Laureniu Vasilescu Biserica Resurrection, Madrid.
PAGINA NOASTRA
Interviu cu Gelu Panait Entrevista a Gelu Panait (Traducción al castellano) Domnule Gelu Panait, cu ce ocazie vă aflaţi la Madrid? Ceea ce mă aduce pe aceste meleaguri pentru prima dată, la invitaţia fraţilor mei din biserica Resurrection, este tocmai experienţa convertirii și cunoașterii lui Isus Hristos.
Gelu Panait, ¿con qué propósito te encuentras en Madrid? He venido en respuesta a la invitación de mis hermanos de la Iglesia Madrid-Resurrección para hablar de la experiencia de la conversión y del conocimiento de Jesucristo.
Vă rugăm să ne spuneţi câte ceva despre dumneavoastră Cel mai greu e să vorbești despre tine, chiar dacă la prima vedere ar părea normal. M-am născut în1955, în București, am urmat cursurile Academiei de Poliţie “Al. I. Cuza”, apoi Facultatea de Drept și în final Institutul Teologic Adventist. Sunt căsătorit, am doi copii, și în prezent lucrez la Uniunea Română a Bisericii Adventiste ca Director al Casei de Pensii și jurist al Uniunii. Îmi place mult locul unde lucrez în prezent, unde am experienţe deosebite cu Dumnezeu. Din 1980, când am absolvit [coala de Ofiţeri din Ministerul de Interne, până în 1995, am lucrat în Poliţia Română, iar când am părăsit Poliţia aveam gradul de locotenent colonel.
Rogamos que nos cuentes algunas cosas de tu biografía. Lo más difícil es hablar sobre uno mismo, aunque a primera vista pudiera no parecerlo. Nací en 1955, en Bucarest. Seguí los cursos académicos de policía “Al. I Cuza”, después la carrera de Derecho y finalmente estudié en el Instituto Teológico Adventista. Estoy casado, tengo dos hijos y, actualmente, trabajo en la Unión Rumana como director de la Casa del Pensionista y abogado de la Unión. Me gusta mucho mi trabajo porque gracias a él tengo experiencias especiales con Dios. En 1980, cuando me gradué en la Escuela de Oficiales del Ministerio Interior, hasta 1995, trabajé en la policía rumana; cuando lo dejé tenía el grado de teniente coronel.
Ce v-a determinat să plecaţi din Poliţie și cum aţi cunoscut pe Dumnezeu și Biserica Adventistă? Să nu credeţi că a fost ușor. Despre Biserica Adventistă nu auzisem nimic până în 1994. Cel care mi-a stârnit curiozitatea să deschid Biblia, să o cercetez, pentru ca apoi ea să facă parte din mintea mea, a fost nenea Costică, cel care mi-a zugrăvit apartamentul. M-a uimit modul cum acest zugrav cunoștea Biblia pe de rost, cum mărturisea adevărul, se ruga pentru familia noastră și dorea din adâncul sufletului să înţelegem modul în care Isus Hristos poate transforma oameni din orice neam, ca să fie ai Lui.
¿Qué es lo que te determinó a dejar la policía y cómo conociste a Dios y a la Iglesia Adventista? No penséis que ha sido fácil. Sobre la Iglesia Adventista, hasta 1994, ni había oído hablar de ella. Quien despertó en mí la curiosidad necesaria para abrir la Biblia, para escudriñarla, para que más tarde formara parte de mi mente, fue Costica. Por aquella época me estaba pintando el piso. Me sorprendió la manera en que este pintor conocía la Biblia de memoria, cómo testificaba de la verdad, cómo oraba por nuestra familia y deseaba desde lo profundo de su corazón que entendiéramos la manera en que Jesucristo puede transformar a los hombres de cualquier nación, para que sean suyos.
Când au văzut ce alegere aţi făcut, cum au reacţionat familia, prietenii, colegii de serviciu? Laud pe Dumnezeu pentru că familia restrânsă – soţia Any ăi cei doi copii Alina ăi Mihai – mi-au fost foarte apropiaţi; ne-am bazat pe Cuvântul Domnului și pe marturia omului lui Dumnezeu, nea Costică, epistola vie pentru noi, prin modul cum ne încuraja, ne susţinea în rugăciune, ne vizita. Lucrul acesta a fost determinant în alegerea noastră. Necunoscând cuvântul lui Dumnezeu, părinţii și ceilalţi au văzut în noi o familie rătăcită care și-a pierdut minţile.
Cuando tomaste la decisión, ¿cómo reaccionaron la familia, los amigos y los compañeros de trabajo? Alabo a Dios porque mi familia más próxima –mi esposa, Any, y mis dos hijos, Alina y Mihai– estuvieron conmigo. Nuestra fe se basaba en la Palabra del Señor y en el testimonio del hombre de Dios, Costica, epístola viva para nosotros, a través de la forma en que nos animaba, nos sustentaba en oración, nos visitaba. Este hecho fue determinante en nuestra elección. Sin conocer la Palabra de Dios, mis padres y otros pensaron que mi familia y yo habíamos perdido el juicio.
12 · [012] rA ene. 2007