ARTA ACTORULUI
INTERVIU DE IOAN BIG
Ca actriţă, te vezi forţată fiind să stai departe de scenă sau filmări şi aproape de casă. Cum traversezi o perioadă în care cultura s-a mutat în spaţiul virtual?
Nu mi-am pus problema fiindcă noi [protagoniştii] avem o imagine despre ce am făcut noi și o proiecție a ce vrem să reprezinte ceea ce am făcut dar, până la urmă, momentul adevărului vine când rulează filmul. Acolo e momentul adevărului, acolo îți dai seama cât de aproape sau de departe ești de realitate. E foarte delicată zona serialului pentru că serialul trebuie să lucreze cu niște tipologii puternice ca el să aibă impact pe termen lung la spectator. Tipologii puternice, fără să fie caricaturale... ei, aici mi se pare că e challengeul unui serial. Filmul de artă lucrează cu niște tușe mai ascunse, e mai fluid conturul personajului, spectatorul deduce foarte mult - cu cât spectatorul este lăsat mai mult să facă el conturul cu atât este mai apreciată opera de artă -, ori în serial, ca el să aibă impact la un public mai mare decât al filmului, trebuie să existe niște personaje pregnante și cred că aici apare de multe ori pericolul, ca pregnantul să se confunde cu caricatura. Sigur că se poate și așa dar îți trebuie un anume curaj și o anume stilistică pe care, până la urmă, o dă regizorul. Guy Ritchie, de exemplu, ar face caricatură, dar el îți dă de la început datele astea. Ori serialul nostru nu e despre asta. Aici sunt create niște tipologii din scriitură. www.zilesinopti.ro
Medeea Marinescu, FOTO © Adi Marineci - Bani negri (pentru zile albe)
Nu ți-ai pus problema că Evelina s-ar putea chiar să ajungă să funcționeze ca model pentru o o parte dintre spectatoare?
Vreau să-ţi spun că și eu trec prin stări foarte contradictorii, am momente de furie, am momente de depresie, am momente de atacuri de panică. Din vară am început să fac atacuri de panică - îmi pleca inima în gât stând pur şi simplu pe pat - şi atunci m-am forțat să mă duc la TIFF, că la TIFF s-au vizionat primele două episoade [din Bani negri]. Nu eram sigură că mă duc, cu pandemia, dar m-am forțat, a trebuit să ies pentru că altfel simţeam că o să înnebunesc. Șiam făcut foarte bine că am ieșit atunci. Faptul că acum nu e stare de urgență și e doar stare de alertă, pentru mine e fix același lucru. Pentru mine lumea e la fel de închisă. Într-o zi stătusem 2-3 zile în casă și mă uitasem la televizor - că și asta e o problemă - și când am ieșit pe stradă am fost șocată pentru că m-am dus până în Piața Victoriei pe jos și mi-am dat seama că lumea merge înainte. Fără mine dar merge. Și atunci, știi, începe nebunia, încep stările contradictorii, pentru că îţi spui așa: ‚Nu ești indispensabil, fără tine se poate.’ [...] Citiţi interviul complet cu MEDEEA MARINESCU pe www.zilesinopti.ro PAGINA
37