar că, în secolul 21, oamenii nu mai vor să viseze ca înainte... Vor să înțeleagă mai bine și oamenii și situațiile cu care se confruntă în viața de zi cu zi și, mai ales, să se înțeleagă pe sine, fără a merge neapărat la psiholog. Veți spune că asta a încercat întotdeauna teatrul de proză și aveți dreptate. Dar știți la fel de bine că teatrul "convențional" este perceput ca fiind elitist - nu multă lume merge de plăcere să vadă spectacole
www.zilesinopti.ro
pe al căror afiş scrie mare „dramă”. Nu e mai puţin adevărat că o bună parte din cei care evită drama vorbită se înghesuie să vadă o dramă muzicală. Dar nu la operă! Paradoxul e doar aparent. Teatrul de proză confruntă publicul în mod direct cu subiectul. Musicalul învelește tema delicată într-o convenție care nu-și ascunde artificialitatea, adaugă muzica, care face să reacționeze în primul rând afectul, PAGINA
17