PERFORMING ARTS

Alexandra Bălăşoiu

foto © Victor Vido

Realitatea augmentată a dansului contemporan

Dincolo de activitatea susţinută ca performer şi coregraf, Alexandra Bălăşoiu este implicată frecvent în proiecte de cercetare precum h.e.art – humans embodying art şi predă regulat cursuri de dans contemporan deopotrivă adulţilor şi copiilor în cadrul unor ateliere ca Playful/Speaking Body, Flowprints sau Mişcăm lumea. DANSTOPIC, cel mai recent proiect al artistei, conceput pentru mediul online, se anunţă a f o provocare de anvergură atât prin complexitatea abordării conceptuale, cu cele trei componente ale sale (Letters, Vlog şi VR Performance), cât şi prin necesarul de resurse implicate, umane, tehnologice şi, nu în ultimul rând, cel de... timp, întrucât durata materializării acestuia se întinde practic pe durata întregului an. Alexandra, după BLIP, platforma de Beatbox & Looping lansată în septembrie 2020, DANSTOPIC este al doilea mare proiect iniţiat

în pandemie de Indie

Box. Care este motorul acestei “cutii cu proiecte independente” pe care ai fondat-o cu cinci ani în urmă împreună cu Denis Bolborea? Ideea de independenţă a stat la baza întregului concept al Indie Box, ideea de a te poziţiona în procesele de cercetare şi producţie artistică pe care noi le facem undeva în afara unui traseu foarte clar sau a unor metode foarte concrete. Am căutat în permanenţă să găsim alte metode de

a cerceta în zona de dans

contemporan, alte metode de a ajunge la muzică, prin corp... Independent înseamnă felul în care îţi pui întrebările, felul în care te raportezi la ce vrei să afi. Nu ne bazăm pe o anumită tehnică a dansului contemporan ci mai degrabă am pornit de la experienţele noastre personale de performeri, pedagogi, coregraf, ş.a.m.d., şi-am structurat un concept de cursuri care pleacă de acolo.

Obiectivul declarat al DANSTOPIC este creşterea vizibilităţii dansului în mediul online dar în ce măsură proiectul este accesibil cu adevărat publicului larg şi nu e limitat la connoisseuri? Fiecare componentă a proiectului DANSTOPIC vorbește despre dans dintr-

un punct descărcat de așteptări, cunoștințe și teorie, așa că el

se adresează în primul rând publicului larg și nu neapărat

profesioniștilor. Deși vom întâlni pe parcurs stiluri, practici și metode bine defnite, vom citi și vom asculta profesioniști ai diverselor ramuri, fecare produs creat de noi va încerca în egală măsură să informeze și să creeze rezonanță la nivel personal. Ca și inițiator al acestor dialoguri, mă folosesc de pretextul specializării pentru a ajunge dincolo de ea. Întreb lucruri simple, adresate omului care dansează și nu profesionistului... îmi doresc să aduc în prim plan o multitudine de perspective personale

asupra acestui tip de activitate profund umană, care pare că

s-a distanțat de cotidian și că s-a încastrat în anumite contexte și convenții rigide precum scena, clubul sau competiția sportivă. Îmi doresc să vorbim și să mapăm invizibilul care dă naștere dansului, pentru a liniști incertitudinea și a-l aduce mai aproape de toți cei care au uitat să danseze sau au ajuns la convingerea că dansul nu e pentru ei. Sper că demersul nostru va contribui la o apropiere de dans pentru o parte din ei, că va reuși să sublinieze forța dansului în general și să clarifce măcar puțin imaginea despre dans contemporan.

Prima componentă din proiect afată în lucru prin ateliere de animaţie şi realitate augmentată este DANSTOPIC LETTERS, urmând ca din iunie, la începutul fecărei luni, să lansaţi online câte... o scrisoare despre dans. Publicul nu afă cine

foto © Andrei Gindac

Simona Dabija

sunt autorii celor 10 scrisori deschise în care sunt împărtăşite insight-uri dar ştie că aparţin colectivului artistic AREAL, deci spune-mi câte ceva despre colegii tăi de spaţiu coregrafc... ca să avem o idee la ce să ne aşteptăm. Toți cei care s-au avântat în acest dialog sunt prezențe

puternice din scena dansului

contemporan românesc, fecare unic și destul de specifc în felul în care se raportează la dans. Unii dintre ei fac parte din generația tânără de performeri, cei pe care îi vedeam aproape în toate spectacolele de dans, înainte de această oprire bruscă a activității, precum Simona Dabija, interpretă în producții Tangaj Dance, Linotip, Teatrelli, Odeon sau Circul Metropolitan de Stat. Alții sunt coregraf cu multă experiență pe care îi consider bogate surse de inspirație și dialog, oameni care

foto © Lavinia Pollak

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRA BĂLĂŞOIU pe www.zilesinopti.ro

au puterea de a declanșa procese de refecție și autocunoaștere în partenerii, colegii și studenții lor. Aici i-aș enumera pe cei trei codirectori artistici alături de care mi-am asumat de anul acesta conducerea spațiului fzic AREAL: Valentina de Piante, profesor universitar la secția de Coregrafe a UNATC și specialist în metoda Feldenkrais, Cosmin Manolescu, coregraf și manager cultural cu experiență de peste 20 de ani, și Cristina Lilienfeld, coregraf și performer. Schimbul acesta de scrisori pe care am avut privilegiul de a-l media și urmări pe măsură ce a luat naștere, a fost pentru mine un mod constant de (re)apropiere de colegii mei, de (re)ascultare și (re)poziționare. Chiar dacă scrisorile capturează momente specifce și, inevitabil, trecătoare, ale fecăruia dintre noi, cred că ele sunt o bună fereastră

spre acești ”creatori de

dans”, precum și un pod subiectiv de întâlnire cu ”celălalt”... cu publicul. [...]