Dincolo de Styx
trebuie să-ţi explic. Am vrut să pornesc de la obscenitate spre spirit, de la planuri diverse la tunelul de convergenţă unde vom ajunge fiecare, de la întâmplarea mea (un simplu accident prin care trec mii de danubieni) la destinele celor care ne invită săp colaborăm cu o putere hâdă şi oarbă, analizându-le şi contopindu-le în aceeaşi supă veşnică a unui prezent închis în fiecare dintre noi. Că am simţit la fel ca aceşti făcători de istorie, fie chiar şi pentru o clipă, te rog, nu-mi reproşa. Pentru că scriind mă eliberez de un coşmar. Pentru că noi toţi suntem nişte drogaţi ai Puterii. Eu mi-am dat seama de asta în acel ploios 25 noiembrie 285 E.S. când am semnat Declaraţia de Adeziune la Clubul cerberilor. După ce mi s-a permis să plec, eram bucuros, pentru că eram mai puternic decât ceilalţi, pentru că eu ştiam despre ei tot, pe când ei nu ştiau despre mine esenţialul: faptul că semnasem un pact cu diavolul. Din fericire, îngerul din mine a învins şi mi-am spus, după acele clipe de ispită, că nu am decât o soluţie, să-i înfrunt trimiţând scrisorile. Şi am făcut-o. De atunci trăiesc în demnitate. Te rog să mă ierţi dacă am scris prea puţin estetic, prea monoton şi nepalpitant şi nu-mi repeta să mai am mult de cizelat dacă vreau să mi se publice acest ghiveci literar. Nu voi şlefui nimic, pentru că tot jurnalul este o izbucnire de lavă dintr-un suflet chinuit şi drept. Criticile tale mi-au fost de folos. M-au convins să merg pe drumul meu. * * * Din nou de vorbă cu Juan Charon. Azi, 17 iunie 288 E.S. Aveam de gând să continui povestirea, dar această vizită m-a tulburat prea tare pentru a o putea trece cu vederea. A fost, cu siguranţă, ultima dată când a avut loc un dialog între noi doi. Poate îl voi mai vizita, dar azi mi s-a confirmat ceea ce ştiam 154