colec]ie coordonat\ de Ana Antonescu
FRANÇOISE SAGAN (pseudonimul lui Françoise Quoirez) s-a n\scut la 21 iunie 1935 la Cajarc (Lot), într-o familie burghez\. F\r\ s\ fie o elev\ str\lucit\, ea a preferat s\ citeasc\ singur\ Sartre [i Camus, ratându-[i îns\ examenele la Sorbona. Fascinat\ de Ilumin\rile lui Rimbaud, a scris în doar câteva s\pt\mâni Bonjour, Triste]e (titlu inspirat de un vers al lui Paul Eluard), manuscris pe care l-a depus la Editura Julliard. Romanul scriitoarei pe atunci în vârst\ de nici 19 ani, lansat în prim\vara anului 1954, a devenit rapid un bestseller, ob]inând [i Prix des Critiques. Tân\ra Sagan a cunoscut gloria [i a ajuns în scurt timp simbolul genera]iilor ’50-’60: „Am întâlnit gloria la 18 ani în 188 de pagini, a fost ca o explozie“, avea ea s\ spun\ mai târziu. Înconjurat\ de prieteni, [i-a între]inut propria legend\ ducând o via]\ plin\ de excese, mereu în vizorul cronicilor mondene. C\s\torit\ [i divor]at\ de dou\ ori la rând, îmb\tat\ de succes, ma[ini sport, bani, jocuri de noroc, droguri [i alcool, de-a lungul timpului [i-a câ[tigat renumele de marea doamn\ ce stârnea permanent mici scandaluri pe scena cultural\ francez\. A publicat aproape cincizeci de romane [i piese de teatru, multe încununate de succes. S-a stins din via]\ pe 24 septembrie 2004, în vârst\ de 69 de ani, lâng\ casa sa din Equemauville, unde a tr\it retras\ în ultimii ani.
Traducere din limba franceză ION DORU BRANA
NEMIRA
Legenda Sagan a `nceput cu peste treizeci de ani `n urm\: scandalul pe care l-a provocat Bonjour, Triste]e, nebunia ma[inilor de curse, nop]ile albe de la Saint-Tropez sau din Saint-Germain-des-Pre `s, cazinourile p창n\ `n zori... amicii. Pentru prima oar\, Franc,oise Sagan se poveste[te pe ea `ns\[i. Da, `i plac viteza, Saint-Tropez, jocurile de noroc, amicii. Dar detest\ scandalul, v창lva care se face `n jurul persoanei sale. Timid\ [i rezervat\, vorbind despre ceea ce pre]uie[te [i nu analiz창ndu-[i propriile st\ri de spirit, ea se dest\inuie pe de-a `ntregul. Cinele `n compania lui Jean-Paul Sartre sunt evocate cu aceea[i naturale]e ca [i e[ecurile din teatru. ~n primul caz domin\ emo]ia, `n cel de-al doilea `nvinge umorul. Dar o constant\ se desprinde din toate aceste istorisiri: lui Franc,oise Sagan `i place s\ iubeasc\, `i place s\ admire, spre deosebire de scriitorii... [i scriitoarele care sunt prea pu]in dispu[i s\ recunoasc\ personalit\]i mai presus dec창t ei. Cei pe care ea ni-i `nf\]i[eaz\ sunt cei care au impresionat-o
5
prin talentul, generozitatea, tragismul lor (talent, generozitate, tragism cel mai adesea legate): Billie Holiday, Orson Welles, Jean-Paul Sartre, Carson McCullers, Marie Bell, Rudolf Nureiev, Tennessee Williams... ~n „Cele mai frumoase amintiri...“ Franc,oise Sagan ne poveste[te ce a cunoscut, ce cunoa[te mai frumos: diminea]a `n care, ie[ind din cazinoul din Deauville, [i-a cump\rat, cu banii câ[tiga]i la joc, casa din Normandia, sau... ultima ei `ntâlnire la teatru cu Tennessee Williams, care avea s\ moar\, dezn\d\jduit, la scurt timp dup\ aceea. Din aceste pove[ti simple [i pline de via]\ se degaj\ o lec]ie pe care Franc, oise Sagan se fere[te s-o trag\. De ce s\ ne temem de cuvintele mari, de cuvintele simple: naturale]e, onestitate, generozitate, admira]ie?
Mamei mele
„Cât a[ fi vrut s\ farmec copiii cu dorade Din val de-azur, pe[ti de-aur [i pe[ti cu tainic cânt.“1 RIMBAUD, Corabia beat\
1 Arthur Rimbaud, Opere, trad. Mihail Neme[, Editura Polirom, Bucure[ti, 2003 (n. tr.).
BILLIE HOLIDAY
Cele mai frumoase amintiri
N E W Y O R K U L E S T E U N ora[ aerisit, ca trasat cu echerul, b\tut de vânturi [i s\n\tos, traversat de dou\ fluvii scânteietoare: Hudson [i East River. New Yorkul vibreaz\ zi [i noapte sub vântoasele marine, odorifice, `nc\rcate de sare [i de benzin\, ziua, [i de alcool v\rsat, noaptea. New Yorkul miroase a ozon, a neon, a mare [i a gudron proasp\t; New Yorkul este o tân\r\ blond\ `nalt\, str\lucitoare [i provocatoare `n lumina soarelui, frumoas\ ca acel „vis cioplit `n stânc\“ de care vorbea Baudelaire, dar care ascunde, ca unele dintre acele tinere `nalte prea blonde, [i zone posomorâte [i `ntunecate, `ncâlcite [i devastate. ~ntr-un cuvânt, dac\ cititorul binevoie[te s\-mi scuze aceast\ banalitate – dar ce altceva poate face? –, New Yorkul este un ora[ fascinant. {i fascinat\ am fost pe dat\, `nc\ de când l-am vizitat prima oar\, dar pe atunci la invita]ia editorului
13
FRANÇOISE SAGAN 14
meu [i cu pre]ul acestei invita]ii: castanietele [i constrângerile autorului aflat `n aren\. De cum m-am `ntors la Paris am visat s\ revin liber\, ceea ce am [i f\cut, un an sau doi mai târziu: liber\ de toate leg\turile, refuzându-le chiar [i pe cele ale singur\t\]ii, fiindc\ m-am dus cu un foarte bun prieten, pe nume Michel Magne, compozitor `ntre timp recunoscut pentru muzica sa de film [i pentru cercet\rile `n domeniul sintetizatoarelor. Michel Magne nu [tia nici o boab\ de englez\, dar era plin de umor, suporta chiar f\r\ s\ `njure prea mult ca trec\torii s\-[i arunce cojile de banan\ [i mucurile de ]ig\ri `n cutia `n care el `[i depunea scrisorile de amor, cutie pe care, `n ochii lui, scria totu[i clar „litters“1. ~n orice caz, avea ca [i mine aceea[i obsesie de zece ani (eu trebuie c\ aveam dou\zeci [i doi sau dou\zeci [i trei pe vremea despre care vorbesc): s-o `ntâlneasc\, s-o asculte „pe viu“ pe Billie Holiday, acea Div\ a Jazzului, Lady a Jazzului, Lady Day, Callas, Star, Voce a Jazzului. Ea era pentru Michel Magne, ca [i pentru mine, Vocea Americii; nu `nc\, pentru noi, [i vocea dureroas\ [i sfâ[ietoare a Americii negre, ci mai degrab\ vocea voluptuoas\, aspr\ [i capricioas\ a jazzului `n stare pur\. De la Stormy Weather la Strange Fruits, de la Body and Soul la Solitude, de la Jack Teagarden la Barney Bigard, de la Roy Eldridge la 1
„Gunoi“, `n lb. engl. `n original (n. red.).
Abia debarca]i la Pierre, singurul hotel pe care `l cuno[team deoarece acolo m\ cantonase fastuosul meu editor la prima mea vizit\, am solicitat-o, am cerut-o, am pretins-o pe Billie Holiday. Ne-o imaginam triumfând ca de obicei la Carnegie Hall. Ni s-a adus la cuno[tin]\ cu o mie de mutre ]epene [i `ncurcate urm\torul lucru, care `n ziua de azi i-ar face s\ se strice de râs pe to]i directorii de muzicaluri din lume: `ntrucât nu de mult doamna Billie Holiday luase nu [tiu ce stupefiant pe scen\, i se interzisese orice reprezenta]ie `n New York pentru câteva luni!... America era `nc\, `n ’56, foarte puritan\ `n convenien]ele ei [i foarte ranchiunoas\, dac\ stau s\ m\ gândesc. Foarte ranchiunoas\, deoarece ne-au trebuit trei zile pentru a afla c\ Billie Holiday cânta `ntr-un local din Connecticut. „~n Connecticut? Nu conteaz\. Taxi? Mergem `n Connecticut.“ Acest ora[ nu era la doi pa[i, cum ne imaginam noi, [i am parcurs aproape trei sute de kilometri `ntr-un frig stra[nic `nainte de a intra, Michel Magne [i cu mine, `ntr-un loc extravagant, pierdut, sau care a[a mi s-a p\rut mie: genul de club-bar de „country music“, cu un public deloc str\lucit, care tr\nc\nea, zbiera [i se agita, din mijlocul c\ruia am v\zut ap\rând dintr-odat\ o femeie
Cele mai frumoase amintiri
Barney Kessel, Michel Magne [i cu mine, separat, dar la aceea[i vârst\, v\rsaser\m lacrimi sau râseser\m `ncânta]i ascultând-o.
15
neagr\ [i voinic\, `nalt\, cu ochi migdala]i, pe care i-a `nchis pentru o clip\ `nainte de a `ncepe s\ cânte [i a ne face s\ ne pierdem imediat printre galaxii: vesele, disperate, senzuale sau cinice, dup\ bunul ei plac. Eram `n culmea fericirii, nici nu visasem la mai mult. {i cred c\ am fi ref\cut cei trei sute de kilometri ai drumului de `ntoarcere `n frigul acela [i `n aceea[i stare de fericire, dac\ cineva nu s-ar fi gândit s\ ne prezinte. I s-a explicat c\ ace[ti doi francezi traversaser\ imensit\]ile Atlanticului, periferiile New Yorkului [i frontierele Connecticutului doar ca s-o
FRANÇOISE SAGAN
asculte. „Oh dears! a zis ea, cu duio[ie. How crazy
16
you are!...“ Dou\ zile mai târziu, ne-am re`ntâlnit la Eddie Condon, la ora patru diminea]a – or\ pe care ea o considera singura rezonabil\ [i cea mai comod\ pentru toat\ lumea. Eddie Condon era, cred, proprietarul unui club de noapte foarte apreciat `n epoc\, un local pentru albi, situat `n partea de jos a ora[ului [i al c\rui patron `ndr\gea `ndeajuns jazzul ca, odat\ ultimul b\utor plecat, s\-[i `ncredin]eze localul unor muzicieni `nseta]i de altceva. La 3 [i jum\tate a `nchis u[a principal\ [i am p\truns prin intrarea de serviciu `n clubul de noapte imens [i aproape cufundat `n `ntuneric: nu se deta[a decât albul fe]elor de mas\ deja preg\tite pentru a doua zi, iar sub spoturi,
Am petrecut cincisprezece zile – sau mai exact cincisprezece zori de zi –, de la patru diminea]a pân\ la unsprezece – doisprezece, `n acel club ve[nic plin de fum, ascultând-o cântând pe Billie Holiday. Michel o acompania câteodat\ la pian, ceea ce-l f\cea nebun de mândrie, iar când nu era el, era câte unul dintre nenum\ra]ii muzicieni, dintre adoratorii lui Billie Holiday care, preveni]i de miile de tam-tamuri ale jazzului, r\sfrângându-se `n noaptea New Yorkului, veneau cu to]ii, unii dup\ al]ii, la un cr\pat de ziu\ sau altul, dintr-un club sau altul. ~n ceea ce prive[te publicul, nu eram decât noi, francezii, [i doi sau trei prieteni ai lui Lady Day sau ai so]ului s\u, b\rbatul cu care tr\ia pe atunci, un tip masiv, taciturn, c\ruia ea i se adresa cu violen]\. Pe scen\, pe lâng\ Cozy Cole la baterie, erau dou\zeci de muzicieni celebri, unii mai celebri decât al]ii. Gerry Mulligan cânta la saxofon `n duet cu vocea prietenei noastre – cea care devenise acum prietena noastr\ –, `ntr-o ambian]\ de alcool curgând din bel[ug, de hohote de râs, de ne`n]elegeri [i uneori de mânii ce se iscau, toate, la fel de repede pe cât se stingeau. Prietena noastr\ Billie Holiday, care ne b\tea u[or cu palma pe cap ca pe ni[te copii [i de care ne desp\r]eau, f\r\ ca noi s\ fi avut cea mai mic\ idee, un `ntreg trecut tragic, un
Cele mai frumoase amintiri
pe scen\, scânteiau doar pianul, un contrabas [i siluetele de alam\ ale trompetelor.
17
FRANÇOISE SAGAN 18
`ntreg destin terifiant, o `ntreag\ via]\ tumultuoas\ [i violent\, dar plin\ de talent [i de natur\ a-i satisface gusturile, precum [i de a-i alunga dezgusturile, doar `nchizând ochii [i l\sând s\-i ]â[neasc\ din gâtlej acel soi de geam\t amuzat, cinic [i atât de profund vulnerabil... inimitabil, strig\tul unei personalit\]i triumf\toare [i despotice, regeasc\ `n perfecta-i naturale]e, c\ci la Billie Holiday nu exista nimic sofisticat, nimic `n chip vizibil complicat. Nu [tiam pe atunci c\ o existen]\ `n sine putea s\ umple toate labirinturile creierului celui mai ascuns [i celui mai vicios. Nu [tiam c\ era un trup ajuns carne vie, aproape `nsângerat, care se afunda `n via]\ trecând prin lovituri sau mângâieri pe care ea le `nfrunta, s-ar fi zis, prin simpla ei respira]ie. Era o femeie fatal\, `n sensul c\ fatalitatea se prinsese de ea `nc\ de la `nceput [i nu o mai p\r\sise niciodat\; [i `i l\sase drept singur\ ap\rare, dup\ nenum\rate r\ni [i nenum\rate pl\ceri la fel de violente, doar acea intona]ie umoristic\ `n voce: acea not\ ciudat de aspr\ atunci când se dusese foarte departe, sau foarte jos, [i se `ntorcea brusc la noi pe calea ocolit\ a scurtului ei râset zeflemitor [i a privirii ei mândre [i tem\toare. Dormeam foarte pu]in `n acele zile [i a[ putea s\ jur c\ uneori am parcurs pe jos Fifth Avenue, prin mijlocul str\zii [i `n plin soare, doar cu ea [i Michel, singuri `ntr-un ora[ pustiu unde, dup\ ]ipetele saxofoanelor,
Tot `ntr-o noapte `ntunecoas\ am rev\zut-o, un an sau doi mai târziu, la Paris. Cred c\-i scrisesem de
Cele mai frumoase amintiri
ritmul tobelor [i r\sunetele vocii ei, nu mai exista, printr-un fenomen de satura]ie, decât ecoul pa[ilor no[tri pe trotuar. A[ putea s\ jur c\ am v\zut New Yorkul la ora amiezii perfect gol, cu excep]ia acestei femei voinice [i a t\cutului ei tovar\[, care, dup\ ce ne `mbr\]i[au la repezeal\, disp\reau `ntr-una dintre acele ma[ini lungi, negre [i pr\fuite, ie[ite din cele mai fatidice filme poli]iste, cu buget redus. Dar n-a[ fi `n stare s\ spun ce altceva mai f\ceam `n cursul zilei. ~n afara câtorva ore f\r\ voia noastr\ cedate somnului, mi se p\rea c\ r\t\ceam ca ni[te strigoi `ntr-un ora[ surd [i mut al c\rui singur punct viu, unic refugiu era acea scen\, lumina palid\ a spoturilor ei, acel pian obosit... [i acea femeie care uneori spunea c\ b\use prea mult pentru a mai cânta [i atunci `ncepea s\ amestece cuvintele refrenelor ei, glumind, inventând altele, caraghioase [i sfâ[ietoare, dintre care nici unul nu mi-a r\mas `n memorie. Lucru pe care, `n mod bizar, nu l-am regretat niciodat\: New Yorkul devenise un ora[ atât de `ntunecos [i sumbru – `n afara sclipirilor vocii ei –, `ncât ne leg\nam `n el oboselile, abandonul [i be]ia noastr\, `ntr-o noapte c\ldu]\ [i ritmat\ ca marea. O mare unde orice amintire precis\ n-ar fi putut s\ r\mân\ la suprafa]\ f\r\ a p\rea o epav\ sau o trivialitate.
19
FRANÇOISE SAGAN 20
vreo dou\ ori pentru a-i mul]umi, a-i cere ve[ti despre ea, dar nu r\spunsese; nu era genul care s\ r\spund\ la scrisori [i doar din ziare am aflat c\ avea s\ cânte `ntr-o sear\ la Mars Club, pe strada Marbeuf. ~l pierdusem din vedere pe Michel Magne [i m-am dus s-o ascult `mpreun\ cu so]ul meu. Am sosit cu mult `naintea ei `n acel mic club `ntunecos, cu totul diferit de giganticul Eddie Condon, mai intim, dar [i mai `nfrico[\tor, c\ci `n seara aceea g\zduia, chiar dac\ nu prea numeros, un public adev\rat. Pe la miezul nop]ii, când eu trepidam de ner\bdare, cineva a deschis u[a [i a intrat, cu o suit\ zgomotoas\. Era Billie Holiday [i nu era ea: sl\bise, `mb\trânise, pe bra]ele ei se `nmul]iser\ urmele l\sate de acul seringii. Nu mai avea acea siguran]\ natural\, acel echilibru fizic care o l\sa atât de rece `n mijlocul furtunilor [i al vertijurilor din via]a sa. Am c\zut una `n bra]ele celeilalte. A `nceput s\ râd\ [i am reg\sit pe dat\ exaltarea, exultarea copil\reasc\ [i fantezist\ a unui New York aflat deja departe, un New York consacrat doar muzicii [i nop]ii, a[a cum sunt consacra]i unii copii albastrului [i albului. I l-am prezentat pe so]ul meu, un pic derutat de prezen]a ei deopotriv\ atât de natural\ [i atât de exotic\; [i abia `n momentul acela mi-am dat seama de milioanele de ani-lumin\ care ne separau, sau mai degrab\ de milioanele de ani `ntuneca]i care m\ separau de ea [i pe care, `n chip atât de minunat, atât de prietenos, voise s\-i radieze
Billie Holiday nu mai era `nso]it\ de so]ul s\u, ci de doi sau trei tineri suedezi ori americani, nu mai [tiu, foarte aten]i cu ea, se p\rea, dar la fel de str\ini de destinul ei pe cât eram eu `ns\mi. Admirativi [i ineficien]i, nu organizaser\ nimic pentru acea sear\ [i, lucru ciudat, nu se vedea nici un microfon pe pianul negru de care ea se sprijinea deja, cu un aer indiferent la aplauze. Faptul a creat o adev\rat\ harababur\. S-a umblat `n patru labe ca s\ se dreag\ vechiul microfon care cârâia proste[te, cineva a dat fuga la Villa d’Este sau altundeva pentru a c\uta
Cele mai frumoase amintiri
`n acele cincisprezece zile care ]ineau acum de trecut. Tot ceea ce fusese `nl\turat la prima noastr\ `ntâlnire, [i anume problema rasei sale, a curajului s\u, a luptei sale pe via]\ [i pe moarte contra mizeriei, prejudec\]ilor, anonimatului, albilor [i ne-albilor, contra alcoolului, a du[manilor `nver[una]i, contra Harlemului, contra New Yorkului, contra urii pe care o poate provoca o culoare a pielii [i celei, aproape la fel de violent\, pe care o pot provoca talentul [i succesul. Ea nu ne l\sase nici o clip\, nici pe Michel, nici pe mine, s\ ne gândim la toate astea, [i poate c\ ar fi trebuit s\ ne gândim singuri. Noi, sensibilii europeni, fuseser\m nep\s\torii barbari ai istoriei. Iar acest gând m-a adus `n pragul lacrimilor, pe care restul serii n-a putut s\ le sece cu adev\rat.
21
FRANÇOISE SAGAN 22
altul, toat\ lumea s-a enervat, s-a agitat `n zadar, iar dup\ un r\stimp ea a venit s\ se a[eze, ca resemnat\, la masa noastr\, unde s-a apucat s\ bea `ntr-o doar\, adresându-mi-se din când `n când cu vocea ei r\gu[it\, `necat\ `n fum [i ton sarcastic, total nep\s\toare la ce se petrecea `n jurul nostru [i `n leg\tur\ cu ea. Cu prietenii mei n-a prea vorbit, doar c\ l-a `ntrebat pe primul meu so] dac\ m\ b\tea, lucru pe care, ironic\, exclama c\ ar fi trebuit s\-l fac\ – `n detrimentul meu. Repro[urile mele au f\cut-o s\ râd\ [i, vreme de câteva clipe, am reg\sit ecoul râsului ei de la Eddie Condon; când eram cu to]ii, s-ar fi zis, atât de tineri [i atât de ferici]i [i atât de `nzestra]i, când microfonul func]iona, sau mai degrab\ – dar gândul acesta n-am cutezat s\-l formulez – când ea nu avea nevoie de microfon pentru a cânta. ~n cele din urm\, cu sau f\r\ microfon, nu mai ]in minte, a cântat câteva melodii, acompaniat\ de un cvartet nesigur, care `ncerca s\ urm\reasc\ meandrele imprevizibile ale vocii sale devenite [i ea nesigur\. Admira]ia mea, sau for]a amintirilor mele, era atât de mare, `ncât mi s-a p\rut minunat\, `n ciuda imperfec]iunii teribile [i derizorii a acelui slab recital. Cânta cu ochii pleca]i, s\rea câte un refren, `[i reg\sea suflul cu greutate. Se ]inea de pian ca de un parapet pe o mare agitat\. Cei care se aflau acolo veniser\ f\r\ doar [i poate `n acela[i spirit ca mine, c\ci au aplaudat-o frenetic, ceea ce a f\cut-o s\ le arunce o privire `n acela[i timp
ironic\ [i comp\timitoare, de fapt o privire feroce adresat\ ei `nse[i. Dup\ acele câteva piese, a venit s\ stea o clip\ cu noi, repede, foarte repede, fiindc\ a doua zi urma s\ plece mai departe, cred, la Londra sau nu mai [tia unde `n Europa. „Oricum, darling – mi-a spus ea –, you know, I am going to die very soon in New York, between two cops.“ I-am jurat c\ nu, fire[te. Nu puteam [i nu voiam s-o cred; toat\ adolescen]a mea leg\nat\ de vocea ei, fascinat\ de vocea ei, refuza s-o cread\. De aceea am fost mai `ntâi stupefiat\, câteva luni mai târziu, când, deschizând ziarul, am aflat c\ Billie Holiday murise `n noaptea precedent\, singur\, `ntr-un spital, `ntre doi poli]i[ti.