ZIARUL VALENII / 39

GÂNGURI PENTRU O PLANETÃ CURATÃ

CAPITALISMUL DEMOCRATIC Abundenþa de produse din magazine dupã ceva ani de lipsuri a fãcut sã credem cã am fost invadaþi de câinii cu covrigi în coadã; mai mult, dãdeam drumul la robinete pentru a nu pierde momentul în care pe acestea începeau sã curgã laptele ºi mierea.

Societatea noastrã se confruntã zilnic cu probleme de mediu, pentru cã, de cele mai multe ori OMUL a uitat sã traiascã în armonie cu natura.

V

pagina pagina 37

pagina pagina 37 Ziarul Vãii Teleajenului

ÃLENii

FONDATOR: GHEORGHE BURDUJAN

ISSN: 2068 - 0252 / Nr. 39, DECEMBRIE, 2011

www.valenii.wordpress.com

COLECTIVUL REDACÞIEI ZIARULUI VÃLENII UREAZÃ TUTUROR CITITORILOR PUBLICAÞIEI NOASTRE UN SINCER ªI CÃLDUROS

EDIT ORIAL

GHEORGHE BURDUJAN

NU VOI ÎNCETA SÃ VORBESC DESPRE TEAMÃ

T

eama este cea mai jalnicã stare a fiinþei umane. Frica te înjoseºte în faþa propriei tale conºtiinþe.

Frica este definitã în DEX ca o stare de adâncã neliniºte ºi tulburare, provocatã de un pericol real sau imaginar; lipsã de curaj, teamã.

Frica atacã demnitatea în esenþa ei, frica te face sã taci, sã tãinuieºti adevãrul, sã ascunzi, sã treci nepãsãtor pe lângã o nedreptate care þi se face þie sau altuia, sã inventezi scenarii apocaliptice, sã crezi cã toate forþele rãului sunt îndreptate asupra ta, sã duci o viaþã de iepure, sã te ascunzi în vãgãuni existenþiale, sã aplauzi atunci când nu e nimic de aplaudat, sã faci din normalitate un fapt excepþional doar pentru a fi pe placul ºefului sau a unui factor de decizie în comunitate. Teama de a nu pierde privilegii, închipuite sau reale, te face sã-þi trãdezi prietenii, sã nu te þii de cuvânt, sã amâni hotãrâri, sã nu semnezi, sã nu îþi asumi responsabilitãþi, sã renunþi, în final, la condiþia de om.

Am cunoscut, în Vãlenii de Munte (ºi nu numai aici) oameni de o valoare excepþionalã care mi-au destãinuit lucruri de interes public, dar care nu sunt dispuºi sã le rosteascã cu voce tare. Pentru cã au copii care trebuie sã obþinã o slujbã la stat, pentru cã au nevoie de Primãrie, pentru cã le e mai dragã liniºtea, o liniºte plinã de compromisuri. ªi mai jalnici sunt aceia cãrora le e fricã de vecinãtatea unui om vertical. Nu încerc sã le descifrez resorturile ce-i fac pe aceºtia sã-ºi construiascã viaþa astfel, dar nu pot sã-i înþeleg, nicidecum sã le accept atitudinea.

Ei nu vor ºti niciodatã ce înseamnã sã fii cuprins de lumina binefãcãtoare a valorilor umane, preponderent pozitive! Pentru cã le e fricã!

1 LEU

LA MULÞI ANI! DECEMBRIE LA VÃLENII DE MUNTE Constantin IONIÞÃ Cetãþenii noºtri se duc sã munceascã peste graniþe ºi cei mai mulþi acceptã sã munceascã altceva decât s-au pregãtit profesional, pentru supravieþuire.

ÎN EXCLUSIVITATE Citiþi în paginele 4 ºi 5 un interviu cu domnul

DEPUTAT MIHAI CRISTIAN APOSTOLACHE

pagina pagina 32

paginele 4 ºi 5

ZIARUL NOSTRU NU DUCE UN RÃZBOI PERSONAL CU ADMINISTRAÞIA, CI APÃRÃ INTERESELE CETÃÞENILOR! Pentru cã cititorii noºtri sunt mai deºtepþi decât noi, nu am sã consum spaþiu re-punând pe tapet o idee care este mai mult decât evidentã: ziarul VÃLENII, nu duce un rãzboi personal cu admnistraþia publicã localã sau cu primarul în funcþie, Mircea Niþu.

pagina pagina 33

2 Actualitate

DECEMBRIE LA VĂLENII DE MUNTE

N

icolae Iorga sub titlul Gânduri şi Sfaturi ale unui om ca oricare altul - apărută în 1905 spune: ,,când doi oameni au aceeaşi idee, aceasta înseamnă că nu e nici a unuia, ci a întregii societăţi în care trăiesc". Dacă în cele de mai jos vă regăsiţi propriile gânduri mă simt răsplătit din plin că am făcut acest articol.

O femeie simplă de la ţară a cărei înfăţişare de bunică aducea în mod izbitor cu imaginea Maicii Domnului din Biserica SF. Ioan din Văleni mi-a spus într-una din zilele copilăriei că viaţa este o continuă şi mare datorie. Pentru că eram copil şi nu prea înţelegeam totul bine am depus aceste cuvinte într-un sertar al memoriei. Acum am anii potriviţi să deschid acest sertar.

Avem datorii faţă de propria persoană, faţă de famile, faţă de comunitatea în care suntem cetăţeni, faţă de ţară, dar avem datorii faţă de cei de dinaintea noastră şi mai ales faţă de cei ce ne urmează. Datoriile oamenilor vin din poziţia lor de prim rang între fiinţele ce populează pământul, ca fiinţe raţionale şi răspunzătoare de viitorul vieţii pe planetă. Sunt şi datorii materiale, dar cele morale sunt fantastic de ample şi cu siguranţă primordiale.

Un copil se naşte. Braţele părinţilor îl sprijină, societatea joacă un rol important în educaţie, în sănătatea şi devenirea pruncului om mare. Pentru toate acestea omul are datorii ce se cer onorate.

Recunoştinţa faţă de părinţi cere zilnic (,,cine mai are pă-

S

i iar vine Moş Crăciun fără emoţia lui scandinavă şi sania trasă de reni. Nu ţine cont de viaţa bântuită de criză şi de moravuri lumeşti, ci de candoarea copiilor care aş-

rinţi pe pământ") să ştim dacă sunt sănătoşi, dacă au cele de trebuinţă, dacă sunt trişti sau speriaţi. Câţi dintre noi ştiu dacă pensia sau venitul părinţilor le acoperă nevoile lunare?

Sărăcia şi şomajul duc prea des la disperare. Oamenii au multă trebuinţă de credinţă şi speranţă pentru a aduce în viaţa lor o cât de mică schimbare în bine. Această ,,cât de mică schimbare" cu cât mai mulţi o vor face, precum picăturile de apă antrenează valul, într-o zi (cât mai curând) spre surprinderea unora va fi o adevărată schimbare. Va deveni un fapt, va fi vizibilă. Cei ce aşteaptă binele din afara lor, pe lângâ faptul că l-ar putea mult şi bine aştepta, sunt lipsiţi de putere şi voinţă. Ei trebuie să ştie să ceară ajutor, după cum Biblia ne învaţă. Fiecare om îşi va găsi ceva de făcut dacă va păstra speranţa, îşi va înfrânge îndoielile din suflet şi va accepta condiţiile mediului economic în care trăim - condiţiile existente în piaţa muncii.

Cetăţenii noştri se duc să muncească peste graniţe şi cei mai mulţi acceptă să muncească altceva decât s-au pregătit profesional, pentru supravieţuire. În lumea de azi schimbarea este regula, dar mediul de pregătire profesională (nu se ştie precis în sarcina cui trebuie să fie) este costisitor, greoi. Întrebarea este de ce nu fac compromisul acesta în ţară, chiar dacă sunt plătiţi necorespunzător aspiraţiilor, dar cel puţin nu-şi vor mai lăsa în urmă copiii, uitaţi uneori în grija unor rude sau bunici vârstnici şi lipsiţi de autoritate.

Unii cred că se gândesc că este aceasta o soluţie provizorie a cărei durată nu o cunosc. Copiii îşi caută prieteni şi uneori nu-i găsesc pe cei buni, sau pur şi simplu nu se mai duc la şcoală. Consecinţele sunt nenumărate şi negative. Copilul lipsit de educaţie şi îndrumare este însingurat şi lipsit de exemplul propriilor părinţi.

teaptă miracolul.

Vremurile sunt tulburi şi el ştie asta, dincolo de luminile mult prea generoase cu care administraţiile au împopoţonat oraşele, chiar din primele zile ale lui decembrie. Se apropie bilanţul unui an şi de multe ori românii îşi declară nemulţumirea şi neîncrederea în politicieni şi în instituţiile statului. Îi îngrijorează nesocotinţa cu care sunt aruncaţi bani publici pe stelele ce luminează sfidător străzile neasfaltate, "tăierile" de salarii, indemnizaţiile, impozi-

Copiii ce-şi caută de muncă în afara ţării sunt cei ce-şi văd viaţa ca pe o competiţie ce trebuie câştigată şi nu găsesc în ţară drumurile deschise progresului şi prosperităţii. Traiul decent, locuri de muncă pentru care s-au pregătit, recunoaşterea meritelor profesionale personale, răsplata muncii competente, perspectiva bună a viitorului sunt lucruri care nu aşteaptă în viaţa unui om. Pot continua enumerarea bunătăţilor ce ne aşteaptă peste graniţe, dar... Ştim cu toţii câtă durere, ce sacrificii sunt în toate aceste cazuri şi pentru cei ce pleacă şi pentru cei ce rămân (părinţi ce nu ştiu dacă îşi vor revedea copiii, copii ce nu ştiu când îşi vor revedea părinţii). Ne încărcăm de vinovăţii ce n-ar trebui să existe.

Pentru a schimba acest lucru merită să adunăm toată priceperea, energia, talentul oamenilor ce nu şi-au anesteziat sentimentele în bunăstarea izolată a unor situaţii materiale mulţumitoare şi temporare.

Crearea de locuri de muncă într-o ţară cu bogăţii naturale ca a noastră este o misiune de prim rang a celor care conduc societatea, de fapt servesc cetăţeanul care-i plăteşte pentru asta. Statul nu are soluţii în privinţa locurilor de muncă şi nu poate spune decât: plecaţi unde puteţi fiecare şi câştigaţi-vă traiul.

Doar proprietatea nu-i suficientă ca premiză a bunăstării.

Este nevoie de muncă, legalitate, transparenţă în administraţie, dreptate egală pentru toţi în justiţie şi nu în ultimul rând patriotism. Dezvoltarea oricărei iniţiative private poate crea un loc de muncă cel puţin, iar dacă nu ne vom păcăli singuri vom recunoaşte importanţa acestui fapt.

Guvernanţii actuali doresc să fie, iar eu cred că poate fi, singura guvernare în măsură să ducă în următorii ani până la capăt măsurile de punere în mişcare a economiei ţării.

Prin ceea ce a făcut până

acum, cu o minimă onestitate, putem recunoaşte măsurile dureroase luate în economie, pentru a vindeca un organism poate prea îmbuibat cu consumuri exagerate, de mărfuri luate uşor pe credit, în parte, de bunuri ce nu sunt de minimă decenţă şi necesitate.

Puţini dintre noi am ştiut cum se trăieşte în libertatea din capitalism şi ne-am încasat în ultimii doi ani lecţia, seduşi de abundenţa mărfurilor din import şi victimă a foamei specifice generate de ani mulţi de privaţiuni din comunism. Vom dovedi că fiinţa naţională este vie şi are puterea să supravieţuiască ieşind mai puternică şi din această actuală criză în virtutea faptului că ce nu te doboară te întăreşte.

Ne vom întoarce cu mai multă înţelegere a lucrurilor asupra valorilor de bază ale societăţii.

Unde te poţi îndrepta când ai nevoie de ajutor? Întâi la familie. În cei peste douăzeci de ani de când românii au trăit în libertate, primiţi în rândul naţiunilor libere dar şi integraţi în lumea europeană, familia ca entitate a devenit tot mai slăbită în atributele sale. Statul social se doreşte a acoperi problemele existenţiale ce decurg din destrămarea familiei, ca urmare a dezvoltării lumii moderne şi evoluţiei relaţiilor interumane tot mai superficiale, paradoxal creşterii comunicării prin tot mai multă tehnologie. Statul să ofere ajutor mamelor ce-şi cresc singure copiii, să ajute taţii ce aduc singurul venit în familie, să asigure sănătatea populaţiei la un nivel rezonabil, să asigure educaţia de calitate a generaţiilor şi pe întreg parcursul vieţii active a cetăţenilor, să susţină pensionarii care la anii grei ai vârstelor mari au tot mai multe nevoi ş.a.m.d.

O ţară săracă ce încă îşi caută ieşirea din convalescenţa de după comunism nu poate îndeplini la nivel mulţumitor atributul de stat social. Din acest

VINE CRĂCIUNUL tările de pensii, ordonanţele... Îşi fac griji până şi pentru electoratul infantil, adunat în jurul bradului şi sedus mult prea uşor de Moşul cu acadele şi haină roşie. Şi încrederea celor mari poate fi cumpărată ieftin cu o pungă de zahăr, mălai sau cu promisiuni. Moşul vine prea des şi mereu de la o vreme încoace şi lasă, crenguţe de brad, rate la bănci, fetiţe cu chibrituri, jocuri de culise, anaforă feliată, iubire la promoţie.

Este suspicios de darnic şi ademeneşte pe rând pe cel mic şi pe cel mare. ,,Să fim mai buni, mai drepţi, mai iubitori”. Scrie pe toate gardurile, pe toate afişele, pe bannere, prin autobuze ,,Vine Crăciunul!” - aşa am auzit în biserică, la TV, pe stradă, prin magazine. ,,Să fim fericiţi, să mergem să profităm de super-ofertele de sărbători” Şi el cum să fie?

Dacă am crede în minuni, am putea spera că de această dată o să fie altfel:

considerent se naşte soluţia întăririi ideii familiei în mentalul societăţii noastre. Pentru acest desiderat vom cere ajutorul bisericii şi celor ce prin cuvântul Domnului vorbesc oamenilor. Las deschisă calea unor dezbateri viitoare la care vă chem pe dvs. cetăţenii oraşului să participaţi.

Când au nevoie de ajutor, câţi dintre noi se duc la preot şi în comunitatea religioasă de care aparţin să ceară sprijin şi ajutor? Asta în cazul fericit în care nu i-a atins ateismul propovăduit de comunişti în anii de tristă amintire (cu sigure intenţii de înstrăinare a indivizilor pentru a fi mai lesne manipulaţi). Nu mai putem vorbi unii cu alţii din pricina ,,surdităţii". Problemele personale, sentimentul singurătăţii şi nepăsarea generală ne copleşesc uneori că nu mai vrem să ieşim din case, convinşi că nimănui nu-i pasă.

Oare ne mai putem întâlni la biserică, de sărbători şi duminica sau suntem condamnaţi să ne găsim la bar (birt, bodegă, cârciumă, berărie, pizzerie, restaurant, tavernă, etc.) să socializăm în faţa paharelor şi tămâieri cu fum de ţigări?

Singurătatea ne însoţeşte apoi în propriile case, din păcate uneori în propriile familii, în faţa propriilor televizoare care ne toarnă în urechi otrăvuri de care nu ne mai putem apăra.

Biserica va găsi resursele să-şi regândească căile de a fi pentru oameni un sprijin lesne accesibil, un ajutor la nevoie, un catalizator de ajutorare creştină în condiţii de maximă transparenţă, cu vocaţia pe care mulţi preoţi o au.

Vă urez, în prag de sărbători, tuturor cetăţenilor din Vălenii de Munte, un sfârşit de an cu pace în suflet, iubire în case, respect pentru viaţă, credinţă în cuget, sănătate şi prosperitate în 2012!

Ec. Constantin IONIŢĂ de cuvânt, cu ţinere de minte, fără droguri uşoare.

Un pic de normalitate, respect şi decenţă ar putea aduce măcar din când în când, în traista aia mare, inutilă şi mincinoasă. Am prefera o punguţă cu doi bani care să fie ai noştri.

Cât despre lapte şi miere...

Sau e criză până şi în ţara lui? ,,Vine Crăciunul” aşa am auzit pe la TV, pe stradă, prin magazine… Şi o să treacă, fiindcă aşa sunt toate trecătoare.

"Deschide uşa creştine...”

Prof. Camelia NEAGU

3 Actualitate

GALA PREMIILOR VALEA TELEAJENULUI ( EDIŢIA I - VĂLENII DE MUNTE) traţie, oameni de afaceri, producători, reprezentanţi ai societăţii civile. Sunteţi oameni extraordinari cu care această zonă se mândreşte şi încă o dată vă mulţumesc şi felicitări pentru tot ceea ce faceţi în activitatea dumneavoastră.

Vreau ca astfel de proiecte să fie continuate, deşi depindem foarte mult de resursele pe care le avem la dispoziţie.

Dar, iată, cu resurse puţine am reuşit să iniţiem un eveniment naţional, am reuşit să Luni, 19 decembrie 2011, în există în această zonă. aducem la expoziţia de la sala mare a Casei de Cultură Dumneavoastră, cei prezenţi Parlamentul României câţiva din Vălenii de Munte, înceîn această sală, sunteţi oameni miniştri de seamă ai României pând cu ora 18, a avut loc care aţi avut rezultate în care s-au angajat că vor spriediţia I a Galei Premiilor diverse domenii de activitate jini dezvoltarea acestei zone, Valea Teleajenului, un proiect şi v-aţi adus o contribuţie aşa cum de altfel au făcut-o în iniţiat de Domnul Deputat importantă la dezvoltarea ultimul timp, pentru că am Mihai Apostolache şi de acestei zone şi pentru acest avut grijă ca de fiecare dată să Asociaţia Pentru Dezvoltare lucru ţin să vă mulţumesc. le aduc aminte că în Prahova, Locală Valea Teleajenului.

Practic, de aici a pornit pe lângă Valea Prahovei, Festivitatea decernării pre- ideea acestui proiect, proiect există şi Valea Teleajenului, o miilor a debutat cu un proiniţiat de Asociaţia Pentru zonă extraordinar de frugram de colinde, muzică şi Dezvoltarea Locală Valea moasă atât din punctul de dansuri populare susţinut de Teleajenului şi Cabinetul meu vedere al resurselor naturale, Ansamblul Folcloric “Floarea parlamentar. Am încercat să dar şi din punctul de vedere al de Garofiţă” din Măneciu. aduc laolaltă, în această sală şi bogăţiei spirituale şi umane S-au acordat premii pentru în această seară oameni de care beneficiază această administraţie, pentru sociedeosebiţi, oameni din unităţile minunată zonă. tate civilă, pentru profesori şi de învăţământ, din adminisÎncercăm în această seară elevi, pentru oameni de afasă vă oferim câte un premiu, ceri, toţi din zona Văii mai mult simbolic, prin care Teleajenului. să vă arătăm că chiar vă respectăm şi că chiar apreCUVÂNTUL DOMNULUI ciem ceea ce faceţi. Sunt DEPUTAT MIHAI bucuros că am reuşit să CRISTIAN APOSTOLACHE: aducem aici oameni deosebiţi din diverse medii ale societăţii “Cu această activitate am şi sunt convins că numai în vrut să încercăm să proacest mod zona Văii movăm tot ceea ce este mai Teleajenului se va dezvolta, bun pe Valea Teleajenului, prin forţa spirituală şi umană începând cu produsele pe care dumneavoastră o tradiţionale şi continuând cu, reprezentaţi. să-i spun, resursa umană, Cred că este momentul să extrem de valoroasă care ne unim cu toţii eforturile

pentru a duce cât mai departe proiectul de modernizare a acestei zone, pentru că bătăliile de natură politică sau de orice altă natură nu fac altceva decât să inducă tensiuni în societate şi nicidecum să unească oameni. Cred că mai mult ca oricând este nevoie de unitate, de a găsi cele mai bune idei constructive şi acele idei, indiferent de unde vin, să fie susţinute de noi toţi.

Vă mulţumesc şi vă doresc LA MULŢI ANI!” CUVÂNTUL DOMNULUI PRIMAR MIRCEA NIŢU “Apreciez pe cei care au organizat această manifestaţie. Apreciez faptul că aţi venit în număr atât de mare la acest eveniment, apreciez pe cei care au contribuit în anul 2011 la progesul Oraşului Vălenii de Munte şi nu numai... Vă urez LA MULŢI ANI! şi 2012 să fie un an mai bun”.

CUVÂNTUL DOAMNEI GABRIELA DESPAN, DIRECTOR LA GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU:

“Atât eu cât şi colegii mei, aflaţi astăzi aici, ne simţim onoraţi de faptul că nu am fost uitaţi. Suntem alături de orice acţiune care are darul de a promova Valea Teleajenului. Îi mulţumim Domnului Deputat Mihai Apostolache pentru întregul sprijin acordat Grupului Şcolar Măneciu şi sperăm în continuare într-o colaborare la fel de bună ca şi până acum atât cu şcoala noastră de la Măneciu Ungureni, cât şi cu întreaga comunitate locală. Mulţumim foarte mult şi sărbători fericite!”

CUVÂNTUL DOMNULUI VASILE COMAN, DIRECTOR LA COLEGIUL “NICOLAE IORGA” DIN VĂLENII DE MUNTE “Mulţumesc foarte mult pentru aprecierea făcută de Domnul Deputat Mihai Apostolache, mulţumesc foarte mult celor prezenţi astăzi, elevi şi profesori şi promitem că vom dezvolta această Vale a Teleajenului şi cu ajutorul celor tineri.

Mulţumesc!”

ZIARUL NOSTRU NU DUCE UN RĂZBOI PERSONAL CU ADMINISTRAŢIA, CI APĂRĂ INTERESELE CETĂŢENILOR, FIIND O PUBLICAŢIE DE ATITUDINE CIVICĂ.

Pentru că cititorii noştri sunt mai deştepţi decât noi, nu am să consum spaţiu re-punând pe tapet o idee care este mai mult decât evidentă: ziarul VĂLENII, nu duce un război personal cu admnistraţia publică locală sau cu primarul în funcţie, Mircea Niţu. Noi nu am făcut şi nu facem altceva decât să apărăm interesele cetăţenilor informându-i despre lucrurile care nu merg bine şi care, în opinia noastră, ar trebui să fie remediate, fie în oraşul Vălenii de Munte, fie în orice altă localitate din zona Văii Teleajenului.

Suntem o publicaţie de atitu-

dine civică şi nu ne poate fi indiferentă cheltuirea banului public, la acumularea căruia contribuie toţi cetăţenii plătitori de taxe şi impozite.

Ne bucură să constatăm că administraţia publică locală, inclusiv domnul primar Mircea Niţu, nu au rămas indiferenţi la sugestiile şi propunerile noastre, au ţinut cont de ele şi, în mare măsură, le-au şi pus în practică.

Astfel, la sesizările noastre, Primăria a început să acorde o mai mare importanţă periferiei oraşului, nu doar centrului, au fost înlocuite coşurile de gunoi stradale pe strada Ştefan cel

Mare, s-au luat măsuri pentru eradicarea zonei de comerţ cu maşini second-hand din faţa Muzeului “Nicolae Iorga”, s-au împrejmuit parcurile de joacă pentru copii, s-a trecut la executarea unei toalete publice, chiar dacă la dimensiuni exagerate şi la costuri uriaşe, pe un amplasament inadecvat estetic şi funcţional (ceea ce noi nu ne-am dorit), s-a acordat atenţie (la insistenţele noastre repetate) Sălii de Sport de la Grupul Şcolar Agromontan “Romeo Constantinescu” (şi nu doar celei de la SAM), s-a remediat marcajul stradal din centrul oraşului (magazinul

Lidl - incorect amplasat), s-a renunţat, se pare, la discriminarea pe criterii etnice (vezi rromii din cartierul Valea Gardului) şi pe criterii de origine natală a elevilor (elevi de la ţară - elevi de la oraş), s-a renunţat la vânzarea imobilului din Str. George Enescu nr. 36 A (către un destinatar precis), s-a trecut la îngrijirea cimitirului din oraş (tot la sesizarea noastră), în sfârşit s-au organizat, după ani de critică şi insistenţă asiduă, Serbările Toamnei - Festivalul Ţuicii la Vălenii de Munte în Piaţa Centrală a oraşului fapt care a fost, conform părerilor unanim

exprimate, o reuşită deplină!

Păcat că Iulia Mărgăritescu a transformat acest festival într-un prilej personal de campanie electorală. Încă nu a reuşit administraţia să respecte Legea şi să aplice HCL Nr. 22 din 31.03.2005, să rezolve problema cerşetorilor şi a câinilor maidanezi, a iluminatului stradal, mai ales dimineaţa când merg copiii la şcoală etc. etc. Noi ne vom continua atitudinea de apărători ai intereselor cetăţenilor şi vom aduce la cunoştinţa opiniei publice orice lucru care merge prost.

Gh. BURDUJAN

4

INTERVIU

REALITATEA VĂLENEANĂ ESTE O IMAGINE CARE NU AŞTEAPTĂ RETUŞURI COSMETICE, CI MAI DEGRABĂ ABILITARE DIN NOU (INTERVIU CU DOMNUL CONSTANTIN IONIŢĂ, PREŞEDINTE AL PDL - VĂLENII DE MUNTE )

Reporter: Stimate domnule Constantin Ioniţă, sunteţi actualul preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat Liberal - Vălenii de Munte. Când s-a produs această schimbare în biografia dumneavoastră?

Un eveniment personal remarcabil în plan politic la reprezentat ziua de 17 noiembrie a.c. când am fost ales preşedintele Organizaţiei Partidului Democrat Liberal Vălenii de Munte. Propunerea a venit din partea dl. Deputat Apostolache Mihai al Colegiului 5, PDL - Văleni de a cărui apreciere pozitivă m-am simţit onorat.

Schimbarea statutului politic o consider o noua provocare în viaţa mea şi vă asigur că m-am pregătit să-i dau curs canalizându-mi întreaga energie şi pricepere, condus fiind de cele mai altruiste intenţii. Implicarea mea politică are ca fundament convingerea că se pot face multe lucruri bune pentru cetăţenii acestui oraş în care am văzut lumina zilei şi pe care îl iubesc. Am încredere că aşa cum am reuşit în viaţa personală, iar cei din localitate mă cunosc şi mă apreciază, aşa voi reuşi şi în consolidarea partidului care m-a promovat.

Odată cu alegerea dumneavoastră ca preşedinte, aţi devenit alt om? Mai greu abordabil? V-aţi detaşat de viaţa cotidiană a conlocuitorilor dumneavoastră sau dimpotrivă, aţi coborât mai atent şi mai adânc în realitatea comunităţii vălenene?

Odată cu alegerea mea ca preşedinte al Organizaţiei PDL - Vălenii de Munte am devenit un om politic cu mai multă responsabilitate, alături

de care fiecare dintre colegii mei să se simtă confortabil, onorabil şi cu multă încredere că efortul personal al fiecăruia nu trece neobservat şi neapreciat în contextul dorinţei comune de a face bine celor de lângă noi, neangajaţi politic.

Cetăţenii localităţii noastre nu vor fi dezamăgiţi în legătură cu deschiderea mea de a le asculta părerile, problemele personale sau aşteptările lor. Sunt sigur că principala lor preocupare este locul de muncă şi ziua de mâine, viitorul copiilor, sănătatea, siguranţa de orice natură.

Acestea au fost şi priorităţile mele personale ca simplu cetăţean şi acest lucru nu poate fi uitat. Punctul de plecare în construcţia unei societăţi prospere este de la dreapta şi acest lucru sper să-l demonstrăm, cei din organizaţie, că poate fi făcut şi pentru Văleni.

Cum se vede această realitate de pe poziţia pe care vă aflaţi acum, ca preşedinte al Organizaţiei PDL - Vălenii de Munte?

Realitatea valeneană, cum o numiţi bine dvs., este o imagine care nu aşteaptă retuşuri cosmetice, ci mai degrabă abilitare din nou, construcţii de infrastructură ce pot fi argumente în faţa unor potenţiali investitori.

Aceştia vor fi cei care aduc locuri de muncă pentru cetăţenii oraşului şi satelor limitrofe. În urmărirea acestei idei va trebui regândit modul în care învăţământul local se adaptează noilor cerinţe ale pieţei muncii în oraş.

Sunt sigur că pe subiecte de genul realităţii oraşului şi cum poate fi regândit viitorul urbei, Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Vălenii de Munte al cărei preşedinte sunt astăzi va elabora idei constructive în Programul ce-l va promova în viitoarea campanie electorală atât la alegerile locale cât şi la cele generale.

Ce speraţi să realizaţi din această nouă perspectivă?

Dar până la alegeri mai avem răgaz, timp în care

intenţionăm să consolidăm organizaţia noastră.

Acest lucru se va putea realiza cu multă disponibilitate pentru dialog cu cetăţenii din toate mediile, cu transparenţă de intenţii, ca fiind primul pas pentru înţelegerea ideilor promovate de partidul nostru.

Este necesar să admitem că trăim într-o lume care taxează lipsa de performanţă în toate domeniile, ceva asemănător cu selecţia naturală. În acelaşi timp natura noastră de fiinţe responsabile, cu precepte umane şi creştine nu ne permite să uităm de cei aflaţi în necazuri şi neputinţă.

Speranţa mea cea mai de preţ este să reuşim să convingem tinerii că pot să-şi construiască viitorul în mod direct, prin implicarea majoră în politică şi să nu lase pe cei mai în vârstă să hotărască pentru ei. Asta pentru că ei au cel mai mult de pierdut şi cel mai mult de câştigat.

Doresc deasemeni să văd că femeile se fac ascultate în politică, pentru că ele poartă greul acestei lumi, pentru că ele ştiu cel mai bine ce nevoi au familiile lor, începând cu copiii şi terminând cu cei mai în vârstă. Percepţia realităţii cred că este mai ascuţită la doamnele noastre.

Cu o astfel de construcţie de oameni, care doresc să aducă un suflu nou în organizaţia PDL - Văleni, avem interes deschis să câştigăm alegerile locale şi generale în anul viitor, pentru a avea ocazia să punem în fapt ideile constructive ce se vor însuma în viitorul Program de campanie.

Cum simt membrii de partid faptul ca dumneavoastră aţi venit la conducerea organizaţiei locale PDL? Ce schimbări structurale au avut loc în organizaţie?

Colegii mei de partid mă cunosc mai bine şi-mi face plăcere să vă spun că şi-au arătat satisfacţia în privinţa alegerii mele în fruntea organizaţiei. Voi căuta să-mi folosesc întreaga înţelepciune a anilor în care am fost manager în societăţile pe care leam construit şi condus, până în clipa în care copiii mei au preluat conducerea acestora.

Sper să nu-i dezamăgesc pe

cei ce cred în mine.

Din data alegerii mele în funcţia de preşedinte al PDL Vălenii de Munte şi până în acest moment, împreună cu colegii de partid şi sprijiniţi permanent de dl. Deputat Apostolache Mihai am revăzut şi consolidat structura organizaţiei pe secţii de votare, am înfiinţat organizaţia de tineret cu structura aferentă şi am participat la înfiinţarea organizaţiei de femei a Colegiului 5.

La alegerile locale ce vor avea loc în anul care urmează, 2012, veţi candida la vreo funcţie în administraţia publică locală?

La alegerile locale din 2012 doresc să candidez la funcţia de Primar al oraşului şi sper ca sprijinit de colegi şi cetăţenii oraşului natal, să câştig dreptul de a ocupa această demnitate. Funcţia de Primar va fi puternică şi eficientă, în condiţiile în care vom câştiga cât mai mulţi consilieri în Consiliul Local, având astfel majoritate în luarea deciziilor. Voi avea pârghiile necesare pentru a transforma în fapt proiectele

noastre.

Am experienţă în materie de Consiliu Local din vremea cât am fost consilier şi pregătirea mea pentru funcţia de primar o fac încă de pe acum.

O contribuţie majoră în abordarea statutului şi atribuţiilor Primarului o are dl. Deputat Apostolache Mihai în lucrarea de doctorat pe care a susţinut-o recent la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti şi care aduce în discuţie tocmai aceste atribute în lumina legilor existente.

Ce mesaj transmiteţi locuitorilor acestui oraş şi tuturor cititorilor noştri?

Acum la încheierea anului 2011, conştient că pentru mulţi dintre concetăţenii mei a fost poate cel mai dificil an al vieţii, doresc să le aduc un îndemn la speranţă şi urările mele, ale colegilor din Partidul Democrat Liberal - Vălenii de Munte, de prosperitate şi sănătate! Să dea Domnul un an mai bun 2012!

Vă mulţumesc pentru timpul acordat acestui interviu. Şi eu vă mulţumesc!

5

INTERVIU

MI-AR PLĂCEA CA ÎN ACEST ORAŞ SĂ EXISTE O ŞOSEA DE CENTURĂ PENTRU FLUIDIZAREA TRAFICULUI CU ATÂT MAI MULT CU CÂT NE

AFLĂM PE RUTA BRAŞOV-SĂCELE-CHEIA-PLOIEŞTI (INTERVIU CU DOMNUL BOGDAN OŢELEA, INGINER LA SC SIMDATA TOPSERV SRL ) femeia care mi-a dăruit cel mai minunat lucru din viaţa mea, o fetiţă pe nume Antonia.

Locuiesc în oraşul Vălenii de Munte de când m-am născut şi până în prezent.

Ce şcoli aţi făcut şi pe unde le-aţi terminat?

Nu sunt mulţi tinerii întreprinzători în oraşul Vălenii de Munte. Dintre cei foarte puţini o notă distinctă o face domnul Bogdan Oţelea, pe care l-am cunoscut într-o zi de sâmbătă, în biroul domniei sale, preocupat de soluţionarea problemelor ce se cereau a fi musai rezolvate.

Un tânăr onest, în care simţi că pulsează rigoarea disciplinei, cu respect pentru tot ceea ce-l înconjoară şi, mai ales, cu foarte mult bun-simţ şi modestie în tot ceea ce face şi gândeşte.

I-am luat un interviu pentru a-l face cunoscut tinerei generaţii vălenene, pentru că el poate fi (de ce nu?) un model al reuşitei în planul socio-profesional.

Reporter: Stimate domnule Bogdan Oţelea, după cum aţi observat, prima mea întrebare este invariabilă: cine sunteţi dumneavoastră?

Numele meu este Oţelea Bogdan-Andrei. Sunt născut în comuna Bălţeşti, pe data de 13 august 1982 - până acum ziua de 13 mi-a purtat noroc, sper ca şi în viitor să pot afirma acelaşi lucru.

Părinţii mei, Viorel şi Elena sunt cei care mi-au îndrumat paşii, m-au învăţat să discern între bine şi rău, să iau decizii înţelepte, să mă respect şi să respect pe cei din jurul meu, să fiu om. Sunt căsătorit cu

Am absolvit Colegiul “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, clasa de matematică informatică, în anul 2001, apoi am absolvit cursurile Facultăţii de Management în cadrul Universităţii Spiru Haret - Braşov, în anul 2007 şi, ulterior, cursurile Facultăţii de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului - specializarea cadastru şi topografie în cadrul Unversităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară - Bucureşti, în anul 2010. În prezent lucrez la firma de cadastru şi topografie SC SIMDATA TOPSERV SRL, în Vălenii de Munte, având funcţia de inginer.

În ce constă activitatea pe care o desfăşuraţi în cadrul acestei societăţi comerciale?

lucrez în cadrul firmei, foarte multe informaţii utile pentru a-mi desfăşura activitatea cât mai corect. Îmi place job-ul pe care-l practic deoarece nu există monotonie, efectuez atât lucrări de teren, cât şi prelucrarea datelor şi cu fiecare documentaţie pe care o finalizez învăţ alte lucruri noi. Mam confruntat cu destul de multe probleme în întocmirea documentaţiilor: neconcordanţe între situaţia din teren şi cea din acte, probleme de drept civil şi altele. În viitor mi-aş dori să mă perfecţionez şi să devin şi expert judiciar.

Aparatura cu care lucrăm este performantă şi ne înlesneşte munca foarte mult.

Ce părere aveţi dumneavostră despre situaţia generală a României de azi? În ceea ce priveşte contextul socio-politic-economic, consider ca tranzităm o perioadă extrem de dificilă, atât la nivel naţional, cât şi la nivel mondial. În România, situaţia este foarte greu de gestionat şi oricine ar fi la putere are o povară extrem de grea, deci ar fi bine să venim cu propuneri şi idei practice şi să evităm a critica. Sunt rezervat în privinţa viitorului, dar generaţia mea sper să dea dovadă de echilibru şi iniţiativa, de putere de muncă, de onestitate.

Activitatea mea constă în prestarea următoarelor servicii: lucrări de cadastru şi intabulare pentru apartamente, case, terenuri intravilane şi extravilane; dezmemRealitatea înconjurăbrări, parcelări şi/sau lotizări toare cu realizările şi nerede terenuri intravilane şi alizările ei, vă satisface? extravilane; comasări şi/sau alipiri de terenuri sau parcele; realizare planuri topografice de situaţie în format analogic şi digital; ridicări topografice necesare executării proiectelor diverselor investiţii (construcţii, amenajări, restructurări); ridicări topografice necesare executării proiectelor diverselor investiţii (construcţii, amenajări, restructurări); consultanţă tehnică de specialitate.

Aţi avut un model, un mentor în viaţă?

Mentor mi-a fost D-l inginer Tătaru Ion, patronul firmei, cel care mi-a transmis de-a lungul celor 6 ani, de când

Sunt mândru că locuiesc într-un oraş ca Vălenii de Munte. Spun asta pentru că este un oraş în care nu mi-ar fi frică să-mi cresc copilul, există grădiniţe şi scoli în care îşi desfăşoară activitatea cadre didactice demne de respect, este un oraş curat, îngrijit, cu suficiente spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, cu oameni respectuoşi.

Mi-ar plăcea ca în acest oraş să existe o şosea de centură pentru fluidizarea traficului, cu atât mai mult cu cât ne aflăm pe ruta Braşov-SăceleCheia-Ploieşti.

De asemenea, mi-aş dori înfiinţarea unor asociaţii şi cluburi în care copiii şi adolescenţii să aibă posibilitatea să-şi dezvolte creativitatea, imaginaţia, să-şi petreacă timpul liber practicând un sport, să înveţe să cânte la un instrument muzical; construirea unei baze sportive complexe la care să aibă acces atât cei din oraş, cât şi cei din zona rurală.

Ce pasiuni extraprofesionale aveţi?

Ca pasiuni pot enumera: muzica, sportul, excursiile în ţară, dar şi în străinătate pentru a vedea cât mai multe locuri deosebite, încărcate de istorie, peisaje unice, tradiţii, cultură. Cu cât vizitez mai multe locuri noi şi deosebite, cu atât mă consider un om mai bogat spiritual.

Ce vă doriţi de la viitor?

Pe viitor îmi doresc acea stabilitate financiară şi socială pe care cred că orice om şi-o doreşte, implicarea mea în proiecte cât mai complexe şi antrenante, asimilarea de noi cunoştinţe care să mă ajute la perfecţionare - OMUL CÂT TRĂIEŞTE ÎNVAŢĂ!

Aveţi simpatii politice?

Optez pentru Partidul Democrat Liberal. Dau vot de încredere acestui partid, aşa cum am procedat şi la alegerile anterioare, deoarece au rezistat şi au căutat să gestioneze criza într-un mod acceptabil, au avut rezultate pozitive în lupta împotriva corupţiei.

Aţi dori să candidaţi la alegerile de anul viitor? Îmi doresc să am posibilitatea candidării la funcţia de consiler în cadrul administraţiei locale pentru a putea duce la îndeplinire obiectivele mai sus menţionate.

Ce mesaj aveţi pentru concetăţenii dumneavoastră?

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă le urez conlocuitorilor sănătate, linişte sufletească, putere de muncă, înţelepciune, forţă, curaj, împliniri, optimism, noroc şi gândul că anul ce va urma ne va aduce acel echilibru de care avem atâta nevoie.

6 PAGINA DE MĂNECIU

PATRIOTISM, IUBIRE DE ŢARĂ ŞI DRAGOSTE DE NEAM Măneciu alături de cadre didactice, elevii şi părinţi de la Grupul Şcolar Măneciu, sub îndrumarea doamnei directoare Gabriela Despan, au luat parte la această activitate solemnă.

Preoţii parohi ai comunei, Mihai Penes, Daniel Simion, Ionuţ Rotaru au ţinut un taedeum în memoria eroilor ce s-au jertfit pentru ţară şi pentru înfăptuirea unităţii naţionale, vis al tuturor românilor.

Domnul primar şi domnul consilier local Mihai Barbu au ţinut discursuri emoţionante, iar prof.

1 Decembrie - zi de săr- Diana Barbu - doctor în bătoare naţională, zi în istorie - a readus în care aniversăm 93 de ani atenţie aspecte din istoria de la unirea tuturor terilocală. toriilor româneşti - a Emoţiile au fost ţinute început sub un soare la cote înalte de blând şi o adiere ca de "Scrisoarea a-III-a" de primăvară.

Mihai Eminescu recitată Oficialităţile comunei în cu mult talent de eleva de frunte cu domnul primar numai 11 ani Mihaela al Comunei Măneciu, ing. Rodica Despan, dar şi de Ştefan Lupu, consilieri cântecele interpretate de locali ai Consiliului Local

corul de elevi ai Grupului Şcolar Măneciu coordonaţi de doamna profesoară Maria Trăscău. Au avut acelaşi efect şi versurile pline de patriotism din poezia "Doina" de Mihai Eminescu recitate de elevele Popescu Silvia şi Popescu Alexia, coordonate de doamnele învăţătoare Rodica Stochiţa,

de ţară nu pot fi niciodată uitate. La finalul festivităţii mănecenii s-au strâns într-o horă imensă alături de cadre didactice, oficialităţi ale comunei şi elevi.

Damiana Nicolae şi doamna profesoara Crina Popescu.

De buna desfăşurare a activităţii s-au ocupat coordonatorul educativ al Grupului Şcolar Măneciu doamna profesoara Raluca Dragomir şi doamna directoare a căminului cultural, Camelia David.

Patriotismul şi dragostea

Aurelian STANCIU Prof. istorie Grup Şcolar Măneciu

I N V I TAT I E L A B E ST O F DA N C E 2 011

T

oamna aceasta a avut parfum de nuci, de mere aurii, de crizanteme şi de un surâs de cer albastru sub soarele blând şi melancolic al lui noiembrie. La noi la şcoală (n.r. Grup Şcolar Măneciu), domnii profesori, învăţăceii dumnealor, muncesc temeinic căci aşa cum spune proverbul "Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar fructele ei sunt dulci".

Grijulie ca întotdeauna cu cei pe care-i are sub oblânduire doamna directoare Gabriela Despan lansează într-o zi o veste care aduce o uimire bucuroasă în rândul tuturor: "Mergem la Bucureşti la un spectacol grozav". Cu mic, cu mare ne grăbim să aflăm noi amănunte: Când? Unde? Cum?

Şi tot dânsa, zâmbind cu mulţumire ne lămureşte cu răbdare. Este vorba de un spectacol " Best of dance 2011" care are loc la Sala Palatului pe data de 28 noiembrie 2011 la ora 19, organizat de "Media Suport Team". Vor fi recompensaţi elevii participanţi la Halloween deoarece preţul biletului şi transportul vor fi achitate într-o mare proporţie de un sponsor, domnul Gabriel Chivăran care vrea să încurajeze micii artişti. Ne pune la dispoziţie 3 autocare dotate cu confort modern şi... surpriză: nu vom fi singuri! Îi vom avea alături pe cei din echipa de dansuri a Căminului Cultural Măneciu şi pe doamna directoare David Camelia care pune mult suflet în organizarea

acţiunilor culturale dar are grijă să le ofere în măsura posibilităţilor şi mici bucurii celor care nu lasă dansurile populare să piară de pe aceste meleaguri.

Pe scena Sălii Palatului vor evolua trupe de succes ca DJ PROJECT şi Deepside Deejays, HONEY şi artişti de renume ca Andreea Bălan şi Giulia. Invitatul serii este Petrişor, cel care a fost partenerul de dans al Andreei Balan la emisiunea "Dansez pentru tine" - o revelaţie.

Ziua cea mare a sosit repede. Însoţite de doamna directoare Gabriela Despan, de doamnele profesoare Adina Zaharia, Adina Baciu, Adina Simion, Alina Oţelea, Julieta Jercan, Adriana Cârstocea şi de domnul profesor responsabil cu activităţile artistice Traian Soare, elevii claselor a V-a D, a VI-a B, a VII-a A, a VIII-a C urcă în primul autocar - pentru gimnaziu; în timp ce elevii claselor de liceu IX A, IX B, XI A sunt veseli că vor fi doar ei, cei mari, în al doilea autocar.

Sosesc şi cei din clasa a V-a A însoţiţi de energica lor şefă de clasă Mihaela Rodica Despan.

Se verifică documentele, se face instructajul şi şoferii întreabă: putem porni? Sigur, răspund călătorii care, fericiţi îşi iau rămas bun de la părinţi în acordurile vesele ale muzicii

de la Kiss FM. Oprire la Văleni pentru elevii de acolo, fani ai grupului HANEY alcătuit din colegi talentaţi de-ai lor care vor susţine nu numai din concert.

Drumul este bun, atmosfera caldă, se spun glume, se aud râsete, ochii însufleţiţi urmăresc clipele care zboară.

Ce plăcut este să fim împreună, profesori şi elevi într-o seară în care lecţiile au rămas departe. Zâmbetul blajin al dascălilor întinereşte lângă această revărsare de apă vie: sufletul de copil.

Dupa 2 h, maşinile sunt din ce în ce mai dese, seara coboară, luminiţe se aprind.

Autocarul întreg e străbătut de fiorul curiozităţii. Se aude mereu: "Ce este acolo? Dar acolo? Ce de lumini! Ce frumos! Uite Arcul de Triumf! Şi muzeul acela, “Antipa”. Noi am fost aici."

Este ora 19 fara 10. Am ajuns. Cuminţi ne îndreptăm spre intrare. Domnii profesori au primit invitaţii prin bunăvoinţa doamnei directoare a Grupului Şcolar şi a doamnei directoare de la Căminul Cultural. Păşim cu emoţii în Sala Palatului. Unii o văd pentru prima oară. Se aude gongul şi iată-ne într-o lume de vis: sunetele minunate ne taie răsuflarea, jocul de lumini care închipuie pânze de păianjen

multicolore ne încântă sufletul.

Totul ne farmecă: ritmul lent urmat de melodii antrenante, jocul dansatoarelor, costumele strălucitoare, varietatea stilurilor. Artiştii nu-şi precupeţesc eforturile, îndeamnă publicul să-i însoţească pe cărările muzicii, sunt calzi, vii, entuziaşti. Sala vibrează, şi deodată, nemairezistând, adolescenţii se ridică în picioare şi încep să danseze pe ritmuri sacadate.

Firesc, natural, de-zinvolt.

Nimeni nu se miră. Chiar şi ceilalţi spectatori, adulţii, nu se pot stăpâni: bat tactul. Între melodii, se aplaudă frenetic.

Artiştii simt că ne-au cucerit şi dau tot ce au mai bun. Nici urmă de oboseală.

Această atmosferă incendiară durează 4 ore. Nu ştiu când au trecut. Nu ne e somn, dar mergem spre autocare.

Doamna directoare ne întreabă dacă ne-a plăcut. O mare de voci îşi manifestă entuziasmul.

A fost o seară minunată şi ea nu ne-a lăsat decât un regret: a durat prea puţin. Nici nu ştim când am ajuns. Înainte de "noapte bună" acelaşi gând este în mintea tuturor: Rămas bun, toamnă, de-acum poate veni iarna.

Prof. Adina BACIU Grup Şcolar Măneciu

7 AC T UA L I TAT E

CA P I TA L I S M U L D E M O C R AT I C

D

upă 40 - 50 de ani în care am privit peste gardul vecinului şi am aflat că apologeţii capitalismului o ţineau sus şi tare că societatea comunistă - respectiv comunismul - este o utopie şi unii dintre noi am început chiar să credem văzând condiţiile grele de viaţă din ultimii ani dinainte de '90, am asistat la schimbarea foii şi la trecerea la capitalismul democratic. Abundenţa de produse din magazine după ceva ani de lipsuri a făcut să credem că am fost invadaţi de câinii cu covrigi

în coadă; mai mult, dădeam drumul la robinete de câteva ori pe zi pentru a nu pierde momentul în care pe acestea începeau să curgă laptele şi mierea. (Doar cei mai în vârstă îşi aminteau că în anii '60 - '70 magazinele erau pline cu de toate şi produsele erau de o calitate neîndoielnică).

Egalitatea între membrii societăţii comuniste a fost înlocuită cu egalitatea de şanse a cărei veridicitate o constatăm din plin pe pielea noastră. Am spus alături de alţii că într-adevăr comunismul este o utopie deoarece noi oamenii nu suntem capabili de asemenea societate care nu înseamnă aşa cum îşi închipuiau unii ca toţi să umblăm în salopete şi cu gamela la brâu ori toţi să aibă salarii egale şi să locuiască în "faguri" de beton, ci aşezarea fiecăruia pe creanga sa să fie în funcţie de capacitate şi pregătire. Societăţile aşa-zis comuniste din ţările estului nu

făceau decât să copieze modelul URSS - ului care, cel puţin ca lozincă, se baza pe puterea proletariatului iar cultura era una proletcultistă. Am subliniat că adevăratul comunism îl găsim doar în cărţile SF unde fiecare este pregătit pentru postul pe care îl ocupă iar cei din vârful piramidei ocupaţionale nu privesc cu dispreţ la cei de la baza ei. Unde mai pui că în asemenea societăţi nu există politruci, partide şi alte "minunăţii" pe care le-am trăit şi continuăm să le trăim. Dar să revenim în zilele noastre şi să pornim de la axioma "Comunismul este rău, este o utopie şi este o formă extremă de dictatură". Luăm această afirmaţie drept bună, o repetăm ca papagalii şi luăm de bună altă axiomă: "Spre deosebire de comunism în care toţi sunt furnicuţe în muşuroi, capitalismul este o societate superioară, ba

chiar perfectă, în care valoarea omului este bla, bla, bla...". (Să nu-şi fi adus aminte acei apologeţi capitalişti că socialismul şi comunismul spuneau că omul este cel mai preţios capital?).

Până aici este clar? Cred că da. În rezumat, comunism=câh! Si capitalism=gigea. Dar... după ce societăţile capitaliste dezvoltate au făcut ceeace au făcut şi au dus aşa-zisul comunism la dispariţie - vrăjeala cu democraţia nu face decât să acopere realitatea care înseamnă ocuparea noilor pieţe de desfacere din estul Europei cu supraproducţia vestului - s-au apucat să se aplaude că "adevărata societate" a ieşit învingătoare în lupta cu utopicul comunism. Şi să-şi trâmbiţeze victoria în cele patru zări. Dar ce să vezi? Într-o zi... (unii zic ca a fost prin 2007, alţii că a fost prin 2008), minunata, adevărata şi superioara societate capitalistă - rebotezată de către

unii ca fiind "post-industrială" - a început să se clatine şi să se clatine şi să se clatine în continuare nefăcând altceva decât să demonstreze că şi această societate este o utopie, construită din cărţi de joc, care stă să cadă. ŞI VA CĂDEA! Cutremurele din economiile europene nu sunt altceva decât replici ale marelui cutremur din America aşa cum s-a întâmplat şi în anii '29 - '33.

Nu o să mă apuc să plâng de mila americanilor sau a celor din Europa vestică, ci de mila noastră. Când vor cădea zgârie-norii din America, ce se va întâmpla cu bojdeuca numită România?

Mi-e şi groază să mă gândesc!

Cred că cel mai util pentru noi este să nu mai căutăm să înţelegem politicile globale, ci să ne mulţumim cu brânzica din cursa de şoricei ce suntem iar când arcul cursei se va declanşa... asta e!

GH. SÂRBU

GÂNDURI PENTRU O PLANETĂ CURATĂ

N

epăsarea, lipsa educaţiei, inconştienţa, fac din om cel mai mare inamic al planetei. Societatea noastră se confruntă zilnic cu probleme de mediu, pentru că, de cele mai multe ori OMUL a

uitat să traiască în armonie cu natura. În acest context, este oportună dezvoltarea unor atitudini ecologice în rândul copiilor şi a tinerilor şi educarea acestora în spiritul unui comportament prietenos faţă de mediu.

Pentru conştientizarea de către elevi a problemelor de mediu generate de deşeurile de tip DEEE (deşeuri de echipamente electrice şi electrocasnice), şcoala noastră s-a implicat în demararea unui proiect "Patrula de Reciclare", realizat de Asociaţia Română pentru Reciclare - RoRec, în parteneriat

cu Primăriile şi Inspectoratele Judeţene.

“Patrula de Reciclare” se desfăşoară sub forma unui program educaţional de protecţie a mediului, centrat pe colectarea şi reciclarea DEEE, în instituţiile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar, având drept obiectiv stimularea obiceiului de colectare selectivă a acestor deşeuri.

Proiectul se va desfăşura în perioada: 15 ian. - 31 mai 2012, timp în care se vor derula activităţi constante de colectare DEEE, baterii şi acumulatori

portabili, lămpi şi becuri, la punctul de colectare amenajat în unitatea şcolară. În final va fi contabilizată cantitatea strânsă şi se vor desemna câştigătorii locali şi naţionali. Premiul constă într-un pachet ce conţine: ecran de proiecţie, proiector, dvd player, boxe pentru înfiinţarea/dotarea unui laborator audio/video.

Ne-am mobilizat încă de la început în demararea acestui proiect şi ne dorim ca rezultatele acţiunilor noastre să ne aducă premiul cel mare. Ca profesor coordonator al programu-

lui, doresc o implicare activă a elevilor şi a colegilor mei, astfel încât, la finele proiectului să devenim toţi ambasadori ai normelor corecte de comportament.

Nu este aşa de greu să trăim în armonie cu natura - trebuie doar sa vrem.

Iustina NECULA prof. biologie Gr. Şc. Agromontan “Romeo Constantinescu” - Vălenii de Munte

C R Ă C I U N U L - V I AŢ A CA R E S E NA Ş T E

C

e semnificaţie o avea faptul că cineva visează pomi de Crăciun, brazi frumos împodobiţi cu ghirlande şi clopoţei, cu globuleţe şi lumini, păstrând totuşi îndrazneala ramu-

rilor verzi şi lucioase, care se ivesc aproape ameninţător, precum cristalele de gheaţă pe geam. Da, parcă este o fiinţă acest brad, strălucitor şi plin de viaţă, având în el întruchipate săgeţile luminii, chiar dacă sunt verzi, având în ramurile sale structurate ca un fulg de nea o putere mai mare decât a gheţii şi a frigului. Cum să nu te minunezi de această putere care rezistă acolo unde totul a murit, care trăieşte şi străluceşte chiar şi atunci când săgeţi de gheaţă caută să-l acopere...

Desigur că un astfel de vis are foarte mare legatură cu dârzenia din noi, dârzenia cu care reuşim să trecem peste toate greutăţile vieţii şi să găsim fărâme de lumină în noroi, puterea de a ne bucura un pic în mijlocul împărăţiei frigului, a vântului şi a nopţii ce nu se mai termină.

O sărbătoare în Decembrie? În luna aceasta cea mai grea? Când soarele parcă a adormit? Când focul din sobă ne e singurul aliat?

Da, pentru că la gura sobei încep poveştile, amintirile, se întăresc prieteniile şi se înmulţesc sentimentele de iubire, se ajută oamenii între ei şi îndrăznesc să viseze...

Din "bube, mucegaiuri şi noroi" se nasc iar "frumuseţi şi sensuri noi", cum spunea Arghezi, care a fost monah şi a simţit fiorul credinţei religioase, tocmai acolo unde inimile oamenilor îngheaţă, căci numai prin credinţă şi curaj, prin încrederea unui ajutor de "Sus" şi prin lupta cu toţi şi cu toate lucrurile capată alta valoare, alt sens...

Acesta este sensul Crăciunului, viaţa care se naşte în mijlocul furtunii de zăpadă, speranţă care vine din ajutorul Divin, puterea care se înmulţeşte în noi prin harul lui Dumnezeu, mijlocirea Mântuitorului care ne aduce măcar dreapta judecată.

Da, ne aducem aminte că este o dreaptă judecată care trebuie să guverneze lumea aceasta, dar va fi şi o "dreaptă judecată" care va

pune lucrurile la punct, la adevăratul punct... Căci la gura sobei şi visul şi nedreptatea ne dor la fel de mult...

Mai există dreptate? Da, şi să cântăm cu toţi "Lerui ler" care înseamnă "Aliluia", Domnul fie lăudat! Da, El schimbă inimile şi rărunchii, îndeamnă la dragoste şi într-ajutorare, la daruri şi mulţumire, la repararea greşelilor şi cererea iertării, la potolirea patimilor, a tutunului şi a altor lucruri care se dovedesc adesea mai puternice decât noi înşine.

Există timp pentru toate, chiar dacă nu pentru toţi la fel de lung, chiar dacă timpul de-afară nu ne este prea prietenos.

Precum crenguţa de măr care este pusă doar într-un pahar cu apă şi până la Crăciun putem să îi cântăm "Florile dalbe", precum grâul pus de Sfântul Andrei doar într-o farfuriuţă creşte de putem să-l strângem şi să-i punem fundă, aşa şi noi să avem parte de minuni în viaţa noastră, ne refacem şi să mergem mai departe, având

îndrazneala bradului, credinţa Sfântului Nicolae, dreptatea şi milostenia lui, având ajutorul Mântuitorului chiar dacă este doar un Prunc. Să ne refacem nu numai pentru noi, ci şi pentru a putea ajuta pe alţii, pe cei apropiaţi sau pe cei de departe..., pentru a crea şi a dărui lucruri frumoase, pentru a ne dovedi libertatea faţă de lucruri atunci când avem puterea de a renunţa la ele, pentru a câştiga libertatea de a iubi şi a ajunge măcar în umbra Celui ce ne-a dat iubirea.

Profesor religie

Daniela DUŢĂ

8

LUMINI ŞI UMBRE ÎN ASASINAREA LUI NICOLAE IORGA

n dimineaţa zilei de 28 Î noiembrie 1940 naţiunea română şi nu numai, avea să afle

ştirea apocaliptică: asasinarea marelui savant Nicolae Iorga!

Fapta oribilă a fost îndelung pregătită de asasinii legionari.

Nicolae Iorga era consilier regal, se manifestase plenar, public sau prin scris, contra atrocităţilor făcute de legionari. Era un ultim stâlp al rezistenţei contra organizaţiei de extremă dreaptă, mişcarea legionară.

Nicolae Iorga a combătut deseori regimurile agresive afirmându-şi convingerea că naţiunile nu pot urca spre trepte superioare ale civilizaţiei dacă nu se bucură de libertăţi civice şi drepturi sociale, dacă sunt frustrate

de cadrul necesar afirmării voinţei şi aspiraţiilor lor. A crezut totuşi în despoţi luminaţi devenind consilier regal al lui Carol al II-lea şi chiar ministru (1938-1940).

La începuturile anului 1938 Nicolae Iorga era în plină campanie antilegionară şi antihitleristă având un atu prin faima poetică dar mai ales ştiinţifică.

Conştient de valoarea sa, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Gărzii de Fier, a încercat mai întâi să-l atragă pe istoric printr-o scrisoare măgulitoare la care răspunsul a fost categoric: “la ofertele lui Codreanu răspund că nu pot avea nimic cu cel care lucrează pentru crimă, că mi-e indiferentă ura şi preţuirea ei”. A urmat o serie de acuzaţii printre care rolul lui Iorga în inchiderea restaurantelor legionare. Au fost sesizate organele abilitate. A urmat procesul şi o ameninţare prin scrisoare: “Te voi ucide ca pe un ticălos, canalie ce eşti şi profitor de-o viaţă întreagă... Noaptea Sfântului Bartolomeu bate la uşă, da, da, aşa să ştii”.

Aceste ameninţări l-au determinat pe Carol al II-lea, care iniţial cochetase cu mişcarea legionară, să ia măsuri pentru anihilarea Căpitanului. Procesul s-a încheiat cu o pedeapsă de 6

luni de închisoare, amendă şi despăgubiri, iar ulterior condamnare la 10 ani de muncă silnică.

La 30 noiembrie 1938, Codreanu şi cu acei 13 legionari (nicadorii şi decemvirii) au fost exterminaţi din ordinul expres al regelui. Iorga era acuzat că a determinat o acţiune pe faţă contra Căpitanului.

După 6 septembrie 1940, prin instalarea guvernului Ion Antonescu, în complicitate cu Mişcarea Legionară, acţiunile de exterminare contra elitelor democraţiei s-au succedat: atentatul de la Jilava (65 morţi) şi altele. Luna noiembrie era declarată “luna sângeroasă”, “luna răzbunării”. Planul de la Berlin încuraja suprimarea lui Carol al II-lea, a lui Virgil Magdearu şi a lui Nicolae Iorga.

Pe 30 noiembrie se preconiza un proces de reabilitare a Căpitanului la care să fie adus ca martor Nicolae Iorga. Profesorul se aflase la Vălenii de Munte din 3 septembrie 1940 şi primise deja câteva lovituri: I s-a înmânat ordinul de trecere la pensie de la Universitate deşi era profesor pe viaţă. Casa de la Văleni a fost distrusă pe 10 noiembrie 1940 de cutremurul devastator. A mai ramas câteva zile, în Tabaci, în

casa cumnatei Bogdan, dezolat, cu toată familia şi fără bani. Din 13 noiembtrie se stabileşte în casa proprietate de la Sinaia. De aici a fost smuls de la masa de lucru de către “echipa morţii” pe motiv că trebuie să dea unele declaraţii la Bucureşti. (probabil pentru 30 noiembrie). Traseul parcurs de maşină a fost explicat în diferite variante: că profesorul a fost dus la Teişani, torturat şi batjocorit în casa primarului legionar (op. cit. “Drumeţ în calea lupilor” de Mihai Stoian).

Studii ulterioare (printe care “Noiembrie însângerat” de Haralamb Zincă) conduc la o altă variantă. Dispariţia istoricului fusese anunţată şefului statului Ion Antonescu care a şi dat în urmărire maşina. Pentru acest motiv răpitorii l-au “adăpostit” pe Nicolae Iorga în garajul Poliţiei Ploieşti (str. Regina Maria nr. 34) într-un Ford. În noapte, constatându-se o barieră pe calea Ploieşti-Bucureşti, făptaşii au încercat să-l scoată spre Bucureşti prin varianta Buftea. Între orele 24 şi 1 noaptea, 27/28 noiembrie ,”echipa morţii” s-a abătut spre Strejnic unde prin câteva gloanţe l-au ucis pe savant. Înmormântarea s-a făcut în taină la Cimitirul Bellu. 47 de Academii şi instituţii internaţionale au

Prin ochii unui spectator...

U

nii consideră că perioada liceului este cea mai frumoasă din viaţă, în care trăieşti momente inedite şi emoţii noi şi ce mod mai frumos să spui Bun Venit tinerilor Liceeni, dacă nu printrun bal organizat special pentru ei - Balul Bobocilor.

Ca în fiecare an, Balul a fost organizat de cei mai “bătrâni” dintre liceeni-elevii claselor aXIIa, şi de câţiva profesori care i-au îndrumat şi pregătit pe concurenţii ce au trecut de preselecţii.

După lungi repetiţii şi pregătiri, concurenţii emoţionaţi, gătiţi de gală şi-au făcut apariţia. Cele 7 perechi ne-au prezentat ţinutele de zi, de seară, au dansat tango, ne-au amuzat cu momentele de pantomimă şi cu proba comună, unde baieţii îmbrăcaţi în tutu au dansat balet, iar fetele un dans ţigănesc specific masculin.

Bineînţeles că a existat şi o probă de departajare, la care concurenţii au fost puşi în încurcătură, fiind nevoiţi să răspundă la întrebări buclucaşe şi să alcătuiască poveşti

folosindu-se de cuvinte din domenii diferite.

Spectacolul nu s-a rezumat doar la concursul în sine, ci a fost o ocazie de a pune în valoare şi alţi elevi talentaţi.

Astfel, am fost încântaţi de momentele muzicale susţinute de elevi ai şcolii şi de băieţii de la Avem Records dar şi de trupele de dans Seven şi Style Crew.

Concursul s-a sfârşit prin decernarea premiilor Miss şi Mister Boboc CNNI câştigate anul acesta de Laura Tănăsescu şi de Octavian Catană, iar apoi distracţia a continuat până târziu în Centrul de Tineret.

Raluca-Ştefania GEORGESCU Clasa a XI-a A, Colegiul Naţional “Nicolae Iorga”

declareat doliu. Nu România.

Numai Turcia, căreaia N. Iorga îi lăsa pentru vecie o istorie complexă, a declarat doliu naţional.

Rămân neexplicate încă: ce a făcut N. Iorga în seara zilei de 27 noiembrie în garajul de la Ploieşti, deşi martorii Vasile Pricopeanu, Tudor Dacu, Ştefan Cojocaru au elucidat unele momente? Ce intenţionau legionarii să facă în zilele următoare până la uciderea prin proces în 30 noiembrie? A fost sau nu o întâlnire Iorga - Horia Sima la Ploieşti? Cât a fost implicat primarul oraşului Vălenii de Munte, legionarul N. Dinescu?

Prof. Ion BOCIOACĂ

N. Iorga în viziunea altora:

Constantin Xeni: “Iorga era o cascadă de spirit, un foc de artificii dovedind puterea de a aprinde, a asimila şi a reda fulgerător... În zeci de ani nu l-am văzut decât pe jos.”

Henri Foccilon: “N. Iorga este una din acele personalităţi legendare înfipte pentru veşnicie în glia ţării şi în istoria inteligenţei umane”. (preluare, cu acordul autorului, din ediţia cu numărul 6 a ziarului nostru)

VÃLENii

Redacţia Telefon: 0723-246121 VĂLENII DE MUNTE

Redactor-şef:

Gh. BURDUJAN

Colectivul de redacţie:

Prof. Camelia PETCU, Prof. Georgeta CHIROIU Prof. Maria VISOSCHI, Prof. Camelia NEAGU, Prof. Jeannette CIMANGA Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea juridică le aparţine.

Publicaţia „Vălenii” este editată de Fundaţia

“ARMONIA” ziarul.valenii@yahoo.com