Viziunea "Romania, spre o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de sera" by Zero Emisii

Rom창nia spre o economie cu emisii reduse de GES Septembrie 2014

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Proiect: Spre o Economie cu Emisii Reduse de CO2 Perioada de implementare: Septembrie 2013 – Octombrie 2014 Proiect derulat de Fundația TERRA Mileniul III în parteneriat cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) Web: www.zeroemisii.ro

Proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Cuprins Introducere.................................................................................................................................... 4 Structura actuală a economiei românești și emisiile de gaze cu efect de seră ........................... 5 Sectoarele economice abordate în proiect ................................................................................... 8 România spre o economie cu emisii reduse de GES ................................................................ 11 Concluzii ..................................................................................................................................... 17

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Introducere Pe fondul amplificării efectelor schimbărilor climatice și al crizelor cu care omenirea se confruntă în perioada recentă, se poate aprecia nevoia unei schimbări fundamentale a modului în care sunt abordate aspectele economice ale vieții în cadrul societății umane. Pentru a reduce impactul activităților economice asupra mediului și climei, asigurând, în același timp, bunăstarea oamenilor, este necesară o modificare profundă, care să permită propagarea utilizării noilor tehnologii. Acestea facilitează o utilizare mai eficientă a resurselor, cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră. Pe plan global se fac eforturi pentru diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, existând tot mai multe state care adoptă strategii de dezvoltare a economiei verzi, acest tip de economie fiind recomandat prin Rezoluția Organizației Națiunilor Unite adoptată la Rio, în data de 27 iulie 2012, Viitorul pe care ni-l dorim, ca având potențialul de a contribui la eradicarea sărăciei si la dezvoltarea economică, îmbunătățind incluziunea socială, binele comun și permițând funcționarea sănătoasă a ecosistemelor planetei. În anul 2010, Uniunea Europeană a adoptat Strategia Europa 2020, ca document programatic pentru o perioada de 10 ani, între țintele acesteia putându-se identifica obiective specifice dezvoltării economiei verzi. De altfel, Strategia Europa 2020 este construită și în concordanță cu Foaia de parcurs în domeniul energiei care propune obiective pentru anul 2050, dar si cu alte instrumente de politică adoptate în vederea asigurării tranziției către un tip de economie care să genereze emisii mai scăzute de gaze cu efect de seră în Europa. Documentul de față abordează, într-o scurta descriere, evoluția și starea actuală a economiei naționale, oferind indicii asupra sectoarelor acesteia. De asemenea, sunt oferite indicii asupra emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din diferitele sectoare. Ulterior, analiza sectoarelor abordate în proiect este ușor aprofundată, în vederea mai bunei înțelegeri a motivației pentru care anumite sectoare au fost abordate cu prioritate, după care se face o scurtă trecere în revistă a opțiunilor tehnice și de politici publice posibil a fi adoptate în vederea transformării acestor sectoare economice în „sectoare economice verzi”.

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Structura actuală a economiei romanești și emisiile de gaze cu efect de seră Economie de piață România are o economie în curs de dezvoltare și consolidare, fiind a 17-a cea mai mare din Uniunea Europeană din punctul de vedere al PIB si situându-se pe locul 13 din punctul de vedere al parității puterii de cumpărare. Din punctul de vedere al Indicelui de dezvoltare umană1 (ONU), România se situează pe locul 54 în anul 2013, coborând cu 3 poziții față de anul 2008. Prăbușirea regimului comunist în 1989, reformele din anii 2000 și aderarea din 2007 la Uniunea Europeană au condus la îmbunătățirea perspectivelor economice, contribuind atât la creșterea economică, cât și la modificarea structurii de formare a PIB. Dacă perioada comunistă a însemnat creștere constantă (cu mici abateri de la un an la altul), perioada ultimilor 25 de ani a adus mai întâi diminuări spectaculoase, urmate de perioade de stabilizare și apoi creștere evidentă, mai ales după clarificarea opțiunilor strategice cu privire la poziția României în Europa și la apartenența unuia sau altuia dintre blocurile de influență. Imaginea evoluției economiei naționale în ultima jumătate de secol este evidențiată în graficul următor;

Contribuția diferitelor sectoare la formarea PIB Anul cu cel mai ridicat nivel al PIB, în România, a fost anul 2008, iar anul 2010 a fost anul cu cel mai redus PIB din perioada 2008 – 2013. Datele statistice indică o evoluție pozitivă a produsului intern brut, după anul 2010, fără a se fi atins, însă, valoarea PIB a anului 2008. Se poate observa, faptul că ponderea sectorului industrial în formarea PIB este în creștere, ajungând la aproximativ 43% din total, în anul 2013.

http://hdr.undp.org/en/2014-report/download

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Sursa: BNR, „Romania, 14 ani de transformări economice 2000 - 2013” Evoluția emisiilor de GES Este bine-cunoscut faptul că, în urma modificărilor politice din anul 1989, situația economică a României s-a înrăutățit, sectorul industrial fiind unul dintre cele mai puternic afectate. Drept consecință, emisiile de gaze cu efect de seră generate în economia românească, au înregistrat o scădere pronunțată. Observând evoluția acestora pe o perioadă de aproape un sfert de secol, este evidentă o oarecare stabilizare în anii 2000, urmată de o nouă reducere şi stabilizare după anul 2009

Sursa: Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de sera (2014) www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Tendința este una încurajatoare, în special dacă cifrele privind emisiile de GES şi cele privind evoluția PIB sunt citite corelat, pentru că se poate observa o diminuare a valorilor indicatorului intensitatea carbonului în economia românească, fără că valoarea acestui indicator să fi atins media europeană (graficul Intensitatea carbonului, utilizând paritatea puterii de cumpărare).

Intensitatea carbonului, utilizand paritatea puterii de cumparare (tCO2/1000 USD 2005) 1.2 1 0.8 0.6 0.4 0.2 0

Romania

Uniunea Europeana

Sursa: International Energy Statistics, 2014 (http://knoema.com/EIAIES2014/international-energy-statistics-2014?tsId=1126360# )

Considerate cumulat, emisiile de gaze cu efect de seră cuprinse în Inventarul național (2014) în sectorul arderii combustibililor şi sectorul proceselor industriale reprezentau, în anul 2012, aproximativ 80% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră emise la nivel național. Drept urmare, dacă în România se dorește adoptarea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, această realitate nu poate fi ignorată, iar diminuarea emisiilor de GES provenite din arderea combustibililor prezintă un potențial considerabil:

EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN ROMÂNIA, ÎN ANUL 2012, PE SECTOARE Deșeuri, 4.93% Agricultură, 15.31% Solvenți, 0.11% Procese industriale, 10.42% Arderea combustibililor, 69.23%

Sursa: Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră (2014)

Arderea combustibililor are loc în diferite sectoare economice, iar emisiile de GES aferente sunt repartizate între acestea astfel: www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN ROMÂNIA, ÎN ANUL 2012, ÎN SECTORUL DE ARDERE A COMBUSTIBILILOR Emisii neincluse în alte sectoare, 1%

Alte sectoare , 14%

Transport, 20%

Industria energetică, 44%

Industrie și construcții, 21%

Sursa: Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră (2014)

Sectoarele economice abordate în proiect Având în vedere repartiția emisiilor de GES între sectoarele economiei naționale şi ponderea emisiilor provenind din activitățile specifice generării energiei şi transportului de mărfuri şi persoane, precum şi sectorul gestionării deșeurilor, proiectul SEVERCO2 şi-a concentrat atenția în aceste sectoare, acoperind aproximativ 80% din emisiile de gaze cu efect de seră emise la nivel național în anul 2012. În România, sectorul de producere a energiei este foarte bine reprezentat ca şi ramură economică în pofida realității unui consum de energie electrică mult diminuat, în perioada recentă; totodată, merită menționat faptul că puterea medie consumată reprezintă mai puțin de 30% din puterea instalată a sistemului (> 20 GWi, la 1 iulie 2014). Din punctul de vedere al tipului de combustibil utilizat, capacitatea instalată în sistemul energetic din România favorizează combustibilii fosili (50% din total), după cum se poate observa şi din figura următoare: STRUCTURA CAPACITĂTII DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN ROMÂNIA LA DATA DE 1 IULIE 2014 (MW, % DIN TOTAL) Solar, 580, 3% Eolian, 2558, 12%

Biomasă, 30, 0% Cărbune, 6245, 29%

Apă, 6202, 29%

Nuclear, 1413, 6%

Hidrocarburi, 4416, 21%

Sursa: Transelectrica, Capacitatea totală de producere instalată și disponibilă în SEN pe fiecare unitate dispecerizabilă, diferențiată pe surse primare de energie www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Din punctul de vedere al energiei produse şi livrate în sistem, se poate observa contribuția semnificativă pe care combustibilii fosili o au încă în acoperirea consumului de energie; este evidentă, însă, diminuarea ponderii deținute de energia produsă din cărbune, în special în ultimul an (2013), precum şi creșterea ponderii deținute de energia electrică produsă de către centralele eoliene şi fotovoltaice

Sursa: ANRE, Raport privind rezultatele monitorizării pieţei de energie electrică în luna ianuarie 2014

Referitor la energia termică, deși în România gradul de penetrare a sistemelor de producere şi furnizare centralizată se situează peste media europeană, aceste sisteme au pierdut un procent semnificativ de clienți în ultimii 15 ani; situația are drept efect o înrăutățire a funcționarii echipamentelor în cadrul surselor de producere și o diminuare a eficienței la nivel de sistem, cu creșterea, implicită, a emisiilor specifice de gaze cu efect de seră. Biomasa reprezintă în continuare principală sursă de încălzire pentru un procent important al populației României, fiind utilizată ca sursă de încălzire aproape exclusivă în zonele rurale, din nefericire, cu o eficiență redusă, în echipamente (sobe) depășite în punct de vedere tehnologic. Gestiunea deșeurilor Un alt domeniu în care România poate întreprinde măsuri cu eficiență crescută pentru diminuarea emisiilor de GES, este domeniul gestiunii deșeurilor. În anul 2011, structura deșeurilor municipale colectate, în România, arată faptul că aproximativ 60% din cantitatea totală este reprezentată de deșeuri biodegradabile, care, transferate în depozite, fermentează, generând metan şi alte gaze. Necaptat, metanul (CH4) este eliberat în atmosferă. Acesta are un potențial de încălzire globală mult mai ridicat decât dioxidul de carbon, o tonă de CH4 echivalând cu 25 de tone de CO2. www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Sursa: ANPM, Raport național privind starea mediului - anul 2012

Indicatorii statistici publicați de către EUROSTAT în anul 2013 (cu date pentru anul 2012), în legătura cu filierele de tratare şi eliminare a deșeurilor municipale în Europa, arată că România se situează pe primul loc în UE cu privire la cantitatea de deșeuri depozitate, aproximativ 99% fiind depozitate2. Pe locul doi, în acest clasament, se situează Malta şi Croația, cu 85%. Aceste cifre arată un potențial ridicat de intervenție pentru îmbunătățirea situației. Transporturile Potrivit Inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, 20% din emisiile de GES în anul 2012 proveneau din sectorul de transporturi. Cel mai ridicat consum de energie şi, implicit, cea mai mare cantitate de emisii provenea din transportul rutier, după cum este evidențiat şi în graficul următor. Consumul de energie pe moduri de transport (mii tep) 6000 5000 4000 3000 2000 1000 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 transportul feroviar

transportul rutier

transportul pe cai navigabile interioare

transportul aerian

Sursa: date INS

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-25032014-AP/EN/8-25032014-AP-EN.PDF

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Îngrijorător este faptul că acest mod de transport dobândeşte o pondere tot mai mare în total:

Ponderea fiecărui mod de transport în consumul de energie din sector 100% 80% 60% 40% 20% 0% 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 transportul feroviar

transportul rutier

transportul pe cai navigabile interioare

transportul aerian

Sursa: date INS

Situația permite, însă, adoptarea unor măsuri în vederea diminuării emisiilor de GES aferente sectorului de transporturi, în condițiile în care este de așteptat că dezvoltarea economică a României să impună intensificarea activității în acest sector economic.

România spre o economie cu emisii reduse de GES Există o preocupare crescânda la nivelul Organizației Națiunilor Unite şi a celorlalte instituții internaționale (Banca Mondială) cu privire la economia verde; astfel, în anul 2012, Conferința Națiunilor Unite asupra dezvoltării Durabile (Rio+20), enumeră printre rezultate şi emiterea unei rezoluții, intitulată „Viitorul pe care ni-l dorim” în care se insistă asupra necesitații adoptării unui parcurs al dezvoltării economiei verzi, parcurs în care fiecare ţară trebuie să adopte măsurile pe care le consideră adaptate circumstanțelor naționale, dar care să aibă ca rezultat final, transformarea economiei într-o economie durabilă, cu emisii scăzute şi să contribuie la eradicarea sărăciei. La nivel internațional exista numeroase entități sau asocieri de entități care propun abordări economice care să permită îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare a economiilor naționale; printre acestea, pot fi menționate: -

Organizația Națiunilor Unite pentru Protecția Mediului (UNEP) - Inițiativa pentru Economie Verde3

Banca Mondială4

Parteneriatul Global pentru Strategii de dezvoltare cu emisii scăzute (Low Emissions Development Strategies (LEDS) Global Partnership)5 (acesta având rol de umbrelă pentru asocierea a aproximativ 120 de entități)

http://www.unep.org/greeneconomy/GreenEconomyReport

http://www.worldbank.org/en/news/feature/2013/06/25/growing-green-europe-and-central-asia

http://ledsgp.org/about

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Preocuparea Uniunii Europene în legătură cu necesitatea dezvoltării economice cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră este transpusă în numeroase ținte obligatorii sau indicative cu privire la reducerea emisiilor în sectorul energetic (- 20% faţă de anul 20056, în anul 2020, respectiv minim – 95% în anul 20507), în sectorul de transporturi (- 60 % în anul 20508, faţă de anul 2005), ținte referitoare la limitarea cantităților de deșeuri depozitate fără o preprocesare. În acest context internațional şi, mai ales, european, este de preferat ca România să întreprindă din vreme pașii corecți în vederea decarbonizării economiei naționale şi în vederea eventualei dezvoltări a unei industrii producătoare de echipamente şi componente utilizate într-o economie verde9. Demersul se poate dovedi a fi unul atrăgător din punct de vedere economic dacă autoritățile naționale adoptă măsurile corecte, pe baza unor studii de fundamentare independente şi corect elaborate10. După cum a fost precizat în capitolul anterior, având în vedere repartiția emisiilor de GES între sectoarele economiei naționale şi ponderea emisiilor provenind din activitățile specifice generării energiei şi transportului de mărfuri şi persoane precum şi sectorul gestionării deșeurilor, proiectul SEVERCO2 şi-a concentrat atenția în aceste sectoare, acoperind aproximativ 80% din emisiile de gaze cu efect de seră emise la nivel național în anul 2012. Domeniul energiei Studii realizate la nivel internațional11 arată faptul că respectarea țintei de încălzire globală de maxim 2 ºC impune întreprinderea de acțiuni pentru decarbonizarea obligatorie şi profundă a sistemului energetic. Aceste acțiuni trebuie puse în operă înainte de epuizarea rezervelor de combustibili fosili şi sunt indicate trei direcții principale pe care le pot urma şi autoritățile române în vederea realizării decarbonizării sistemului energetic, respectiv: -

Promovarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice și de conservare a energiei

Promovarea producerii energiei electrice folosind surse cu emisii scăzute de carbon

Adoptarea unor măsuri în vederea înlocuirii combustibililor fosili cu combustibili cu conținut mai mic de carbon sau proveniți din surse regenerabile

Eficienţa energetică nu se află printre domeniile în care România înregistrează performanţe foarte bune, fapt identificat şi la nivel european prin documente oficiale12. Este vizată mai ales eficienţa energetică în călăriri, însă, pot fi adoptate măsuri care să permită o mai bună utilizare a energiei şi în industrie sau în sectorul terțiar (servicii).

Pachetul energie – schimbări climatice 20 20 20 Foaia de parcurs în domeniul energiei până în 2050 8 CARTE ALBĂ Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor 9 A se observa concluziile studiului “Assessing Green Industrial Policy. The India experience” elaborat de către Institutul International pentru Dezvoltare Durabilă (http://www.iisd.org/publications/assessing-green-industrialpolicy-india-experience ) 10 în România se importă aproape 100% din componentele necesare instalării și punerii în funcțiune a proiectelor în domeniul eolian și în domeniul energiei solare. Poate exemplul studiilor realizate de către Guvernul Indiei (Developmental Impacts and Sustainable Governance Aspects of Renewable Energy Projects http://mnre.gov.in/file-manager/UserFiles/report-on-developmental-impacts-of-RE.pdf) va motiva reprezentanți ai Guvernului României în realizarea unor studii similare (în caz ca nu este prea târziu). 11 pathways to deep decarbonization, Sustainable Development Solutions Network 12 Recomandarea Consiliului privind Programul național de reformă al României pentru 2014 (COM(2014)424 final) 6 7

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Uniunea Europeană oferă cadrul de reglementare minimum necesar (prin directivele specifice) și un set de instrumente economice (Fonduri structurale și recomandări pentru BERD și BEI) care pot fi utilizate pentru îmbunătățirea situației, însă trasarea țintelor intermediare și stabilirea modului de îndeplinire a acestora depinde de autoritățile naționale. În vederea înregistrării unor progrese reale în domeniul îmbunătățirii eficienței energetice, se consideră necesară luarea unor măsuri specifice, printre care: - ameliorarea cadrului legislativ şi de reglementare - facilitarea condițiilor de executare a auditurilor energetice riguroase la toate categoriilor de consumatori - reconsiderarea avantajelor cogenerării/trigenerării de înaltă eficientă și a alimentării centralizate cu căldura/frig în marile aglomerări urbane (in concordanță cu politica europeană în domeniu); - promovarea și monitorizarea programelor naționale de eficiență energetică; - promovarea acordurilor voluntare pentru eficientizarea consumului de energie în sectorul industrial; - eliminarea dificultăților de finanțare a proiectelor de eficiență energetică, inclusiv utilizarea mai bună a fondurilor europene. Producerea energiei utilizând tehnologii cu emisii scăzute de CO2 presupune în primul rând utilizarea surselor regenerabile de energie; în acest sens, este necesară realizarea unor analize tehnice riguroase cu privire la potențialul real al metodele de stocare a energiei regenerabile, precum și socioeconomice, referitoare atât la interesul investitorilor cât și la posibilitățile reale ale consumatorilor de a suporta eventualele facturi mai scumpe. Totodată, este necesară adoptarea unor măsuri care să vizeze dezvoltarea acelor ramuri economice care pot contribui la producerea de echipamente utilizate pentru realizarea proiectelor de investiții în domeniul resurselor regenerabile. Din punctul de vedere al potențialului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, una dintre tehnologiile cu potențialul cel mai ridicat, opusă producerii energiei utilizând combustibili fosili, este generarea energiei în centrale funcționând cu biocombustibili și fiind dotate cu instalații de captare și stocare a CO2, așa cum se poate observa și din figura următoare:

Sursa: IEAGHG, “Potential for Biomass and Carbon Dioxide Capture and Storage”, 2011/06, July, 2011 www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Una dintre condițiile esențiale pentru ca tehnologiile utilizând biocombustibili să fie benefice este aceea de a utiliza biomasa/biocombustibili generată/i în mod sustenabil. Viziunea cu privire la sectorul eficienţei energetice în clădiri consideră că adoptarea de măsuri specifice este obligatorie şi deosebit de benefică atât în cazul reabilitării clădirilor existente, cât şi în cazul construirii de clădiri noi; procesul „înverzirii” domeniului oferă numeroase beneficii sociale directe, inclusiv o stare de sănătate îmbunătățita, creșterea productivității, precum şi a stării de bine a celor care locuiesc şi lucrează în aceste clădiri, precum şi crearea de locuri de muncă în construcții, întreținere şi furnizarea energiei, a apei şi a serviciilor legate de gestiunea deșeurilor şi a apelor uzate; autoritățile publice pot şi chiar este recomandat să ofere exemplul lor în aceste demersuri. Viziunea cu privire la sectorul utilizării surselor regenerabile de energie ca şi parte a economiei verzi, impune includerea strategică a efectelor pozitive asupra stării de sănătate a populației şi impactul redus asupra mediului, asigurând dezvoltarea economică pe termen lung. O astfel de strategie consideră înlocuirea surselor de combustibil fosil cu sursele regenerabile de energie cuantificând impactul economic integrat ocazionat prin dezvoltarea acestui domeniu, la fel ca şi îmbunătățirea securității energetice şi reducerea emisiilor de carbon, precum şi crearea de noi locuri de muncă; este posibil ca, având în vedere ponderea pe care utilizarea combustibililor fosili o deține în mixul energetic național, pe termen scurt să apară perturbări pe piața forței de muncă, prin disponibilizarea unui număr de angajați; pe termen mediu şi lung, însă, numărul de locuri de muncă nou create poate depăși numărul persoanelor disponibilizate. Domeniul gestiunii deșeurilor Tranziția către practicile specifice economiei verzi, în domeniul gestiunii deșeurilor impune înțelegerea valorii deșeurilor ca şi resursă, precum şi necesitatea protejării sănătății umane şi a mediului; într-un cuvânt, o schimbare de paradigmă atât la nivelul autorităților publice, cât şi la nivelul entităților economice. În special în economiile în curs de dezvoltare/tranziție, cum este şi economia României, este nevoie de identificarea metodelor prin care consumul nesustenabil să fie diminuat, alegând, simultan, noi metode pentru îmbunătățirea eficienţei în utilizarea resurselor (inclusiv energie şi materiale reciclabile); precum şi de înțelegerea şi combaterea presiunii pe care economiile dezvoltate o exercită asupra resurselor şi piețelor din ţările în curs de dezvoltare. Singuri, actorii economici/piața, nu pot fi considerați conducători ai practicilor de gestiune durabilă a deșeurilor sau a economiei verzi datorită principiilor economice simple: ei vor alege întotdeauna cea mai ieftină opțiune disponibilă. Pentru acest motiv, este nevoie de adoptarea şi implementarea unor strategi, politici, norme legislative şi instrumente financiare care să se concentreze pe abordarea din perspectiva ciclului de viață; decuplarea cantității de deșeuri generate de creșterea economică; dezvoltarea cu emisii scăzute de carbon; eficienţa utilizării resurselor; şi practici care pot sprijini tranziția către economia verde. Lipsa resurselor financiare poate reprezenta o barieră importantă în calea acestor demersuri, însă creșterea pieței deșeurilor şi, totodată, a nevoii de resurse, precum şi existenţa unor tehnologii noi de procesare, oferă perspectivă înverzirii sectorului gestiunii deșeurilor. Realizarea investițiilor necesare în gestionarea deșeurilor poate oferi beneficii economice, atât prin reducerea presiunii asupra resurselor naturale cât şi prin diversificarea gamei de produse disponibile pe piața (ex: compostul şi dezvoltarea agriculturii ecologice). Reciclarea materialelor creează locuri de muncă, iar studii elaborate la nivel internațional arată faptul că se pot crea mai multe locuri de muncă decât dispar prin adoptarea politicilor privind reciclarea deșeurilor.

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

În România, se întreprind demersuri în vederea îmbunătățirii situației din domeniul gestiunii deșeurilor; deși cifrele statistice nu ilustrează progrese notabile până în momentul acesta (anul 2014) şi în pofida faptului că la nivel european se discută un nou pachet legislativ prin care să se restricționeze depunerea de materiale reciclabile la depozitele de deșeuri (cu ținte pentru anii 2025 şi 2030). Resursele financiare puse la dispoziția României din fondurile europene pot şi sperăm să contribuie în mod real la îmbunătățirea situației. Întrucât direcția în care se îndreaptă economia europeană, la fel ca şi economia globală, este una certă, către o mai bună utilizare a resurselor, considerăm că, pentru a ne asigura de faptul că România respectă obligațiile de colectare/reciclare/ depozitare a deșeurilor angajate prin Tratatul de Aderare ca şi legislația europeană emisă ulterior, autoritățile naționale trebuie să angajeze obiective mai ambițioase decât cele stabilite la nivel european. Viziunea cu privire la sectorul gestiunii deșeurilor presupune stabilirea unei economii circulare, în care utilizarea resurselor să fie optimizată, la fel ca şi prevenirea generării de deșeuri. Reziduurile care nu pot fi prevenite ar trebui reciclate sau utilizate pentru recuperarea energiei încorporate în acestea. Este necesar că proiectarea bunurilor şi serviciilor să se facă ținând seama de cei 3R (reduce – refolosește - reciclează), incorporând tot mai mult rezultatele unui proces continuu şi performant de inovare. Domeniul transporturilor Transportul reprezintă un sistem complex ce poate fi simplificat la trei componente:

Tehnologic Modal Instituțional

Aspectul tehnologic se referă la vehicule, tipuri de combustibili și la infrastructura. Aspectul modal se referă la modurile de transport (nemotorizat, vehicule motorizate private, transport public, transport marfa).

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

Aspectul instituțional al sistemului de transport este reprezentat de instituții de planificare şi reglementare economică şi administrativă. Acest aspect est cel mai cuprinzător, având, practic influenţă în toate celelalte aspecte. Pentru realizarea unei strategii în domeniul transporturilor, Autoritățile publice (aspectul instituțional) trebuie să cunoască linia de bază şi țintelor către îndeplinirea cărora trebuie direcționat sistemul. În cazul României, aceste ținte nu pot fi mai puțin ambițioase decât obiectivele propuse la nivelul Uniunii Europene. Totuși, în vederea unei bune planificări a politicilor în domeniu, este nevoie de bună înțelegere a răspunsului la întrebarea „de ce este important transportul durabil?”. Un posibil răspuns poate fi găsit în Documentul de poziție „Salvaţi transportul feroviar din România”. Un alt răspuns, poate include următoarele justificări: - Facilitează mobilitatea, cu implicații asupra producției și a creării locurilor de muncă (directe și indirecte), generând venituri; - Stabilește rețele între entitățile economice; - Favorizează extinderea piețelor, prin economie de scară în producție, distribuție și consum; - Îmbunătățește productivitatea prin facilitarea accesului la mai multe tipuri/surse de materii prime, componente, forță de muncă și tipuri de energie; - Îmbunătățește eficiența utilizării timpului și a banilor, contribuind la reducerea ambuteiajelor; - Îmbunătățește securitatea energetică prin evitarea consumului sau diminuarea cererii de energie; - Reduce efectele negative asupra sănătății oamenilor prin îmbunătățirea calității aerului și diminuarea numărului de accidente; În consecință, un sistem de transport durabil este: - Convenabil ca și preț și variante; - Creează un mediu sigur și sănătos; - Protejează ecosistemul și diminuează emisiile de GES; - Sprijină dezvoltarea și creșterea economică; - Oferă șanse egale cetățenilor; - Respectă și păstrează elementele culturale și naturale locale; Proiectarea unui astfel de sistem de transport necesită preocupare din partea Instituțiilor naționale/locale, care pot adopta mai multe metode pentru evaluarea riscurilor și, în special a oportunităților, în domeniu. Astfel, pentru evaluarea oportunităților generate de adoptarea unui sistem de transport durabil, putem recomanda autorităților române să adopte strategii alternative care să permită călătorilor opțiuni, cum ar fi: 1. Evitarea călătoriilor și diminuarea nevoii de a călători, prin: a. Planificarea urbană mixtă și de înaltă densitate; b. Stabilirea de întâlniri virtuale; c. Logistica inteligentă; 2. Alegerea unor moduri de transport cu emisii reduse a. Transport nemotorizat i. Mersul pe jos ii. Utilizarea bicicletei www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

b. Transport public i. Autobuz ii. Tren iii. Sisteme rapide de transport cu autobuzul iv. Car pooling 3. Îmbunătățirea tehnologiilor a. La nivel de vehicul și combustibil: i. Utilizarea unor motoare îmbunătățite; ii. Utilizarea combustibililor alternativi (gaze naturale, pile de combustie, vehicule electrice); iii. Utilizarea biocombustibililor; b. La nivel de infrastructură și planificare urbană i. Crearea infrastructurii pentru mijloacele de transport nemotorizat (piste de biciclete, zone pietonale etc.); ii. Crearea infrastructurii pentru mijloacele de transport în comun cu deplasare rapidă; iii. Crearea infrastructurii pentru parcări, concomitent cu reducerea cererii pentru mijloace de transport private; iv. Dezvoltarea mixtă și a zonelor cu densitate mare de-a lungul rutelor de transport multinodal; c. La nivel instituțional i. Cadrul de reglementare: exemple de îmbunătățiri generate prin planificarea urbană și utilizarea terenurilor, utilizarea instrumentelor economice și fiscale, realizarea de campanii de conștientizare ii. Instrumente și programe de calcul: spre exemplu, aplicații mobile, instrumente soft, website-uri și forumuri pentru organizarea și mai buna cunoaștere a opțiunilor pentru transport nemotorizat Datorită specificului domeniului, viziunea cu privire la sectorul transporturilor nu poate fi separată de strategia mai cuprinzătoare referitoare la dezvoltarea unei economii verzi, care să rezulte în: - Creșterea economică verde, prin sprijinirea orașelor mai puțin aglomerate și poluate; - Crearea de locuri de muncă, în special în infrastructura legată de transportul public; - Reducerea sărăciei, prin diminuarea costurilor cu transportul ale populației și prin îmbunătățirea accesului către piețe și alte servicii esențiale. Concluzii După cum se menționează în rezoluția ONU „Viitorul pe care ni-l dorim”, economia verde are potențialul de a contribui la dezvoltarea societății umane şi acela de a contribui la eradicarea sărăciei, însă pentru dezvoltarea acestui tip de economie este nevoie ca societatea umană să înțeleagă şi să recunoască faptul că mediul înconjurător este însăși baza existenţei noastre ca ființe şi că trebuie gestionat ca o sursă de creștere, generatoare de prosperitate şi stare de bine. Deși capitalul privat reprezintă principala sursă de finanțare a transformărilor economice necesare, rolurile autorităților şi al politicilor publice nu pot fi înlocuite, ele putând acționa pentru combaterea efectelor adverse apărute pe piață o dată cu renunțarea la subvenții şi internalizarea diferitelor costuri care în economia maro nu sunt considerate în prețul bunurilor şi serviciilor realizate.

www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

În România, este necesară întreprinderea de demersuri urgente, la nivel de politici publice şi instituții centrale, în vederea adoptării măsurilor corecte pentru realizarea tranziției către economia verde; în caz contrar, existând riscul de a rămâne din nou în urmă, într-o tranziție continuă şi într-o continuă cursă de urmărire a celor inspirați. La nivel global există numeroase exemple de state, chiar şi mai puțin dezvoltate, care întreprind măsuri concrete pentru orientarea economiilor naționale spre schimbare, în vederea obținerii unor beneficii cât mai consistente rezultate din adoptarea rapidă a acestei căi de dezvoltare (inclusiv dezvoltarea unor ramuri industriale noi şi care să încorporeze un nivel înalt de cunoaștere, creatoare de valoare adăugată consistentă). Deși tranziția către economia verde implică, în mod necesar şi obligatoriu multe entități, există o serie de condiționalități care pot fi îndeplinite numai de către autoritățile publice; printre acestea se numără: - Stabilirea unui cadru de reglementare corespunzător; - Prioritizarea cheltuielilor publice și orientarea acestora către sectoarele care contribuie la stimularea economiei verzi; - Limitarea cheltuielilor în sectoarele care determină epuizarea resurselor naturale; - Utilizarea instrumentelor fiscale și a celor specifice pieței pentru orientarea consumului și promovarea investițiilor verzi și a inovării; - Realizarea de investiții în educație, formare, conștientizare și creare de capacitate; Având în vedere repartiția emisiilor de GES între sectoarele economiei naționale și ponderea emisiilor provenind din activitățile specifice generării energiei și transportului de mărfuri și persoane precum și sectorul gestionării deșeurilor, proiectul SEVERCO2 și-a concentrat atenția în aceste sectoare, acoperind aproximativ 80% din emisiile de gaze cu efect de seră produse la nivel național (în anul 2012). Viziunea cu privire la sectorul eficienței energetice în clădiri impune adoptarea de măsuri specifice pe care le consideră obligatorii atât în cazul reabilitării clădirilor existente, cât și în cazul construirii de clădiri noi; procesul „înverzirii” domeniului oferă numeroase beneficii sociale directe, inclusiv o stare de sănătate îmbunătățită, creșterea productivității, precum și a stării de bine a celor care locuiesc și lucrează în aceste clădiri, precum și crearea de locuri de muncă în construcții, întreținere și furnizarea energiei, a apei și a serviciilor legate de gestiunea deșeurilor și a apelor uzate; autoritățile publice pot și chiar este recomandat să ofere exemplul lor în aceste demersuri. Viziunea cu privire la sectorul utilizării surselor regenerabile de energie, ca şi parte a economiei verzi, impune includerea strategică a efectelor pozitive asupra stării de sănătate a populației şi impactul redus asupra mediului, asigurând dezvoltarea economică pe termen lung. O strategie corectă privind utilizarea SER consideră înlocuirea surselor de combustibil fosil cu sursele regenerabile de energie cuantificând impactul economic integrat ocazionat prin dezvoltarea acestui domeniu, la fel ca şi îmbunătățirea securității energetice şi reducerea emisiilor de carbon, precum şi crearea de noi locuri de muncă; este posibil ca, având în vedere ponderea pe care utilizarea combustibililor fosili o deține în mixul energetic național, pe termen scurt, să apară perturbări pe piața forței de muncă, prin disponibilizarea unui număr de angajați; pe termen mediu şi lung, însă, numărul de locuri de muncă nou create poate depăși numărul persoanelor disponibilizate. Viziunea cu privire la sectorul gestiunii deșeurilor presupune stabilirea unei economii circulare, în care utilizarea resurselor să fie optimizată, la fel ca şi prevenirea generării de deșeuri. Reziduurile care nu pot fi prevenite ar trebui reciclate sau utilizate pentru recuperarea energiei încorporate în acestea. Este necesar că proiectarea bunurilor şi serviciilor să se facă www.terramileniultrei.ro

www.snspa.ro

ținând seama de cei 3R (reduce – refolosește - reciclează), incorporând tot mai mult rezultatele unui proces continuu şi performant de inovare. Datorită specificului domeniului, viziunea cu privire la sectorul transporturilor nu poate fi separată de strategia mai cuprinzătoare referitoare la dezvoltarea unei economii verzi, care să rezulte în: - Creșterea economică verde, prin sprijinirea orașelor cu trafic mai puțin aglomerat și mai puțin poluate; - Crearea de locuri de muncă, în special în infrastructura legată de transportul public; - Reducerea sărăciei, prin diminuarea costurilor cu transportul ale populației și prin îmbunătățirea accesului către piețe și alte servicii esențiale.