Alexandru Amoq
plăcerea să le simţim efectele. Dacă aş fi fost un cetăţean al Provinciilor Unite şi dacă aş fi dorit să devin scriitor, probabil că aş fi făcut o călătorie într-o satrapie est-lagrange-iană şi mi-ar fi plăcut să trăiesc viu vreo câţiva ani în acel spaţiu, pentru ca apoi să-mi descriu experimentul, reîntorcându-mă. În schimb aşa, am şansa să trăiesc pe veci aici, să descriu tot ceea ce trăiesc pe viu şi, poate, să sfârşesc printr-o dematerializare rapidă şi violentă. Dar sunt liniştit, pentru că am depus mărturie...
III / BINAH Suntem în 4 martie 286. Azi voi da curs invitaţiei lui Juan-José Quisano sau, mai bine zis, a amânării convorbirii de ieri. Îmi stăruie în minte zâmbetul, abia perceptibil, al cerberului-responsabil pentru instituţia noastră. Mă aflu în faţa porţii masive şi negre a Departamentului Adevărului, filiala Palierului 2, şi, parcă, am o premoniţie. Privesc îndelung zidurile cenuşii ale acestei sumbre clădiri şi un gând îmi dă năvală gata să mă copleşească: „voi ieşi cu siguranţă de aici, voi ieşi cât mai repede; trebuie să câştig bătălia cu adversarul, cu orice preţ” îmi spun şi mă îndrept în pas viu spre intrare, încredinţându-mi sufletul Celui-de-Sus. Deschid, intru în holul imens şi aceleaşi formalităţi binecunoscute mă întâmpină: ─ Bună ziua, sunt aşteptat de compañero Juan-José Quisano, zic, prezentând fişa de identificare. ─ Bună ziua, vă rog să aşteptaţi în sala alăturată! şi cerberul îmbrăcat în civil îmi deschide uşa sălii de aşteptare ce mi se pare la fel de cunoscută. 69