Revista Wall-Street - Noua economie by Mihai Seceleanu

Cuprins 5

editorial

Să desfacem şampania! Vă propun să celebrăm finalul vechii economii şi al sfârşitului referinţelor din trecut ale businessului. Sa uităm de trecut, de cifrele raportate înainte de 2008 şi să ne concentrăm exclusiv asupra viitorului.

REDACTOR ŞEF:

Claudiu Vrînceanu REDACTORI ŞEFI ADJUNCŢI:

Sorina Negrilă, Diana Creţu REDACTORI:

economie

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern

top story

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern

Revirimentul puternic al exporturilor din ultima perioadă a readus în atenţie discuţia despre modelurile de creştere pe care se poate susţine economia.

CREAŢIE ŞI DTP:

Silviu Antohe

România îi aşteaptă pe noii investitori. Cu ochii larg închişi p. 8 Două curente de gândire, o singură criză. Mises şi Keynes puşi faţă în faţă

Laura Culiţă, Alina Stan, Cristian Gubandru, Cristina Negraru, Ionut Sişu, Marius Stanciu, Alex Goagă, Diana Zăgrean, George Dobre, Răzvan Enache, Alice Gheorghe, Patrick Vrabie

PRELUCRARE IMAGINE & DESIGN:

Răzvan Dumitru, Marius Smolenic p. 10

FOTOREPORTER:

Vali Cămară

Porumboiu face noua agricultură p. 14

CORECTOR:

Euro, un obiectiv secundar: Reformele contează Tendinţe ale fiscalităţii în noua economie mondială

Valeriu Petrescu

p.16 p. 18

Greii din fiscalitate vorbesc despre taxarea băncilor şi a bogaţilor în noua economie

p. 20

Noua Românie strigă catalogul Cine răspunde prezent?

p. 32

Trãim într-o economie în care totul este schimbat ºi nimic nu mai este sigur. Este o nouã economie. S-au împlinit trei ani de la cãderea Lehman Brothers în care totul s-a schimbat, probabil definitiv. La ce se poate aºtepta sistemul bancar în perioada urmãtoare? Rãspunsul - care se învârte în jurul cuvintelor “prudenþã” ºi “încredere”- îl oferã bancherii intervievaþi de Wall-Street.ro.

REVISTĂ EDITATĂ DE:

InternetCorp SRL MANAGING PARTNER:

Mihai Seceleanu DIRECTOR GENERAL:

Vlad Popa DIRECTOR VÂNZĂRI:

Raluca Mateiu ECHIPA DE VÂNZĂRI:

antreprenoriat Noul antreprenoriat în viziunea lui Florin Talpeş

DIRECTOR HR & EVENIMENTE:

Dacă în urmă cu 15 ani, când spuneam „noua economie”, ne refeream în special la IT şi biotehnologie, în prezent sunt prea puţine domenii care nu au fost atinse de schimbările spectaculoase aduse de inovaţii şi de mentalitatea modernă. O economie mai întreprinzătoare: Ce este antreprenoriatul social p. 38 De la multinaţională la antreprenoriat: Cum creºti o echipă p. 40

Andreea Gemene, Ana Solovăstru, Bianca Tătărăscu, Doina Radicof, Cristina Nistor

Liana Nicolae DIRECTOR FINANCIAR:

Mirela Ionescu Noua (dez)ordine a online-ului românesc

p. 42

În aplicaţii să ne batem

p. 46

Str Puţul lui Zamfir nr. 28, sector 1, Bucureşti

Reţetă pentru febra expansiunii

p. 48

Tipărit la Qual Media Group

ADRESA REDACŢIEI:

finanţe

Contrariile se atrag în noua economie: Arta şi Bursa, faţă în faţă

business Cu frâna de mână ridicată

Interviuri exclusive p. 14

Adrian Porumboiu: ,,Decât să stau la Monaco o săptămână, mai bine stau 3 ore pe câmp”

Când spui artă, îţi vine în minte dragoste pentru frumos, pasiune, calitate. Când spui bursă, te gândeşti la bani, cifre, grafice şi adrenalină. Aparent, cele două pieţe nu au nimic în comun. În realitate, lucrurile sunt exact diferite. Aşa cum de multe ori contrariile se atrag, arta şi bursa au găsit un numitor comun.

„Nu sunt un tip deştept. Mă pricep să deschid hipermarketuri şi asta fac”, mă întâmpină Philippe Lejeune, curios să ştie ce vreau să aflu de la el. Direct şi lipsit de limbajul de lemn al multinaţionalelor, şeful hipermarketurilor Cora România preferă să lucreze cu cifrele pe masă. La propriu. Face rapid o schiţă cu evoluţia consumului în anii de criză, subliniază nervos scăderile procentuale, dar când îl întreb de retailulul la orizontul lui 2012, pixul rămâne, pentru câteva secunde, suspendat în aer.

Norii negri ai sistemului bancar: riscul de credit şi de lichiditate

p. 54

Dincolo de nori

p. 56

Următoarea forţă economică vine de pe Venus

Cum se schimbă bancherii în noua economie

p. 78

Dan Pascariu, UniCredit Ţiriac Bank

p. 84

Nu trebuie să intrăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi”

Dependenţa vitală de fluxurile de capital. Cum va arăta anul 2012? p. 58

Economie nouă, Bursă nouă. Are dreptul BVB să viseze frumos? p. 62

Sfaturi pentru un turism atrăgător p. 86

Ei sunt următoarea generaţie de investitori

p. 66

Fondurile de pensii: În România investim doar în poveşti de success p. 70

editorial

Imobiliarele revin pe scenă

p. 16

p. 54

p. 88

Stil de manager: Între tradiţionalism şi modernism p. 90 Cinci maşini scumpe care vor fi lansate în 2012

p. 94

Avem nevoie de înnoirea pieţei de capital! Suntem cu toţii datori pieţei în care muncim şi despre care spunem, în repetate rânduri, că este prea mică, imatură şi subdezvoltată.

Steven Van Groningen, Raiffeisen: Riscul de credit rămâne important

“Editorial”

Vechea economie a murit! Să desfacem şampania!

ragi cititori, ne-am relansat cu un nou slogan: “Wall-Street.ro, pentru noua economie”. Această revistă lansează o dezbatere despre ce anume caracterizează noua economie, noul slogan Wall-Street.ro. Să desfacem şampania! Vă propun să celebrăm finalul vechii economii şi al sfârşitului referinţelor din trecut ale businessului. Sa uităm de trecut, de cifrele raportate înainte de 2008 şi să ne concentrăm exclusiv asupra viitorului. Poate ar trebui să vedem acest final precum sfârşitul istoriei imaginat de Francis Fukuyama, scenariu care legitima democraţia liberală şi piaţa liberă, ca piloni ai reprezentării politice. Sau poate nu. Un amic tocmai ce îmi spunea că noua economie nu poate fi altceva decât o forma de capitalism social. Dar nu vom analiza noua economie ca ideologie, ci ca o stare de spirit adaptată în funcţie de domeniile specializate despre care scriem: vom avea un nou mod de a face imobiliare, orientat către piaţă, un nou model de banking, o altă atitudine faţă de antreprenoriat, o abordare în IT&C bazată pe inovaţie, un alt stil de a face afaceri în online. Despre toate aceste schimbări şi tendinţe veţi

citi în noul Wall-Street.ro şi în această revistă. Fireşte, mă puteţi întreba dacă avem cu adevărat nevoie de o nouă economie şi, în situaţia în care se impune acest lucru, dacă există un model care aşteaptă să fie descoperit. Provocările trebuie înnoite permanent. Îmi este greu să cred că economia şi mediul de business nu se vor reinventa în anii care urmează, iar oamenii din business îmi dau dreptate: noua economie de azi nu mai seamănă cu cea din urmă cu 5 ani, înseamnă un comportament corect în afaceri şi aduce oportunităţi pentru antreprenori. Majoritatea oamenilor de business salută iniţiativa noastră, care vine la timp, ţinând cont de evenimentele la care suntem martori pe plan mondial, dar, dragi cititori, cum arata viitorul economiei în percepţia voastră, cei care formaţi comunitatea de afaceri Wall-Street.ro? Mergeţi cu gândul peste cinci sau zece ani şi întrebaţivă cum vor fi organizate companiile viitorului sau care vor fi paradigmele şi reperele economice? Ce principii noi şi inovatoare vor caracteriza organizaţiile din care faceţi acum parte? Ce înseamnă pentru voi noua economie?

Claudiu Vrînceanu

Claudiu Vrînceanu redactor şef Wall-street.ro

economie

Captivi în modelul de creştere bazat pe consumul intern? Revirimentul puternic al exporturilor din ultima perioadă a readus în atenţie discuţia despre modelurile de creştere pe care se poate susţine economia noastră şi dacă este posibilă tranziţia de la un model la altul.

Răzvan Enache

D 6

Wall-Street.ro

tehnologie, dar aici vom avea nevoie și de „creierele” care au migrat din țară, nu doar de forța de muncă slab calificată care a rămas în România, pentru că această se găsește și în altă parte. Pe de altă parte, economistul Florin Cîțu crede că Economistul Florin Cîţu vede o sunt şanse creştere bazată pe exporturi foarte mari ca România să treacă la o creştere bazată pe exporturi, dar totul „o economie bazată pe un condepinde de politicile economice. sum intern, finanţat în majoritate Totuşi, un astfel de model ar din interior, va produce rezultate putea să nu fie optim pe termen superioare unei economii bazate lung în România, pentru că pe export net”. Pe termen scurt, structura economiei locale diferă însă, pot exista momente când de cea a unei economii asiatice şi o economie să crească susţinută mai este şi riscul că vom depinde de exporturi la fel de mult ca pe totdeauna de cererea externă. consum, aşa cum este cazul țării noastre în ultimul an, economia Cîțu crede că pe termen lung

Agerpres

acă un oficial al BNR spune că orientarea către exporturi, în detrimentul consumului, nu este o strategie care să poată fi influenţată în vreun fel de stat sau de autorităţile monetare, cei mai mulţi analişti consideră că un model bazat pe exporturi nete ar putea să nu fie optim pentru specificul economiei româneşti. Analistul economic Lucian Isar apreciază că România are șanse, în teorie, să treacă la un model bazat pe exporturi, deși nu crede într-un astfel de scenariu. Totuși, dacă se va încerca abordarea unui model bazat pe exporturi, va fi nevoie de o perioadă lungă de timp pentru reajustare și investiții majore. „Creşterea potențială va putea ajunge la nivelul anterior, dar după o perioadă lungă de timp, cu investiții masive și cu reîntoarcerea românilor plecați la muncă în străinătate”, explică Isar. El adaugă că România va obține o creștere potențială bazată pe exporturi, similară cu cea bazată pe consum, doar dacă investițiile în infrastructură vor avea efect multiplicator pozitiv și vor fi făcute și investiții în

“Noi modele de creºtere economicã”

Rezultatele căutării “economie”

fiind mişcată doar de exporturi. Cu toate că este o economie mică, România poate să se rupă de modelul bazat pe consum, este de părere Cîţu, care explică că nu mărimea contează, ci cât de deschisă este o economie. „O economie mică, dar deschisă, poate să aibă o contribuţie importantă a exporturilor nete în creşterea economică”, punctează Cîţu.

Există o cale de mijloc pentru România? Modelele de creştere teoretizate până acum au fost rezultatul unor politici economice aplicate pe anumite structuri de economii, dar România ar trebui să îşi găsească propriul model bazat pe resursele de care dispune, adică forţă de muncă în abundenţă şi pământ, dar mai puţin capital. „România trebuie să creeze un mediu economic care să încurajeze dezvoltarea capitalului şi să împingă forţă de muncă spre acele zone”, spune Florin Cîţu. Soluţia de mijloc pare să fie echilibrul şi competitivitatea, în opinia lui Ciprian Păltineanu, director large corporate în cadrul UniCredit Țiriac Bank. România trebuie să se axeze pe ariile unde este competitivă, adică să avem o strategie despre sectoarele care vor avea cel mai mult de câştigat şi cu privire la care avem şansele cele mai mari să creştem. “Trebuie să găsim un mix între diverşii poli de creştere şi, eventual, să îi combinăm cu fondurile structurale, pentru că acestea, dacă vom maximiza absorbţia, reprezintă un motor de creştere

extraordinar”, spune Păltineanu, guvernatorului BNR. El sublicare adaugă că trebuie să existe niază că sugestiile de a schimbă un echilibru între cerere internă, modelul de creştere, de la conexporturi, sum la investiţii investiţii sau exporturi, străine sau nu pot fi luate în Statul ar trebui să intervină agricultură. calcul de Guvern doar la nivel De asemesau de autorităţile mezo-economic. nea, şi Lucian monetare, întruIsar crede că cât aceasta este „o soluţiile aldecizie microecotora nu sunt nomică”. neapărat oportune pentru econoÎn plus, fără consum România mia autohtonă, „chiar dacă le-am nu are cum să crească la nivelul înţelege şi implementa instantapotenţial. „Cineva investeşte nuneu”, referindu-se la încercările mai pentru că există perspectiva fiecărei ţări de a se repoziţiona în că va creşte consumul”, spune economia globală. Croitoru. În plus, cu privire la modelele În schimb, problema econode creştere economică, Isar spu- miei este refacerea încrederii, ne că acestea ”nu sunt bornele pentru că fără aceasta nu va fi reluat consumul, iar fără consum în care se poate mişcă o econonu vor începe nici investiţiile. mie, ci puncte discrete într-un De asemenea, continuum”. trebuie create “Noi încă o serie de stijustificăm şi mulente pentru implemencreşterea competăm măsuri “Problema titivităţii şi atrade stabilizaRomâniei gerea capitalului, re, dovedite mediocre încă este refacerea care este esenţial de acum 20 încrederii, pentru pentru creşterea de ani şi, prin că fără aceasta economică şi urmare, avem productivitatea nu se va relua totală a factorilor exponenţi ai consumul.” de producţie. autorităţilor cu o curbă de În cazul in Lucian Croitoru, BNR învăţare cu care capitapantă lentă”, lul depinde de avertizează analistul economic. exterior, iar economia trebuie El concluzionează că econosă menţină fundamentele bune mia îşi poate găsi propriul mopentru a-l atrage, productivitatea del de creştere, dar acesta nu ar factorilor depinde şi de Româtrebui să fie determinat apriori nia. „Dacă ai un sector privat mai de autorităţile statului. “Statul extins, întreprinderile de stat ar trebui să intervină doar la sunt conduse cum trebuie sau nivel mezo-economic, lăsând dacă sunt privatizate, atunci va nivelul microeconomic să îşi creşte şi productivitatea muncii. dovedească potenţialul creator, Modelul de creştere nu are cum iar cel macroeconomic să fie să se reinventeze, se ştiu toate neintruziv şi favorabil economi- lucrurile, trebuie doar aplicate”, ei libere”. conchide Croitoru. De aceeaşi părere este şi Lucian Croitoru, consilierul

CITAT

pentru noua economie

economie

Doru Lionăchescu, Capital Partners: Banii sunt în altă parte

Wall-Street.ro

Operăm într-un autism economic foarte detrimentar

“Noi investitori”

Rezultatele căutării “economie”

România îi aşteaptă pe noii investitori. Cu ochii larg închişi Am intrat într-un ciclu în care expansiunea de dragul expansiunii nu mai face parte din joc. Companiile au început să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine, în condiţiile în care accesul la finanţare este tot mai greu. În acest peisaj, cum mai poate România să facă iarăşi cu ochiul noilor investitori?

Alina Stan

energie – şi care reprezintă avantaje competitive. „Există o mare incertitudine în ceea ce priveşte soarta Europei. Oamenii de business nu o vocalizează pentru că ei sunt obligaţi să îşi vadă de treabă. Important este care va fi jocul şi ce se va întâmpla cu statele în dificultate. Dacă Europa va alege să salveze numai vedetele, atunci şi corporaţiile vor urma acest joc şi nu va mai conta potenţialul României. E ca întro familie – când este rău închidem uşile, consumăm şi cheltuim mai puţin. Cred că acum în Europa a apărut frica”, afirmă Alexandra Gătej. O părere similară vehiculează şi Doru Lionăchescu, în a cărui viziune companiile încep să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine. În plus, marii investitori nu vor mai veni din America şi Europa Occidentală, ci provin din alte lumi, pe care noi românii nu le cunoaştem Oamenii de business nu sau nu le-am apreciat. „Trebuia să ne vocalizează incertitudinea, crede poziţionăm de foarte Alexandra Gătej, AmCham mult timp către zonele în care sunt bani, ori banii

Vali Cămară

m intrat într-un ciclu în care expansiunea de dragul expansiunii nu mai face parte din joc. Companiile au început să se retragă în pieţele pe care le cunosc cel mai bine, în condiţiile în care accesul la finanţare este tot mai greu. În acest peisaj, cum mai poate România să facă iarăşi cu ochiul noilor investitori? Doi oameni conectaţi la mediul de afaceri actual – Alexandra Gătej, preşedintele Camerei de Comerţ Americane (AmCham) şi Doru Lionăchescu, partener principal al casei de investiţii Capital Partners. Două voci care vorbesc despre două Românii diferite – una încă atractivă pentru investitorii străini, o alta arhaică şi care a pierdut legătura cu noile puteri ale scenei mondiale, acele ţări de unde vor veni în viitor banii. Şi totuşi unde ne aflăm pe harta noii economii? Chiar dacă îi acordă României un zece pentru potenţialul investiţional, preşedintele AmCham nu ezită să sublinieze importanţa pe care o are competenţa la nivel decizional şi excluderea populismului pentru business. Aceste două elemente, coroborate cu o infrastructură mai bună şi o ajustare a contribuţiei pe muncă, ar putea stimula apetitul oamenilor de afaceri în zone cu potenţial – manufactură, IT, exploatarea resurselor, agricultură şi

sunt în altă parte - în Asia, Orientul Mijlociu, Rusia. Noi nu am înţeles mersul geopolitic. Operăm într-un autism economic foarte detrimentar, nu avem antenele îndreptate corect spre lume”, consideră Lionăchescu. Deşi este de acord că România stă sub semnul conjuncturii internaţionale, acesta vorbeşte tranşant despre cei trei ani de criză pierduţi, în care aparatul de stat nu s-a restructurat, nu s-au făcut privatizări, iar corupţia în privinţa achiziţiilor publice este îngrozitoare. „Economia nouă trece pe lângă noi ca acceleratul, noi suntem doar cumpărători. Când vom renunţa la iluzia că suntem buricul pământului, că toţi abia aşteaptă să vină aici, vom trece la lucruri mai realiste”, mai spune Doru Lionăchescu. În final, totul se rezumă la a recunoaşte că avem o problemă şi în a ieşi din acest joc al negaţiei.

pentru noua economie

economie

Vlad Topan, preşedintele Institutului Ludwig von Mises România

Vlad Topan, preşedintele Institutului Ludwig von Mises România, susţine punctul de vedere libertarian. Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, îl readuce în actualitate pe John Maynard Keynes. În opinia unui libertarian/ keynesian, de la ce a pornit criza din 2008? Ajunseseră piețele prea puțin reglementate? Vlad Topan: Nici vorbă. Se aruncă mult prea ușor cu marota aceasta a de-reglementării când vine vorba de criza din 20072008 (sau o fi 2007-2012? 13? 14?). E greu să vorbim despre de-reglementare, când sectorul financiar-bancar e, peste tot, printre cele mai reglementate și controlate. Să nu uităm că cvasitotalitatea statelor moderne funcţionează sub auspiciile a ceea ce am putea numi ”socialism monetar”, sau ”planificare centralizată în sectorul producției monetare”. Ionuţ Dumitru: Nu mă simt deloc încorsetat într-un anume curent ideologic, mai ales întrunul radical. Nu mă consider

Wall-Street.ro

nici adeptul intervenţionismului, nici al libertarianismului (liberalism radical). Cred că trebuie să dăm dovadă de pragmatism, şi, din acest punct de vedere, cred că adevărul este undeva între cele două curente de gândire. Sunt de principiu pentru pieţe libere, dar corect reglementate (deşi crizele sunt inerente şi reglementarea nici nu poate şi nici nu trebuie să le prevină pe toate) şi stat minimal, dar un stat puternic, cu capacitate de intervenţie atunci când pieţele libere creează dezechilibre. Ironic este însă că unii doresc un stat mic când e vorba de taxe, dar când e vorba de cheltuieli publice doresc un stat puternic. Odată cu extinderea crizei financiare, răspunsul a părut să fie exclusiv keynesian. Credeţi că a fost cea mai bună abordare? Ce alternative ar mai fi fost?

Vlad Topan: Da, din păcate răspunsurile la criză au fost keynesiene. Mai mult keynesiene într-un mod și la o scară (mă gândesc la bailout-uri și la quantitative easing) pe care, cel mai probabil, Keynes însuși ar fi dezavuat-o, dacă e să-l credem pe ultimul Hayek. Abordarea aceasta keynesiană – dincolo de problemele teoretice suficient de grave pe care le are, și care ar fi trebuit să-i asigure un loc de cinste la „clasice erori” – este nefastă, în primul rând prin aceea că prezintă drept terapie tocmai otrava (ridicată la puterea a zecea, pe deasupra) care a creat haosul: expansiunea creditului (laolaltă cu intensificarea reglementării). Ionuţ Dumitru: Dacă îl citim cu atenţie pe Keynes, ceea ce unii nu o fac sau nu vor să o facă, o să vedem că el nu era pentru o intervenţie puternică a statului în economie întotdeauna, ci susţinea un stat care să conducă politici economice anticiclice, adică un stat care să fie capabil să se abţină de la stimuli

Vali Cămară

Două curente de gândire, o singură criză. Mises şi Keynes puşi faţă în faţă

“Noua economie”

Rezultatele căutării “economie”

inutili în economie în vremuri bune, acumulând „buffere” prin excedente bugetare, pentru a avea capacitatea de stimulare a economiei în vremuri de recesiune. Care ar fi soluţia din perspectiva unui keynesian /libertarian pentru criza datoriilor, în contextul în care capacitatea statului de a stimula economia pare să fi ajuns la limită? Vlad Topan: Statul nu poate stimula economia în mod real. O poate doar canaliza în direcții care, până la urmă, sunt nesustenabile. Cred că, în România, experiența alocării etatiste a resurselor economice (cca. 45 ani de comunism cu 20 de ani de intervenționism agresiv) ar trebui să ne fie suficientă în înțelegerea acestui lucru. Prin urmare, ca peste tot, soluţia este retragerea cât mai mult posibil (total, la rigoare) a statului. Să nu se îndatoreze și să nici nu gestioneze în vreun fel (garantare, reglementare, subvenționare etc.) datoria privată. Ionuţ Dumitru: Criza recentă a fost determinată de o multitudine de factori, de la acumularea unor dezechilibre macroeconomice în multe ţări (reflectate în deficite nesustenabile de cont curent) la „suprafinancializarea” economiilor (economia financiară a crescut mult mai repede decât economia reală), cauzată de procesul de dereglementare şi de lipsa de etică în conducerea instituţiilor financiare. Răspunsul autorităţilor publice la nivel global, prin stimulii fiscali şi monetari aplicaţi, validează ideea de sorginte keynesiană că pieţele nu au

mecanisme automate de autocorecţie şi că intervenţia statului este necesară pentru a revitaliza economia. Unele state nu mai au capacitate de intervenţie din vina lor, întrucât au avut politici prociclice şi nu mai au spaţiu fiscal. Cum vedeţi eforturile de reglementare a pieţelor financiare şi ce efecte vor avea asupra economiei? Vlad Topan: Reiese din intrebarea 1 Ionuţ Dumitru: Dereglementarea este un proces care a caracterizat ultimele decenii (începând cu 1970) la nivelul pieţei financiare, în încercarea de a lăsa pieţele cât mai libere. Cred că reglementarea/dereglementarea vine însă în cicluri, după această criză urmând inevitabil un proces de întărire a reglementărilor, care să sperăm că nu vor fi atât de constrângătoare să conducă la compromiterea potenţialului de creştere economică.

versus persoană; per persoană versus pe categorii statistice etc.) care dau rezultate atât de diferite încât eu unul nu mai rezonez când aud de creșterea inegalităților. Mai degrabă cred că criza are implicații în sensul egalizării averilor, dacă e lăsată să-și consume cursul. Ne-ar fi mai bine dacă n-am mai avea deloc parte de retorica și acțiunea aceasta a „umaniștilor cu ghilotina” care sar, nechemați și pe seama altora, în ajutorul celorlalți. Ionuţ Dumitru: Inegalităţile sociale au fost doar accentuate de criză. Decalajul dintre clasa bogată şi cea săracă s-a accentuat de decenii în economiile dezvoltate (în special în SUA), în timp ce veniturile clasei de mijloc au fost mai degrabă stagnante.

Având în vedere că inegalităţile sociale s-au amplificat în urma crizei financiare, credeţi că ar trebui pus accentul pe echitate, în detrimentul creşterii economiei? Vlad Topan: Nu am prea mare respect pentru retorica aceasta a inechității. Sunt modalități diferite de evidențiere statistică a acestora (per gospodărie

Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank : Sunt pentru pieţe libere, dar corect reglementate

pentru noua economie

economie

Antreprenorii trebuie să ţintească spre excelenţă Marius Ghenea, antreprenor şi preşedinte al Fit Distribution, consideră că românii preferă deseori un „job călduţ” în loc să ţintească spre excelenţă în afaceri şi antreprenoriat. În emisiunea Start-up Wall-Street, Ghenea a oferit mai multe perspective şi sfaturi pentru tinerii întreprinzători.

Alex Goagă

12 Marius Ghenea a vorbit despre antreprenoriat în cadrul emisiunii Start-up Wall-Street

arius Ghenea, 43 de ani, subliniază că această teamă rezidă încă în rândul românilor, fiind și o problemă culturală care pornește din anumite considerente istorice mai vechi, accentuată și agravată de comunism. „În 1989, România nu avea niciun fel de datorii externe, dar acest lucru nu a folosit la nimic. Polonia se situa invers, avea datorii masive dar a reușit să devină o forță a regiunii, pe când România și-a crescut nivelul datoriilor. Nu trebuie însă exagerat, cum se întâmplă în media. Văd la televizor exagerându-se nivelul datoriei României, care nu este nici pe departe atât de

Wall-Street.ro

mare ca al altor țări mult mai dezvoltate”, a spus Marius Ghenea în cadrul Start-Up Wall-Street, emisiune moderată de Claudiu Vrînceanu, redactor-șef Wall-Street.ro Start-Up Wall-Street este un talk-show transmis în direct la Radio Lynx și pe Wall-Street.ro care se adresează antreprenorilor și celor ce doresc să înceapă un proiect pe cont propriu. Marius Ghenea subliniază că este normal ca, atunci când ai un business ce se dezvoltă, să recurgi la împrumuturi pentru a evolua. Nu este o mândrie să spui că nu datorezi nimic. „Românii ar fi ajuns mai departe dacă ar fi înțeles că există componenta de capital propriu și ceea ce poți să atragi și în plus, bani care să pot facă lucrurile să se miște mai repede”. Românii au uneori tendința să considere că unele proiect „merg bine și asa”, fără să caute excelența în afaceri, ci doar termenul de „bun”. „De multe ori

noi ne mulțumim cu mai puțin decât ar trebui. În loc să ne propunem excelența, ne mulțumim doar cu ceva bun”, explică Marius Ghenea. Tinerii antreprenori trebuie să știe clar rolul finanțărilor, să cunoască atât avantajele cât și dezavantajele. Pentru început, antreprenorul are nevoie de un

De multe ori noi, ne mulţumim cu mai puţin decât ar trebui.

plan de afaceri cât mai eficient, care să conțină și proiecții financiare asociate unor cerințe bugetare. „Unii antreprenori nu sunt realiști în ceea ce privește fondurile de care au nevoie și pot cere unor investitori 10.000 de euro când de fapt au nevoie de 100.000”, subliniază Marius Ghenea importanța unui plan solid de afaceri.

Rezultatele căutării “economie”

“Noua economie”

pentru noua economie

economie

Porumboiu face noua agricultură 14

,,Decât la Monaco o săptămână, mai bine stau 3 ore pe câmp”. Asta înseamnă relaxare totală pentru unul dintre cei mai mari proprietari români de pământuri. Adrian Porumboiu arbitrează, poate, cel mai important meci al vieţii sale – noua agricultură. Şi îi place.

Alina Stan

m ajuns la Vaslui într-o zi foarte aglomerată pentru fostul ,,cavaler al fluierului”. Semna, ca pe bandă rulantă, acte şi vorbea repede cu cei care fie îl sunau, fie veneau direct la biroul său. ,,O zi nebună, însă îmi place. Aşa a fost tot anul”, zâmbeşte Adrian Porumboiu, cel care deţine, prin grupul de firme Racova, aproximativ 50.000 de hectare de pământ. Tonul vocii se relaxează când vine vorba de agricultură. Pentru el este o meserie aparte, un microb. Nu contează că sunt ani mai puţini favorabili sau că producţia record din acest an se vinde la preţuri care au coborât fantastic. ,,Semănatul şi recoltatul sunt două momente unice. Plăcerea este extrem de mare când vezi

Wall-Street.ro

câmpurile verzi sau galbene, aproape de recoltare. E singurul loc unde mă simt tare, în forţă, unde uit de nebuniile zilnice. Nu merg cu gărzi de corp, îmi iau maşina şi urmez anumite trasee preferate”, povesteşte Porumboiu. Alături de Culiţă Tărâţă, Ioan Niculae sau Mihai Anghel, Adrian Porumboiu este unul dintre cei mai mari producători agricoli din România. Anual, firmele sale plătesc la bugetul de stat 42 de milioane de euro. Tot în fiecare an, investiţiile în suprafeţele deţinute urcă până la 30 de milioane de euro. ,,Prima întrebare pe care ne-o punem este cât vom mai rezista în lupta cu multinaţionalele, care fac jocul în agricultura românească. Peste un milion de hectare sunt

deţinute de străini. Românismul din noi dispare. Pe piaţa uleiurilor vegetale abia mai găseşti o firmă românească, iar concurenţa la silozuri este mare. Mi-ar plăcea să văd mai mulţi români implicaţi în agricultura de top”, spune omul de afaceri. România joacă un rol atât de important pe scena agriculturii europene, încât nu ne dăm seama încă de forţa pe care o avem, continuă Porumboiu. Este şi unul din domeniile în care, dacă vremea ajută, cei care investesc nu cunosc expresia ,,criză financiară”. ,Nu trebuie să fii filozof, mâncarea se vinde oricum. Populaţia a crescut la 7 miliarde. Criza financiară este o glumă pe lângă ce va fi criza alimentară. În momentul în care nu vom mai avea ce cumpăra va fi o tragedie”, crede

Rezultatele căutării “economie”

Însă, dacă în fotbal vorbeşte înainte, în agricultură preferă să acţioneze întâi şi apoi să facă declaraţii. Lucru valabil şi pentru următorii 10-15 ani.

Agerpres

Adrian Porumboiu. Omul de afaceri vasluian vorbeşte apăsat despre două lucruri de care România are nevoie urgent – autostrăzi şi canale de irigaţii pentru agricultură. Când le va avea, va deveni ,,paradisul lumii”. La acestea se adaugă forţa de muncă. ,,E nevoie ca de aer de micii agricultori”, spune Porumboiu, care angajează peste 7.000 de oameni. Lucrurile nu sunt atât de simple însă, în condiţiile în care trei ani la rând a fost nevoit să aducă forţă de muncă din Maramureş pentru a culege via de pe cele 120 de hectare pe care le deţine la Bârlad. ,,Oamenii sunt obişnuiţi să trăiască din ajutoare sociale, să stea pe marginea şanţului, să bea la bufet. Era mult mai comod aşa. Marea majoritate a angajaţilor mei stau la sat, nu la oraş. Umblă totuşi în combine de 240.000 de euro, cu aer condiţionat şi când se dau jos din ele trebuie să ştie că deja au făcut un pas spre civilizaţie. Lumea satului se transformă deja, însă are nevoie de mult sprijin”, susţine proprietarul Racova. În noua agricultură toate investiţiile sunt la fel de importante – de la zootehnie, producţie vegetală, legumicultură până la depozitare sau produse bio. Pe care din ele se va concentra mai mult fostul arbitru? ,,Noi nu suntem liniştiţi, vrem să ne extindem, mai cumpărăm terenuri. Dacă anul acesta am investit modest, undeva la 10 milioane de euro, pentru 2012 avem în plan investiţii de calibru”, anunţă Adrian Porumboiu.

“Noua agricultură”

Adrian Porumboiu: Criza financiară este o glumă pe lângă ce va fi criza alimentară pentru noua economie

economie

Euro, un obiectiv secundar: Reformele contează

ancherul admite că România a pierdut numeroşi investitori străini din cauza lipsei infrastructurii, dar că principalul avantaj al ţării îl reprezintă forţa de muncă, care este relativ uşor calificabilă. Pascariu nu se aşteaptă ca nivelul creditării să înregistreze o creştere majoră anul viitor, întrucât consideră că oamenii sunt încă temători şi reţinuţi şi nu se gândesc la investiţii pe termen lung. Mai merită să adoptăm euro în situaţia economică actuală?

Vali Cămară

Dan Pascariu: „Nu trebuie să intrăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi.”

Data la care România va adopta euro reprezintă un obiectiv secundar, pe primul plan fiind reformele pe care guvernanţii ar trebui să le realizeze, astfel încât să conducă la modernizarea ţării, consideră preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Pascariu, unul dintre cei mai experimentaţi bancheri locali.

George Dobre

Wall-Street.ro

Dan Pascariu: Da, de ce să fie abandonată intenţia de a adopta euro? Sigur, o asemenea afirmaţie poate să fie riscantă, în condiţiile în care viitorul monedei unice este pus sub semnul întrebării. Ţinta de a ajunge să adoptăm euro trebuie privită prin prisma unei mobilizări. Avem un termen până la care trebuie să îndeplinim o serie de criterii de convergenţă, ceea ce înseamnă să realizăm anumite reforme. Acesta este cel mai important aspect legat de aderarea la euro, faptul că trebuie să faci eforturi, întrucât acele reforme fac parte din pachetul de măsuri care ar conduce la modernizarea ţării. România trebuie să se modernizeze, indiferent dacă intră sau nu în zona euro. Devine secundar dacă aderăm în 2015, 2016 sau niciodată. Sigur, dacă euro va exista în 2015-2016 şi se va dovedi viabil, că va reprezenta moneda unui grup puternic, care a aderat la

“Noi investitori străini”

Rezultatele căutării “economie”

acelaşi set de valori politice şi economice, cred că merită să fim în interior. Dar nu trebuie să intrăm în zona euro dacă nu suntem pregătiţi. Este România atractivă pentru investitorii străini? Investiţiile străine scad în continuare, ce este de făcut? Dan Pascariu: Să nu uităm că România este în competiţie, nu este singura ţară interesantă din punct de vedere al investiţiilor străine. Sunt zeci de ţări care se luptă, însă uităm mereu că suntem în concurenţă directă cu alte ţări, ne credem buricul pământului, dar mai sunt şi alte state care se cred la fel. Cineva trebuie să valideze cine este buricul pământului, iar acest cineva este piaţa, în funcţie de anumite criterii, anumiţi indicatori. În ultimii trei ani, România a avut căderi serioase, bâlbâieli şi, chiar dacă au fost luate măsuri de austeritate care au dus la o stabilitate economică, deciziile de investiţie nu se iau de azi pe mâine, în special cele mari. Sunt economii emergente care nu au căzut, sunt economii mai mari decât cea a României, precum Polonia, Turcia, Rusia, nu mai vorbim de China, India sau Brazilia. Există şi alte ţări care, din punctul de vedere al costului forţei de muncă, sunt mult mai avantajoase decât România. Stau şi mă întreb dacă facem eforturi pentru îmbunătăţirea climatului investiţional, a legislaţiei, ori a infrastructurii? Noi am pierdut foarte multe investiţii din cauza lipsei infrastructurii. Chiar dacă suntem o ţară europeană, trebuie să facem şi noi unele eforturi pentru a-i atrage pe investitori. Există o vorbă românească, Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă. Dacă noi nu ne punem singuri în traistă, degeaba ne-a dat Dumnezeu această aderare la UE.

Numiţi trei puncte forte ale României în atragerea investitorilor străini şi trei slăbiciuni. Dan Pascariu: Primul lucru îl reprezintă poziţia geostrategică, apoi mărimea ţării. Când spun mărimea ţării nu mă refer strict la populaţie, ca piaţă este una interesantă, pentru că este suficient de mare. În al treilea rând, există o forţă de muncă relativ uşor calificabilă, deşi nu mai este la fel de ieftină ca înainte. Această forţă de muncă poate să înveţe uşor, spre deosebire de alte ţări din regiune. Mă refer la o anumită versatilitate structurală şi culturală pe care expaţii noştri au dovedit-o de multe ori, pornind, de exemplu, de la lucruri de bază,

În ultimii trei ani, România a avut căderi serioase şi bâlbâieli. precum uşurința învăţării unor limbi străine, până la contribuţii valoroase în domenii cu un grad ridicat de sofisticare. Ca slăbiciune, pun pe primul loc lipsa infrastructurii. Pe locul secund, avem birocraţia, care întârzie luarea de decizii. Al treilea handicap îl reprezintă o administraţie centrală şi locală de slabă calitate. Putem să ne aşteptăm anul viitor la o creştere a creditării? Dan Pascariu: Sigur că ne aşteptăm, dar o creştere modestă, la fel ca în anii trecuţi, de 5-6%. Per total, nu estimez o majorare spectaculoasă a creditului pentru populaţie. Oamenii sunt speriaţi, sunt temători, sunt reţinuţi, nu fac investiţii pe termen lung pentru a-şi cumpăra case, maşini sau mobilier. Oamenii sunt încă în acea etapă

subiectivă a crizei, încă aşteaptă să vadă dacă o să fie mai bine sau mai rău. Creditarea va creşte cu 5-6% în 2012, dar nu pe seama populaţiei, mai degrabă datorită sectorului corporatist, dar nici acesta nu poate urca foarte mult. Dacă consumul nu creşte, atunci creditele corporaţiilor care deservesc consumul nu au cum să înregistreze o majorare. Pot să urce împrumuturile celor care se orientează către export, dar aici suntem dependenţi de ce se întâmpla în Europa. Ce riscuri ameninţă sistemul bancar românesc? Dan Pascariu: Pe primul plan aş pune reglementările la nivel european, care pot să afecteze băncilemamă ale filialelor din România şi care pot dicta anumite decizii legate de vânzarea de active, de capitalizare, de extindere sau nu, de vânzare de bănci sau de fuziuni. Al doilea risc îl reprezintă problema lichidităţii, care va deveni mai rară şi mai scumpă. În condiţiile în care depozitele interne nu au cum să crească foarte mult, pentru că nu au de unde, la un venit mediu al populaţiei de 150 euro pe lună, băncile se vor bate pe aceeaşi masă monetară. Cum vor fi bănci care vor fi mai disperate decât altele să atragă depozite, vor duce dobânzile la niveluri mai ridicate. În condiţiile în care băncile-mamă nu vor mai fi atât de dispuse să finanţeze sucursalele locale, acestea vor trebui să-şi majoreze baza de depozite, situaţie care va conduce la creşterea dobânzilor la credite. Astfel, va fi influenţată capacitatea debitorilor de a atrage credite, deoarece împrumutul va fi mai scump şi, aş zice eu, mai rar. A treia slăbiciune o reprezintă chiar incertitudinile privind evoluţia economiei româneşti. Nu ştim cât de bine va putea să crească economia, având în vedere că anul viitor este unul electoral.

pentru noua economie

economie

Tendinţe ale fiscalităţii în noua economie mondială Dan Badin, partener pe taxe în cadrul Deloitte, schiţează, într-un interviu acordat WallStreet.ro, direcţiile fiscalităţii în noua economie. El identifică câteva tendinţe ale fiscalităţii la nivel mondial, strâns legate de extinderea globalizării.

Răzvan Enache

P 18

rima tendinţă, când vorbim de fiscalitate, este scăderea impozitelor pe comerţul transfrontalier. Badin remarcă faptul că există din ce în ce mai multe zone de comerţ liber (cum ar fi Uniunea Europeană), unde au fost eliminate taxele specifice comerţului transfrontalier, cea mai cunoscută fiind taxa vamală. “Nu se ştie, până la urmă, unde se va ajunge, în speţă dacă tot globul va deveni o singură uniune vamală”, apreciază specialistul Deloitte. Liberalizarea comerţului va merge mână în mână cu liberalizarea transferurilor de capital, datorită competiţiei globale pentru capital (spre exemplu, libera circulaţie a capitalului este un principiu stipulat chiar în tratatul Uniunii Europene). “Capitalul este foarte volatil prin natura lui şi vedem cum toate ţările vor să atragă capitalul către ele pentru că, într-un fel sau altul, câştigă din această investiţie”, apreciază Badin. Totuşi, el avertizează că pe termen scurt, din cauza crizei actuale,

Wall-Street.ro

există tendinţa exacerbării protecţionismului, pentru că Guvernele au nevoie de bani. Aceste discuţii au apărut şi în economii foarte bogate precum Statele Unite şi Germania, care încep să îşi piardă avantajele competitive din cauza globalizării. “Pe termen lung, însă, singura direcţie este cea a liberalizării comerţului internaţional”, conchide Dan Badin. Destructurarea paradisurilor fiscale este o a doua tendinţă, din ce în ce mai susţinută,în principal de către ţările bogate, pentru a elimina, sau cel puţin diminua, evaziunea fiscală şi evitarea plăţii impozitelor. În ultima perioadă, observăm presiunile puse pe anumite ţări (de ex. Elveţia) ca să dezvăluie datele de identificare ale clienţilor bancari, pentru ca aceştia să îşi declare toate veniturile şi în ţara de baştină; sau vedem acordurile încheiate cu paradisurile fiscale recunoscute pentru schimbul informaţiilor cu caracter fiscal. “Cred că, din punctul acesta de vedere, vor creşte mult presiunile asupra acestor paradisuri fiscale, iar avantajele acestora se vor pierde pe termen lung”, consideră Dan Badin. O a treia tendinţă, în ceea ce priveşte fiscalitatea la nivel mondial, este echilibrarea impozitării între bogaţi şi săraci, datorită polarizării accentuate a veniturilor la nivel global. “Multe ţări vor trebui să sprijine clasa mijlocie, iar acest lucru se va face prin redistribuirea venitului naţional. Probabil că unii vor fi impozitaţi mai mult, alţii mai puţin,

Dan Badin, Deloitte: Impozitarea ar trebui să echilibreze veniturile şi să apropie extremele

vor fi avantaje fiscale şi scutiri, dar clar trebuie să se întâmple lucrul acesta, pentru că nu văd o cale de mijloc, fără alte consecinţe nedorite”, spune Badin. Specialistul Deloitte aminteşte de exemplul lui Warren Buffett, care este un fervent susţinător al

“Noua economie”

Rezultatele căutării “economie”

taxării bogaţilor, acesta făcând o afirmaţie devenită celebră, cum că secretara lui ar plăti mai multe impozite decât el, ca procent din venituri, ceea ce în opinia miliardarului nu este corect. “Tendinţa de impozitare ar trebui să echilibreze veniturile şi să

Destructurarea paradisurilor fiscale, o tendinţă în noua economie.

apropie extremele. Atâta timp cât există această discrepanţă la nivel mondial, pe de o parte toată lumea încearcă să ofere diverse facilităţi, astfel încât capitalul să rămână în ţara respectivă, dar în acelaşi timp, cred că aceste disparităţi în impozitare vor dispărea”, consideră Dan Badin. Demonstraţiile recente din New York confirmă inegalităţile din ce în ce mai mari care proliferează în Statele Unite, dar şi în multe alte ţări. Totodată, Badin a remarcat că, odată cu discuţiile despre bogaţi şi săraci, Marx a revenit în actualitate, fiind destul de des citat în publicaţii ca Financial Times sau The Economist, ceea ce dovedeşte interesul crescut al acestui subiect şi teama de tulburările sociale care pot apărea ca o consecinţă. Partenerul Deloitte crede că aceste luări de poziţie şi proteste deschid calea unor măsuri de sprijinire a clasei de mijloc, care ar trebui să fie luate de cât mai multe ţări. O a patra tendinţă ar fi contribuţia în creştere a impozitelor indirecte, precum este TVA, la bugetele ţărilor şi, în special, în economiile din Uniunea Europeană. Dar chiar şi în alte ţări, cum ar fi cazul Statelor Unite, apar opinii din ce în ce mai numeroase în favoarea introducerii unei astfel de taxe. “Contribuţia impozitelor indi-

recte se va consolida şi va deveni chiar mai mare în noua economie”, apreciază Badin. De asemenea, în ultima vreme se vorbeşte mai insistent despre taxarea băncilor, dar, în opinia partenerului de la Deloitte, propunerile nu au fundament economic, fiind mai

0,1% 0,01%

dar aceste beneficii nu sunt sigure: probabil că tranzacţiile financiare vor migra în alt loc de pe glob, cum ar fi New York sau Singapore. Badin subliniază că, în principal, efectele acestei taxe se vor vedea în Marea Britanie, pentru că Londra este cel mai mare centru financiar

cu atât este taxat transferul de obligaţiuni vs.

cu atât este taxat transferul cu derivate

degrabă un subiect politic. „Orice taxă aplicată unei bănci sau altui jucător din domeniul economic se va aplica, în cele din urmă, asupra consumatorului prin preţ, întrucât raţionamentul oricărui actor economic este să facă profit”, explică Dan Badin. Raţionamentul introducerii unei astfel de taxe ţine de imaginea politică, pentru că, în criză, guvernele au deficite, iar percepţia este că băncile o duc bine şi că din cauza lor a început criza financiară. „Guvernele trebuie să arate că merg împotriva băncilor, ca să contribuie şi ele la redresarea economiei”. „Totuşi, istoria ne învaţă că efectele unei astfel de taxe sunt, în multe privinţe, negative, iar cazul Suediei este cel mai bun exemplu”, spune Badin. Suedia a introdus la sfârşitul anilor ’80 o astfel de taxă, dar a retras-o după aproximativ 6 ani, pentru că numărul şi valoarea tranzacţiilor care fuseseră impozitate au scăzut continuu după introducerea taxei. Practic, 90% din businessul respectiv plecase din Suedia pe perioada aplicării taxei. Sumele pe care contează UE din această impunere vor intra, în mare parte, direct la bugetul Uniunii şi va scădea contribuţia fiecărei ţări,

din Europa, şi chiar s-a vorbit că ar fi o taxă îndreptată spre împotriva City-ului londonez”. Specialistul Deloitte aminteşte că au apărut deja voci care să ameninţe cu migrarea businessurilor, chiar cel mai mare broker din Londra spunea că, dacă se va introduce această taxă, va pleca din Marea Britanie. „Riscul ca businessul respectiv să plece este foarte mare şi chiar în propunerea de hotărâre a UE se vorbeşte de o scădere a PIB al Uniunii între 0,5% şi 1%, din cauza intoducerii acestei taxe”, menţionează Badin. Singurul avantaj al unor astfel de propuneri este taxarea tranzacţiilor derivate, care ar putea să scadă întro anumită măsură apetitul pentru risc al băncilor. Dar întrebarea pe care şi-o pune partenerul Deloitte este “de ce este taxat cu 0,1% transferul de obligaţiuni şi cu doar 0,01% cel cu derivate”. „Impresia mea este că o astfel de taxă ar puncta mai mult la capitolul imagine, decât la întărirea fiscalităţii”, concluzionează Badin. Mai mult, el consideră că cea mai bună soluţie, în cazul problemelor actuale ale sistemelor bancare, este separarea băncilor clasice de cele de investiţii.

pentru noua economie

economie

Greii din fiscalitate vorbesc despre taxarea băncilor şi a bogaţilor în noua economie Mihaela Mitroi, partener consultantă fiscală PwC România, şi Alexander Milcev, partener pe Taxe la Ernst & Young, au răspuns provocării Wall-Street. ro de a discuta despre impozitarea sistemului financiar, suprataxarea bogaţilor şi excesul de reglementare.

Răzvan Enache

Potrivit multor lideri mondiali, am intrat într-o nouă economie sau, cel putin, într-o nouă fază a economiei capitaliste. Cum credeţi că ar trebui să arate sistemul fiscal mondial? Mihaela Mitroi: Atâta vreme cât va exista diversitate în ceea ce priveşte organizarea lumii în state, va exista diversitate şi în materie de fiscalitate pe plan global şi competiţie între state, pentru atragerea de capital uman şi financiar. Cât priveşte intrarea într-o nouă fază a economiei capitaliste, din experienţa mea de consultant de peste 14 ani, aş putea spune că am mai auzit această sintagmă vehiculată după fiecare recesiune majoră. Din câte observ din economia reală, principiile economice au rămas aceleaşi. Accentul este pus pe eficienţă, productivitate şi profitabilitate. Nu cred că actuala criză va schimba în vreun fel semnifi-

Wall-Street.ro

Alexander Milcev, E&Y: Globalizarea este un fenomen cu două tăişuri.

“Noua fiscalitate”

Rezultatele căutării “economie”

cativ principiile de funcţionare ale economiei capitaliste. Alexander Milcev: Problemele Greciei au demonstrat încă o dată că globalizarea este un fenomen cu două tăișuri. Și anume, azi o problemă a unui stat se propagă mult mai repede și mult mai departe decât a fost cazul vreodată. Rezultatul este că problemele fiscale ale unui stat nu sunt numai problemele

lui, ci devin și problemele altor state care se pot implica foarte activ în rezolvarea acestora. Astfel încât, deși fiecare stat rămâne responsabil de situația sa fiscal-bugetară, ea se va afla întotdeauna și în vizorul altor state care pot avea un cuvânt de spus. Cum priviţi propunerile de taxare a sistemului financiar şi ce impact vor avea acestea

Mihaela Mitroi, PwC: Revenirea la impozitul progresiv este una dintre opţiunile posibile.

dacă vor fi aplicate? Mihaela Mitroi: Pentru a fi eficient, un asemenea sistem de taxare a sistemului financiar ar trebui aplicat la nivel comunitar. În chestiunile de fiscalitate este nevoie de consens, în cadrul Consiliului European, pentru a putea adopta orice iniţiativă. Consensul va fi greu de obţinut, în condiţiile în care există interese divergente între statele membre. Spre exemplu, există state membre ale Uniunii Europene în care sistemul financiar are o contribuţie semnificativă la Produsul Intern Brut şi care reprezintă centre financiare globale (aşa cum este cazul Marii Britanii), care ar avea cel mai mult de pierdut din aplicarea unor astfel de taxe. Adoptarea unei derogări pentru Marea Britanie va fi, de asemenea, foarte greu de tolerat de către restul statelor membre, pentru că ar duce la dezavantaje competitive pentru băncile din restul statelor europene. În plus, există concurenţa globală pentru atragerea celor mai profitabile şi mai complexe operaţiuni financiare (de tip hedge fund, investment banking etc.) care ar putea duce la o migrare a capitalurilor dinspre Europa spre alte continente. În fine, există experienţa statelor care au aplicat un sistem de taxare a sistemului financiar. Suedia a introdus în 1984 o taxă pe tranzacţiile de capital. Rezultatele au fost dezamăgitoare, veniturile din această taxă au fost modeste, în schimb volumele de tranzacţionare pe bursa suedeză au scăzut, ceea ce a afectat de fapt finanţarea economiei suedeze şi, în general, dezvoltarea economică a ţării. Drept consecinţă, această taxă a fost abrogată în 1991.

Alexander Milcev: Greu de apreciat impactul acestor taxe, acolo unde au fost ele deja introduse. Trebuie monitorizat impactul lor

pentru noua economie

economie în timp. În multe cazuri aceste taxe au fost concepute pentru a gestiona cantitatea de risc asumată de bănci (i.e. se aplică în funcție de active, cu un anumit grad de risc, deținute de o bancă) și în același timp pentru a culege o parte din așa numitele super-profituri ale băncilor. Nu cred însă că administrarea riscului prin pârghii fiscale e un concept adecvat. Există și alte măsuri de reglementare (e.g. politici de provizionare) ce pot crea suficiente rezerve de risc la bănci și asta fără să existe un regim fiscal discriminatoriu al băncilor față de restul contribuabililor. De asemenea, să nu uităm că, în perioadă ce urmează, restructurarea datoriilor suverane ale Greciei o să aducă multe bănci multinaționale pe roşu.

Franța a introdus de curând taxarea suplimentară a bogaților. Este aceasta o soluție pentru echilibrarea bugetelor în țările cu datorii sau, din contra, va frâna și mai mult revenirea economică? Mihaela Mitroi: Revenirea la impozitul progresiv este una dintre opţiunile posibile, deşi acest lucru va crea dezavantaje competitive României, având în vedere faptul că cele mai multe dintre statele vecine aplică o cotă unică de impozitare. În fapt, impozitul progresiv va afecta nu doar pe cei cu venituri mari, ci şi clasa de mijloc, profesiile liberale şi micii meseriaşi. Iar o viziune de dezvoltare a României pe termen lung ar trebui să plece de la încurajarea dezvoltării clasei de mijloc, care este stâlpul oricărei construcţii capitaliste şi democratice, precum şi acumularea de capital autohton. Observatia mea este că sunt puțini români dispuși să-și asume riscuri și să devină antreprenori, majoritatea preferând să lucreze ca salariați – eventual în sistemul public. De aceea, trebuie

Wall-Street.ro

căutate mijloace prin care să ajutăm dezvoltarea clasei de mijloc . De asemenea, majorarea impozitului pe venit pentru cei cu venituri mai mari ar putea să nu aducă veniturile bugetare scontate pe termen lung. Sunt țări care au introdus impozitul pe avere dar aceast fapt nu este prea popular, intrucât este greu de administrat și, iarăși, este posibil să nu aducă veniturile scontate.

bugetar, fără să mărim măcar o singură taxa sau impozit. Aici e soluția sustenabilității sistemului fiscal pe termen lung. De aceea, consider că impozitarea în plus, în orice formă a ei, nu este binevenită și, cu siguranță, nu în context de situația economică nesigură și precară. Credeți că suprareglementarea și taxarea bogaților/

85%-90% 75% Cred că în această perioadă lichiditățile sunt cheia, astfel incât concentrarea trebuie să rămână pe creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare şi pe reducerea evaziunii fiscale. Alexander Milcev: Contează foarte mult ce se dorește printr-o asemenea impozitare. Dacă se dorește atragerea unor fonduri suplimentare, efectul impozitării suplimentare în România nu cred că și-ar atinge scopul. Mai curând ar încuraja sporirea evaziunii fiscale, decât ar face diferență la bugetul de stat. De asemenea, impozitarea progresivă descurajează inițiativa, investițiile, inovația întrucât “sancționează” averea suplimentară generată datorită lor. Pe de altă parte, problemă bugetului de stat în România nu reprezintă lipsă cadrului legislativ în domeniul fiscal, ci ineficiența colectării taxelor și impozitelor. Un exemplu, în prezent ANAF colectează în jur de trei sferturi din taxele și impozitele declarate (deci, nu vorbim de evaziune), pe când în țările dezvoltate gradul de colectare se ridica la peste 85%-90%. Dacă ne-am apropia de acest nivel de eficiență, nu am mai avea deficitul

gradul de colectare în ţările dezvoltate gradul de colectare în România

vs.

băncilor este norma după care ar trebui să se ghideze autoritățile în noua economie? Mihaela Mitroi: În lumina actualei crize este firesc să urmeze o perioadă în care sistemele de reglementare să fie întărite pentru a atenua riscurile la care este expusă economia globală. Introducerea oricărui sistem de reglementare trebuie să pornească însă de la o analiză realistă, sub aspectul cost-beneficiu. Este foarte important ca eventualele beneficii ale unui sistem mai strict de reglementare să compenseze costurile mai mari pe care vor trebui să le suporte companiile şi contribuabilii din implementarea acestor sisteme. Alexander Milcev: Nu cred. Cel puțin pentru România zilei de azi, persoanele avute și sectorul financiar sunt ținte false. Sunt ținte ușoare pentru că sunt vizibile și supra-impozitarea lor ar fi o măsură populistă ușor de impus, dar această supra-impozitare ar fi contraproductivă și nu ar rezolvă problemele adevărate ale sistemului fiscal existent în România.

Rezultatele căutării “economie”

“Noua fiscalitate”

pentru noua economie

cover story

Bancherii în noua economie Trãim într-o economie în care totul este schimbat ºi nimic nu mai este sigur. Este o nouã economie. S-au împlinit trei ani de la cãderea Lehman Brothers în care totul s-a schimbat, probabil definitiv. La ce se poate aºtepta sistemul bancar în perioada urmãtoare? Rãspunsul - care se învârte în jurul cuvintelor “prudenþã” ºi “încredere”- îl oferã bancherii intervievaþi de Wall-Street.ro.

Wall-Street.ro

Rezultatele căutării “top story”

“Încredere, prudenţă”

dreamstime.com

pentru noua economie

cover story

Bankingul în noua economie

Agerpres

26 Radu Gheţea: „Este posibil să asistăm la creşterea creditelor neperformante.”

Creşterea şomajului, reducerea salariilor şi restrângerea sau încetarea activităţii unor companii au fost unele dintre realităţiile economice care au lovit sistemul bancar românesc în ultimii trei ani de criză. Rezultatul? Provizioane în urcare, cerere slabă de credite şi profitabilitate în scădere.

George Dobre

a ce se poate aştepta sistemul bancar din România în noua economie post-criză? Răspunsul este vag, dar bancherii ţintesc produse bancare mai robuste, mai sigure, atât pentru bănci, cât şi pentru clienţi. Pentru instituţiile de credit, anii de criză s-au caracterizat printr-o reducere drastică a consumului, care a condus la temperarea activităţii de creditare, băncile schimbându-şi orientarea de la

Wall-Street.ro

expansiune rapidă către o strategie determinată de prudenţă. „Băncile şi-au adaptat strategia, planurile de expansiune teritorială, portofoliul de produse şi au trecut la un control mai atent al costurilor operaţionale. În scenariul persistenţei efectelor crizei, este posibil să asistăm la creşterea creditelor neperformante, iar băncile vor fi obligate să constituie noi provizioane, ceea ce va eroda profiturile instituţiilor de credit şi

implicit aportul din impozitul pe câştig la bugetul de stat”, spune Radu Gheţea, şeful uneia dintre băncile locale din top 10, CEC Bank. Oficialul apreciază că băncile vor continua să se confrunte cu o cerere redusă de credite din partea clienţilor solvabili persoane fizice care nu sunt îndatoraţi în prezent, principala cauză fiind contextul economic naţional şi internaţional actual. Atunci ce le rămâne băncilor? „Finanţarea companiilor ar putea deveni obiectivul prioritar”, explică Gheţea. Iar realitatea din piaţă îi dă dreptate bancherului. În primele nouă luni din 2011, soldul creditelor pentru companii s-a majorat cu peste 11%, în timp

“Încredere, prudenţă”

Rezultatele căutării “top story”

Agerpres

ce împrumuturile totale pentru populaţie au cunoscut o creştere de numai 1,8%. Astfel, este pentru prima dată, în ultimii opt ani, când avansul creditării corporate l-a depăşit pe cel al persoanelor fizice. „Anii 2001-2008, de creştere foarte dinamică a creditului în România, au adus şi o paletă extrem de diversificată de credite şi alte produse bancare. Deoarece majoritatea băncilor româneşti au capital străin, băncile-mamă au lansat şi la noi produse moderne, cu adaptările necesare pieţei noastre, dezvoltând în acelesi timp şi reţeaua de unităţi teritoriale, majoritatea fiind de mici dimensiuni. Menţionez că piaţa bancară românească nu a fost „invadată” de produse bancare sofisticate, „exotice” sau derivative, ca pe alte pieţe mature ale lumii. Acest lucru ne-a permis să nu avem o criză mai acută determinată şi de o asemenea situaţie”, spune directorul general adjunct al BRD, Petre Bunescu. El adaugă că băncile locale cu capital străin au beneficiat şi de resurse mari provenite din ţările dezvoltate ale Europei, lucru ce a determinat o adevărată „explozie” a creditării, mai ales pentru persoanele fizice. Pentru Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank, este clar că în acest moment ne îndreptăm către o noua etapă în modelul bancar românesc, mai ales prin prisma faptului că ultimii ani au fost marcaţi de impactul crizei asupra ţărilor din regiune, dar şi asupra României. „La nivel naţional deja începem să simţim o modificare a acestei paradigme a creşterii economice preponderent din creditare, către segmentul de economisire internă, economisire care să poată susţină creşterea economică”, explică Oprescu. Bancherul consideră că modelul de dezvoltare economică în România a fost clădit pe mai

Petre Bunescu, BRD: Piaţa bancară românească nu a fost „invadată” de produse bancare „exotice”

multe etape în perioada post-decembristă. „Prima perioadă este cea situată între anii 1990 – 1995, când economisirea internă era mai mare decât nivelul investiţiilor, din punct de vedere procente din PIB, apoi între 1996 – 2009, când nivelul investiţiilor excela faţă de cel al economisirii şi, ca atare, importam economisire externă şi, apoi, sfârşitul anului 2010 când, pentru prima oară, economisirea era egală cu nivelul investiţiilor, adică aproximativ 23% din PIB”, a precizat preşedintele executiv al Alpha Bank. În schimb, preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Pascariu, spune că după trei ani de criză, câteva aspecte ale sistemului bancar devin esenţiale - capitalizarea, lichiditatea şi modelul de business. „Să nu uităm că în ultimii trei ani preţul acţiunilor băncilor la nivel mondial a scăzut absolut dramatic. A scăzut atât de mult, încât cei care au investit în sistemul bancar, în diversele bănci din lume, se întreabă dacă reprezintă o investiţie profitabilă”, a arătat Pascariu.

Revenirea creditării, slabe şanse pe termen scurt Bancherii consideră că în condiţiile actuale, când cererea solvabilă de credite s-a redus drastic, iar creşterea economică este încă firavă, creditul de consum va continua să stagneze, iar noile măsuri anunţate de BNR în această privinţă, vor determina şi mai mult o contracţie a acestor împrumuturi. „Ca structură, produsele de creditare se vor adapta noilor condiţii, vor prevala produsele clasice de creditare, dar cu garanţii mai solide şi cu o analiză a capacităţii de rambursare mai serioasă. Se vor reduce serios creditele în valută pentru consum şi se va limita durata de creditare la maximum cinci ani. Acest lucru va determina băncile să-şi ajusteze oferta de credite”, a adăugat Petre Bunescu. Totuşi, bancherii nu sunt foarte

pentru noua economie

mil. RON

Evoluþia creditelor acordate de bãnci în ultimii aproape 10 ani

--300,000

--250,000

--200,000

--150,000

2011--

2010--

2009--

2008--

2007--

2006--

2005--

2004--

2003--

2002--

anul

--50,000

--0

InfograficÊrealizatÊde:

--100,000

Wall-Street.ro

este încă redus, în comparaţie cu alte state europene mai dezvoltate, ceea ce înseamnă că există loc de creştere pe segmentul creditării, în special pe zona corporate. „Consider că cel puţin pe termen scurt vom asista la un avans destul de temperat al ritmului de creştere a creditării, date fiind distorsiunile generate de criza internaţională care au impact direct asupra eligibilităţii potenţialilor clienţi - atât persoane fizice cât şi juridice - şi măsurile care se au în vedere, inclusiv la nivel european, pentru a evita expunerea debitorilor, în special la creditele în valută straină”, mai spune Radu Gheţea. Sergiu Oprescu arată că şi pe segmentul creditării asistăm la schimbări de paradigme. „Observăm de exemplu o uşoară migrare dinspre creditele de nevoi personale, către segmentul cardurilor de credit”.

Sergiu Oprescu, preşedinte Alpha Bank

Agerpres

optimişti cu privire la revenirea ritmului de creditarea din anii trecuţi, principalul motiv fiind acela că în acea perioadă toate economiile mondiale erau pe creştere. „Este foarte greu să estimezi dacă ritmul creditării din anii de boom economic va reveni, dar, după părerea mea, acele zile din 2006-2007 nu se vor mai întoarce”, a precizat directorul general al GarantiBank, Murat Atay. Pe de altă parte, şeful CEC Bank, Radu Gheţea spune că, pentru a putea vorbi de creşteri de două cifre ale creditării, este necesară mai întâi temperarea efectelor crizei internaţionale, urmând ca băncile să-şi stabilească noile strategii. „Chiar şi aşa, ritmul de creditare din anii de boom economic, cu o majorare de peste 60% în ritm anual, nu va mai fi atins prea curând”, a explicat Radu Gheţea. Cu toate acestea, gradul de intermediere financiară în România

Rezultatele căutării “top story”

P Advertorial “Încredere, prudenţă”

Agerpres

pentru noua economie

cover story

Sistemul bancar - între maturitate şi consolidare Bancherii sunt de acord că sistemul bancar românesc este unul tânăr, iar în comparaţie cu ţările din jur este de mici dimensiuni. Potrivit preşedintelui executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu, care citează un studiu al Băncii Centrale Europene, ponderea activelor instituţiilor de credit în produsul intern brut a fost în 2009 de 74% în România, faţă de 88% în Polonia, 117% în Cehia sau 135% în Ungaria.

„Totodată, ponderea volumului de credite în produsul intern brut a fost de 43% în România, faţă de 56% în Polonia, 58% în Cehia şi 78% în Ungaria. Există potenţial de dezvoltare”, a explicat Oprescu. Pe de altă parte, Radu Gheţea, spune că instituţiile de credit din România au făcut faţă în condiţii rezonabile tuturor distorsiunilor generate de criza economicăfinanciară ce au marcat economia şi mediul social. „Menţinerea stabilităţii financiare se datorează prevalenţei produselor bancare tradiţionale, măsurilor adoptate de Banca Naţională a României şi aportului acţionarilor băncilor. Consolidarea vizează creşterea forţei băncilor prin majorarea capitalurilor proprii. Băncile-mamă au continuat să susţină instituţiile de credit din piaţa bancară

românească, nefiind necesară acordarea de sprijin din fonduri publice, cum s-a întâmplat în alte state. În concluzie, sistemul bancar românesc este unul matur”, a adăugat Gheţea. Băncile din România au avut de înfruntat multe provocări în ultimii trei ani de criză, iar viitorul nu pare să aducă veşti bune pentru acestea, având în vedere tensiunile care macină Europa din partea Greciei sau Italiei. Instituţiile de credit vor avea de îndeplinit noi reguli de capitalizare şi se vor confrunta în continuare cu creditele neperformante, iar ceea ce le rămâne acţionarilor din sistemul bancar este să se întrebe dacă mai merită să investească într-un domeniu care nu mai este la fel de profitabil ca în anii de boom economic.

mil. RON

Evoluþia sumelor restante din sistemul bancar în ultimii aproape 10 ani

--20,000 --18,000 --16,000 --14,000 --12,000 --10,000 --8,000

--4,000

Wall-Street.ro

2011--

2010--

2009--

2008--

2007--

2006--

2005--

2004--

2003--

2002--

anul

--2,000 --0

Infografic realizat de:

--6,000

Rezultatele căutării “top story”

“Încredere, prudenţă”

pentru noua economie

economie

Noua Românie strigă catalogul Cine răspunde prezent? România poate fi uşor considerată un exportator de manageri, dacă ne uităm la numărul celor care ocupă poziţii de top în cadrul multinaţionalelor, în toate colţurile lumii. Câţi dintre aceştia vor răspunde însă „prezent”, când noua economie românească îi va striga la catalog?

· Angela Creţu şi noul joc

Mihai Bârsan, românul optimist

Alina Stan

Românca de 37 de ani conduce de la Moscova grupul est european al Avon, un portofoliu de peste un miliard de dolari. După experienţa acumulată în SUA, Serbia sau Rusia, spune că, în mod cert, se va întoarce la un moment dat în România, unde oamenilor „nu

Angela Creţu lucrează la Moscova: Aici nu se vorbeşte prea mult despre România le este teamă să experimenteze şi există scânteie în generaţia actuală de lideri”.

Wall-Street.ro

Crede cu tărie în capacitatea românilor de a ţine pasul cu Europa şi susţine că mersul economiei va depinde şi de abilitatea liderilor de business de a se adapta la noile reguli ale jocului. „Companiile trebuie să se redefinească şi să se gândească la impactul tehnologiei, la inovaţie, la servicii personalizate şi nu segmentate, la digital. Nu cei mari, ci cei mai rapizi în schimbare vor guverna piaţa de mâine”, punctează Creţu. În acest context, România va fi competitivă dacă va relaxa şi simplifica sistemul fiscal pentru investitori. În plus, o mai bună promovare a oportunităţilor de afaceri sau a turismului, în rândul unor investitori de calibrul Rusiei, este necesară. „În Rusia nu se vorbeşte prea mult despre România. O simplă comparaţie: din Moscova către Sofia există trei zboruri directe zilnic, în timp ce către Bucureşti sunt doar două pe săptămână. Asta reflectă relaţiile economice dintre ţările noastre. Totuşi, mari companii precum Gazprom vin să investească în România şi companii mari din România exportă în Rusia. Poate că lucrurile vor progresa şi relaţiile economice se vor intensifica în viitor”, adaugă Angela Creţu.

Mihai Bârsan are biroul în Bratislava.

Mihai Bârsan a preluat în 2009 marketingul Pivovary Topvar din Slovacia, parte a grupului SABMiller, după ce, timp de patru ani, a ocupat poziţia de vicepreşedinte de marketing al Ursus Breweries. Se gândeşte la momentul în care va reveni în România, mai ales că perspectiva de a se ocupa din nou de mărci locale de bere îl atrage nu doar profesional, ci şi personal. „Fiecare marcă românească ce îşi respectă promisiunile ne dovedeşte că suntem şi noi românii capabili de profesionalism şi calitate.

“Noi paradigme economice”

Rezultatele căutării “economie”

Avem nevoie de mai multe şi mai puternice asemenea dovezi. Parcă prea ne-a lovit pesimismul şi lipsa de încredere în noi înşine şi unii în alţii”, crede Mihai Bârsan. Evoluţia economică a României se încadrează într-o tendinţă generală a regiunii - posibilităţi mari de creştere versus dependenţa de investitorii externi, subliniază managerul SABMiller. Ce trebuie să se schimbe? „Cu doar câţiva ani în urmă, românii erau printre cei mai încrezători. Sper să ne reaşezăm aşteptările, să ne mai echilibrăm, pentru că încrederea nejustificată a dus la aventuri şi cheltuieli nesăbuite, dar lipsa de încredere de acum pare să ne paralizeze”, afirmă Bârsan. Personal nu simte că activează într-o nouă economie. “Viaţa este mai grea, iar riscul de a nu reuşi este mult mai mare. Pe de altă parte, ultima oară când mi-am întrebat şefii, tot creşterea veniturilor şi a profiturilor era ideea, ca şi acum cinci ani”, punctează românul.

Andrei Hareţ şi un nou tip de marketing Fost vicepreşedinte de vânzări şi distribuţie al Ursus Breweries, Andrei Hareţ conduce acum operaţiunile Dreher Breweries, parte a grupului SABMiller Ungaria. Îi lipseşte exuberanţa specifică românilor, însă nu uită niciodată că activează, poate, pe una dintre cele mai dificile pieţe de bere din Europa. Aici, o singură zi în care îţi abaţi atenţia de la realitatea industriei îţi poate aduce prejudicii importante pe termen mediu şi lung.

Este totuşi atent şi la ce se întâmplă peste graniţă. Economia României nu se vede prea bine, dar situaţia nu este la fel de gravă ca cea a altor ţări membre UE, în condiţiile în care gradul de îndatorare este relativ rezonabil. La rândul său, vorbeşte despre existenţa aceluiaşi climat economic de acum cinci ani. Diferenţa constă în faptul că omenirea a realizat, în final, că datoriile suverane au atins cote alarmante pentru unele state, lucru ce a dus la o recalibrare a gradului de optimism-confidenţă al populaţiei. Asistăm deopotrivă la un nou tip de marketing, orientat pe ocazii de consum şi mai puţin pe cel care priveşte consumatorul în sens general. „Marketingul ocaziilor de consum va deschide apetitul oamenilor de a relua consumul, făcând ca roata macroeconomiei să se învârtă din nou”, mai spune Hareţ.

Marilen Kenington în patria berii Marilen Kenington a ajuns, într-un deceniu, în prima linie de management a grupului StarBev, preluând conducerea a trei departamente: legal, HR şi corporate affairs. S-a obişnuit uşor cu oraşul adoptiv, însă îi lipseşte spiritul latin sau energia cu care oamenii interacţionează şi se bucură de viaţă. E suficient acest argument pentru a o aduce înapoi în România? „Aş vrea să descopăr şi alte locuri, oameni, culturi. Mediile de business sunt aşa de diferite de la o ţară la alta, chiar şi în aceeaşi companie. E fascinant, iar odată

ce ai pornit pe calea asta, e greu să te mai întorci”, declară Kenington. Din Praga, evoluţia economică a României este văzută ca extrem de lentă. Însă, cu siguranţă este conectată deja la noua economie sau, mai precis, la „lumea nouă”. Conceptul, care se vehiculează de ceva vreme, o trimite cu gândul la viteza ameţitoare a schimbărilor. „Mituri, monştri sacri dispar în fiecare zi! Riscul este fie să luăm decizii greşite, fie să ne panicăm şi să ne blocăm precum iepurele în lumina farurilor. Rigiditatea şi lipsa de acţiune sunt cei mai mari duşmani ai noştri, ca oameni şi profesionişti”, crede managerul român. La nivel macro, volatilitatea legislativă din România, în special în domeniul fiscal, reprezintă un factor descurajant pentru mediul de afaceri. Din acest motiv măsurile corective imediate ar trebui să fie o prioritate pentru îmbunătăţirea competitivităţii, mai spune Kenington.

Marilen Kenington s-a obişnuit cu viaţa din Praga.

pentru noua economie

economie

Wall-Street.ro

Rezultatele căutării “economie”

“Noi paradigme economice”

pentru noua economie

antreprenoriat

Noul antreprenoriat în viziunea lui Florin Talpeş

Dacă în urmă cu 15 ani, când spuneam „noua economie”, ne refeream în special la IT şi biotehnologie, în prezent sunt prea puţine domenii care nu au fost atinse de schimbările spectaculoase aduse de inovaţii şi de mentalitatea modernă. România, cândva o forţă mondială a informatizării, „s-a topit” însă odată cu căderea comunismului - cererea de pe piaţa tehnologică este mult mai mare decât oferta şi Europa are o perspectivă negativă asupra ţării.

Alex Goagă

uţini ştiu că România era, la finalul anilor `80, una dintre cele mai puternice ţări din lume la nivel de informatizare, sistemul educaţional fiind foarte bine pus la punct. Ba chiar se putea vorbi de „un Sillicon Valley din Pipera”, loc unde şi Florin Talpeş lucra înainte de căderea comunismului. Talpeş este unul dintre cei mai bine clasaţi anterprenori, atât în România, cât şi la nivel mondial, produsul BitDefender fiind ales de mai multe organisme independente de statistică numărul unu pe mai multe pieţe. Experienţa de peste 30 de ani în antreprenoriat îi conferă acestuia o viziune largă, cunoştinţe de business şi siguranţă deosebită în afirmaţii.

Wall-Street.ro

Florin Talpeş: Antreprenoriatul înseamnă să te întâlneşti cu oportunitatea

„Piaţa internă a informatizării s-a topit odată cu căderea regimului comunist. În prima jumătate a anilor `90 a început primul val de migraţie din România, care s-a amplificat spre finalul deceniului”, povesteşte el, relaxat, dintr-un birou al sediului BitDefender din West Gate, Militari. În mână ţine un pix cu care, din când în când, trasează câteva informaţii succinte pe foile albe din faţa sa, ajutându-l să îşi

Noua economie implică şi o nouă societate.

sintetizeze mai bine gândurile. După 1990, strategia de informatizare a ţării nu a mai avansat. De-a lungul timpului, Florin Talpeş a fost chemat pentru a sprijini crearea de noi strategii însă, într-un final, niciuna nu a fost implementată. „Este un obicei să avem legi şi să nu le respectăm”. Cu toate acestea, educaţia ştiinţifică şi tehnologică s-a păstrat - diminuată puţin. Coloana verte-

“Noi antreprenori”

Rezultatele căutării “antreprenoriat”

brală a tehnologiei şi IT-ului există încă, dovadă că nu se poate vorbi de şomaj în rândul absolvenţilor de informatică sau calculatoare. „Cei mai buni pot ajunge, după niciun an, la salarii la care alţii nu ar visa într-o viaţă!”.

Salariat sau antreprenor? Antreprenoriatul nu este o acţiune deterministă în care cineva îşi planifică să înceapă pe 2 ianuarie şi pe 12 mai să devină faimos. Nu este ceva predictibil ci, mai degrabă, te întâlneşti cu oportunitatea, este un context de energie şi pasiune, rosteşte răspicat Talpeş. „Eu aş recomanda ca, în prima fază, tinerii să lucreze într-o echipă care deţine cunoştinţe pe un anumit domeniu. O echipă bună este o universitate excepţională şi, în timp, poţi să vezi oportunităţi pe care acea echipă nu le monetizează şi nu le va monetiza. Cu aceste cunoştinţe poate, ulterior, să îşi dezvolte ideile”, spune Talpeş. Multinaţionalele cu prezenţă în România au, din fericire dar şi din păcate, două lucruri care „se bat cap în cap”. Este un lucru pozitiv faptul că ele sunt adevărate universităţi unde poţi să înveţi multe despre management financiar, marketing sau tehnologie. Pe de altă parte, multe dintre multinaţionale sunt centralizate, acolo se execută, „se sterilizează responsabilitatea”, se

frânează antreprenoriatul. „Este bine ca cei care au calităţi antreprenoriale să nu stea suficient de mult ca să fie infectaţi. Eu aş recomanda 2-3 ani, până când nu prind gustul corporatist”.

Este mai greu să începi un proiect personal astăzi, decât în anii `90? La începuturile sale ca antreprenor, Talpeş nu ştia ce-i aia „startup”. Pe atunci nu exista legislaţie, infrastructură pentru întreprinzători şi, din acest punct de vedere, era mai greu. Iniţial lucra pentru companii din Franţa şi primea banii cash, lucru ciudat pentru vestici. Când a apărut sistemul bancar, s-au lovit de alte probleme, tot de logistică iar TVA-ul le-a pus, iarăşi, beţe în roate. „Şi astăzi este la fel, sunt oportunităţi cu duiumul, este un mediu atât prietenos cât şi ostil. Dar, până la urmă, tot de oportunităţi ţine”. Societatea este în schimbare rapidă. Trebuie să înveţi şi să te adaptezi rapid. “Acum două decenii nu existau în vocabularul românesc termeni precum „management”, „business” sau „start-up”. În Sillicon Valley este un principiu “ţi-a venit o idee, poţi să fii sigur că o mai au încă zece pe lângă tine”. Şi atunci chiar contează cine ajunge primul şi cine ajunge cel mai bine. Noua economie înseamnă şi o nouă societate. Şi aceasta are câteva caracteristici clare: este iute, trebuie să fie spectaculos de performantă în execuţie şi precisă. „Aici contrazicem puţin spiritul balcanic, care este mai molcom, cu o filozofie de genul «timpul le rezolvă pe toate». Da, le rezolvă, dar nu neapărat bine”. Europa este încă în urma Statelor Unite ale Americii în ceea ce priveşte inovaţia, unul dintre motivele

principale fiind faptul că, pe Bătrânul Continent, întreprinderile care au controlul inovaţiei sunt „matusalemice”, în timp ce corporaţiile din State sunt tinere “chiar şi Microsoft, la cei 25 de ani, este „un bebeluş”, consideră Talpeş. Este o legătură între tinereţe şi faptul că eşti, sau nu, jucător cheie în inovaţie. În Europa, companiile dau faliment mai greu ca în SUA, de aici rezultând probleme cu repartiţia resurselor umane. Ele rămân „blocate” în cadrul unor companii mult timp. De asemenea, economia vest europeană are un regim socialist legat de contractele de muncă, fiind foarte dificil să dai afară un om, chiar dacă nu performează, or un întreprinzător nou are nevoie de resurse, de oameni tineri în companie. În general, europenii sunt mult mai reticenţi în asumarea riscurilor. Dacă în SUA nouă din 10 companii dau faliment, dar a zecea are „super succes”, în Europa toate cele 10 companii au şanse mari de a supravieţui, dar cu creşteri modeste, fără a aduce schimbări esenţiale pieţei. „Inovaţia este legată de risc şi de eşec. Aici nu ne asumăm eşecul, deci câştigăm foarte puţin. Nu schimbăm societatea. Inovaţia vine din societăţile care îşi asumă riscurile”, consideră Talpeş. Lucrurile însă se vor putea schimba, şi încă mai repede decât am anticipa. Tinerii români încep să se facă cunoscuţi pe plan internaţional, evoluţia rapidă a informatizării mondiale se reflectă şi în ţară. Important este ca, în noua economie mondială, să nu îţi ascunzi eşecurile, ci să ţi le asumi şi să înveţi din ele. „Eu am început afacerea cu 200 de dolari, adică două salarii din acea vreme. Nu contează banii, ci resursele umane. Am spus şi voi spune asta întotdeauna”, încheie Florin Talpeş.

pentru noua economie

antreprenoriat

O economie mai întreprinzătoare: Ce este antreprenoriatul social Într-o perioadă tulbure, de reaşezare a economiei, antreprenoriatul social poate fi soluţia pentru cei care au curajul să pornească afaceri ce nu urmăresc neapărat profitul, ci mai ales generarea de “valoare socială”, adică rezolvarea problemelor comunităţilor din care fac parte.

Laura Culiţă

“V 38

ăd antreprenoriatul social ca fiind complementar celui de afaceri. Se face un proiect, se găsește finanțarea, o parte din ea poate proveni din donații și sponsorizări, iar apoi se lansează o serie de activități”, a spus Radu Ioan Tudorache, antreprenor şi adminitrator al M Grup, în cadrul emisiunii Start-Up Wall-Street. Radu Ioan Tudorache a vorbit despre antreprenoriat social - ce înseamnă mai exact și cum a fost el pus în practică - exemple din România, dar și din străinătate, acolo unde Bill Gates (Microsoft) sau Jimmy Wales (Wikipedia) au devenit cunoscuți (și) că antreprenori sociali.

Întâi şi-ntâi, ce înseamnă antreprenoriatul social?

Este un mod de a face afaceri privind dincolo de profit și având drept obiectiv rezolvarea unor probleme de ordin social sau problemelor unei societăți. Tudorache a dat exemplul unei asociații din Ardeal, cu 12 angajați

Wall-Street.ro

full-time, care se ocupă de dezvoltarea potențialului turistic al zonei și care, de curând, a reușit să realizeze o pistă pentru biciclete, tocmai pentru a atrage mai mulți vizitatori.

Care este relaţia dintre proiectele din antreprenoriatul social şi profit?

“Este obligatoriu să existe, în cadrul antreprenoriatului social, activități care să genereze profit. De exemplu, asociația despre care vă vorbeam are și un centru de colectare și de producție de gemuri și dulcețuri, produse care sunt mai apoi vândute în localitățile mai mari”, a spus antreprenorul.

Cine poate fi antreprenor social?

Poate fi un proiect de antreprenoriat social un start-up? Practic, oricine își dorește să construiască un business cu impact de durată poate deveni antreprenor social.

Va fi bazată noua economie pe antreprenoriatul social? “Cred că noua economie este destul de departe. Nu mai suntem nici în vremea capitalismului sălbatic, însă în România încă nu a apărut un surplus care să fie folosit în zonele sociale şi culturale. Rata de acumulare a capitalului în România este încă destul de redusă”. Banii nu sunt condiția esențială, ci buna organizare și dorința de a implica o comunitate anume în rezolvarea unei probleme cu care se confruntă. “Sunt oameni născuți pentru a servi comunitatea. În antreprenoriatul social, banii inițiali sunt mult mai puțini. Am văzut proiecte sociale făcute de tineri care nu aveau niciun ban în buzunar. (...) Domeniul online ar putea fi o bună direcție în acest sens, pentru că acolo se pot închega comunități, iar un exemplu în acest sens e Wikipedia”, este de părere Radu Ioan Tudorache.

Advertorial

A apărut primul Soft de Evaluare a Angajaţilor Rentrop&Straton a lansat primul instrument foarte uşor de folosit, cu eficienţă maximă, care vă ajută să realizaţi evaluarea angajaţilor corect şi rapid.

Evident, totul conform legislaţiei în vigoare. Ce vă oferă Softul R&S Eval – Soft de Evaluare a Angajaţilor? • Soluţii conforme cu noua legislaţie - Fişe de Evaluare în concordanţă cu Noul Cod al muncii • Eficienţă şi timp redus - durează maximum 10 minute evaluarea fiecărui angajat • Arhivare electronică - toate evaluările le veţi putea salva în format electronic • Obiectivitate - întregul proces de evaluare este extrem de corect, supervizat de un program realizat de profesionişti “Softul de evaluare a angajaţilor”, UNICA aplicaţie software de

management informatizat al resurselor umane de acest gen, aduce următoarele avantaje: 1. reduce cu 75% timpul de evaluare a unui angajat, actualul timp de evaluare de 1 h reducându-se la 10 minute, necesare completării fişei de evaluare de către angajat 2. elimină lucrul cu dosarele 3. asigură confidenţialitatea datelor 4. permite arhivarea electronică 5. îngăduie reutilizarea ulterioară, fapt ce reduce şi mai mult timpul şi efortul de evaluare 6. creşte gradul de obiectivitate al evaluării 7. elimină sursele de eroare care afectează procesul de evaluare 8. elimină frustrările şi ostilitatea angajatului 9. creşte simţitor eficienţa procesului de evaluare a performanţelor profesionale Softul reprezintă o bază de date cu multiple criterii de evaluare ce pot fi selectate în funcţie de domeniul de activitate al angajatului. Evaluarea cu ajutorul Softului de evaluare a angajaţilor are următorii 6 paşi:

1. Se instalează aplicaţia. 2. Se introduc datele companiei şi numele angajaţilor. 3. Evaluatorul selectează din baza de date domeniul de activitate şi criteriile de evaluare a performanţelor caracteristice postului ocupat de către angajat . 4. În funcţie de criteriile alese se generează o serie de întrebări editabile. 5. Fişa se transmite automant angajatului şi superiorului acestuia. 6. După completare, rezultatele evaluării se importă în aplicaţie şi se centralizează automat. Daţi print şi adăugaţi la dosarul personal al salariatului.

Atenţie: vă oferim GRATUIT timp de 12 luni asistenţă tehnică online şi suport call-center. Ofertă de preţ: doar 869.26 lei, preţ redus cu 50% faţă de 1738.48 lei, dacă sunaţi până pe 25 decembrie la Serviciul Clienţi, la numărul de telefon 021.209.45.45 şi comunicaţi codul “wall street 2012”

pentru noua economie

antreprenoriat

De la multinaţională la antreprenoriat: Cum creºti o echipă Timp de 15 ani ani a lucrat în consultanţă imobiliară: s-a dezvoltat odată cu piaţa şi a pus bazele unei echipe care a închiriat şi a vândut cele mai importante clădiri din România. După 11 ani de management, Bogdan Georgescu s-a retras de la Şefia Colliers pentru a crea un incubator de afaceri şi a creşte o noua generaţie de întreprinzători.

Sorina Negrilă

chipa Novel Ventures, așa cum se numește incubatorul de afaceri, este formată în prezent din patru persoane, la care se adaugă co-fondatorii

Wall-Street.ro

companiei, Bogdan Georgescu și Tudor Chindea. Cei patru membri ai echipei, Flori, Daniela, Alina și Irina, au vârste cuprinse între 22 și 32 de ani, însă pe perioada ve-

rii, când au fost testate mai multe idei de afaceri, pragul a coborât până la 19 ani. Tot o echipă tânără este și cea a Colliers, unde, în anul în care Georgescu prelua șefia companiei, cel mai „în vârstă” angajat avea 27 de ani. Tinereţea este un atu și o dovadă recentă este dată de Blake Horsley, șeful diviziei de investiţii a Colliers, care la 27 de ani a consiliat 95% dintre tranzacţiile imobiliare intermediate în acest an de consultanţii imobiliari. Horsley,

“Noi iniţiative”

Rezultatele căutării “antreprenoriat”

Vali Cămară

originar din Noua Zeelandă, a fost cooptat în echipa Colliers în 2008, iar rezultatele sale în cei trei ani de criză financiară confirmă flerul lui Bogdan Georgescu în alegerea oamenilor. Capacitatea de lucru cu oamenii este printre calităţile pe care echipa Novel Ventures o apreciază cel mai mult la Georgescu. „Crede foarte mult în oameni și îi ajută”, spune Alina, care îl știe pe Bogdan de șapte ani. Tot ea îi enumără însă și părţile slabe: judecă prea

ușor oamenii și uneori nu știe să fie empatic. Accentul prea mare pe raţiune în defavoarea intuiţiei este o bilă neagră pe care i-o atribuie și Daniela, însă la final balanţa se înclină pozitiv, susţine ea. „Cel mai mult îmi place modul în care «prinde» oamenii, cum îi convinge și entuziasmul lui de a avea o idee”, detaliază Daniela. Prima idee care a fost pusă în practică în cadrul incubatorului de afaceri este proiectul social „Teach for Romania”, care recrutează absolvenţi foarte buni de facultate, îi pregătește într-o școală de leadership și pedagogie, iar apoi îi plasează ca profesori în școli publice timp de doi ani, după care îi menţine activi într-o organizaţie de alumni, ce își propune să ajute reforma din sistemul de educaţie din România. Programul a fost lansat în Statele Unite în urmă cu 20 de ani și, în prezent, funcţionează în 22 de ţări. „Profesorii ar trebui să intre în școli anul viitor, în luna septembrie. Sperăm să avem până la o mie de candidaţi, dintre care să alegem 50-60. Campania de promovare a proiectului va începe în ianuarie, iar recrutarea, după vacanţa de primăvara”, explică Georgescu. În prezent, Flori și Alina se ocupă de recrutarea candidaţilor, Irina, de promovare, iar Bogdan și Daniela, de relaţiile cu autorităţile. Echipa Novel Ventures mai analizează, pe lângă „Teach for Romania”, încă șase idei de afaceri: două pe industria telecom, una pe recrutare, și trei pe domeniul produselor pentru copii. De al optulea proiect, singurul care are legătură cu piaţa imobiliară, se ocupă Tudor, celălalt co-fondator al incubatorului. Proiectul vizează dezvoltarea unui cartier rezidenţial, în Corbeanca, pe un teren de 11 hectare, construcţia fiind planificată să înceapă anul viitor.

Însă chiar și cu un proiect care ţine de real estate, activitatea Novel Ventures este cu totul diferită faţă de cea din cadrul Colliers. „Este mai multă cercetare, filozofăm, mai degrabă decât muncim. La Colliers era o activitate de vânzări, aici deocamdată stăm și invăţăm”, rezumă Georgescu. O altă diferenţă constă în lipsa regulilor și chiar a amenzilor, explicaţia fiind dată de dimensiunea redusă a echipei Novel Ventures. În cadrul Colliers, își amintește Bogdan Georgescu, existau amenzi pentru fumatul în birou, acest lucru fiind decis încă din anul 1999, timp în care

„Biciul” are rezultate mai bune decât „zăhărelul” în cazul echipelor mari.

fumatul în incinta spaţiilor de birouri era frecvent întâlnit. O amendă simbolică era și pentru lipsa de punctualitate. „Dacă la ședinţe un singur angajat întârzia un minut, ne întâlneam a doua zi cu o jumătate de oră mai devreme și acest lucru se repeta, ajungând să ne întâlnim la prima oră a dimineţii”, spune managerul. Explicaţia sa este simplă: în cazul echipelor mari, unde veniturile sunt peste medie, „biciul” are rezultate mai bune decât „zăhărelul”, întrucât în astfel de cazuri oamenii nu pot fi motivaţi dacă le dai o sumă mică în plus la salariu. În cele din urmă însă, motivaţia angajaţilor trebuie să fie strâns legată de munca acestora, încheie managerul. La motivaţie se adaugă atmosfera din birou, plăcerea de a lucra și calitatea echipei. O echipă care va crește apoi, făcând performanţă aproape din reflex. Iar lui Bogdan Georgescu îi place să crească echipe.

pentru noua economie

antreprenoriat

Noua (dez)ordine a online-ului românesc “Sa se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo”. Citatul din I.L. Caragiale pare să se potrivească ca o mănuşă online-ului românesc, o piaţă unde anii de criză au adus prea puţine proiecte notabile şi prea multe vorbe goale, o piaţă de publicitate suferindă, una dintre cele mai mici din Europa.

Alex Goagă

lad Stan, unul dintre antreprenorii şi investitorii “cu state vechi” în online, reuşeşte să sumarizeze starea Internetului românesc, subliniind că “lipseşte perspectiva”. Piaţa ar putea creşte mai mult dacă oamenii ar alege să nu se uite unii la alţii şi, în loc să se înghiontească, “s-ar avea că fraţii”. Valoarea pieţei este prea mică pentru a lasă loc orgoliilor. Rostim des cuvântul “inovaţie” când vine vorba de online. Avantajul celui care inovează este imens ţinând cont că va fi primul pe o piaţă nouă. Costurile şi riscurile inovării sunt însă mult mai mari decât în cazul adaptării/copierii unor concepte care şi-au dovedit fiabilitatea, spune George Lemnaru, de la eRepublik şi, din păcate, piaţa online din România are foarte puţini finanţatori vizionari şi oameni cu experienţa necesară să inoveze în acest domeniu la nivelul la care ne-am dori. “Astfel, o mare parte din proiectele lansate se concentrează pe copierea unor concepte din afară şi adaptarea lor pentru piaţa românească. M-aş fi aşteptat ca, în ultimii ani, să fi avut mai

Wall-Street.ro

multe proiecte originale adresate pieţei internaţionale”, subliniază el. Lipsind inovaţia, lipsesc şi proiectele noi, de succes. Cristian Manafu, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din online-ul autohton, spune că i-ar fi plăcut să vadă mai multe site-uri dedicate serviciilor, care să nu aştepte sau să se bazeze pe advertising. “Mi-ar fi plăcut să văd câte un mare proiect lansat în fiecare an. În afară de Trilulilu şi TPU.ro, ce alte site-uri mari au apărut în ultimii 3-4 ani?”, întreabă el, retoric. Şi Călin Rotarus, şeful regiei ArboInteractive, are aceeaşi problemă, dorindu-şi să vadă mai multe proiecte care să nu fie bazate pe planuri irealiste de vânzări de publicitate, şi cât mai multe în zona serviciilor. El recunoaşte însă că această dorinţă este uşor nerealista. Ca lucruri importante, care scot în evidenţă “o nouă ordine”, ar fi de menţionat, bineînţeles, social media, care a evoluat aproximativ în acelaşi ritm cu ţările vestice (lucru încurajator), faptul că marile trusturi de presă s-au trezit şi au alocat cu succes resurse semnifi-

cative, spune Călin Rotarus. Un fapt mai puţin spectaculos, dar foarte important, este creşterea solidă şi constantă a cumpărăturilor online şi a plăţilor prin card, faptul că publicitatea online, şi nu numai, a fost pusă (cam brusc, după gustul multora) în faţa unor întrebări dure, din zona eficienţei şi ROI, precum şi faptul că publisherii (mai ales cei independenţi) au trebuit să-şi răspundă la cea mai veche întrebare din business şi anume “care este modelul de business şi cât de realist este”. Pe o piaţă în care mulţi luptă pentru supravieţuire, în general nu se ajunge la un consens foarte uşor. „Cred că mai mult ca oricând şi faţă de orice disciplină a marketingului, publicitatea online are nevoie de susţinere la unison. Şi aici cred că IAB a luat o atitudine corectă, care sper să se menţină”, consideră Manafu. În prezent, Ioana Anescu, CEO la IAB România, spune că atitudinea jucătorilor din online i se pare neconstructiva şi ar vrea ca relaţiile de competiţie să genereze inovaţie şi avantaje competitive cât mai clare şi în beneficiul utilizatorilor.

“Noul Internet”

Rezultatele căutării “antreprenoriat”

20 milioane de euro

PIAÞA DE PUBLICITATE ONLINE

(IAB România - PriceWaterHouseCoopers) Datele nu includ toate cifrele realizate de Google, Yahoo sau Facebook în România.

Unde sunt tinerii antreprenori?

cinci ani, lucrurile au început “să se mişte”. Vedem din ce în ce mai multe clip-uri care devin virale, “e adevărat, tot aici, la noi în ţară, mai puţine depăşesc hotarele. Vedem agenţii noi şi încercări de proiecte .ro de la tineri antreprenori. Însă nu pot să nu mă încrunt puţin când, după mai puţin de un an de la lansarea “în forţă şi trâmbiţată”, în 90% din cazuri nu mai aud nimic de “noile vedete”, sau sunt susţinute artificial. Şi atunci sunt nevoit să mă întorc constant către aceleaşi nume care au avut inspiraţia şi priceperea de a intra pe Internet la începutul anilor 2000. Din când în când, piaţa se mai dezmorţeste cu câte o tranzacţie - unde, de departe, cei mai activi au fost Marius Ghenea, şeful Fit

dreamstime.com

Răspunsul este simplu: acolo unde sunt bani. Unde sunt bani? În multe ţări din Europa sau în SUA, dar nu în România, o piaţă măcinată de criza economică, o piaţă unde “unicul mediu care a înregistrat creştere în criză” a reuşit în 2010 să rămână la nivelul de 20 milioane de euro, similar cu 2008, şi chiar să scadă pe primul semestru al lui 2011, conform studiului IAB România şi PriceWaterHouseCoopers, care nu include însă toate cifrele realizate de Google, Yahoo

sau Facebook în România. O piaţă unde Google “tace, dar face”. Şi întrucât tot a venit vorba de Google, circulă deja în online-ul românesc o zicală – “O carte de vizită Google deschide toate uşile”. Şi Google profită de asta, ducându-se direct la inima companiilor, direct la general manageri. Acest lucru înseamnă că gigantul american a început să “muşte” din ce în ce mai mult din bugetele agenţiilor şi regiilor de online din România deşi, cum era de aşteptat, Dan Bulucea, şeful biroului local al companiei, a subliniat în toate ocaziile că urmăreşte să colaboreze cu jucătorii locali din piaţa de publicitate online. Pe anumite segmente, chiar o face, pe altele, concurează. Oricum, faţă de acum patru-

pentru noua economie

antreprenoriat

dreamstime.com

Distribution, acţionar în circa 20 de proiecte, şi Radu Georgescu, om de afaceri care caută activ investiţii, însă mai ales în Silicon Valley. Uneori mai avem “ştiri bombă” cu o nouă numire sau demisie şi câte o intrare pe piaţă de genul Groupon. „Le recomand celor tineri să muncească mult (mitul succesului peste noapte în online este cu siguranţă doar un mit), să citească mult şi să înveţe din experienţa celor din jur”, este o frază pe care ar trebui să o urmeze cei mai mulţi. Mulţi români sunt obişnuiţi să nu muncească şi să fie plătiţi, după cum spune şeful Softwin şi BitDefender, Florin Talpeş. În rest însă, parcă fiecare an este tras la indigo. Diferă doar culoarea foii pe care imprimi. „Ce părere ai de evoluţia pieţei de publicitate online?”, “Cum ţi se pare că s-au dezvoltat noile proiecte din online-ul românesc de la începutul crizei?” sau “Cum influenţează Facebook piaţa de publicitate ţi clienţii?”sunt întrebări la care primesc, aproape invariabil, aceleaşi răspunsuri de mai mulţi ani. ”Piaţa are potenţial şi va creşte”, “Ce proiecte noi şi in-

Wall-Street.ro

fluenţe?! Ai văzut tu aşa ceva?” Şi, respectiv, “Advertiserii sunt din ce în ce mai interesaţi de Facebook”. Şi pot pune pariu, aici, pe print, că şi în doi-trei ani, răspunsurile vor fi similare. În Silicon Valley, lucrurile se întâmplă. În 2-3 luni “ridici la cer sau dai de pământ cu proiectele”, spune, plastic, Radu Georgescu. În România, tergiversezi cu lunile numai lansarea şi apoi poate dura şi ani până să atingi un oarecare succes sau, din contra, să dai faliment. Trăim în epoca vitezei. În România însă, ea se materializează mai ales pe străzi, în forma unor bolizi conduşi de copii “de bani gata”, şi mai puţin în online. În declaraţiile “oficiale”, sau “on the record”, cum se mai spune, aproape toţi oamenii din online spun că piaţa se dezvoltă, creşte, evoluează şi, în general, se mişcă mai bine. „Off the record” însă, devin mai modeşti, mai puţin optimişti, mai “no comment” cu o înclinare uşoară a capului. “Multă muncă, pe bani puţini”, spunea în vara lui 2011 Dragoş Novac, şeful Metropotam.

Cum va arăta piaţa online-ului în câţiva ani? O să crească, sunt total de acord cu asta, dar nu mă aştept la o explozie în acest sens. Google va domina, oficial sau nu, piaţa de publicitate. Trecerea la euro (atunci când şi dacă se va întâmpla) va invita mai puternic companii internaţionale pe piaţa locală. Bloggerii vechi se vor extinde „după cum bate vântul”, poate pe Google+, dacă reţeaua “va prinde”, unii au şi început să facă asta, cu mai mult sau mai puţin succes. Poate că oamenii cunoscuţi din online îşi vor găsi timp să îi înveţe şi pe cei mai tineri “cu ce se mănâncă” segmentul acesta, să apară şi noi nume şi antreprenori, să li se ofere funcţii vizibile şi cu responsabilitate mărită. Antreprenoriatul din sânul corporaţiilor să nu mai fie doar o sintagmă “ce dă bine”, ci chiar să devină realitate. „Aşa e, că până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri?” - I.L. Caragiale.

Rezultatele căutării “business”

“Noul lifestyle”

pentru noua economie

antreprenoriat

În aplicaţii să ne batem dreamstime.com

Utilizatorii de smartphone-uri şi tablete din toată lumea au descărcat în acest an aproape 18 miliarde de aplicaţii în valoare de 15 miliarde de dolari. Este o piaţă deschisă pentru orice furnizor de oriunde, în care cererea este imensă, iar veniturile se dublează anual. Aici se bat şi dezvoltatorii români.

Cristina Negraru

plicațiile mobile sunt softuri cu ajutorul cărora utilizatorii de smartphoneuri și tablete folosesc mai ușor diferite servicii. De exemplu, există aplicații pentru muzică, jocuri, transfer de bani, citit, căutare pe internet, mesagerie, localizare, pentru a afla când va apărea o anumită pereche de pantofi întrun magazin sau când ar putea avea loc un cutremur. Unele dintre aceste softuri sunt deja instalate pe telefon ori tabletă, iar altele se descarcă de pe internet. Ștefan Cristian Filip și Raul Andrișan sunt doi tineri care până anul trecut lucrau de mai bine de trei ani în domeniul dezvoltării de aplicații pentru platforma Microsoft. Însă în 2010 s-au hotărât să își înfiinţeze propria companie, NextRoot, iar în mai anul acesta au lansat Instamap, o aplicație care le permite utilizatorilor de iPad și iPhone să vadă în timp real fotografiile postate pe serviciul de partajare de imagini API

Wall-Street.ro

Instagram. „Eram atraşi de universul Apple și am învățat în timpul liber cum se pot dezvolta aplicații pe platformă iOS (n.red.: sistemul de operare utilizat de Apple)”, afirmă Raul Andrișan. Aplicația lansată inițial pentru iPad a fost descărcată de la finalul lui mai și până la sfârșitul lui octombrie de aproape 5.000 de ori. Aceasta se vinde cu 1,99 dolari, din care comisionul Apple este de 30% (un procent practicat de majoritatea companiilor care își pun la dispoziție sistemul de operare pentru dezvoltarea de aplicații). Practic, cei doi antreprenori încasează în jur de 1,4 dolari pe fiecare aplicație vândută. „Asta înseamnă în cinci luni 6.720 de dolari”, afirmă Filip. El speră ca până la jumătatea anului viitor compania va obține venituri de 25.000 de euro din acest domeniu mai ales că de curând cei doi tineri au lansat o nouă aplicație.

Cifrele unei pieţe care creşte şi tot creşte La nivel global vânzările de astfel de softuri sunt estimate să ajungă în acest an la 15,1 miliarde de dolari, mai mult cu 190% comparativ cu 2010, potrivit companiei de cercetare Gartner. De asemenea, se vor descărca 17,7 miliarde de aplicații, mai mult cu 117% față de anul trecut. Iar creșterea va continua accelerat, Gartner estimând că în 2014 numărul de download-uri va ajunge la 185 de miliarde. Cele mai importante magazine de aplicații mobile sunt Apple App Store, Android Market, Nokia Store, Research In Motion (RIM) App World, Microsoft Marketplace și Samsung Apps.

“Noul IT&C”

Rezultatele căutării “antreprenoriat”

Deocamdată, despre acest domeniu nu există date în legatură cu România. Sunt poate mii de astfel de dezvoltatori, mulți dintre ei fiind tineri pasionați de tehnologie, o parte studenți, alții angajați în companii, iar alții se ocupă doar de acest business. Poate cel mai mare jucător în domeniu este furnizorul de soluții și servicii informatice iQuest, care estimează pentru anul acesta venituri de un milion de euro din vânzarea de aplicații mobile, adică în jur de 7% din cifră de afaceri a companiei. De altfel, iQapps, divizia de aplicații mobile a acesteia, a fost înființată în 2009, iar acum 30 dintre cei 400 de angajați ai Iquest lucrează pentru această divizie. Cea mai cunoscută aplicație creată de clujeni este Trip Journal, un program care permite utilizatorilor să aibă acces la informații actualizate din locurile pe care le vizitează și care în urmă cu doi ani a fost desemnat de Google ca fiind una dintre cele mai bune zece aplicatii din lume pentru platforma Android. Aceasta este folosită în prezent de aproape 500.000 de utilizatori din întreaga lume. Pe lângă aplicațiile proprii, iQuest mai lucrează pentru companii din retail, media, auto sau financiar- bancar, printre clienți numărându-se Banca Transilvania (BT) sau Jaguar.

Costuri şi investiţii Costul pentru crearea unei aplicații mobile variază de la câteva mii la zeci de mii de euro, în funcție de complexitatea acesteia, dar și de cine sunt cei care o dezvoltă. Totodată, în afară de costul inițial pentru lansarea aplicației,

este nevoie de noi investiții pentru mentenanță și realizarea de versiuni noi. „ Și în cazul BT, s-a adeverit regula conform căreia dezvoltarea unei asemenea aplicații este aproape la fel de costisitoare ca dezvoltarea unui website clasic”, afirmă Anca Rarău, directorul de marketing și comunicare al Băncii Transilvania. Instituția financiară a lansat în decembrie anul trecut o aplicație care în prezent are în jur de 20.000 de utilizatori și care este disponibilă pe telefoanele iPhone, Nokia și Android. Realizarea unui astfel de program poate dura de la câteva zile până la mai multe luni. Însă faptul că o aplicație a fost construită într-un timp mai lung nu garantează şi succesul acesteia. „Dezvoltarea unei aplicații nu se oprește după lansarea în app store pentru că utilizatorii cer noi functionalităţi pe care dezvoltatorii le livrează în versiuni îmbunătățite ale acesteia”, afirmă Cornelius Brody, fondatorul și directorul general al iQuest. Cum trebuie să fie o aplicație mobilă care să aibă succes? „Utilă. Trebuie să satisfacă o nevoie reală a clienților, fie că-i vorba de divertisment sau rezolvarea unor probleme de afaceri”, afirmă Răzvan Grigoriu, unul dintre câstigatorii ediției din 2010 a competiției Nokia Calling All Inovators. De exemplu, pentru a atrage clienți, băncile, retailerii și chiar universitățile recurg tot mai des la astfel de metode de informare. Mai mult, a fost lansată și prima aplicație care să ne anunțe când ar putea avea loc un cutremur. Pe lângă utilitate, un alt lucru important este ca aplicația să arate bine pentru a ieși în evidență fiindcă într-un magazin de aplicații sunt zeci și chiar sute de mii de programe similare, spune Raul Andrișan de la NextRoot.

„Nu în ultimul rând, trebuie ca aplicația să fie foarte bine testată pentru a obține review-uri cât mai pozitive”, adaugă Ștefan Filip de la aceeași companie. Anul trecut, când reușea să fie între câștigătorii Nokia Calling All Inovators, Răzvan Grigoriu spunea că vrea să se întrețină doar din dezvoltarea de astfel de softuri. A început să construiască aplicații în urmă cu un an și jumătate, iar până acum a realizat trei modele pentru Symbian, sistemul de operare lansat de Nokia. Crede însă că cel mai bine este să lucrezi pentru cel puțin două platforme, ceea ce intenționează să și facă. Nu spune ce venituri obține din acest domeniu, însă afirmă că o trăsătură a acestei piețe este faptul că naționalitatea nu reprezintă un factor important pentru a avea succes. „Piata este globală, iar accesul la ea este, în general, egal. Dar este greu să reușești. Țin minte un studiu care arăta că peste 80% dintre aplicații nu au depășit bariera de 100 de euro de-a lungul timpului de publicare”, explică Grigoriu. El adaugă că o aplicaţie poate fi considerată de succes dacă are câteva mii de utilizatori, în cazul în care este judecată după numărul de descărcări, în timp ce în privința veniturilor depinde de modul de valorificare a acesteia. „Sa luăm ca exemplu echivalentul unui salariu de programator (n.red.: aproximativ o mie de euro net pe lună). Pentru a ajunge la acest nivel, pentru aplicațiile bazate pe publicitate (n.red.: situație în care aplicația este gratuită, iar dezvoltatorul câștigă din reclame) este nevoie de sute de mii de descărcări, în timp ce pentru cele plătite ar putea fi suficiente și 500 de descărcări lunare”, afirmă dezvoltatorul.

pentru noua economie

antreprenoriat

Reţetă pentru febra expansiunii Şi-au început propria afacere de comerţ imediat după Revoluţie, din dorinţa de a strânge bani pentru nuntă. Au vândut, pe rând, blugi, produse alimentare şi suc la dozator înainte de a face pasul decisiv către un business serios. Liliana şi Erghin Hagicalil, medici de profesie, şi-au depăşit de mult visul de a avea propria clinică. Acum, ei conduc o reţea de 23 de clinici şi laboratoare, cu afaceri de milioane de euro.

Laura Culiţă

Liliana Hagicalil, antreprenor cu acte in regulă

mbii din Medgidia, soţii Hagicalil se cunosc din clasa a cincea. Au urmat împreună cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, perioadă în care s-au gândit să facă un ban în plus prin comercializarea de textile, în special blugi, din Turcia.

Wall-Street.ro

„Cererea a fost tot mai mare, aşa că apoi am dezvoltat o reţea de puncte alimentare, iar mai târziu am achiziţionat primul dozator TEC”, povesteşte Liliana Hagicalil, director medical general al grupului de firme Romar Medical. Prin 1994 -1995, medicii Hagicalil erau antreprenori cu acte în regulă – aveau aproape 100 de angajaţi, iar afacerile mergeau bine. Cu toate acestea, după aproape un deceniu de comerţ, au simţit nevoia

să facă ceva diferit faţă de ceea ce vedeau în spitalele de stat în care lucrau. S-au mutat din oraşul natal la Bucureşti şi, împreună cu familia Şerban, au deschis în 2000 o policlinică în zona Dristor, cu o investiţie de 50.000 de dolari. Liliana Hagicalil îşi aminteşte că, pe hârtie, planurile erau cuceritoare, dar că în fapt, după ce banii s-au terminat, antreprenorii au constat că lucrările la prima lor policlinică nu înaintaseră foarte mult. Au fost atunci nevoiţi să ia aparatură şi echipamente în leasing, pentru că nu mai aveau fonduri să echipeze cabinetele medicale.

“Noii întrepinzători”

Rezultatele căutării “antreprenoriat”

Dacă punctul de pornire al afacerii a fost mai dificil, următorii ani aveau să aducă afacerii Romar o dezvoltare explozivă. Era primul furnizor de servicii medicale private cu ambiţii de a se extinde la nivel naţional şi asta pentru a acoperi cât mai mulţi dintre clienţii organizaţionali. O parte din reţeaua care astăzi numără 23 de policlinici şi laboratoare exista deja prin 2003-2004, dar expansiunea a fost întărită de fondul de investiţii Reconstruction Capital (RC2), care în 2007 a preluat 40% din acţiunile Romar. Restul titlurilor au rămas în mâinile familiei Hagicalil, compania trecând în 2006 printr-o scindare care a dus la plecarea din afacere a soţilor Georgeta şi Robert Şerban. În permanenţă curtaţi de fondurile de investiţii, soţii Hagicalil şi-au păstrat pachetul de acţiuni, chiar dacă în ultima vreme au cochetat cu ideea unui exit parţial. Nu ar pleca de tot din compania pe care au clădit-o, dar ideea unei noi tranzacţii cu un fond de investiţii este luată în calcul. Mai mult decât atât, soţii Hagicalil şi oficialii RC2 au chiar acum discuţii cu două fonduri de investiţii.

70% Clienţii corporate în totalul afacerilor

„În momentul acesta, suntem în faza de pregătire a unor evaluări financiare de ambele părţi, iar apoi am putea să purtăm negocieri, dacă vom ajunge în această etapă”, explică Liliana Hagicalil. Până atunci însă, principala grijă este întreţinerea reţelei de centre medicale, în condiţiile în care unele dintre ele – cele din zonele mai sărace – au probleme de rentabilitate. În plus, dificultăţi sunt şi cu fluxul de lichidităţi, pentru că mulţi dintre clienţii corporate, care înseamnă aproape 70% din totalul afacerilor Romar, plătesc mai greu şi mai puţin pentru serviciile medicale. „Pe hârtie cifrele sunt OK, dar în realitate sunt blocaje în tot lanţul”, apreciază directorul medical, care se ocupă şi de operaţiunile curente ale reţelei de policlinici şi laboratoare.

Strategia paşilor mici Romar avea în plan deschiderea, anul acesta, a unui spital multidisciplinar, cu o investiţie de 10 milioane de euro, dar proiectul este acum în stand-by, din pricina lipsei de perspective, după cum motivează Hagicalil. Tatonări în sensul acesta au fost şi în 2008, când Romar a achiziţionat firma Evolution Med, care avea şi un spital „la

roşu”. Un an mai târziu, acţionarii reţelei medicale au vândut firma. Motivul a fost că perspectivele de atunci, ca şi cele de acum, arătau că investiţia în spitale nu este una pe care să o poţi recupera prea devreme, atât timp cât nu funcţionează asigurările

Suntem în faza de pregătire a unor evaluări financiare

private de sănătate, iar puterea de cumpărare a populaţiei este în scădere. De altfel, Liliana Hagicalil spune că piaţa de servicii medicale private se dezvoltă rapid, ca un balon de săpun, fără o fundamentare reală. „Când faci o dezvoltare atât de mare, într-o perioadă de criză, nu banii investiţi sunt problema, ci întreţinerea businessului pe viitor”, afirmă antreprenoarea. Comentariul ei vine în contextul în care, dincolo de expansiunea reţelelor de clinici, marii jucători din serviciile medicale private mută tot mai mult lupta spre segmentul de spitale. Astfel, de la începutul anului şi până acum s-au deschis şase noi spitale, investiţiile aferente ridicându-se la 100 de milioane de euro. Fondatorii Romar preferă însă se concentreze asupra conservării reţelei pe care o au şi să crească încet, dar sigur. Cel puţin anul acesta, când afacerile grupului Romar se vor cifra la 9-10 milioane de euro, la nivelul din 2010.

pentru noua economie

finanţe

Contrariile se atrag în noua economie: Arta şi Bursa, faţă în faţă

Diana Creţu

ihai Chişu este broker la IFB Finwest. De 15 ani activează în piaţa de capital. A trecut prin toate etapele bursei româneşti, s-a dezvoltat împreună cu ea, a pierdut şi a câştigat bani. Alexandru Bâldea este mana-

Wall-Street.ro

ging partner al casei de licitaţii Artmark din 2008. Sunt doar 3 ani, dar în care a primit din plin provocările unei pieţe noi, într-o ţară cu o cultură artistică destul de redusă. În timp ce Mihai îşi aranjează cravata, uniforma obişnuită a

unui broker, Alexandru îşi dă jos sacoul şi adoptă o poziţie foarte relaxată. Cei doi reprezintă industrii diferite, dar care regăsesc multe coordonate comune. De fapt, la un moment dat, pare că amândoi sunt brokeri: unul de bursă şi altul de artă. Deşi Mihai Chişu este pasionat de artă şi Alexandru Bâldea este fascinat de bursă, poziţiile celor doi sunt clare: primul vinde oportunităţi de a face bani, cu cifre şi calcule, iar al doilea vinde frumosul, dar care are şi valenţe investiţionale.

“Noile plasamente”

Rezultatele căutării “finanţe”

Piaţa lui Chişu şi piaţa lui Bâldea „Este o piaţă mică, dar cu un potenţial foarte mare”, îşi începe Alexandru Bâldea pledoaria despre industria artei. În ultimii ani, interesul pentru artă a început să crească uşor, dar constant. Aşa cum la începuturile pieţei de capital, mulţi o considerau un segment elitist, accesibil doar celor cu foarte mulţi bani, şi arta a fost considerată un sector al milionarilor. Criza din ultimii ani a adus însă în atenţia multor oameni oportunitatea investiţiei în artă. „Mulţi români au auzit că preţurile nu sunt chiar inaccesibile”, spune Bâldea. Aşa că licitaţiile organizate de Artmark au început să primească tot mai mulţi invitaţi, numărul clienţilor noi crescând

mediu anual pe piaţa artei a fost de 27,04%, în euro. Anul trecut, randamentul a crescut până la 40%. Ce instrumente au oferit astfel de randamente pe piaţa de capital, într-un singur an? Cu excepţia unor cazuri particulare de companii, nicio piaţă din lume nu a avut asemenea creşteri în 2010. Dincolo de acest aspect, Mihai Chişu semnalează imediat asemănarea între piaţa de artă din prezent şi bursa în anii 1996-1998. „Găseşti multe similitudini: şi atunci, ca şi acum, oamenii căutau şi descopereau o lume nouă, dădeau consistenţă acestui exerciţiu. Preţurile aveau discount-uri mari faţă de valorile reale, tocmai din cauza momentului de debut. De exemplu, în anii 2000 erau companii care plăteau dividende mai mari chiar decât preţul propriei acţiuni. Astfel de oportunităţi nu mai există în prezent pentru că, în ciuda vremurilor, avem o piaţă de capital matură ca

Îndrăgosteştete de artă, dar nu de acţiuni! Mihai Chişu explică pe larg care sunt cele trei elemente principale pe care le ia în calcul atunci când caută o acţiune: beneficiu, siguranţă şi lichiditate. Extrapolând spre alte instrumente care nu sunt neapărat financiare – precum arta – apar şi coincidenţele. Aşa cum o companie trebuie să aibă indicatori valoroşi, o dimensiune, un istoric şi o poziţionare bună, şi în piaţa artei există active mai mult sau mai puţin valoroase, artişti renumiţi sau mai puţin recunoscuţi. Pe măsură ce ascultă fascinat explicaţiile brokerului despre criteriile principale ale deciziei investiţionale, Alexandru Bâldea găseşte imediat asemănările. Însă, în aceeaşi discuţie, apare

27,04% Randamentul mediu pe piaţa artei constant, cu aproximativ 50 de persoane pe lună. Oamenii caută active sigure şi valoaroase, în care să îşi ţină banii până la vremuri mai bune sau mai apetisante la nivel de risc. Aşa au descoperit arta. „Este o piaţă a produsului cultural, cu valenţe investiţionale – are consecinţa de a îşi spori rapid valoarea în timp şi în stadiul incipient actual. Dar, pe măsură ce ne vom dezvolta, nu se va mai regăsi această caracteristică”, a explicat Bâldea. În ultimii 15 ani, randamentul

vechime”, explică brokerul. Modelul se mulează perfect pe piaţa artei din prezent. Exemplu: Fondul Certinvest Arta Românească a cumpărat un tablou de Nicolae Tonitza cu 4.800 de euro de la o casă de licitaţii şi l-a vândut la ultima licitaţie Artmark, cu 10.500 de euro. „Este mai mult decât dublu şi, Doamne-Dumnezeule!, este încă puţin pentru o lucrare de Tonitza, potenţialul de creştere este mult mai mare!”, exclamă Bâldea.

poate una din cele mai importante deosebiri. „Arta trebuie să îţi placă, să te îndrăgosteşti de ceea ce cumperi şi să fii sigur că o să îţi placă şi peste ani”, recomandă Bâldea. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre companiile listate pe bursă. Din contră, de fiecare dată brokerii recomandă investitorilor să nu se ataşeze de emitenţi. „Piaţa acţiunilor este volatilă, trebuie să ai adaptabilitatea de a şti să şi vinzi. Acţiunile nu generează atracţie faţă de frumos, sunt

pentru noua economie

Bursa arta

finanţe

întreabă,

răspunde

Mihai Chişu: Dacă piaţa de artă şi Artmark se vor dezvolta, iei în calcul istarea companiei pe BVB?

Mihai Chişu este broker la IFB Finwest

dematerializate şi afectate de orice ştiri. Nu încurajăm clienţii să se îndrăgostească de titlurile în care investesc, pentru că această ataşare poate provoca pierderi foarte mari”, explică Mihai Chişu. O altă diferenţă majoră faţă de „piaţa lui Mihai”, semnalată de acţionarul majoritar al Artmark şi care impactează lichiditatea, este imposibilitatea artiştilor de a da faliment.

Cum se conectează arta cu piaţa de capital? Primele conexiuni ale pieţei artei cu bursa au început în acest an, odată cu lansarea Indexului Pieţei Româneşti de Artă şi a primului fond închis cu investiţii în artă, administrat de Certinvest.

Wall-Street.ro

Arta trebuie să îţi placă, să te îndrăgosteşti de ceea ce cumperi.

Alexandru Bâldea: Da, vreau să profităm de aptitudinea bursei de a oferi finanţare!

Arta bursa întreabă,

Dar proiectele nu se opresc aici. Alexandru Bâldea are mai multe idei, de vizibilizare a pieţei de artă şi a randamentelor acesteia, printr-o foarte bună jurisdicţie de intermediere. Pe de altă parte, Chişu aminteşte de faptul că, pe anumite pieţe dezvoltate, conexiunea între artă şi bursă a ajuns la un grad crescut de complexitate, s-au creat burse de artă sau chiar oferte publice (IPOuri) pe anumite tablouri, prin care publicul poate participa agregat. Însă, este o piaţă avangardistă şi departe de România. Important este că primul pas a fost făcut. Cei doi şi-au strâns mâna la final şi au făcut promisiuni de colaborare. Cu siguranţă, arta se va coordona mai bine cu piaţa de capital în noua economie.

răspunde Alexandru Bâldea: Ce soluţii vezi pentru legătura artei cu piaţa de capital?

Mihai Chişu: Cea mai simplă variantă este fondul cu investiţii în artă listat, ar face acest segment foarte cunoscut în rândul investitorilor clasici şi ar ajuta la creşterea bazei voastre de clienţi.

Rezultatele căutării “finanţe”

“Noile plasamente”

pentru noua economie

finanţe

Norii negri ai sistemului bancar: riscul de credit şi de lichiditate Sistemul bancar românesc este ameninţat pe termen scurt de riscul de credit şi de cel de lichiditate, este de părere unul dintre cei mai respectaţi bancheri din piaţă, Steven Van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank.

George Dobre

ficialul consideră că cerinţele de majorare de capital din Europa vor împărţi băncile în două - cele care vor mai avea resurse pentru a acorda împrumuturi şi cele care vor lăsa pe plan secund activitatea de creditare, cel puţin pentru o perioadă. Preşedintele Raiffeisen Bank nu se teme că băncile străine îşi vor reduce masiv expunerea pe România, dar recunoaşte că, în această privinţă, există un anumit nivel de incertitudine.

trebuie să gestionezi şi bine situaţia. Per total, cred că în această perioadă de criză sistemul bancar a făcut un pas înainte.

Cum s-a schimbat sistemul bancar după trei ani de criză?

Cât de ameninţat este sistemul bancar românesc de criza din Grecia?

Steven Van Groningen: Băncile au devenit mai complete. Înainte, acestea erau mai degrabă vânzătoare de credite. În prezent, băncile şi-au dat seama că nu poţi să fii total dezechilibrat şi pentru a avea succes trebuie să fii în stare să atragi şi depozite, să oferi şi alte produse în afară de împrumuturi şi, pe lângă aceste lucruri,

Steven Van Groningen: Nu cred că este ameninţat, nu văd România neapărat în situaţia Greciei. Cred că trebuie să învăţăm o lecţie din ceea ce se întâmplă acolo. Problema, în acest moment, este legată de majorările de capital impuse

Wall-Street.ro

Steven Van Groningen: Riscul de credit rămâne important

băncilor, iar situaţia nu ţine doar de Grecia, care ar putea să nu lase loc pentru creştere în sistemul bancar mondial. Băncile vor fi într-o dilemă: ori vor trebui să-şi mărească capitalul, ori să-şi reducă activele, iar acesta va fi adevă-

“Noul banking”

Rezultatele căutării “finanţe”

ratul impact asupra sistemului. Nu este exclus să asistăm, în perioada următoare, la bănci care vor avea resurse pentru credite, iar altele nu, cel puţin o perioadă, până când instituţiile financiare vor ajunge la un nivel adecvat al capitalului de nivel 1. Banca Naţională a României intenţionează să înfiinţeze o bancă-punte. Ce mesaj transmite această măsură în piaţă? Steven Van Groningen: În principiu, un sistem este sănătos dacă este în stare să-şi rezolve problemele. Probabil că sunt bănci care nu vor supravieţui pe termen lung sau care nu respectă standardele impuse de supraveghetori şi nu-şi pot mări capitalul. Astfel, este mai bine ca Banca Naţională să fie pregătită. După părerea mea, este mai bine să fii pregătit şi să nu fie nevoie decât să invers. Această măsură este mai degrabă destinată băncilor mici. Este un proces corect, care nu trebuie să ne sperie. Există şi alte pieţe în Europa, unde bănci care nu au avut o importanţă sistemică au avut greutăţi şi a trebuit să fie lichidate. Este un lucru normal, care reprezintă un semn de sănătate a sistemului bancar. Care sunt riscurile care ameninţă sistemul bancar românesc? Steven Van Groningen: Riscul de credit rămâne un factor de risc important. Pe termen scurt, riscul de lichiditate va fi cel care se va manifesta, însă, pe termen mai lung, vom vedea o consolidare, iar acesta este un lucru bun. Un risc ar fi dacă am trece printr-o criză şi, pentru că nu s-a întâmplat nimic grav, să credem că putem continua la fel cum o făceam înainte de aceasta.

Există riscul ca băncile străine să îşi reducă expunerea masiv pe România? Steven Van Groningen: Masiv nu cred, dar în această privinţă există un nivel de incertitudine. Sunt bănci care trebuie să vină cu mult capital la nivel de grup, iar acest lucru s-ar putea să aibă un impact asupra expunerii locale. E mai mult o speculaţie. Totuşi, România stă bine din punct de vedere macroeconomic şi are un potenţial de creştere important, cred că este relativ bine poziţionată.

Trebuie să trecem mai întâi printr-o criză pentru a avea un sistem bancar matur.

Pentru un grup bancar, România trebuie să aibă o importanţă strategică. Poate sunt şi bănci care consideră că nu au o masă critică în România şi mai bine nu mai alocă resurse pe plan local. Criza ne-a arătat că băncile au avut un comportament foarte diferit în trecut, acest lucru a devenit vizibil în prezent, iar în viitor băncile vor avea o abordare, o viziune şi un comportament diferit de la un grup financiar la altul. Ce-i lipseşte sistemului bancar românesc pentru a deveni unul matur? Steven Van Groningen: Întotdeauna am zis că trebuie să trecem mai întâi printr-o criză pentru a avea un sistem bancar matur, dar după această criză... Putem spune că băncile au toate produsele în portofoliu, ce ne lipseşte este piaţa de capital. Toată lumea, când vine vorba să

acceseze o finanţare, se gândeşte la sistemul bancar, însă în alte ţări, 80% sau chiar mai mult din finanţările pentru sectorul privat trec prin piaţa de capital. Mai avem nevoie şi de creştere pe termen lung. În prezent, când vorbim despre sistemul bancar, credite, depozite, totul este pe termen scurt. Trebuie dezvoltată şi partea pe termen lung - pensii, asigurări de viaţă. Nu putem, ca sistem bancar, să finanţăm proiecte de infrastructură, pe termen de 10 - 20 de ani, cu depozite care au scadenţa de 3-6 luni. Va încheia sistemul bancar anul 2011 pe profit? Dar 2012? Steven Van Groningen: Este imposibil de spus la nivel de sistem. Sunt totuşi câteva mişcări surpriză, dacă ne uităm la anumite bănci. Vor fi instituţii de credit care vor avea un nivel de profitabilitate acceptabil şi care pot folosi profitul pentru a întări baza de capital şi atunci se pun şi baze pentru creştere, dar mai există şi bănci care cu siguranţă vor pierde bani. Cum va fi pe ansamblu, nu ştiu. Este foarte important să ne referim la costurile din sistemul bancar. Ce vedem acum este foarte clar, dacă ai avut în trecut o anumită politică de creditare şi acum pierzi bani, atunci aceasta este problema ta ca bancă. Sunt instituţii de credit care sunt profitabile, iar cele care au rezultate negative nu pot să recupereze pierderile de la clienţi, întrucât ei migrează către bănci care le oferă costuri mai avantajoase. Acest aspect este foarte important, deoarece sunt bănci puternice care sunt profitabile pentru că ele dictează nivelul de preţ din piaţă.

pentru noua economie

finanţe

Cum se schimbă bancherii în noua economie Un bancher român care a lucrat pentru Credit Suisse şi Lehman Brothers la Londra şi New York vorbeşte despre maniera în care băncile de investiţii încurajau înaintea crizei, în unele cazuri, asumarea unor riscuri excesive şi despre viitorul relaţiei client-bancher.

Răzvan Enache

După un debut la fosta ABN AMRO în România, Ciprian Păltineanu și-a început cariera internațională în New York la Lehman Brothers, după ce a absolvit un MBA în Statele Unite și a coordonat o echipă de equity research la Burkenroad. Ulterior s-a mutat la biroul din Londra al Lehman Bros., pentru ca, până să revină în țară, să își completeze experiența profesională în banca elvețiana Credit Suisse. După o experiență de peste trei ani ca director general al UniCredit CAIB, compania de consultanță de achiziții-fuziuni și piețe de capital a grupului în România, urmată de un an și jumătate la șefia activității de finanțare și consultanță din cadrul UniCredit Țiriac Bank, în prezent, Păltineanu este directorul departamentului Large Corporate din cadrul aceleiași bănci. El s-a întors în țara în 2006, înainte de izbucnirea crizei financiare, cu o experiență solidă, în special pe segmentul produselor structurate și al finanțărilor. Păl-

Wall-Street.ro

tineanu este în măsură să observe modul în care s-a modificat abordarea băncilor față de risc, ca urmare a crizei globale, care a adus sistemul financiar pe marginea prăpastiei. Una dintre problemele băncilor de investiții, înainte de criză, se Ciprian Păltineanu s-a rezuma la faptul întors în ţara în 2006. că manieraa de remunerare era construită de așa natură încât încuraja riscul. Scenariul cel mai rău pentru Bineînțeles, într-o perioadă de bancheri, traderi sau alți angajați, criză, bancherii intră în atenția era să înregistreze pierderi în acti- presei și a publicului, trecând vitatea lor profesională și, evendrept vinovați pentru excesele fătual, să fie concediați, dar dacă cute de sistemul bancar în ceea ce generau profit erau recompensați privește riscurile și bonusurile. cu un bonus pe măsură. Totuși, reglementări în acest

“Noul bancher”

Rezultatele căutării “finanţe”

sens au început să fie făcute, „dar poate cam târziu pentru a evită efectele negative ale crizei globale”, apreciază Păltineanu. „Să nu uităm că și concurența a avut ceva de spus pe piața muncii în marile centre financiare ale lumii. Degeaba introduci o serie de reglementări în momentul în care o mână de profesioniști ai investițiilor se mută dintr-o parte în alta, în goană după bonusuri mai mari”, consideră oficialul de la UniCredit Țiriac Bank. Reglementarea este, într-un fel, doar o fațetă a problemei, ceea ce contează mai mult este mentalitatea unui astfel de profesionist și amprenta pe care vrea să o lase. „Ideal ar fi să lase o amprentă pe termen lung”, spune Păltineanu.

Un alt tip de banking? Chiar băncile au conștientizat riscurile unui astfel de comportament și au luat unele măsuri înainte de începerea crizei, prin introducerea unui sistem de bonusuri pe termen lung, planuri de pensii și de opțiuni. „Prin acest comportament, instituțiile financiare motivau angajatul să stea în organizație și îl demotivau să creeze un bubble pe termen scurt”, explică oficialul UniCredit Țiriac Bank. Dar, pentru a obține un efect pozitiv optim, reglementarea este întotdeauna bine să se facă într-o perioadă de boom, la fel ca măsurile economice contra-ciclice. În schimb, Păltineanu crede că pot fi folosite pârghii care să îi influențeze pe oameni, felul în care percep riscurile și ce îi motivează, pentru a evita o nouă perioadă în care sistemul de remunerare și de motivare ar fi de așa natură încât ar crea un imbold de a-și asuma mai multe riscuri. Pe de altă parte, el avertizează că întotdeauna există și pericolul

suprareglementării și Ungaria poate constitui un astfel de exemplu în acest moment. Deși încă nu se pot evalua consecințele măsurilor restrictive luate de autoritățile

Degeaba introduci reglementări dacă profesioniştii investiţiilor se mută în goană după bonusuri mai mari.

maghiare, istoria ne învață că impactul suprareglementării nu poate fi decât negativ pe termen lung. În privința României, directorul din cadrul UniCredit Țiriac Bank consideră că sistemul bancar autohton este foarte bine reglementat și soliditatea acestuia denotă că au fost luate măsurile corecte. „Daca ne uităm și la faptul că România a avut parte de un upgrade de rating în perioada în care alte țări au fost retrogradate, este un semn că facem și lucruri bune, deși ne confruntăm și cu o contagiune globala”, a spus Păltineanu.

Bancherii s-au apropiat mai mult de clienţi În opinia lui Ciprian Păltineanu, apropierea bancherului de client nu este doar o tendință, ci o necesitate, întrucât interesele celor două părți sunt în mare parte aliniate. „Ca bancher trebuie să te prezinți clientului ca un trusted advisor (consilier de încredere n.r.)”, subliniază directorul UniCredit Țiriac Bank. El adaugă că bancherul va deveni din ce în ce mai mult un consultant care pune la dispoziția clientului acest serviciu pe gratis. Relația de încredere între client și bancher ar trebui să fie ceva normal, întrucât clientul trebuie

să spună ofițerului bancar când are o problemă, consultându-se cu acesta cu privire la eventualele alternative, iar acesta din urmă trebuie să îl îndrume pe client, pe baza expertizei pe care o are. Mai în glumă, mai în serios, Păltineanu spune că un bancher seamănă cu un absolvent de MBA, pentru că are o privire de ansamblu, mai generalistă asupra economiei și industriilor. El poate să vină cu judecăți de valoare coroborând climatul macroeconomic și situația particulară a industriilor. Pe de altă parte, o companie poate fi comparată cu un doctorand superspecializat, pentru că are o imagine foarte bună asupra industriei din care face parte. „Această relație este și o modalitate de diferențiere între bănci, pentru că la un moment dat, considerând că ar avea acces la lichiditate, oricine ar putea să dea credite, dar sunt puțini cei care vin cu o soluție structurată, întrucât totul trebuie să pornească de la ce vrea clientul”, enunță Păltineanu. El argumentează că bancherii de succes din piața locală au evoluat profesional tocmai pentru că au început cu discuții strategice cu clienții lor, au înțeles unde vor să ajungă aceștia și apoi au analizat în detaliu situația lor și au structurat soluții. „În special pentru activitatea de vânzări, este din ce în ce mai mult nevoie și de o înțelegere foarte bună a macroeconomiei și, în plus, a industriilor din care fac parte clienții. De aceea, este utilă și o specializare pe diverse industrii și înțelegerea mediului competițional”, apreciază oficialul băncii. Întrebat dacă clienții au devenit mai pretențioși în urmă crizei, Păltineanu spune că remarcă un proces de evoluție din partea clienților, pentru că a crescut și gradul de sofisticare a companiilor, dar nu neapărat mai multe pretenții.

pentru noua economie

finanţe

Dependenţa vitală de fluxurile de capital. Cum va arăta anul 2012?

Economia rămâne dependentă şi în 2012 de fluxurile de capital care intră în ţară, a precizat consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru. În condiţiile actuale de incertitudine, aceste fluxuri nu vor fi anul viitor la ritmuri care să conducă creşterea economică la 3-4%, aşa cum arătau estimarile iniţiale, astfel că o rată de 2% rămâne o cifră optimistă. Oficialul nu exclude ca anul viitor, când vor avea loc alegeri parlamentare şi locale, să asistăm la derapaje bugetare.

George Dobre

Care a fost cel mai dificil moment pentru economia României în ultimii trei ani?

Wall-Street.ro

De ce credeţi că nu s-au făcut ajustări mai ferme în sectorul public în 2009? Lucian Croitoru: În acel an a fost o coaliţie între două partide cu viziuni foarte diferite. Un partid, cel care este acum la putere, vroia să facă anumite ajustări, iar celălalt dorea menţinerea status quo-ului. Nu s-au luat deciziile la timp şi astfel a fost o pierdere de un an. În 2010, orice amânare s-a plătit cu un preţ în plus, iar acest lucru s-a văzut. Ce aşteptări aveţi de la economia României în 2012?

Lucian Croitoru vorbeşte despre incertitudinile anului 2012

Lucian Croitoru: Economia României în 2012, ca şi în anii anteriori, dar şi pentru mulţi ani de acum înainte, rămâne dependentă de fluxurile de capital care intră în ţară. Având în vedere nivelul

actual de incertitudine, care încă persistă, şi care alterează încrederea, aceste fluxuri nu vor fi la niveluri care să conducă creşterea economică la un procent de 3-4% cum se credea la începutul anului

Agerpres

Lucian Croitoru: Din punctul de vedere al sectorului privat, cel mai dificil an a fost 2009. Sectorul privat a aşteptat o politică de ajustare mai fermă de la guvern, care însă nu a venit. Din perspectiva sectorului public, anul cel mai dificil a fost 2010, când întârzierile în ajustările necesare în 2009 au trebuit să fie recuperate. Din această cauză, tăierea salariilor a trebuit să fie de 25%, TVA-ul a crescut cu cinci puncte procentuale, când toate aceste

măsuri ar fi putut fi evitate.

“Noua macroeconomie”

Rezultatele cãutãrii “ﬁnanþe”

2011. Dimpotrivă, incertitudinile fac ca zone întregi ale lumii să îşi revizuiască creşterea economică în jos, iar noi de asemenea. Depinde

O creştere economică de 2% rămâne o cifră optimistă.

cum va fi condus în continuare programul de restabilire a încrederii la nivelul zonei euro şi de capacitatea noastră de a ne ţine de programul economic sprijinit de UE şi FMI. O creştere economică de 2%, care până de curând părea mai probabilă, s-ar putea să rămână o cifră optimistă, din cauza conjuncturii externe. Vă aşteptaţi în 2012 la derapaje bugetare, având în vedere că este un an electoral? Lucian Croitoru: Acest risc nu poate fi exclus într-un an electoral. După cum ştiţi, bugetul este făcut de guvern, dar, în final, acesta este rezultatul amendamentelor din Parlament. Acolo se pot crea derapaje, coaliţii de facto care să altereze planurile fiscale ale guvernului. Cum credeţi că se poziţionează România, din punct de vedere economic, în regiune, dar şi în Uniunea Europeană? Lucian Croitoru: Am încredere în percepţiile celor care cheltuiesc mult timp cu studierea României, întrucât unele percepţii ale unor birouri din afară s-au dovedit complet eronate. Cred că cei care s-au aplecat destul de mult asupra ţării ştiu anumite lucruri. În primul rând, România are acum fundamente bune. Deficitul de cont curent este la un nivel de 5%, ceea

ce este sustenabil, deficitul bugetar se va duce în 2012 către 3% sau poate mai jos, rata de schimb este stabilă, iar rezervele ţării sunt la niveluri adecvate. Nu există vreun motiv să nu subliniem faptul că s-au făcut progrese în fundamente. Există însă riscuri, iar acestea vin pe două rute - odată că suntem dependenţi în ceea ce priveşte creşterea economică de exterior şi, doi, pentru că avem alegeri anul viitor. Când ai aceste două riscuri, cel mai bine este să te poziţionezi prudent din punct de vedere fiscal. Trebuie găsit un bun echilibru, iar acest lucru se caută în consultare cu UE şi Fondul Monetar Internaţional (FMI). Când vom adopta euro? Rămâne anul 2015 un termen viabil? Lucian Croitoru: Este o ţintă stabilită pe plan intern, ea nefiind

EURO “România, în ansamblu, nu este pregătită să adopte euro.”

agreată cu organisme internaţionale. Ținta are scopul de a introduce mai multă coeziune în clasa politică, care ar trebui să înţeleagă că adoptarea euro înseamnă mai multă coerenţă şi disciplină în elaborarea politicilor. Dacă ne uităm din cealaltă perspectivă, dacă ar fi să substituim leul, o monedă bună, cu moneda euro, care are foarte multe şubrezenii, atunci răspunsul este nu, nu este indicată adoptarea monedei unice până când problemele din zona

euro nu se rezolvă. Noi trebuie să fim pregătiţi să adoptăm euro, dar ne mai trebuie şi câţiva ani pentru a converge în termeni reali cu Uniunea Europeană. Grecia este un bun exemplu de ce nu trebuie să ne grăbim. Întrucât nu a făcut reformele în profunzime, acum plăteşte preţul. Trebuie să fim atenţi ca zona în care intrăm să fie sustenabilă pe termen lung, pentru că nu vrem să dăm o monedă bună pe una care suferă. Adoptarea euro în 2015 s-ar putea să fie amânată cu câţiva ani. România, în ansamblu, nu este pregătită să adopte euro. Dacă politica monetară se va face la Frankfurt, iar politica fiscală va fi din ce în ce mai mult mutată spre centru, în cazul în care România nu este pregătită, statele cele mai puternice vor înclina balanţa spre un set de politici economice care să le favorizeze. Cu alte cuvinte, ciclurile economice trebuie tot mai mult sincronizate, iar acest lucru se realizează prin convergenţă reală.

Cum vedeţi planul de salvare al zonei euro? Va avea vreun rezultat? Lucian Croitoru: Planul de salvare trebuie să ducă la creşterea încrederii. În zona euro există o problemă, mai exact, neîncrederea privind perspectivele creşterii economice. Pentru că unele state sunt supraîndatorate, şi sistemul bancar are probleme, deoarece instituţiile financiare au expunere pe bondurile acestor ţări. Acţiunea imediată era necesară pentru a reinstitui încrederea prin stabilizarea pieţei bancare şi a datoriilor suverane. Pe piaţa bancară era nevoie de creşterea capitalizării pentru a stabili încrederea pe pieţele de finanţare, iar în zona guvernelor era nevoie de ajutarea Greciei şi de crearea mecanismului EFSF (Facilitatea europeană de

pentru noua economie

finanţe stabilitate financiară n.r.). Pieţele au nevoie de timp pentru a digera planul de salvare al zonei euro. Oricum, la nivel politic a fost un succes, iar acesta este un semnal bun. Cum poate fi stimulată economisirea internă?

Lucian Croitoru: Poţi să economiseşti dacă ai un venit suficient de mare care să îţi asigure nevoile primare. Abia după aceea te gândeşti să economiseşti pentru diverse scopuri. În bugetul românilor ponderea cheltuielilor de subzistenţă este destul de mare, ceea ce înseamnă că nu rămâne destul loc pentru economisire. Întrebarea este de ce după 20 de ani suntem în această postură? Iar eu vă răspund că timp de 20 de ani am amânat reforme structurale strict necesare. Privatizările s-au făcut cu întârziere, oamenii au rămas în întreprinderi pierzând perspective de a se muta într-un sector viabil atunci când erau tineri, când aveau energia necesară şi se puteau adapta la noi condiţii. (...) Dacă am fi avut o bază mai mare de economisire, astăzi am fi avut o capacitate mult mai mare de a lupta cu criza. Înainte de criză, se considera că Europa deţine o plasă de siguranţă pentru cetăţenii săi, însă lecţia ultimilor ani ne-a arătat contrariul. De ce? Lucian Croitoru: Nu există această plasă, este o iluzie. Este iluzia statului bunăstării sociale. Iată că exact această iluzie s-a dovedit a fi sursa principală a problemelor. Singura sursă de bunăstare şi de plasă de siguranţă este productivitatea. Altfel, când ai probleme, atunci plasa dispare. În Europa, ca şi la noi, s-a pus prea mult accent pe redistribuirea

Wall-Street.ro

veniturilor şi pe abordările pe termen scurt, neglijând perspectiva. Aşa s-a ajuns la amânarea unor reforme profunde, ceea ce a condus la un comportament pervers al statului. De exemplu, s-a stimulat ieşirea prematură la pensie pentru a „rezolva”problema restructurării întreprinderilor. Avem foarte mulţi pensionari, numai pentru că a fost stimulat acest proces. Politicienii au avut o abordare de genul„mai bine amân o problemă acum, decât să plătesc costul politic al rezolvării problemei”. Această politică, lipsită de viziunea pe termen mediu-lung a împins o parte a populaţiei într-un colţ din care cu greu se poate ieşi. Cum credeţi că va evolua sistemul bancar în 2012? Va fi afectată creditarea de noul regulament BNR? Lucian Croitoru: Regulamentul BNR nu îngreunează creditarea. Scopul acestuia este de a reduce îndatorarea populaţiei în valută. El instituie un mecanism pen-

Regulamentul BNR nu îngreunează creditarea. Scopul acestuia este de a reduce îndatorarea populaţiei în valută.”

tru a evita viitoarele probleme care derivă din mişcările ratei de schimb, care se reflectă automat în bilanţurile gospodăriilor şi, implicit, în bilanţurile sistemului financiar. Dacă acesta din urmă are probleme, atunci şi sectorul real are probleme. Sistemul bancar românesc va trebui să reînveţe să crediteze sectorul privat. El s-a extins în perioada de intrări

masive de capital în România, când nu era nicio problemă să găseşti clienţi şi să le oferi credite. De acum încolo, creşterea economică nu va mai fi la nivelurile care erau pe atunci, întrucât acele intrări de capital nu vor mai fi la fel. Băncile vor trebui să redescopere modul în care să atragă business în sectorul lor. Având în vedere criza datoriilor suverane şi implicaţiile pentru sistemul bancar, vor putea băncile să continue să crediteze sectorul bugetar în România? Lucian Croitoru: Nu va fi o sarcină uşoară. Băncile din zona euro vor trebui să caute capital pentru a creşte capitalul propriu la nivelul de 9 la sută din activele medii ponderate cu coeficienţii de risc. Această recapitalizare ar trebui să reinstituie încrederea, astfel încât băncile să poată să se finanţeze pe termen mediu-lung. Deocamdată, această perspectivă este incertă. Nu este doar o problemă de cost al finanţării, ci de însăşi accesarea finanţării. De aceea, este prudent ca nivelul deficitului bugetar în România să fie cât mai mic. La începutul anului 2011, date fiind condiţiile economice interne şi externe,un deficit de 3 la sută din PIB părea optim. Criza datoriilor suverane şi tensiunile pe care le-au determinat pe pieţele de finanţare pe termen mediu-lung a băncilor din zona euro au schimbat aceste condiţii. Acum, incertitudinea este la niveluri foarte înalte, iar încrederea este la niveluri foarte scăzute în foarte multe ţări. Aceasta face să scadă nivelul optim al deficitului bugetar care, în mod concomitent, maximizează creşterea economică şi minimizează riscurile privind sustenabilitatea datoriei publice.

Advertorial

Soluţii pentru reducerea efectelor negative ale crizei În contextul economic actual reducerea costurilor sau blocarea investiiilor nu sunt principalele soluţii de adoptat pentru depăşirea acestui impas, iar managerii marilor companii ştiu asta. Piața prezintă importante schimbări de mentalitate în ceea ce privește adoptarea soluțiilor IT, deoarece s-a înțeles importanța acestora în îmbunătățirea activităților din companie. La fel a fost înțeleasă și importanța externalizării IT, aceasta devenind tot mai atractivă pentru companii. Astfel, peste 35% din companiile românești aleg externalizarea IT pentru eficientizarea activităților și reducerea costurilor. “Managerii marilor companii din țară au înțeles că pentru menținerea unui Cash Flow constant și a statutului companiei, nu trebuie să renunțe la investiții și trebuie să acorde o atenție mărită administrării bugetelor și cheltuielilor. Dacă până acum mulți dintre manageri erau sceptici în ceea ce privește adoptarea soluțiilor IT sau a externalizării serviciilor IT, în momentul de față ne-au asaltat chiar ei din dorința de a le oferi suport și ajutor în găsirea soluțiilor potrivite pentru problemele din companie”, declară Sorin

Cosmescu (foto), Director General EXE Software. Potrivit lui Sorin Cosmescu, cea mai des adoptată măsură de către parteneri este externalizarea serviciilor IT. Managerii apelează la aceste măsuri deoarece le sunt garantate servicii specializate, la un nivel profesional ridicat, adaptate la profilul și dimensiunile companiei. Transferând responsabilitatea de gestionare a unui departament IT, aceștia câștigă mai mult timp pentru a se concentra asupra activităților de bază ale companiei și elimină cheltuielile. “Pe lângă serviciile de externalizare, aplicațiile de tip ERP sunt foarte căutate de companiile care au înțeles nevoia adoptării unei soluții IT. Acestea ajută foarte mult la creșterea productivității, la creșterea numărului de clienți și la creșterea controlului asupra costurilor și activităților desfășurate în cadrul companiei. Lipsa de lichidități afectează

companiile indiferent de dimensiunea sau domeniul lor, de aceea, pentru cei care nu dispun de resurse financiare pentru investiții, am creat diferite modalități de plată. Pe lângă cele clasice, oferim acum posibilitatea de a închiria soluțiile IT sau de a plăti în rate pentru serviciile primite. În acest fel, plățile pot intra la cheltuieli deductibile, iar lichiditățile pot fi utilizate pentru alte proiecte programate”, explică Sorin Cosmescu. EXE Software are o experiență de peste 10 ani în dezvoltarea și implementarea de aplicații informatice și peste 100 de proiecte realizate la cele mai înalte standarde de calitate. EXE Software este Microsoft Certified Partner și deține certificare ISO 9001. Printre clienții EXE Software se număra: JTI România, Leo Burnett, Delta Design, L’Oreal, Creditreform, Graffiti BBDO, Celmar, Lowe & Partners, Gaz Sud, Grup Dezvoltare Rețele, Congaz, Corina Gealan.

pentru noua economie

finanţe

Economie nouã, Bursã nouã. Are dreptul BVB sã viseze frumos în urmãtorii ani?

dreamstime.com

Dupã un an 2011 dezamãgitor din aproape toate punctele de vedere, Bursa de Valori Bucureºti se pregãteºte pentru un nou început, aproape toate speranþele ﬁind puse pe companiile ºi pachetele de acþiuni pe care statul le va aduce în piaþã.

Ionuţ Siºu

ece oferte publice de acţiuni sunt aşteptate în piaţa românească pe parcursul anului 2012 sau în următo-

Wall-Street.ro

rii ani. Toate sunt legate, într-un fel sau altul, de Guvernul român, mediul privat rămânând clar în urmă la acest capitol, acolo unde

doar producătorul de software BitDefender a anunţat că se gândeşte la o listare, fără a specifica însă niciun termen exact. Cele mai apropiate oferte publice sunt, teoretic, cele ale Transelectrica şi Tarom, pentru care statul a demarat sau chiar finalizat procesul de selecţie al intermediarului. Având în vedere însă amânările obişnuite ale autorită-

“O nouã piaþã de capital”

Rezultatele cãutãrii “ﬁnanþe”

ţilor, atunci când vine vorba despre privatizări şi listări, datele s-ar putea schimba radical chiar şi în câteva luni. Reprezentanţii societăţilor de brokeraj care activează pe Bursa de la Bucureşti declară la unison că încheierea cu succes a unor oferte precum cele de la Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica sau a mai puţin performantelor CFR Marfă şi Tarom, ar împinge BVB spre o noua etapă în istoria sa. „Finalizarea cu succes a acestor operaţiuni, ca şi iniţierea unor listări din mediul privat, nu doar vor aduce volume mai mari pe BVB, ci vor putea constitui şi un argument pro-BVB în decizia de listare faţă, de exemplu, de concurenţa puternică a Bursei de la Varşovia. Este important de menţionat că în România, indicatorul capitalizare bursieră / produs intern brut pe anul 2010 nu depăşeşte 10%, nivel mult sub ţările din zonă”, a declarat

Ioana Tănase, Managing Director Corporate & Investment Banking UniCredit CAIB Securities România. Ea menţionează că, în cazul Poloniei şi al Croaţiei, indicatorul ajunge la 33%, respectiv 40%, în vreme ce pentru Bulgaria procentul este de 12%. „Listările şi ofertele derulate de stat prin bursă sunt unul din principalele motoare de creştere şi dezvoltare viitoare a bursei noastre (probabil cel mai important). Fără îndoială că influenţa va fi una pozitivă, aici nu există dubii. Atragerea de noi emitenţi trebuie să rămână prioritatea principală. De asemenea, nu aş neglija nici companiile interesante din alte ţări ale regiunii - Bulgaria, Serbia, Moldova, etc - BVB ar putea deveni o piaţă regională, aşa cum se întâmplă cu Polonia”, spune Răzvan Paşol, preşedintele societăţii de brokeraj Intercapital Invest. Într-o eternă cursă după rulaje, BVB ar putea să revină peste borna de 10 milioane euro/şedinţă care nu a mai fost depăşită în mod regulat din anul 2007, când, nu rar, lichiditatea trecea chiar şi de 20 milioane de euro într-o singură zi. Un rulaj de minimum 10 milioane de euro ar fi un obiectiv mai mult decât realizabil ţinând cont că aceste listări ar putea atrage mai mulţi investitori instituţionali prezenţi în zonă şi care ar găsi acel minim de lichiditate pentru a justifica prezenţa lor şi pe piaţă romaneasca”, consideră Alin Brendea, directorul de operaţiuni al societăţii de brokeraj Prime Transaction. Nu toată lumea este însă complet de acord cu ideea că noile listări vor garanta o adevărată renaştere a bursei, mai ales după exemplul din acest an al Fondului Proprietatea, care, după un debut cu rulaje de peste 30 de milioa-

ne euro într-o zi, a ajuns în luna septembrie la o medie zilnică de numai 3 milioane euro (incluzând şi deal-urile). „Dacă analizăm volumele zilnice de tranzacţionare din ultima perioadă, avem scăderi importante pretutindeni, dar mai ales în România. Asta în condiţiile în care, faţă de anul trecut, avem şi Fondul Proprietatea. Ca urmare, reuşita ofertelor nu este o garanţie pentru o activitate în creştere, dacă sentimentul investitorilor faţă de pieţe rămâne incert”, a declarat Valerian Ionescu, directorul departamentului pieţe de capital din cadrul BCR.

Ce faci când acþiunile nu mai sunt proﬁtabile?

Cu două luni înainte de sfârşitul anului 2011, principalii indici ai Bursei de Valori Bucureşti erau în scădere cu procente cuprinse între 14 şi 20%. Evoluţia este cu atât mai dezamăgitoare dacă avem în vedere începutul bun de an, care generase o întreagă serie de speranţe în rândul jucătorilor din pieţe. Ce recomandă brokerii, având în vedere că, în noua realitate economică, acţiunile nu mai par să aducă randamentele sperate? Diversificarea portofoliilor, investiţii în futures şi produse structurate, dar şi „vânarea” acţiunilor puternic subevaluate. „Exista o zicală celebră care spune «cumpară când este sânge pe stradă». Este o sinteză a unei experienţe a celor care simt oportunităţile atunci când toţi ceilalţi, sub impulsul fricii, caută siguranţă. În principiu investitorii ar trebui să caute active financiare

pentru noua economie

finanţe

Oferte publice a�teptate pe Bursã

creştere. Atât timp cât nu avem o certitudine crescută din această zonă, pieţele vor funcţiona cu frâna de mână trasă. Concluzionând, sunt de un pesimist rezervat, aşteptând semnale clare privind intrarea într-un nou ciclu economic, pentru a-mi schimba starea de spirit”, spune Alin Brendea.

BVB trebuie să ridice „barierele de intrare” Ce îi lipseşte bursei locale pentru a putea intra cu succes într-o nouă etapă a economiei? Valerian Ionescu, reprezentantul BCR, răspunde tranşant: posibilitatea ca, în maxim câteva ore, să poţi face o tranzacţie, din orice parte a lumii, prin orice

Petrom 4,1 mld. € 427 mil. €

Hidroelectrica 3,81 mld. € 118,7 mil. €

Valoare de piaþã estimatã Profit 2010 Pierdere 2010

Nuclearelectrica 1,6 mld. € 3,8 mil. €

Romgaz 1,9 mld. € 154,6 mil. €

Romtelecom 1,06 mld € -55,1 mil. €

Transgaz 602 mil. € 87 mil. €

Transelectrica 309 mil. € 2,2 mil. €

Po�ta Românã 4,1 mld. € 427 mil. €

Tarom N/A -78,8 mil. €

Surse: BVB, Fondul Proprietatea, Companiile, Raiffeisen *În cazul companiilor listate, au fost luate în calcul capitalizãrile de la 1 noiembrie 2011

Wall-Street.ro

CFR Marfã N/A -127,1 mil. €

broker autorizat, cu acţiuni ale oricărei companii listate pe Bursa de Valori Bucureşti. „Piata nu trebuie să aibă bariere de intrare. Pentru orice investitor din lume ar trebui să fie simplu să-şi sune brokerul şi, într-o perioadă rezonabilă, de cel mult câteva ore, să poată executa prima tranzacţie în România”, a declarat Ionescu. Din punctul său de vedere, principalele aspecte unde piaţa românească încă mai are de lucrat vizează generalizarea conturilor globale, identificarea acţionarilor (pentru adunările generale), pragul de 5% în cazul operatorilor bursieri, flexibilitatea în listările duale, costurile de tranzacţionare, sistemul de impozitare, dar şi promovarea instiutiilor pieţei care sunt prea puţin vizibile. „Exista încă o serie de diferenţe între reglementările/ practicile/costurile noastre şi cele internaţionale, pe care investitorii ni le semnalează, mai ales în ce priveşte operaţiunile mai complicate, de genul ofertelor publice”, menţionează Ioana Tănase. Pentru BVB, anul 2012 ar putea să marcheze începutul unei revoluţionări a pieţei. „Pe hârtie” lucrurile arată bine: statul promite că vine cu marfă şi toată lumea laudă potenţialul şi perspectivele pe care piaţa le are. Rămâne însă de văzut dacă de această dată aşteptările vor fi confirmate, sau dacă Bursa românească va rămâne un jucător cu talent înnăscut, dar care a murit ca o simplă speranţă. Infografic realizat de:

solide şi care sunt puternic subevaluate pe pieţe”, este de părere Alin Brendea. „Dacă vorbim despre investitori individuali, se pot construi portofolii cu combinaţii de investiţii în acţiuni - şi aici avem sectorul energetic, interesant în perioade dificile, băncile sau sectorul financiar - unde atât FP cât şi SIF-urile tranzacţionează la discounturi importante faţă de activul net - şi produse structurate”, menţionează Ioana Tănase. Niciun reprezentant al intermediarilor nu îndrăzneşte să dea o estimare optimistă cu privire la evoluţia acţiunilor de pe Bursă în următorul an. Şocul crizei datoriilor este aşteptat în continuare să dicteze tendinţa pieţei. „Am încheiat un ciclu economic şi încercăm să începem unul nou. Însă deocamdată nu este clar care vor fi motoarele economice ale noului val de

Advertorial

pentru noua economie

finanţe

Seminarul de educaţie bursieră organizat în octombrie 2011 de Wall-Street.ro

Ei sunt următoarea generaţie de investitori. Ce îşi doresc de la o bursă modernă Pe scurt, lichiditate, facilităţi fiscale precum cele din pieţele dezvoltate, instituţii de reglementare care să se vadă şi... „posibilitatea de a câştiga garantat 500 de euro pe lună”.

Ionuţ Sişu

ăzvan Radu, 22 de ani, student în ultimul an la Facultatea de FinanțeBănci din cadrul ASE, a avut un traseu investițional oarecum opus celui pe care îl urmează de obicei începătorii. A început să investească pe Forex și derivate, însă după ce și-a pierdut

Wall-Street.ro

aproape toți banii din contul inițial, acum spune că merge pe acțiunile clasice, tranzacționate pe Bursa de la București. Care este primul lucru pe care ar vrea să îl vadă schimbat pe BVB? „Lichiditatea! Este groaznică în anumite cazuri. Peste unele

lucruri se mai poate trece, dar Bursa are nevoie de companii. Felul în care suntem impozitați este, de asemenea, prea complicat. Ar trebui ca impozitele să se facă prin stopaj la sursă. Este o piedică pentru investitori, dar totuși trebuie să fim serioși, nu acesta este motivul lipsei de in-

“Noii investitori”

Rezultatele căutării “finanţe”

vestitori. Cine vrea să investească, va investi indiferent de felul în care este impozitat”, spune Răzvan. El adăugat faptul că impozitarea cu 1% a investițiilor făcute pe termen mai mare de un an ar fi o măsură excelentă pentru micii investitori. Până la jumătatea anului 2010 statul percepea o taxă de un procent, dacă durata investiției pe Bursă era mai mare de un an. După această dată însă, toate câștigurile au fost impozitate cu 16%. Laurențiu Sandu, 24 de ani, a terminat ASE cu un an în urmă, iar acum investește mai ales în acțiuni străine. Întrebat de ce nu preferă companiile românești, acesta zâmbește și răspunde cu o altă întrebare: „Care companii? Am și acțiuni românești în portofoliu, însă doar o mică parte. Prefer numele mari, chiar dacă mă costă mai

mult să tranzacționez pe bursele de afară”. Cea mai mare problemă a BVB în opinia acestuia ? Lipsa promovării. „Sigur, faptul că nu avem multe companii importante contează, dar eu nu cred că aici se face diferența. Vreau să văd Bursa la TV și în media online. Anumite pagini web nu pot să le deschid din cauză că sunt inundate de reclame Forex. În schimb, de bursa românească nu cred că auzeam dacă nu aș fi făcut ASE”, spune Laurențiu. Acesta menționează că Bursa ar trebui să urmeze două direcții clare pentru a intra cu succes într-o nouă eră: listarea marilor companii, pentru atragerea fondurilor de investiții străine, și campanii de marketing care să vizeze în special populația cu venituri cel puțin medii. „Bursa are nevoie de o campanie de publicitate agresivă, asta îi lipsește pieței românești. Spoturi TV inteligente, nu cele clasice în care o așa-zisă vedetă vine și laudă produsul. Dacă vrei să atragi gospodine care să intre pe bursă doar ’pentru că așa a zis X’, atunci e ok. Eu însă cred că publicul vizat ar trebui să fie cel activ, relativ tânăr și cu venituri medii, pentru că, în ciuda imaginii care se tot promovează, tranzacțiile cu acțiuni rămân o metodă de investiție doar pentru cei care și-o permit”, consideră Laurențiu. Un alt tânăr investitor, Mihai Vică, 24 de ani, spune că Bursa de la București ar trebui să ofere cât mai multe produse finan-

ciare, astfel încât să le permită micilor investitori să câștige bani chiar și atunci când piețele se prăbușesc. „Eu aș vrea să am atât de multe opțiuni încât, indiferent de trendul bursei, să pot câștiga lunar garantat minim 500 de euro la un portofoliu de circa 10.000 de euro. Problema asta ar putea să fie parțial rezolvată prin realizarea fuziunii BVB - Sibex, și nu înțeleg de ce reprezentanții piețelor nu vor acest lucru”, a declarat Mihai Vică. Ideea fuziunii este susținută și de Răzvan Radu, care menționează că mutarea ar fi, fără îndoială, una pozitivă pentru piața de capital românească. „Într-o asemenea situație ar crește atât rulajele din piața spot, cât și cele făcute pe derivate, adică nu mă aștept ca, în cazul unei fuziuni, rulajele din prezent ale celor două piețe doar să se adune, ci mai mult, să urce peste totalul înregistrat acum”, menționează Răzvan. Tinerii intervievați au menționat și faptul că rămânerea în umbră a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM) și atitudinea indiferentă la anumite abuzuri din piață, contribuie la incertitudinile pe care un investitor nou le are înainte de a intra în piață. „Personal, nu am fost niciodată lovit de o decizie, sau de lipsa unei decizii a CNVM, dar când nu ai mai investit niciodată și printre primele lucruri pe care le auzi sunt cele despre anumite abuzuri rămase nesancționate, este normal să vii cu o anumită teamă sau chiar să renunți la a tranzacționa pe bursă. Ar trebui să vorbim la fel de mult și despre modernizarea regulilor și a instituțiilor care ar trebui să le aplice”, a concluzionat Laurențiu Sandu.

pentru noua economie

finanţe

Noul antreprenoriat: Radu Georgescu, despre inovaţie În urmă cu aproape 20 de ani, când a lansat Gecad Net, compania care a pus bazele actualului grup Gecad, Radu Georgescu visa la o vilă cu piscină, precum văzuse în serialul Dallas. De-a lungul anilor a fost implicat în mai multe tranzacţii, iar în ultimul timp este tot mai prezent în proiecte de antreprenoriat.

Cristina Negraru

„N

u știam nimic despre antreprenoriat. Am început cu tupeu, cu foarte multă muncă, cu ambiție, căzând de foarte multe ori și ratând foarte multe lucruri. Am luat foarte multe căzături până la primul mare succes. În permanență sunt mai multe căzături decât succese. Atunci am avut un obiectiv copilăresc. În 1992, când am început să fac ceea ce ulterior aveam să aflu că se cheamă business, să fac programare, mi-am dorit ca la un moment să am vilă cu piscină. Era vremea când ne uitam la Dallas și asta este ceea ce mi-am dorit”, a declarat Radu Georgescu. În cadrul emisiunii Start-Up Wall-Street, Radu Georgescu a vorbit despre felul în care a început prima afacere, despre investițiile pe care le face și despre ce cred elevii de liceu despre antreprenoriat. Start-Up Wall-Street este un talk-show transmis în direct la Radio Lynx și pe Wall-Street.ro care se adresează antreprenori-

Wall-Street.ro

lor și celor ce doresc să înceapă un proiect pe cont propriu.

Ce a însemnat 2011 pentru Radu Georgescu „Cel mai important a fost mutarea biroului Avangate din România în SUA. Un proiect de un an de zile care a însemnat mutarea managementului din România în Silicon Valley, atragerea de oameni cu greutate care să poată genera valoare companiei.”

Despre inovaţie „Contează să ai un diferenţiator față de competiție. Nu există să nu ai competiție. Dacă nu ai competiție, ești într-un loc greșit. Trebuie să fii altfel decât competiția. Dacă prin asta înțelegi inovație, atunci nu este foarte important, este indispensabil. Businessul de succes înseamnă să faci ceva diferit de ceilalți.”

Te naşti sau devii antreprenor? “Antreprenoriatul nu este despre a-ţi face o firmă, ci despre a face diferenţa. Poţi să fii antreprenor în firma ta sau ca angajat într-o companie foarte mare şi poţi face diferenţa în acea firmă. Este ceea ce se numeşte intrapreneurship.” Cum s-au schimbat antreprenorii în ultimii trei ani

„Probabil au mai crescut, am mai crescut noi cu toții, au apărut tot mai multe exemple de succes. Dacă până acum patru, cinci ani erau scoși doi trei oameni în față tot timpul, între timp au mai apărut nume, produse, oameni care activează în companiile lor și pe piețele internaționale. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Au apărut mai multe evenimente și oportunități de networking.”

Rezultatele căutării “economie”

“Noua economie”

pentru noua economie

finanţe

Fondurile de pensii: În România investim doar în poveşti de succes 70

La peste trei ani de la transferul primelor contribuţii obligatorii în conturile fondurilor de pensii - Pilon II, se pot trage o serie de concluzii referitoare la strategia de invesiţii urmată de administratori. Acest lucru este cu atât mai important cu cât sistemul de pensii private a rezistat efectelor crizei economice, dar şi influenţei politicului, prin faptul că a trebuit să îngheţe timp de un an contribuţia la 2%.

Horia Braun, director de investiţii ING Pensii

Marius Stanciu

n primul rând, administratorii fondurilor au căutat continuu să realizeze o expunere, în limitele prevăzute de lege, pe sectoarele capabile să asigure lichiditate şi randamente acceptabile, ponderate cu riscul specific instrumentelor vizate, într-o piaţă „înfometată de bani”. „Structura pieţelor de capital este cea care ne dictează sectoarele în care investim - adică vom avea expunere mare pe sectoarele care au cea mai mare reprezentativitate. Mai mult de 70% din acţiunile

Wall-Street.ro

care se tranzacţionează pe pieţele în care investim sunt emise de companii ce provin din sectorul financiar şi cel energetic. Relativ însă la structura pieţei, în prezent preferăm sectoarele defensive: utilităţi, farmaceutic”, a arătat Horia Braun, directorul de investiţii al ING Pensii SAFPAP. Primele cinci sectoare în care fondurile au investit sunt: Financiar, Energie, Utilităţi, Materiale şi Farma. Din punct de vedere al emitenţilor Fondul Proprietatea, Petrom, Banca Transilvania şi BRD

deţin supremaţia la expunerile pe bursa locală (vezi tabel). În al doilea rând, gradul ridicat de concentrare pe obligaţiuni de Stat şi numărul redus de emitenţi pe bursa locală, au stimulat administratorii în căutarea unui plus de diversificare sectorială şi geografică, prin expuneri directe şi indirecte de jur-împrejurul globului. „Motivaţia a fost legată în primul rând de diversificarea expunerii fondului la oportunităţile economice - dar şi riscurile - oferite de diferite zone geografice. În

“Noi investiţii”

Rezultatele căutării “finanţe” Vali Cămară

Eureko Pensii. Aşadar, fondurile de pensii văd oportună diversificarea prin plasamente pe pieţele regionale, întrucât „la BVB lipsesc din universul investibil al fondurilor de pensii (BVB listate la categoria I-a şi a II-a) sectoare precum Agricultura, IT şi Telecomunicaţiile, iar sectoare precum Industria sunt foarte puţin reprezentate. Am ales pieţele vecine din CEE datorită nivelului de dezvoltare superior României - sunt ţări care oferă un potenţial de creştere mai mare, comparativ cu pieţele mature europene”, Radu Crăciun, apreciază Simona Eureko Pensii Diţescu, CEO BCR Pensii. În principiu, strategia de inmomentul de faţă avem o expunere vestiţii depinde de previziunile sau, mai mare spre sectoarele ciclice de- mai bine zis, de aprecierile privind cât cele defensive”, a explicat Radu evoluţia viitoare a preţurilor pe Crăciun, managerul de investiţii al piaţa financiară şi, având în vedere

evoluţiile de pe pieţele dezvoltate din ultimele luni, preţurile scăzute la care acestea se tranzacţionează creează oportunităţi bune pentru orice investitor pe termen lung, aşa cum sunt fondurile de pensii.

Romgaz, un IPO interesant Revenind la oportunităţile locale, fondurile de pensii rămân interesate atât de emitenţii curenţi cât şi eventuale noi listări, în special ale companiilor de Stat, cel mai important fiind raportul dintre preţul cerut în cadrul ofertei de vânzare relativ la potenţialul respectivei companii. Însă, noile listări „trebuie să fie legate de numele unor firme cu o poveste de succes sau cu o istorie de guvernanţă corporativă credibilă. Aceste condiţii sunt esenţiale, indiferent dacă firma listată va fi de Stat sau una privată”, a arătat Crăciun. Bineînţeles că, pentru a atrage investitorii la listarea unor companii neprofitabile - Tarom, CFR Marfă, Poşta Română - Statul trebuie să vină cu un angajament ferm şi cu un plan de restructurare şi eficientizare credibil. Fără acestea, investitorii minoritari nu au nici un confort să facă plasamente în acest tip de companii. „Credem că singura şansă ca ele să devină profitabile este restructu-

TOP 5 EMITENŢI PENTRU: ING Pensii SAFPAP

Eureko Pensii

BCR Pensii

Fondul Proprietatea

SNP Petrom

OMV Petrom

Banca Transilvania

Fondul Proprietatea

BRD

Banca Transilvania

BRD

SNP Petrom

BRD

Banca Transilvania

Sicomed Bucureşti

Nestle

KGHM Polska Miedz (Polonia) pentru noua economie

finanţe

Wall-Street.ro

Simona Diţescu, CEO BCR Pensii

Instrumente de acoperire a riscului -0,17%

Titluri de participare OPVCM 1,20%

Ban Dep care o zite 9,39 %

rarea activităţii după privatizarea lor sau implementarea managementului privat. Listarea acestor companii trebuie să facă parte din orice strategie de restructurare. Pe de altă parte, întârzierea sau nerealizarea restructurărilor necesare măresc riscul investiţional aferent acestor companii, ceea ce se va traduce într-un discount mai mare faţă de valoarea activelor nete cerut de investitori”, afirmă Braun. Despre listarea pachetelor din capitalul companiilor de Stat profitabile, Simona Diţescu apreciază că acestea „vor conduce la creşterea lichidităţii pieţei, fiind foarte importantă pentru investitori. Transgaz (TGN) şi Transelectrica (TEL), din acţionariatul cărora facem deja parte, le cunoaştem. În ceea ce priveşte creşterea diversificării portofoliilor noastre, aşteptăm ca Statul să iniţieze procedurile de listare pentru Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Orice activ local poate fi o investiţie interesantă dacă preţul este corect”. Ea a adăugat că Romgaz poate fi un IPO interesant, datorită expunerii noi şi pachetului relativ mai mare comparativ cu free float (n.r. titluri libere tranzactionabile în piaţă) de la TEL şi TGN. La sfârşitul lunii septembrie, fondurile de pensii obligatorii deţineau active nete de 5,79 miliarde de lei, în creştere cu 49,3% comparativ cu trimestrul III 2010. Cea mai mare pondere în activul total era deţinută de obligaţiunile de Stat (68,69%), urmate la o distanţă apreciabilă de acţiuni şi depozite bancare (vezi grafic). Aproximativ 88,7% din active erau plasate în ţară, restul de 11,3% fiind investiţii externe, din care investiţii UE 11,27%, iar în state terţe 0,03%. La sfârşitul lunii septembrie din 2011 erau active nouă fonduri de pensii administrate privat: Alico, Aripi, AZT Viitorul Tău, BCR, BRD, Eureko, ING, Pensia Viva şi Vital.

Titluri de Stat 68,69%

Rezultatele căutării “finanţe”

“Noi investiţii”

pentru noua economie

business

Cu frâna de mână ridicată 74

„S

untem la mijlocul podului şi nu ştim ce se va întâmpla. Acum poţi să vezi puţin din drumul pe care îl ai de parcurs, dar nu până la capăt”, spune Philippe Lejeune. Trecutul este clar: consumul a scăzut, anual, cu câte 5% în anii de criză, românii din străinătate au redus dramatic sumele de bani pe care le trimiteau celor de acasă, iar impactul creşterii taxei pe valoarea adăugată (TVA) a dus, cel puţin în

Wall-Street.ro

cazul Cora, la o scădere a cifrei de afaceri cu 10% - bani pierduţi în favoarea pieţei negre, după cum estimează managerul. Cu toate acestea, acţionarii Cora au decis anul trecut să dezgheţe planurile de expansiune pentru România. O mişcare ce s-a aliniat strategiei celorlalţi jucători care, spre deosebire de Cora, nu stopaseră inaugurările în perioada crizei. În ultimii cinci ani, jucătorii din retailul FMCG (fast moving consu-

mer goods/ produse de larg consum) modern au deschis magazine cu o frecvenţă medie de 117 magazine pe an, astfel că la final de 2010 totalul ajunsese la 729 de unităţi, potrivit unui studiu al firmei Contrast Management Consulting. În numai câţiva ani, comerţul modern a reuşit să acapareze 50% din totalul pieţei, în detrimentul comerţului tradiţional. Până acum 10 ani, românii erau obişnuiţi să facă piaţa şi să meargă

“Noul retail”

Rezultatele căutării “business”

la buticul sau alimentara din colţ. În 2001, francezii de la Carrefour au adus în zona Militari (Bucureşti) un nou format de magazin cu autoservire, cu zeci de mii de produse, comercializate pe o suprafaţă mare. Românii au făcut atunci cunoştinţă cu hipermarketul. Ofensiva Cora a venit la doi ani distanţă, în 2003, când a deschis un hipermarket în cartierul Pantelimon din Capitală.

În 2006, retailerul avea deja o reţea de trei hipermarketuri, iar până în 2010 nu a mai făcut nicio inaugurare. Dar asta nu înseamnă că, în acest răstimp, Lejeune nu s-a uitat la oportunităţi şi competiţie. Un indiciu sunt hărţile cu care este tapetat un întreg perete din sediul administrativ al companiei. Din loc în loc, pe fiecare dintre ele, sunt lipite etichete cu numele retailerului care are un

magazin în locul respectiv. Liber la vânătoarea de terenuri De abia în 2010 acţionarii Cora au dat OK-ul pentru deschideri de magazine. „Vă dau un exemplu real: dacă în 2008 cumpăram un teren cu 10 milioane de euro, acum el mă costă trei milioane de euro”, arată managerul. În consecinţă, în 2010 retailerul a deschis două noi hipermarketuri, iar anul acesta încă

pentru noua economie

Deschideri de hipermarketuri ﬁnanþe in 2011

Total hipermarketuri la final 2011

Botosani

Oradea

Kaufland Gheorgheni Sighiºoara

Vaslui

Arad Sebeº Deva

Fãgãraº

Caransebeº

Târgu Secuiesc

Câmpina

Tecuci

25 Real

Ploieºti

Carrefour

Chitila Drobeta Turnu Severin

Craiova

Constanta

Auchan

Criza economică a dus piaţa de retail FMCG în 2010 spre valoarea de 16 miliarde de euro, adică la nivelul din 2006, după ce în 2008 ajunsese la un maxim de 21 de miliarde de euro. Segmentul de hipermarketuri era, în 2009, lider al pieþei, cu o cotă valorică ce se apropia de 50%.

trei. În total, Cora deţine trei hipermarketuri în Bucureşti şi câte unul la Cluj-Napoca, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin, Constanţa şi Arad. Planurile pentru următorii doi ani prefigurează încă şase unităţi, dintre care trei vor fi deschise în 2012. Oraşele vizate sunt Bucureşti (şoseaua Alexandriei), Bacău şi Slobozia. Bani sunt, iar Lejeune este mereu în căutare de terenuri. Și nu orice fel, ci bine poziţionate şi de câte patru hectare fiecare. Pentru o imagine completă, Cora are la dispoziţie fonduri de 210 milioane de euro din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a altor bănci comerciale. Fondurile ar fi suficiente pentru deschiderea a circa 10 hipermarketuri, care să aducă retailerul mai aproape de ţinta de a acoperi toate judeţele ţării în cel mult opt ani. Adică tot atâta timp până când un magazin atinge break-

Wall-Street.ro

evenul (punctul în care veniturile egalează cheltuielile). „Acum lucrez la achiziţia unui teren pentru un magazin care să fie deschis în 2013. Negocierile s-au încheiat, dar încă nu am plătit terenul”, precizează managerul, care mai spune că în zonă mai sunt alţi competitori. De altfel, mărturiseşte Lejeune, lucrurile s-au complicat progresiv faţă de acum zece ani, când a fondat Cora România. „Înainte era foarte, foarte simplu, pentru că erai singur pe piaţă. Dacă voiai un iaurt, te duceai la Cora, dar acum ai cinci-şase alte opţiuni”, povesteşte el, adăugând pe un ton optimist că piaţa devine mai interesantă. Lejeune vorbeşte despre o polarizare – sunt căutate produsele ieftine şi scumpe, pe când segmentul de mijloc aproape că nu mai există. O tendinţă care se va păstra în viitor, pentru că sensibilitatea la preţ a clienţilor este tot mai accentuată. În aceste condiţii, managerul speră la o

Cora

conservare a cifrei de afaceri în termeni de acelaşi număr de magazine, ceea ce ar însemna un obiectiv de 342 milioane de euro.

LONGEVIV. De origine franceză, Philippe Lejeune lucrează pentru Cora de 27 de ani, iar ultimul deceniu l-a petrecut la cârma operaţiunilor din România. De fapt, până în 2010, s-a ocupat şi de afacerile din Ungaria, companie pe care o înﬁinþase în 1995. Anul trecut, Lejeune a renunţat la postul din ţara vecină şi s-a mutat în România. ªi este fericit aici, după cum el însuşi declară. „Acolo, oamenii seamănă mai mult cu germanii, iar cei de aici, mai mult cu francezii”, explică directorul general al Cora România.

Infografic realizat de:

Dumbrãviþa

pentru noua economie

business

Este ca o rochie neagră pe care orice femeie şi-o doreşte”. Astfel descrie serviciile şi soluţiile de cloud computing Andre Kiehne, vicepreşedinte pentru servicii în cadrul Fujitsu Technology Solutions, unul dintre cei mai importanţi jucători în IT-ul european.

Cristina Negraru

ar aluzia la rochia neagră, nelipsită din dulapul majorităţii femeilor, nu pare deloc deplasată, dacă ne gândim că în ultimii ani s-a discutat despre cloud computing în aproape toate lansările şi conferinţele companiilor din IT&C. De exemplu, la nivel global piaţa de cloud computing va ajunge la aproximativ 68 de miliarde de dolari în acest an şi la circa 150 miliarde de dolari în 2014, conform companiei de cercetare de piaţă Gartner. Legat de România, încă nu există date despre valoarea sau evoluţia pieţei, dar creşterea va fi şi mai mare, având în vedere că aceste produse şi servicii au pătruns şi mai puţin aici. În jur de 40% este creşterea anuală pentru acest segment între 2011 şi 2015, afirmă pentru WallStreet.ro Eugen Schwab Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de cercetare Pierre Audoin Consultants (PAC). „Cloud computingul reprezintă o piaţă cu un potenţial fantastic de

Wall-Street.ro

dreamstime.com

Dincolo de nori

dezvoltare. Principalul motor de creştere este dat de schimbarea tot mai frecventă a cerinţelor consumatorilor”, spunea în urmă cu două luni Daniel Ionescu, director de strategie şi marketing la Totalsoft, când cel mai mare producător românesc de software de business lansa propriile soluţii cloud. Iar acest nou domeniu de business a schimbat chiar şi strategia companiei. Dacă de 17 ani, de când s-a lansat, a lucrat doar cu jucători mari, din septembrie, de când a început să comercializeze soluţii cloud, Totalsoft a intrat şi pe segmentul de IMM-uri. Practic, clienţii ţintiţi sunt companiile cu bugete sub 20.000 de euro, care nu au foarte mulţi bani pentru investiţii în IT. O altă companie locală care a intrat în 2011 pe această piaţă este Teamnet Internaţional, unul dintre cei mai mari integratori locali de IT, parte a grupului Asesoft, condus de Sebastian Ghiţă.

De ce se întrec însă companiile în a lansa astfel de soluţii? „Fenomenul poate fi explicat prin faptul că există cerere, în special datorită IMM-urilor”, explică Liviu Dan Drăgan, fondatorul şi directorul general al Totalsoft. Prin aceste soluţii, companiile îşi pot diminua costurile de IT şi cu 3040%, comparativ cu varianta obişnuită, în care produsele de software şi infrastructura sunt achiziţionate definitiv. Această metodă permite reducerea costurilor deoarece plata se face pe bază de abonament, în funcţie de gradul de utilizare a programelor cumpărate. Pe de altă parte, aplicaţiile, tehnologiile şi datele sunt disponibile pe un server virtual şi astfel se elimină investiţiile pentru

“Noi tehnologii”

Rezultatele căutării “business”

achiziţia şi mentenanţa hardware. Practic, prin cloud computing antreprenorii pot utiliza serviciile şi produsele IT pe care şi le doresc, dar la costuri mult mai mici. Ajung astfel să utilizeze produse şi servicii pe care până acum doar companiile mari, cu bugete IT de sute de mii şi milioane de euro şi le puteau permite. „Este democratizarea industriei de software”, spune şi Rolf Schwirz, CEOul Fujitsu Technology Solutions. Practic, se schimbă modul de a vinde soluţii şi servicii IT. Dacă în urmă cu câţiva ani, un antreprenor care voia să îşi lanseze o afacere trebuia ca, pe lângă calculatoare şi conexiune la Internet, să cumpere aplicaţii pentru acces la e-mail, servere şi soluţii pentru eficientizarea businessului, iar apoi să angajeze unu, doi specialişti IT pentru a avea grijă ca acestea să funcţioneze, în prezent lucrurile sunt aproape complet diferite. Acum, tot ce are nevoie un întreprinzător este un calculator care să fie conectat la internet. Iar de pe internet, din “nori”, antreprenorul va putea descărca toate programele de care are nevoie şi la finalul lunii va plăti pentru ce a utilizat. „Cererea va creşte simţitor în anii următori”, afirmă şeful Totalsoft, adăugând că producătorul de software a ajuns la începutul lui noiembrie, în aproximativ o lună şi jumătate de la lansarea soluţiilor cloud, la circa 100 de clienţi pentru acestea. Cele mai bine vândute solu-

ţii sunt cele de outsourcing salarial. Sunt însă românii deschişi către soluţii de cloud computing? De exemplu, un studiu realizat în 2010 de integratorul Brinel arată că jumătate dintre specialiştii IT români au utilizat sau voiau să utilieze produse şi servicii cloud. Totodată, 63% dintre cei 173 de respondenţi cred că piaţa IT din România este pregătită pentru cloud computing, datorită vitezei mari la internet, a investiţiilor făcute în retehnologizare şi a personalului pregătit să implementeze astfel de soluţii. Pe de altă parte, printre motivele principale pentru care IT-iştii cred că România nu este pregătită pentru cloud este reticenţa companiilor faţă de externalizarea serviciilor IT. Iar de cele mai multe ori, această reticenţă este cauzată de grija companiilor faţă de confidenţialitatea datelor (21%), faţă de securitate (20%) şi disponibilitatea serviciilor sau a datelor (16%). „Deocamdată, încă, sistemele «proprietar» sunt preferate, sunt mai familiare, sunt «tangibile», oferă aparent o securitate mai bună şi nu necesită schimbări în modul de organizare şi de lucru al utilizatorilor”, afirmă Eugen Schwab Chesaru. Cel mai mare obstacol în vânzarea soluţiilor de tip cloud computing este faptul că oamenii cred că acestea sunt ceva revoluţionar şi nu e o evoluţie, spune şi Michal Golebiewski, directorul de marketing al

Cloud computing-ul este democratizarea industriei de software.

Microsoft România, filiala locala a celui mai mare producător global de software. Însă există diferenţe. De exemplu, această tehnologie devine tot mai populară în rândul companiilor

mari, sub forma de cloud computing privat (in-house), caz în care soluţiile şi serviciile sunt personalizate. Acest tip de cloud computing este, în general, utilizat de companiile din domeniul bancar, telecomunicaţii, retail şi utilităţi. Există însă şi soluţii de cloud computing public, situaţie în care furnizorul sau compania de hosting este externă, iar soluţiile sunt standardizate. „Cloudul public este mult mai timid, generează un business încă foarte mic, este aşteptat să fie «aproape gratis» şi, de aceea, presiunea pe preţ e enormă, marginea de profit mică, iar perioada de amortizare a unei investiţii este foarte lungă pentru furnizor”, explică managerul PAC. El estimează că piaţă românească de cloud computing public este de sub cinci milioane de euro, în timp ce pentru zona de cloud privat nu poate fi făcută încă o estimare. Unul dintre antreprenorii români care folosesc soluţii de cloud computing este Marius Tudosiei, fondatorul Băcăniei Vechi, un magazin în care se vând doar produse naturale. El foloseşte serviciile de cloud computing ale Microsoft pentru e-mail, partajare de documente şi task management. Deocamdată nu plăteşte nimic, pentru că producătorul american de software a fost sponsorul principal al unei competiţii de antreprenoriat, câştigate de Tudosiei. Spune că dacă nu ar folosi soluţii cloud ar avea costuri mult mai mari. Adaugă însă că diferenţa nu constă neapărat în suma plătită pentru a avea acces la astfel de servicii. „Vorbesc despre timp şi eficienţă. Care, în cazul unor echipe mici, sunt cele mai importante. Într-o echipă mare, de exemplu, de peste 2.000 de oameni, faptul că un angajat pierde zece minute

pentru noua economie

ﬁnanþe pentru cine ştie ce operaţiune nu pare o tragedie. Într-o echipă de cinci oameni acest lucru are un impact mult mai mare”, explică fondatorul Băcăniei Vechi. Microsoft România a lansat soluţiile de cloud computing anul trecut, iar în prezent are câteva sute de utilizatori. Planurile sunt însă ca în 2012 să ajungă la câteva mii. De altfel, compania creştea în octombrie cu aproximativ 50 de clienţi noi pe lună (comparativ cu 10-15 anul trecut) şi este foarte probabil ca, până la finalul anului, producătorul de soft să ajungă la 100 de utilizatori noi lunar. Și Teamnet Internaţional, integrator din grupul Asesoft, are planuri ambiţioase de creştere în acest domeniu. A lansat serviciile de cloud MORE în mai anul acesta şi, deocamdată, are 1.500 de utilizatori. În două- trei luni, sau chiar

până la finalul anului, conducerea companiei speră să ajungă la circa 5.000 de utilizatori. „Vânzarile merg în paşi mici. Este un proces de educaţie şi de prezentare a soluţiei către clienţi care face ca ciclul de vânzare să fie destul de lung, între două şi opt săptămâni. Dar rata de semnare este destul de bună”, afirmă Călin Butunoi, managerul diviziei MORE din cadrul Teamnet. Pentru a-şi mări numărul de clienţi, compania a lansat în septembrie un program pentru IMM-uri prin care oferă un laptop Fujitsu, conexiune la internet 3G de la Vodafone şi aplicaţiile de gestionare a clienţilor (CRM) şi facturare pentru 48 de euro pe lună, timp de unul şi doi ani. „Este o ofertă bine primită de companii. Vrem să vindem până la finalul anului 500 de pachete”,

mai spune managerul. Deocamdată, acest domeniu este unul aﬂat abia la început în România, de sute de ori mai mic decât în Europa de Vest ori SUA, însă unul dintre elementele care ar putea favoriza dezvoltarea cloud computingului în ţara noastră este viteza mare la internet. „România este una dintre ţările cu cele mai mari viteze la internet şi acest lucru este o oportunitate. Și acesta este un avantaj pentru că românii nu vor simţi diferenţe între a descărca programele de pe internet, comparativ cu a le avea pe toate pe calculator”, explică directorul de marketing al Microsoft.

80 40% este creşterea anuală estimată pentru Romania între 2011 şi 2015

Clienţii ţintiţi în România: companiile cu bugete sub 20.000 euro

50% dintre IT-iştii români au utilizat sau vor să utilieze cloud

Piaţa la nivel global: 68m ld. $- 2011 150 mld. $ - 2014 CLOUD COMPUTING

Wall-Street.ro

Reduce costurile de IT cu 30-40%

Advertorial

pentru noua economie

business

82 Isabelle Iacob, director general al Help Net

Următoarea forţă economică vine de pe Venus

„Femeile susţin jumătate din cer”, spune un proverb chinezesc ce multă vreme a avut un rol inspiraţional, fără să corespundă unei realităţi. Acum, când economia bazată pe consum seamănă tot mai mult unui colos cu picioare de lut, feminizarea managementului a fost, în cazul multor companii, o cale sigură către găsirea echilibrului. Să fie oare femeile mai buni cârmaci în ape tulburi?

Laura Culiţă

m provocat la dialog cinci femei din businessul românesc, din industrii diferite - IT, retail, cosmetice, farmaceutice şi textile, care să ne împărtăşească din propria experienţă de management. O discuţie sinceră, care a

Wall-Street.ro

ocolit clişeul femeii învingătoare într-o lume a bărbaţilor şi care a încercat să găsească acele puncte de reper „feminine” într-o nouă construcţie economică. „Trecerea la noua economie e principalul motor al schimbărilor,

ea aducând mai degrabă o democratizare a industriilor din punctul de vedere al diferenţelor între genul masculin şi cel feminin”, spune Măriuca Talpeş, cofondatoare a producătorului de software Softwin. A devenit antreprenoare imediat după Revoluţie, iar acum se regăseşte în galeria celor mai bogate femei de afaceri din România, cu o avere estimată la câteva zeci de milioane de euro. „Cred că şi în viitor zona de top 100, adică vârful celor mai bogaţi oameni, va fi rezervată celor cu trăsături masculine foarte puternice”, observă Talpeş, iar explicaţia se găseşte în apetitul mai scăzut al femeilor

“Noul management”

Rezultatele căutării “business”

83 Sorana Georgia, director general Billa România

pentru riscurile mari. Angela Creţu, director general în regiunea Europei de Est din cadrul companiei de cosmetice Avon, nuanţează ideea şi susţine că femeile cu care a lucrat au fost mai puţin sangvinice, dispuse să se gândească de două ori înainte de a se lansa într-o acţiune riscantă. „Pe de altă parte, riscurile bine asumate sunt necesare pentru a ieşi din criză, aşa că barbaţii nu sunt de dat la o parte”, adaugă cea care conduce de la Moscova un business cu o cifră de afaceri de un miliard de dolari. Isabelle Iacob, director general al Help Net, una dintre cele mai extinse reţele de farmacii la nivel

naţional, vorbeşte despre găsirea unei proporţii potrivite. „Cred că riscul şi spiritul competitiv rămân în continuare valabile în manualul

Riscurile bine asumate sunt necesare pentru a ieşi din criză, aşa că barbaţii nu sunt de dat la o parte.

unui bun manager, fie el bărbat sau femeie, dar diferenţa stă în dozaj şi în oportunitate”, subliniază Iacob.

În plus – completează ea, femeile conduc cu mai multă sensibilitate şi pun un accent mai mare pe intuiţie. În definitiv, remarcă Maria Grapini, preşedintele consiliului de administraţie al producătorului de confecţii textile Pasmatex, este vorba despre un al şaselea simţ mai dezvoltat. „Femeia nu s-a născut egală cu bărbatul din punctul de vedere al trăsăturilor antropologice, dar ea dă dovadă de mai multă ambiţie, tenacitate şi fler”, consideră Grapini. Spre deosebire de mediul privat, în cel politic discriminarea încă este un subiect la zi, afirmă Grapini, care este şi vicepre-

pentru noua economie

ﬁnanþe

Wall-Street.ro

Maria Grapini, preºedinte Pasmatex

ale prejudecăţilor, iar femeile vor câştiga mai multă vizibilitate în momentul în care impactul acţiunilor lor aduce mai multă valoare adăugată în aria în care activează – este răspunsul Angelei Creţu. Una peste alta, nu mai sunt multe companii care îşi vor permite luxul să-şi aleagă liderii în funcţie de criterii legate de gen, vârstă, etnie sau origine. Maria Grapini aminteşte de faptul că în reprezentarea instituţională sunt puţine femei, iar multe dintre ele nici nu sunt cele mai potrivite pentru a se constitui într-o voce credibilă şi cu autoritate. Privind dintr-o perspectivă mai optimistă, Isabelle Iacob observă că actuala criză a oferit femeilor mai multă vizibilitate şi recunoaştere publică, iar exemplul cel mai bun este cel al cancelarului Angela Merkel, „doamna de fier” a Germaniei. Oana Băluţă, preşedinta Centrului de Dezvoltare Curriculară şi

Vali Cămară

şedinte al Partidului Conservator. Sorana Georgia, director general al Billa România, nu este convinsă de modelul sufragetei, cea care luptă pentru drepturile sale cu sabia în mână. „Cred că fiecare trebuie să ocupe locul său. Nu cred că femeia trebuie impusă printr-un procent anume, fiecare dintre sexe are minusurile şi plusurile sale”, spune şefa lanţului de supermarketuri. Revenită în businessul cu produse de larg consum, după o „escapadă” în domeniul parfumurilor, în calitate de manager de ţară a firmei Marionnaud, Georgia mai spune că retailul este o extensie a ceea ce a făcut femeia dintotdeauna acasă, prin drămuirea resurselor financiare. „Ea este datoare să ţină vaporul în echilibru, pentru că ea dă doi lei pe pâine şi trei pe ceapă”, arată Georgia. Iar lista cu calităţile feminine poate continua, dar enumerarea nu ajută la nimic dacă nu se vede şi valorificarea acestui potenţial. De ce sunt femeile încă subreprezentate atât în sectorul public, cât şi în cel privat, iar vocea lor este încă slabă? Măriuca Talpeş consideră că este nevoie de timp pentru schimbări şi că dominarea middle managementului de către femei poate fi un exemplu pe plan local. „Veţi vedea, în următorii zece ani, că ponderea femeilor în funcţii decizionale, atât la nivel economic, dar şi politic, va fi mult mai mare şi, aş îndrăzni să adaug, chiar hotărâtoare pentru România”, spune antreprenoarea. Este doar o chestiune de timp, explică Georgia, care mizează pe ideea că femeile de abia acum încep să aibă o contribuţie, cu toate costurile implicate, mai ales la nivel de familie. „Femeia, prin tradiţie, este cea are grijă de casă şi copii, iar acum această latură se reaşază”, susţine şefa de la Billa. Actuala criză economică va accelera schimbări, inclusiv estompări

Studii de Gen (Filia), afirmă că femeile au o altă listă de priorităţi în comparaţie cu bărbaţii. „Dacă ai femei în Guvern, un procent mai mare va fi direcţionat către sănătate şi educaţie. România are cel mai mic procent alocat cheltuielilor sociale în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană, deci este falsă ideea să suntem un stat asistenţial”, spune răspicat Băluţă. Mergând spre mediul de afaceri, la nivelurile cele mai înalte, este greu să nu remarcăm că nu sunt femei la conducerea băncilor centrale ori la cele mai mari companii listate la bursă, adică tocmai în acele poziţii-cheie prin ale căror decizii sunt influenţate vieţile tuturor indivizilor. În definitiv, după cum remarcă Isabelle Iacob, nu contează că femeile vin de pe Venus şi bărbaţii de pe Marte, atâta timp cât pot face o treabă excelentă pe Pământ.

A r n e d E

Advertorial ADV 231/2011 RO

the orange way of Sustainability

Acţiune durabilă. Asta înţeleg clienţii noştri prin responsabilitate. Asumarea responsabilităţii în mod respectuos a reprezentat dintotdeauna obiectivul nostru. Creăm perspective pe termen lung şi armonizăm aspectele economice, ecologice şi socio-politice. Acesta este motivul pentru care acordăm o atenţie deosebită echipamentelor, produselor şi sistemelor care conservă resursele. Experimentaţi chiar dumneavoastră: GW moves. Telefon +40.37.267.8417

www.gw-world.ro

GW231_TranzitMaga_205x264.indd 1

pentru noua economie 18.11.11 13:53

business

Sfaturi pentru un turism atrãgãtor ·

dreamstime.com

Oriunde mergem în lume, ne lãudãm cu bogãþiile pe care le are þara noastrã. Mai mult, strãinii se uitã cãtre noi ºi ne observã de la distanþã, încântaþi, însã rareori ne aleg. Ce putem face pentru a-i incuraja, atât pe români sã îºi petreacã vacanþele în þara lor, dar ºi pe strãini sã se îndrepte cãtre România? Infrastructurã, curãþenie, evenimente ºi...zâmbete. Alice Gheorghe

Corina Martin, preºedintele ANAT, a facut un circuit în Noua Zeelandã ºi Australia cu o rulotã

orina Martin, președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT) și proprietarul agenției de turism Mistral Tours, susține că în România nu se regăsesc și ar trebui realizate parcuri turistice tematice de genul Disneyland sau Universal Studios. „De acestea am avea mare nevoie în sudul litoralului, unde ar avea însă numai un caracter prelungit sezonier. De asemenea, ar ﬁ utile și în alte regiuni ale României”, spune aceasta. Ea mai spune că în România nu avem o cultură bine reglementată și viabilă a organizării și promovării de tururi și excursii locale în locațiile de cazare, care să invite turiștii să descopere regiunea, atracțiile acesteia, precum și oportunitățile de vizitare. De asemenea, în rezervațiile naturale ne lipsesc circuitele turistice reale, care să includă indicatoare, suveniruri, indicații, informare și ﬁlme de prezentare cu sisteme audio în mai multe limbi străine, detalii care atrag turiștii. „Nu avem și aș dori să introduc

Wall-Street.ro

chiar eu un sistem GPS care vorbește, un sistem cu descrierea turistică a zonei prin care trece mașina, cu scene audio din istorie, informații despre acea zonă. Acesta ar ﬁ destinat celor care închiriază mașina sau vin cu rulote și mașini proprii în circuite în România, iar ei ar putea să îl închirieze. Așa am avut, de exemplu, în Noua Zeelandă sau Australia, pe care le-am vizitat în circuit cu o rulotă”, explică Corina Martin. Ea sesizează, în același timp,

Un exemplu de urmat poate ﬁ sistemul de taxiuri motocicletã din Bangkok.

lipsa unor campinguri moderne și o organizare adecvată a acestora (doctor, magazine, restaurante, piscine, săli de jocuri etc.), precum și un sistem mai eﬁcient de promovare a acestora, care să le facă cunoscute doritorilor. Dragoș Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, crede că noul

turism ar putea crește în valoare prin organizarea de evenimente după modelul Festivalului George Enescu, în majoritatea orașelor vizitate de turiști. „Avem nevoie de evenimente în toate orașele vizitate, precum București, Sibiu, Brașov, Sighișoara și altele, în jurul cărora se se facă turism. Aici se pot realiza evenimente ca Festivalul George Enescu. Fiecare oraș mai mare ar trebui să aibă un centru mare de conferințe pentru oraganizarea unor evenimente de acest gen”, spune Anastasiu. El trage un semnal de alarmă și asupra lipsei profesionalismului în turismul românesc. „Nu mai există școli de meserii, nu se mai învață, în adevăratul sens al cuvântului, ce trebuie făcut în industria ospitalității. Se iau persoane fără pregătire și se consideră că întro săptămână pot deveni chelneri, spre exemplu. Și asta se întâmplă în toate profesiile din breaslă. În același timp, nici măcar atitudinea nu este de natură să compenseze lipsa de profesionalism. Mă refer în primul rând la lipsa zâmbetului și a obsesiei

“Noul turism”

Rezultatele cãutãrii “business”

Austria, un exemplu pentru curãþenia din staþiuni

față de client. Marea majoritate a celor care lucrează în turism au ca focus fie propria persoană (inclusiv partea financiară)”, spune Anastasiu. Șeful Eurolines crede că fiecare oraș care reușește să atragă turiști ar trebui să aibă un card, după modelul București - Card, cu facilități pentru intrarea la obiective turistice și gastronomice. Lucia Morariu, directorul general și acționar al agenției de turism Eximtur, este de părere că ceea ce ne lipsește cu adevărat și, dacă ar exista, ar schimba imaginea turismului românesc, este curățenia “în general și în stațiuni și regiuni turistice în special”. „Aș da exemplu Austria, unde curățenia în stațiuni, regiunea turistică, dar și în general este impecabilă”, spune Lucia Morariu. Legat de partea gastronomică, ea susține necesitatea servirii în unitățile vizitate de turiști a mâncărurilor cu specific românesc. „Servirea pe scară largă a preparatelor cu specific local în unitățile de alimentație publică, iar un exemplu de urmat poate fi Ungaria. (...) Legat de factorul uman, în ceea ce ne privește, lipsește motivația solidă a personalului care activează în

turism, acesta fiind un sector în care salariile sunt dintre cele mai mici. Ca un contraexemplu, avem Turcia”, adaugă Morariu. De asemenea, ea susține introducerea unui sistem de branding al fiecărei stațiuni. „De tipul litoral balnear (Eforie Nord și Sud), litoral de agrement (Mamaia), litoral pentru tineret (Costinești). Este necesară, totodată, dezvoltarea stațiunilor în sensul brandului ales”, explică Morariu. Cristian Frâncu, director executiv al agenției de turism Klever Travel, vorbește despre mijloacele de locomoție de invidiat din alte țări, capitol la care România este încă în urmă. „Oricine a călătorit în străinătate, mai la Vest de Est, a descoperit cum se poate circula prin Europa, mii de kilometri, practic de la un capăt la altul al continentului, pe autostrăzi și a înțeles beneficiile unui transport rutier rapid și sigur. (...) În orice oraș civilizat există transferuri rapide de metrou sau tren dinspre aeroport spre oraș. A fost încercată o astfel de conexiune și în București, însă trenul care pleacă din Gara de Nord spre Otopeni lasă turiștii departe de aeroport”, spune Frâncu.

Potrivit acestuia, un exemplu de urmat poate fi și sistemul de taxiuri motocicletă din Bangkok, capitala Thailandei, care eficientizează transportul în orașele aglomerate. „Le vezi la fiecare colț de stradă, cel puțin în zonele centrale. Zeci de motociclete și scutere își așteaptă clienții la colț de stradă, pentru o sumă modică, pornind de la echivalentul unui leu. (...) Chiar și traficul aglomerat pare mai civilizat în străinătate”, încheie Frâncu. De la lucruri simple la lucruri mărețe, sunt multe de făcut pentru turismul românesc. De la autorități la oameni simpli, trebuie să ne dorim cu toții să schimbăm ceva.

Locul

Destinaþii externe preferate de români în 2011

Grecia

Bulgaria

Turcia

Spania

Italia

Franþa

pentru noua economie

Imobiliarele revin pe scenă: Cine mai pariază pe investiţii şi birouri

dreamstime.com

business

Finalul acestui an a condimentat atmosfera din piaţa imobiliară şi a adus curajul investitorilor din nou în prim plan. Unii au mizat pe achiziţia de centre comerciale, alţii pe dezvoltarea de spaţii de birouri, însă cu toţii au avut ceva în comun: dorinţa de a acţiona şi de paria din nou pe real estate.

În 2012 vom asista la cele mai scăzute livrări de birouri din ultimii ani

Sorina Negrilă

În sectorul investițiilor imobiliare, trendul a fost dat de fondul sud-african New Europe Property Investments (NEPI), care a intrat pe piața mall-urilor din București printr-o tranzacție de tip joint venture cu canadienii de la CD Capital și Benevo. Tot pe segmentul mall-urilor, recent,

Wall-Street.ro

omul de afaceri elen Ioannis Papalekas, unul dintre cei mai discreți investitori din real estate, a cumpărat înapoi centrul comercial City Mall, pentru 17,3 milioane de euro, o sumă cu peste 80% mai mică față de cea pentru care a vândut mall-ul în urmă cu cinci ani.

Pe lângă aceste achiziții, în următoarele patru luni vor fi încheiate tranzacții de investiţii cu o valoare totală de 300 milioane de euro, cele mai multe având ca obiect clădirile de birouri, potrivit companiei de consultanță imobiliară Colliers. „Aceste tranzacții vor stabili repere

“Noul real estate”

Rezultatele căutării “business”

utile, atât vânzătorilor cât și cumpărătorilor, mai ales în etapa «post-Lehman Brothers», subliniază Blake Horsley, coordonatorul departamentului de investiții al Colliers. Segmentul spațiilor de birouri a revenit pe lista de agendă a dezvoltatorilor odată cu scăderea ratei de neocupare în București până la 15% în ultimul an, coborând chiar până la 1% în zone precum FloreascaBarbu Văcărescu. În acest context, după o lungă perioadă de așteptare, dezvoltatorii au acționat: Raiffeisen Evolution a decis

să reia construcția proiectului Sky Tower, amplasat pe Barbu Văcărescu, iar omul de afaceri George Copos s-a asociat cu GTC pentru a dezvolta un turn de birouri, în apropiere de hotelul Crowne Plaza. Cu toate acestea, rata de neocupare în București și, în special în centru și zona de nord, continuă să scadă, astfel încât până la finele anului 2012 ar putea ajunge la 10-12%, estimează Horațiu Florescu, CEO și președinte al companiei de consultanță imobiliară The Advisers/Knight Frank. „În 2012 vom asista la cele mai scăzute livrări de birouri din ultimii ani. În contextul în care cererea a rămas constantă, iar volumul spațiilor de calitate disponibile a scăzut dramatic, nivelul chiriilor ar putea crește, acest trend fiind înregistrat cu precădere în zonele centrale sau cu bună accesibilitate și mijloace de transport în comun”, spune Florescu.

Pe fondul unei rate de neocupare tot mai mici și a chiriilor care dau semne de creștere, dezvoltatorii vor fi tot mai tentați să investească din nou în birouri, dar în noua economie și, implicit în noua piață imobiliară, raționamentelor jucătorilor deja s-au schimbat. „În sectorul imobiliar, este destul de clar că un proiect nou se va naște doar dacă va avea un amplasament corect, va adresa o nevoie clar existentă în piața, iar dimensiunea sa va fi una logică în raport cu piața. Raționamentul conform căruia un proiect nou, pentru a se diferenția, trebuie obligatoriu să fie mai mare decât precedentul nu mai este valabil, prevalând logica și conceptul acelui proiect, orientarea către piață și nișa descoperită”, concluzionează Ovidiu Şandor, timișoreanul care a dezvoltat proiectul de birouri City Business Centre, cel mai mare din afara Bucureștiului.

Evoluþia stocurilor de birouri

--2,000,000

--1,500,000

Stoc Livrãri noi

--1, 000,000

Sursa:ÊTheÊAdvisers/KnightÊFrank

--0

InfograficÊrealizatÊde:

2012--

2011--

2010--

2009--

2008--

2007--

2006--

anul

--500,000

pentru noua economie

business

Stil de manager: Între tradiţionalism şi modernism câştigă bunul simţ

Doi specialişti din headhunting, doi manageri de succes, două stiluri diferite, dar care au în comun atenţia la detalii, eleganţa şi bunul simţ, atât în afaceri, cât şi în viaţa personală. Iată ce spun George Butunoiu şi Radu Manolescu despre secretele managementului, pasiuni, gadgeturi şi petrecerea timpului liber.

Diana Zăgrean

adu Manolescu, managing partner la K.M.Trust & Partners se declară adeptul unor relaţii cordiale cu angajaţii, după un model cizelat în timp, pe care încă îl mai perfecţionează şi în momentul de faţă. „Cred că până să ajung la stilul pe care îl am acum, am trecut prin mai multe variante şi cred că mai am mult de îmbunătăţit, prin urmare, încă mai fac „finetuning”. Încerc să îi respect, să

Wall-Street.ro

îi expun la situaţii complexe şi provocatoare (în sens pozitiv), să îi determin să se dezvolte continuu. Încerc să nu îi fac să simtă că lucrează pentru mine, ci cu mine”, a declarat el. Un set de valori comune, atenţia la nevoile angajaţilor şi clienţilor deopotrivă şi exigenţa sunt absolut necesare pentru a conduce cu succes o afacere, în opinia managerului. „Mă bazez mult pe bunul lor

Vali Cămară

George Butunoiu: Ţin papionul în buzunar, pentru eventualitatea unei întâlniri

simţ, pe competenţa lor şi pe conştiinţa lucrului bine făcut, însă sunt conştient că asta se poate obţine numai dacă respiră aceleaşi valori în care cred şi pe care orice client vrea să le simtă în interacţiunea cu noi”, a spus Manolescu. George Butunoiu, managing partner la George Butunoiu Executive Search, preferă o abordare mai clasică a relaţiei dintre manager şi angajat.

“Noul lifestyle”

Rezultatele căutării “business”

pentru risc”, a mărturisit managerul. Spre deosebire de acesta, George Butunoiu se declară un om riguros şi organizat, care ia totul în calcul înainte de a pune în aplicare o strategie. „Ca fizician, sunt un om foarte organizat şi riguros, nu numai ca manager, ci şi ca persoană privată. Astfel, strategiile şi proiectele puse la punct de alţii conform unor planuri din cărţi sau cursuri, îmi vin natural (n. red.: George Butunoiu este absolvent al Facultăţii de Fizică, din cadrul Universităţii Bucureşti)”, a precizat el.

Weekend, cărţi, vacanţe, gadgeturi: Ce fac headhunterii în timpul liber?

Radu Manolescu: Îmi plac detaliile şi sunt, într-adevăr, foarte atras de design

„Nu mă ghidez după un model, nu citesc cărţi de business şi nici n-o să mă inspir vreodată din astfel de publicaţii. Fiind un om raţional, cu o gândire matematică, sunt convins că într-un business antreprenorial logica, bunul simţ şi buna credinţă sunt suficiente. Un alt aspect important este să fii un om civilizat, la modul general, cu angajaţii, cu clienţii, furnizorii, etc.”, a spus el.

Când vine vorba de implementat o strategie în cadrul companiei, Radu Manolescu preferă uneori să renunţe la confort şi rezultatele sigure, în favoarea unei mişcări mai inovatoare şi riscante. „Din feedback-ul primit până acum sunt destul de mult orientat pe risc însă, zic eu, nu nesăbuit. Antreprenoriatul în România demonstrează o apetenţă ridicată

Dacă în materie de carieră, cei doi manageri propun reţete diferite de conducere a unei companii, în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber, preferinţele sunt chiar diametral opuse. „Îmi place să ies des cu prietenii (cel puţin în weekenduri), dedic destul de mult timp sportului şi plec în călătorii în zonele cu vinuri bune, gătesc destul de mult”, a spus managerul de la K. M. Trust. El a adăugat că în materie de cărţi, îşi împarte timpul între autodezvoltare, de care este foarte interesat, şi beletristică. „Cărtile de business le citesc, de cele mai multe, ori în jurul perioadelor în care urmez cursuri de business sau fac coaching, pentru că am mintea focusată şi absorb uşor informaţia. În rest, în marea

pentru noua economie

business

majoritate a timpului, prefer beleristica pentru că mă relaxează”, a precizat Manolescu. „Îmi place să stau acasă. Nu merg nicăieri în excursii, nu-mi place să ies din Bucureşti în weekend, deoarece petrec mult timp pe drum şi în oraş, la restaurante, în interes de serviciu. Joia merg, în schimb, la Ateneu. Fac asta de 30 de ani şi este singura astfel de activitate pe care o practic cu regularitate”, a declarat Butunoiu, adăugând că în afară de posturile TV de ştiri, mai urmăreşte doar postul Mezzo, de muzică clasică. El a mărturisit, de asemenea, că în studenţie, obişnuia să colecţioneze cărţi vechi, dintre care unele s-au dovedit destul de valoroase. „Am fost bibliofil. Am cărţi valoroase acasă şi chiar la birou. Mi-ar plăcea, la un moment dat, să-mi deschid un anticariat. Un bibliofil are doar două satisfacţii majore: să aibă cartea, cu orice preţ, ori să o găsească cu 5 lei şi să fie, de fapt, foarte valoroasă”. Despre reţelele de socializare şi gadgeturi, cei doi head-hunteri au căzut de acord asupra aspectului practic al acestora. „Folosesc LinkedIn, e unul dintre canalele utilizate în identificarea de prospecţi pentru proiectele noastre. Colegii mei sunt conectaţi în permanenţă la el pentru că este util. Facebook utilizez strict în scop personal, însă nu petrec mult timp cu el. Cu excepţia Ipad şi Blackberry, nu sunt un împătimit al gadgeturilor, deşi îmi plac. Încerc să depind cât mai puţin de ele, însă e greu să mă imaginez într-o lume fără mobil şi internet”, a afirmat managerul K.M. Trust & Partners. „Nu folosesc gadgeturi, nu sunt un împătimit. Tot ce ţine de tehnologie pentru organizare şi optimizare, le folosesc, dar nu din pasiune, ci din pragmatism”, a spus şi George Butunoiu.

Wall-Street.ro

Destinaţia perfectă de vacanţă este locul în care mergi cu prietenii buni, e de părere Radu Manolescu. “Destinaţiile sunt alese în funcţie de mai mulţi factori: disponibilitatea prietenilor, sezon, lipsa repetabilităţii etc. Criteriile unui concediu reuşit sunt cam aceleaşi pentru o viaţă frumoasă: companie plăcută, oameni apropiaţi şi dragi, privelişti frumoase, locuri inedite, mâncare bună, vin bun şi muzică bună”, a afirmat managerul.

Aspect şi preferinţe culinare: Ce poartă şi unde servesc masa managerii din head-hunting? „Îmi plac mult detaliile şi sunt, într-adevăr, foarte atras de design (atât vestimentar cât şi de interior). Am preferinţe de brand, bineînţeles orientate în aceeaşi proporţie pe calitate, aspect şi pe discreţia brandului”, a spus Manolescu. Cunoscut pentru stilul acid şi crtica dură a restaurantelor din Bucureşti şi împrejurimi, George Butunoiu recunoaşte că, în materie de design vestimentar, nu are preferinţe atât de specifice. „Nu am mărci preferate şi nu port costum decât la ocazii foarte speciale. De obicei mă îmbrac destul de comod şi papionul îl ţin în buzunar, pentru eventualitatea unei întâlniri, sau când am nevoie de o ţinută un pic mai sobră. E o soluţie genială, îl port inclusiv la Ateneu”, a precizat el. Cât despre gastronomie şi gustul mâncării preferate, cei doi manageri cad de acord în privinţa

supremaţiei francezilor. „Încerc restaurantele cu specificul ţării respective, atunci când călătoresc. De obicei merg la restaurantele cu lista cea mai bună de vinuri, atât cu clienţii cât şi personal. Dacă au vinuri bune, de cele mai multe ori mâncarea e bună sau măcar deosebită. Din păcate, preţurile la vinuri, la restaurantele din România, sunt mult mai mari decât în Franţa, Italia, Spania, iar calitatea nu este întotdeauna luată în vedere. Prefer, în consecinţă, să organizez mese şi degustări acasă, cu prietenii”, a opinat Manolescu. „Pe primul loc e bucătăria franţuzească, cea mai bună din lume. Când vorbim de haute grastronomie, toate felurile sunt excepţionale, indiferent de restaurant. Într-un restaurant cotat Michelin, nu există feluri care să nu-mi placă sau să le las în farfurie. La noi în ţară, Heritage şi mai proaspăt intratul pe piaţă Collage sunt printre preferatele mele. Dar asta nu

Din păcate, preţurile la vinuri, în restaurantele din România, sunt mult mai mari decât în Franţa, Italia, Spania, iar calitatea nu este întotdeauna luată în vedere.

înseamnă că nu îmi place să iau masa şi la restaurante mai mici, cu meniuri mai puţin pretenţioase. Numai un adevărat cunoscător poate să facă diferenţa între un restaurant cu o stea Michelin şi unul cu două sau trei, deoarece nivelul de rafinament este foarte mare. Îmi plac şi cele cu specific libanez, grecesc, arăbesc sau chinezesc”, a spus Butunoiu.

Rezultatele căutării “business”

“Noul lifestyle”

pentru noua economie

business

Cinci maşini scumpe care vor fi lansate în 2012 Lumea auto se schimbă, apar branduri noi de maşini în piaţa de lux, iar constructorii de autoturisme sport cu tradiţie deschid un nou capitol în istorie şi încep să facă SUV-uri de peste 100.000 de euro, întrucât există cerere.

Eterniti Hemera

Cristian Gubandru

de 100.000 de euro. Italienii spun că partea tehnică este produsă la Modena şi ne oferă un singur detaliu: transmisia va fi automată, cu 8 trepte.

Aston Martin V12 Zagato

Eterniti Hemera Eterniti este o marcă britanică nouă care vrea să aducă pe piaţa în 2012 un SUV de lux, denumit Hemera, cu 620 de cai putere şi o viteză de 300 km/h. Versiunea de serie va apărea, cel mai probabil, la Salonul Auto de la Geneva din 2012. Echipa de ingineri responsabilă de dezvoltarea lui Hemera este condusă de Alistair Macqueen, dezvoltatorul lui Jaguar XJ220. Britanicii spun că fiecare exemplar va fi construit manual

Wall-Street.ro

în Londra, iar interioarele vor include două iPad-uri, un sistem de răcire a băuturilor răcoritoare, precum şi scaune spate cu reglare electrică. Se preconizează că vor fi produse 100 de SUV-uri pe an, iar preţul ar putea fi de 170.000 de euro.

Maserati Maserati vrea un SUV în gama sa din 2012. Modelul va avea la bază conceptul Kubang şi aşteptările sunt ca maşina să coste în jur

E-Wolf Alpha-2 Constructorul german de vehicule electrice e-Wolf va lansa în 2012 modelul Alpha-2 de 375 CP, care poate accelera de la 0 la 100 km/h în doar 3,9 secunde. Maşina va costa între 245.000 de euro şi 375.000 de euro. Alpha-2 va fi echipat cu două motoare electrice, care oferă un total de 375 CP şi 800 Nm, ducând maşina la o viteză maximă de 230 km/h. Autonomia modelului este de până la 300 kilometri cu o singură încărcare.

“Noul lifestyle”

Rezultatele căutării “business”

E-Wolf Alpha-2

Aston Martin V12 Zagato Constructorul britanic de maşini sport de lux va începe în vara anului 2012 livrările modelului Aston Martin V12 Zagato, care va avea un preţ de peste 370.000 euro. Oficialii Aston Martin doresc ca maşina să fie o raritate, aşa că vor fi produse doar 150 de exemplare. V12 Zagato va fi asamblat manual la sediul companiei din Gaydon, Anglia. Noul model are caroseria din fibră de carbon şi aluminiu, având la baza modelul V12 Vantage.

Ferrari F152

Motorul V12 de 6 litri produce 517 Cai Putere la 6.500 rotaţii pe minut şi un cuplu maxim de 570 Newton-metru la 5.750 rpm. Maşina ajunge la 100 km/h în 4,2 secunde şi poate atinge o viteză maximă de 305 km/h. Aston Martin şi Zagato au realizat în urmă cu 50 de ani 19 exemplare DB4GT Zagato. În 2002, a fost lansat DB7 Zagato în 99 de unităţi.

Ferrari F152 Italienii de la Ferrari vor lansa anul viitor înlocuitorul lui 599 GTB Fiorano (foto), care are în prezent numele de cod F152,

potrivit lui Amedeo Felisa, vice preşedintele companiei. Ferrari ţine ascuns noul model, deocamdată au apărând doar poze cu maşina camuflată. F152 va avea un motor V12 de 6,3 litri amplasat frontal ce va furniza 700 de cai putere. Caroseria va fi realizată din aliaje speciale de aluminiu. Transmisia va fi automată, cu dublu ambreiaj şi 7 trepte de viteză. Noul model va împrumuta elemente de design de la FF şi 458 Italia, iar tracţiunea va fi pe spate. F152 va fi prezentat anul viitor, în martie, la Salonul Auto de la Geneva. Primele maşini vor fi livrate în cel de-al treilea trimestru.

Maserati pentru noua economie

Avem nevoie de înnoirea pieţei de capital! În contextul repoziţionării WallStreet.ro, am discutat cu mai mulţi oameni din piaţa de capital despre conceptul de noua economie, aplicat acestei industrii. Deci despre noua bursa. Managerii şi brokerii îşi doresc mai puţină exuberanţă, volatilitate mai mică, speculaţie redusă, noi mentalităţi transparente şi moderne. Mi-a atras atenţia, însă, răspunsul unui broker, care spune că piaţa de capital, în noua economie, va trebui să însemne “respectarea regulamentelor de guvernanţă corporativă, accesul persoanelor inovative şi specializate în piaţă, înlăturarea erei mediocrităţii şi aşteptării aspiraţionale”. Nimic mai adevărat! Situaţia în piaţa de capital nu este deloc bună. Vorbesc în fiecare zi cu oameni buni şi foarte buni din acest sector, dar care sunt tot mai demotivaţi. Oameni care acum 16 ani au pus bazele acestei instituţii în România şi care acum caută oportunităţi să se mute, să schimbe domeniul. Aud în fiecare zi despre concedieri, tăieri de salariu, tensiuni şi atmosfera deloc plăcută printre brokeri - cei care acum câţiva ani erau invidiaţi şi admiraţi. Lucrurile se schimbă în jurul nostru cu rapiditate. În bine, în rău, criză sau creştere, lumea evoluează cu o viteză ameţitoare căreia trebuie să îi facem faţă. Privind în urmă, vedem că poziţiile cheie din piaţa românească de capital sunt ocupate în mare parte de oameni provenind din

prima generaţie de brokeri. În 1995, când s-a înfiinţat Bursa de Valori Bucureşti, s-a format o generaţie de oameni, cu studii în diverse domenii, atraşi de acest sector şi care au învăţat totul de la zero. Pe propria piele, la cursuri şi specializări în străinătate, din cărţi. Între timp, s-a acordat o atenţie mai mare studiilor în domeniu, au apărut tineri interesaţi şi atraşi de domeniu. Şi 10 ani mai târziu deja era o cerere foarte mare de joburi. Era mirajul unei pieţe interesante. Este adevărat, nu toţi au făcut performanţă, dar s-au remarcat şi destui foarte buni. În acelaşi timp, industria în sine s-a dezvoltat, a crescut numărul de companii de brokeraj, băncile şi-au deschis departamente specializate în bursă, au recrutat oameni de calitate. Însă, blocajul intervine la nivelurile superioare ale unor instituţii importante, şi aici mă gândesc la Bursa de Valori Bucureşti, la Societăţile de Investiţii Financiare şi lista rămâne deschisă. Nu spun că oamenii ce conduc aceste entităţi nu sunt profesionişti sau nu îşi fac treaba. Nu spun nici că trebuie înlăturaţi (de tot) din piaţă. Majoritatea sunt personalităţi care au contribuit la formarea acestei pieţe, au pus-o pe picioare, au crescut-o aşa cum au putut şi cum au ştiut. Însă, poate a venit momentul unei înnoiri, al predării ştafetei între generaţii. Piaţa are nevoie de oameni cu mentalităţi mai tinere, mai proaspete, mai occidentale. Oameni care au crescut o dată cu piaţa, îi înţeleg nevoile, au entuziasmul şi

Diana Cretu

Diana Creţu redactor şef adjunct Wall-street.ro dorinţa de a schimba lucrurile, de a le face să funcţioneze. Cu respectul cuvenit oamenilor care conduc şi au condus instituţiile pieţei de la înfiinţare, pentru toate lucrurile pe care le-au realizat în decursul anilor, cred că este momentul să susţinem aceste iniţiative şi să dăm pieţei o şansă de a beneficia de entuziasmul şi dorinţele unor tineri. Sunt multe lucruri de făcut, multe dintre ele depind de forţele altor entităţi – cum ar fi statul. Dar mai sunt şi multe blocate de lupte de orgolii, personalităţi puternice, concurenţe şi altele. Suntem cu toţii datori pieţei în care muncim şi despre care spunem, în repetate rânduri, că este prea mică, imatură şi subdezvoltată. Suntem datori să îi acordăm şansa de a creşte frumos şi organic, de a îşi depăşi propriile obstacole şi de a ne oferi mai multe oportunităţi. Suntem datori să punem acest interes mai presus de orice altceva şi să ne concentrăm împreună în aceeaşi direcţie. Într-o economie nouă, avem nevoie de o piaţă de capital nouă!