Academia Catavencu 01/2016

www.academiacatavencu.info

râzi azi, mâine va fi mai rău!

/ A PA R E B I L U N A R

/ 3 6 PAG I N I / P R E Ț: 8 L E I

5 948492 210086

1 6 0 0 1>

A N U L X XV / N R . 1 ( 1 2 0 0 ) / 8 -2 1 F E B R UA R I E 2 0 1 6

facebook.com/academiacatavencu.info

Aplicația de matrimoniale (a se citi sex cu puține obligații) Tinder a înregistrat o activitate neobișnuită în avans de Valentine’s Day în Europa. În timp ce pe raza Ungariei interesul pentru autohtoni a scăzut aproape de zero, în Germania, odată cu valul de imigranți, profilul Angelei Merkel a fost „bombardat”(sâc!) de Super Like-uri.

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

…e o curbă

EDITORIAL

de Eugen Ciortan

de Victor Eugen Lungu

eugen.ciortan@academiacatavencu.info

victor.lung@academiacatavencu.info

Unirea, Ocaua şi Cioara

Lege dată în interesul infractorilor

A

nul Domnului 2016 a început conform tradiţiei, cu renaşterea timidă a chefului de muncă pe la jumătatea lui ianuarie - ca să ne punem pe celebrat geniul lui Eminescu; doar un mic antrenament pentru ce avea să urmeze: Ziua Unirii Mici şi comemorarea apariţiei pe lume a geniilor academic-universale din Scorniceşti şi Petreşti. Am trecut astfel lejer peste decesele lui Natalie Cole, David Bowie sau Black, talente despre care noile generaţii nu prea au auzit deoarece nici n-au performat în duet cu Salam, nici n-au stat în viaţa vieţilor lor la Măruţă pe canapea. Mă risc acum în faţa pelemeurilor eminemilor iubitori de emineşti din cauza rezonanţei asemănătoare: Ziua Unirii s-a dovedit cea mai prima dintre toate, făcând parte dintre rarele momente când românii cooperează cu românii. În general, cetăţenii loviţi peste deşte la şcoală cu istoria din manuale ştiu că Unirea au făcut-o Cuza, Kogălniceanu şi Moş Ion Roată, în mână cu ocaua lor revoluţionară pentru aceste pământuri, cinstit standardizată. Că a existat un ÎmpăratPreşedinte în Franţa, cam mason şi Napoleon de felul lui, fără de care masonii lui Cuza şi-ar fi luat-o peste deşte de la ruşi şi otomani n-a auzit românaşul înjurător de masoni, amerloci şi reptilieni pe internet. Valahii unionişti şi franţuziţi ai vremii s-au arătat la rându-le aprigi lei în luptă, dându-le Puterilor Garante peste deşte cu alegerea simultană a lui Cuza. Citim acum în dezvăluirile tardive ale lui Băsescu că şi el a vrut să aplice geniala strategie, propunându-i lui Voronin să fie Preşedinte peste România mărită, cu vice-Băse alături. Prilej pentru necuzistul Voronin, fost Cioară, să arunce cu praştia rămasă în dotarea cetei moldovane pietre diplomatice peste graniţă, spre Ţara Mumă şi dictatorul ei hăhăitor. Zimbrul beţiv şi comunist de la Chişinău n-a stat pe ideea Unirii nici cât cioara în par. O fi una dintre ciorile matusalemice ţintite cândva cu puşca de Creangă pe turla bisericii, unde murdărea scremut munca piosului amic al lui Eminescu.

Minunat a fost când, plasat de Mihalache în Hora Unirii de la Iaşi, Preşedintele Klaus şi-a pus şi el o ditamai căciula unionistă în cap. Da, dragi feisbucişti români, el este Iohannis. Iohannis ştie, ca oricare neamţ, că doar Unirea le dă forţă românilor, oriunde s-ar afla ei în vacanţă: Neptun, Dubai sau Florida. Fii şi tu, Române, ca Iohannis!

Î

ntreb: este normal ca societatea să acționeze și să ceară condamnarea hoțului?

Codul Penal zice că da.

Numai că același Cod (mă rog, cei care-l aplică în literă și cu spiritul mutilat de atitudinea lor de slugi) devine neputincios în ce privește plagiatul. Care nu este numai un furt intelectual, căci fapta produce daune societății pe mai multe paliere: de la inducerea ideii că morala nu mai contează și că este important să îți atingi scopurile indiferent de mijloace, până la prejudicii de ordin material. Din plagiat au beneficiat de bani în plus și obținerea unor onoruri nemeritate: Ponta, Oprea, Tobă șamd. La care se adaugă prejudiciile morale aduse celor cărora, prin furt, acești impostori le-au uzurpat locul în societatea academică. Și vin să reclam încă o lege românească dată în interesul infractorilor. Căci, în cazul plagiatului, dacă nu există o plângere din partea celor prejudiciați, nu există nici răspundere penală. Iar dacă cei prejudiciați nu dau doi bani pe reputația lor, judecătorii ce să facă? Ei nu au calitatea de a se autosesiza. Dacă legea era făcută împotriva plagiatorilor, ar fi cuprins prevederea prejudiciului adus comunității profesionale și posibilitatea ca aceasta să se constituie ca parte vătămată și să-i acționeze pe impostori în judecată pentru a le stopa măcar cariera academică falsă. Dar legea nu

prevede așa ceva. Este clar că trebuie să sufere o îmbunătățire în acest sens.

Până atunci, mă frământă următorul lucru: de ce autorii din care s-a plagiat nu reclamă furtul?

Plec de la ipoteza că autorii copiați au fost originali în demersul lor.

Numai că atitudinea suspectă în acest caz (au fost furați!), dacă nu denotă servilism și frică în fața funcției deținute vremelnic de către plagiatori, precum și acceptarea hoției ca mod de viață, poate însemna și altceva: poate că hoții nu pot striga la rîndul lor “ hoții”… Poate avem de-a face cu niște hoți ai hoților…

Care hoți s-au adaptat noilor cerințe ale Codului Penal. Dacă Țara are nevoie de carte, i se dă carte din toate pozițiile, în ritm alert. Altfel nu se explică cum de, în numai un an și jumătate, 188 de deţinuţi (care până la tragicul eveniment al încarcerării nici măcar cărți de colorat nu citeau) au produs 425 de lucrări ştiinţifice. Informația seacă, dincolo de statitistică, este revelatoare: 188 de deținuți și-au redus pedeapsa (scopul și durata “scrisului”) cu 34 de ani în numai un an și jumătate.

Există și deținuți care au reușit performanța să producă (scrie?)

10 cărți în acest interval de timp.

Cărți în care hoții ne vorbesc despre corectitudine economică, violatorii despre însemnătatea preludiului și plagiatorii despre necesitatea ghilimelelor. De aceea avem viitorul între paranteze. Pleșu, fă-te că lucrezi!

3

4

Zbor deasupra unui cuib de năuci

politicA

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

UE scumpește benzina ca să-și ia Ahmed virgina Allahu akbar, mey! La cât o să sgumbească benzin la voi duamna Merkel nici n-o să mai fie nevoie să se detoneze mujahedinii, că o să explodeze prețurile și ați dat de dracu, ghiauri spurcați!

Gabriel Tudor

gabriel.tudor@academiacatavencu.info

V

eniți de prin toate colțurile planetei și coborâți din copacii Evului Mediu, astă vară milioane de „refugiați” au invadat Europa, grăbindu-se spre sânul primitor al „Mamei Merkel”, să-l sece dintr-o sorbire, cum ar fi zis poetul.

Au venit, au văzut, au fxxxt – cam astfel s-ar caracteriza năvălirea lor, iar isprăvile sexuale săvârșite în noaptea de Revelion dovedesc faptul că băieții ăia întunecați la culoare din Africa și Orient or vrea ei virgine, dar, la o adică, se mulțumesc și cu nemțoaice. Ceea ce, judecând după cum arată nemțoaicele, care nu se încadrează deloc în standardele de frumusețe ale bipezilor din specia Homo sapiens sapiens și cu atât mai puțin în ale musulmanilor, amatori de durdulii focoase și nu de slăbături spelbe, înseamnă că junii sunt stătuți rău și nu se mai uită la ce prind.

Dar problema care ne interesează nu-i cu cine joacă arăbeții taharrush (jocul cu tentă vasluiană, în care cât mai mulți hăndrălăi se năpustesc asupra unei femei și-i fac toate alea cu cel mai deștept organ al lor). Asta să fie la ei, acolo, la nemțălăi și occidentali, că doar cine i-a primit pe imigranți cu pâine, sare și ștrudel, prin august anul trecut? Dar acum cineva de la Bruxelles și Berlin s-a gândit că nu-i deloc corect politic să plătească nota de plată doar Germania, așa că o să pună bani, mână de la mână, toată Uniunea Europeană. Cum ar veni, dacă e să fie UE, atunci să fie UE la toți, inclusiv la români, că prea stau cu gura căscată și nu zic nimic. Așadar, după ce le-a pus pe tavă arăbeților walkiriile națiunii, guvernul cancelarului Merkel vrea să le dea și

păpică, tot moca, bineînțeles și din banii noștri, normal. În acest sens, Ministrul de Finanțe al Germaniei, Wolfgang Schauble, a propus deja impunerea unei taxe speciale pe benzină în toată Uniunea Europeană, taxă din care vor primi refugiații pilaf și șaorma cu de toate.

Nu de alta, dar să aibă ciuhapii ce hali înainte de viitorul futai colectiv; organizat probabil de Paște fiindcă, precum bine afirmă tradiționalul proverb lăutăresc, ”dacă ai mațele goale, ți se-nmoaie la intrare”. În plus, cum să reușească alde Abdul și compania să se detoneze în metrourile din Paris, Londra, Madrid, Berlin sau Roma dacă sunt nemâncați? Întâi trebuie să bage bine la ghiozdan, fără hrană corespunzătoare vor fi atât de slabi că nici

www.academiacatavencu.info facebook.com/academiacatavencu.info redactia@academiacatavencu.info REDACTOR-ȘEF

EUGEN CIȘMAȘU REDACTOR-ȘEF ADJUNCT

GABRIEL TUDOR

REDACȚIA

Victor Eugen Lungu, Eugen Ciortan, Mihai Enciu, Olivia Vereha, Magda Mihăilă, Paul Gabor, Costel Pătrășcan, Iulian Lalu

GUESTS STAR

GRAFICĂ

CORNEL UDREA

Toni Kiss

SECRETAR GENERAL DE REDACȚIE

PRELUCRARE FOTO

CHUCK NORRIS

Florin Anghel

cureaua cu dinamită n-o să mai stea pe ei. Și, dacă n-o să se arunce în aer potrivit prevederilor legale din Sharia, n-o să mai pupe nici măcar un bulănaș din alea 72 de virgine pe cap de mujahedin, ci o să fie nevoiți să se mulțumească toată viața ori cu mâna stângă, ori cu băbăciunile teutone.

Carevasăzică, dacă erați supărați că, deși barilul de petrol a scăzut la nivelul din 2004, când litrul de benzină costa 2 lei, acum acelaşi litru costă 5 lei, în curând o să fiți și mai indignați: în minunata noastră patrie, benzina o să ajungă să coste iarăși 6 lei, dar de data asta nu ca să-și ia guvernanții merțane și gipane, ci să-și cumpere musulmanii haleală. Totuși, mă gândesc: la câți islamiști ne-au invadat

Adresa redacției Bd. Theodor Pallady nr. 54-56, sector 3, București telefon 0721.510.282; fax 021.202.82.20 PUBLICITATE

Claudiu Stana

continentul, doar o taxă pe benzină e prea puțin, n-o să le ajungă banii, mai ales că vine Ramadanul și se ghiftuiește musulmanul – cam ca și creștinul de Crăciun, doar că nu pe bază de porc. Prin urmare, dacă tot s-au apucat comisarii stalinistoeuropeni de inventat taxe, ar fi corect să impună și o taxă pe vin.

La Coran vinul e interzis, deci noi săvârșim un mare păcat. La fel, se cuvine o taxă pe mici și fleici de porc, iarăși nepermise la musulmani, o taxă pe minijupe și pe slipi tanga, impusă doamnelor și domnișoarelor albe și, evident, o taxă pe statuile nud. Dar în privința ăsteia din urmă, să nu vă faceți griji: o plătește doar Adrian Năstase - el a colecționat toate nudurile de artă din România.

AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL ACADEMIA CAȚAVENCU ESTE O MARCĂ A GRUPULUI DIRECTOR GENERAL

PUBLISHER

ADRIAN RUS

ROBERT VASILESCU

REVISTĂ REALIZATĂ DE DELTA MEDIA PUBLISHERS

claudiu.stana@medienholding.ro

Ani Honcioiu

ani.honcioiu@medienholding.ro

ABONAMENTE

MARKETING

ABO PRESS C.N. POȘTA ROMÂNĂ MANPRES DISTRIBUTION

Tel.: 0726.153.996 mkt@medienholding.ro DIFUZARE

Tel.: 021.202.81.55 difuzare@medienholding.ro

ARTICOLELE PUBLICATE ÎN ACADEMIA CAȚAVENCU SUNT PAMFLETE ȘI TREBUIE TR ATATE CA ATARE

DISTRIBUȚIE BURDA ROMÂNIA LS TRAVEL RETAIL EFIMERIS AVEC MM CALLIOPE MAV PRESS

TIPOGRAFIE:

Sigma Media tipografie@medienholding.ro Telefon: 021.202.81.60

ISSN 1221-5597 Auditat de Biroul Român de Audit al Tirajelor

Academia Caţavencu beneficiazã de date de audienţă SNA FOCUS

Doar o vorbă săț-i mai pun

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

politică

5

POVESTEA VORBEI

Limba noastră-i ca Cotnarul, înfundat cum demnitarul gratii, ei umplu rafturi întregi cu opere de inestimabilă importanţă teoretică şi, mai ales, practică. În mod straniu, aceste lucrări apar scrise cu o corectitudine gramaticală desăvârşită, dovedind că recluziunea l-a făcut pe omul-scriitor adevărat, aşa cum avem în istoria literară nenumărate cazuri. În general, cine scrie corect pe internet pare suspect ca Bacovia folosindu-şi simplul aspect.

Dacă-i pui unuia cratima în “măta” cu care tocmai te-a gratulat pentru că nu-ţi place Gâdea, imediat eşti clasificat ca băsist spălat pe creier, cu aere de mare expert limbist, precum pupincuristul dovedit de Antena 3, Pleşu. Cam asta-i şi tendinţa în viaţa politică: vorbirea corectă şi elegantă te duce rapid în clasa duşmanilor neamului, năimiţi de

străinătate să le vândă Transilvania ungurilor. În schimb, o perlă bine plasată într-o exprimare colorată îţi asigură succesul furibund, aducător a jdemii de like-uri pe Facebook şi invitaţii la loc de cinste lângă Ciuvică. Vom sublinia aici, cu onorurile cuvenite, perlele ieşite din scoicile personalităţilor publice, să le lăsăm moştenire întru a patriei cinstire.

Acum, după ce “ninsoarea şi viscolul a adus din păcate dimineţi mai puţin bune la mulţi oameni” (conform olimpicei la Limba Română numite Maria Grapini), suntem încrezători că noi şi noi nestemate vor înflori ca ghioceii pe buzele demnitarilor noştri. V-ă dorim (şi l-e dorim) tutulor succesuri în muncă şi vieaţă, “fără probleme, sănătate şi bucurii!”

PUBLICITATE

George Nepricepruteanu

redactia@academiacatavencu.info

L

imba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată”, glăsuia liric românul Alexei Mateevici, în linia dacoromanului înaintaş Eminovici. Fără să vrea, Mateevici a fost proroc nu doar în ţara lui, unde limba română s-a înfundat temeinic prin eforturile rusofililor şi rusofonilor, dar şi în Patria Maternă de dincolo de Prut (privind dinspre Mateevici); aici nu doar străduinţele lingvistice rromane îngropând binişor dulcele grai, ci şi rostirile publice ale celor mai de soi limbişti ai ei, adică politicienii/demnitarii. Într-un procent deloc neînsemnat, limba celor din fruntea bucatelor dă insistent cu gramatica de pământul sfânt al ţării. Moda a fost instaurată de ansamblul gângav-dictatorial Nicu/Lenuţa & Compania de Partid, căruia secretele frumoasei noastre vorbiri corecte par să-i fi fost mai tainice şi decât comploturile Ocultei ce i-a transportat cu TAB-ul la Târgovişte.

Cei doi academicieni vorbeau şi scriau după ureche, aşa cum îşi făcuseră studiile prin care ajunseseră să scoată tratate ştiinţifice mai dihai decât medievalistul Copos. Urmaşii lor de după ‘89 au dus mai departe tradiţia, perfecţionând-o

până la nivelurile-expert Vanghelie, Grapini sau Dragnea, ca să nu ocupăm toată pagina cu exemple fără număr, fără număr. Noi, ca Academie, aducem omagiul nostru acestor creatori inepuizabili, şi ne vom strădui în continuare să le subliniem realizările. Limba este, cum auzim din surse autorizate, un organism viu în continuă schimbare şi adaptare. Toată lumea ştie astăzi ce înseamnă LOL sau WTF, iar demonica treime Pleşu-Liiceanu-Patapievici este dispreţuită pe Facebook-ul naţional pentru că se încăpăţânează să scrie în stilul clasic, unde “măta” are încă cratimă şi “â” nu se utilizează la începutul cuvântului. Lasă, că indivizii pomeniţi nu-l folosesc nici în interiorul cuvintelor, numai aşa, de-ai dracu, să se pună ei în contră cu colegii noştri din Academia Română. Asta-i altă mâncare de peşte, rămasă deocamdată în coadă de peşte. Nevrând băsistul Pleşu să-şi virtualizeze şi mnealui cont pe Facebook, unde să-şi primească porţia cuvenită de pelemeuri din cauză că-i mâncător de eclere elitiste, îmbogăţirea limbii de toate zilele a rămas tot în grija celor care trebuie ei să le facă pe toate în ţara asta, politicienii. Când sunt liberi, creează nenumărate bijuterii lingvistice, cunoscute din tezele de bacalaureat ale loazelor drept “perle”.

Când sunt închişi în bibliotecile cu

reclama

6

politică

Vorba dulce mulți seduce

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

POVESTEA VORBEI

DANIEL GHIȚĂ. „Patrula lui Vlad Țepeș”:

”Am un mesaj pentru conducătorii României: nu vă mai bateți joc de poporul român, l-ați umilit destul!”

Gabriel Tudor

gabriel.tudor@academiacatavencu.info

D

e câteva zile, de când s-a anunțat înființarea „Patrulei lui Vlad Țepeș”, toată lumea s-a inflamat. Unii abia așteaptă să vină patrula și să-i scape de ciocoi, că domnul Dan (Diaconescu) n-a reușit, alții (sau altele) se indignează pe Facebook că o să vină patrula și-o să-i sperie pe dragii lor imigranți, iar ei n-o să mai aibă pe cine primi cu ștrudele calde în Vamă la Nădlac, în vreme ce alții, care se știu cu musca pe căciulă, își scuipă-n sân c-au înviat legionarii lui Codreanu și își fac deja bagajele să plece din țară, după conturile alea grase din Elveția. Noi n-am știut ce să credem, așa că am zis să aflăm direct de la sursă cum stă treaba cu patrula asta, luându-i un interviu în exclusivitate chiar conducătorului ei, Daniel Ghiță.

Daniel, cui i-a venit ideea înființării unor patrule cetățenești? I-ați plagiat pe ungurii din „64 de Comitate”?

Haideți să începem cu începutul. PRU nu este un partid care susține terorismul, gen „64 de Comitate” care a vrut să detoneze o bombă de Ziua Națională a României! Organizațiile maghiare au patrule paramalitare care sunt interzise pe teritoriul României, dar nu s-a luat nicio măsură. Eu rămân uimit că autoritățile publice le-au permis unora să facă proteste în așa zisul Ținut Secuiesc, să jignească România și poporul român.

Doar noi, protestatarii români, atunci când am ieșit în stradă să stopăm defrișările ilegale care sunt o amenințare la adresa siguranței naționale a statului român, am fost amendați cu 1000 de lei. Au organizațiile minorităților care susțin grupări

Este gruparea voastră o formațiune paramilitară, așa cum ați fost acuzați?

Această patrulă nu este paramilitară! Este o patrulă civică!

Atunci când autoritățile și justiția se comportă precum la Nadăș (Arad) și nu fac nimic, dar avem o corupție de nedescris în judecătoriile din Ineu și Arad, intervenim noi și facem publice aceste cazuri de corupție. Nu mai vreau să văd țărani care își vând vacile să aibă bani de proces, sau cazuri

ani și este o fostă judecătoare.

Cine vrea să-i numească pe românii inimoși paramilitari n-au decât. Eu îi numesc patrioți care s-au săturat de corupția și de aroganța politicienilor din țara asta. În România mori cu dreptatea în mână. Oamenii sunt ținuți ani de zile pe la uși în procese inutile. Corupția a făcut ca poporul să urască clasa politica și să nu mai aibă încredere în statul român!

Poporul român este puternic și nu trebuie subestimat. Românii au răbdat destul și îi doare sufletul să vadă la TV dosare penale cu șpăgi de milioane de euro, țara furată și retrocedată ilegal. “Paramilitarii” corupției

reguli de respectat, e o artă, a nu se confunda cu bătaia!

Am lucrat 8 ani de zile la SPP, de unde mi-am dat demisia ca să-mi pot continua cariera sportivă pe plan internațional și am ajuns numărul 1 din lume.

Idolul meu este Muhammad Ali, un sportiv de performanță care s-a implicat mult în activități sociale. Un aliat al lui Martin Luther King Jr. Putem face multe lucruri frumoase fără violență! Daca eram bucătar, eram o amenințare la adresa bucătăriei naționale? Aceasta este o generalizare greșită.

Haideți să facem o listă cu toate profesiile politicienilor și să-i catalogăm după profesia lor…

sunt distruse, proprietari I, de multe ori nereali, după ce au obţinut prin retrocedare terenurile forestiere, au înstrăinat pădurile, România fiind singura ţară din Europa unde pădurile au fost retrocedatet în natură!

Asistăm aproape zilnic la o tragedie națională: muzee, spitale, licee, biblioteci, grădiniţe, şcoli au fost ”retrocedate”, la fel și sute de mii de hectare. În opina mea totul este ilegal dacă avem în vedere că legile retrocedării vizau strict numai imobilele confiscate de regimul comunist începând cu 1948, nefiind supuse retrocedării imobilele achiziționate în baza legilor hortyste sau imobilele preluate

ca ale domnului Biriș a cărui soție a încercat să se sinucidă deoarece familia sa este dată afară din casă deși dreptatea este de partea sătenilor din Nadăș!

Acuzațiile la adresa noastră sunt ridicole! Prima persoană care m-a sunat a doua zi după Congresul de duminică la 7 dimineața solicitând să intre în Patrula Vlad Țepeș are 84 de

sunt mult mai periculoși chiar și decât cei care poartă arme! Prin aceste acuzații se încearcă o denaturare a realității și denigrarea Partidului Romania Unită.

Dacă sunt Kickboxer, gata, trebuie să fie cu bătaie. Ca sportiv de performanță am porecla The Savage Samurai (Samuraiul Sălbatic). Pentru toată lumea sunt un Samurai. În ring sunt

Ce face justiția în tot acest timp? Procesul de la Nadăș ține din 2006! Primarul de la Nadăș, Gheorghe Pleșa, a cedat un sat întreg. Asistăm astăzi la un fenomen de înstrăinare, bucată cu bucată, a marilor valori patrimoniale ale ţării ca efect al retrocedărilor abuzive.

Sunt informaţii care atestă că peste 400.000 ha de pădure

de statul român anterior anului 1948, aşa cum s-a procedat în ultimii 25 de ani. Știm că au fost reîmproprietăriţi moştenitorii optanţilor care, de fapt, au fost despăgubiti în aur de statul român odată cu tratatul de la Trianon , imobilele acestora intrând de drept în proprietatea României, iar reîmproprietărirea s-a efectuat

teroriste, plătite din banii noștri publici, vreun sprijin oficial ca să funcționeze nederanjate la noi în țară?

Vorba dulce mulți seduce

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

contrar Tratatelor internaţionale. Sunt deja de notorietate la nivel naţional retrocedările ilegale de 43.000 ha de pădure din zona Bacăului, de 62.0000 ha în zona Bihorului , precum şi retrocedarea prin hotărâre judecătorească, în numai două termene de judecată, fără efectuarea unei documentaţii topo-cadastrale şi fără efectuarea unei expertise, a Satului Nadăş din judeţul Arad, unde sătenii sunt confruntaţi permanent cu evacuarea de către presupuşii proprietari. Inadmisibil este că în confruntările pe care sătenii le au în instanţă cu această familie care vrea să le fure satul, cu toate că sunt dovezi zdobitoare că la baza retrocedării stau acte ilegale, sătenii pierd procesele, iar autorităţile nu reacţionează.

Pentru a eradica acest flagel ne trebuie o altfel de clasă politică, responsabilă, care să stopezeze aceste fărădelegi, să nu mai fie implicată în acte de corupţie, o clasă politică implicată care să apere interesele cetăţenilor, nu una care apare numai la alegeri ca să ceară voturi.

Au apărut deja glume pe net: „Ce începe cu p, se termină cu ula și umblă noaptea pe străzi? Patrula lui Țepeș”.

N-ați găsit și voi altă rimă, vorba lui Toma Caragiu?

Pe mine nu mă deranjează.

Sincer, cei care râd acum vor plange când vor deveni victimele corupției și ale sistemului. Atunci poate vor simți ce înseamna nevoia de a-ți ajuta semenii. La Ice Bucket Challenge toată lumea era prezentă, la manifestațiile împotriva defrișărilor nu a venit aproape nimeni! Nu dă bine la imagine?

Toată lumea era solidară cu Franța. Noi suntem solidari cu alții, dar ne-am uitat pe noi.

V-a fost teamă că, dacă o să folosiți termenul „gardă”, o să fiți acuzați de legionarism?

A interzice patrioții români sau intelectualii care au murit în închisorile comuniste e o dovadă că cineva dorește să ne șteargă identitatea. Această lege este o rușine și o batjocură la adresa acelor martiri. Bine că permitem o statuie cu un criminal de război horthyst în centrul unui

nu o să stăm doar pe Facebook.

Cu legea în mână vom cere desființarea UDMR care este o formațiune antiromânească și o amenințare la adresa siguranței naționale a României.

Președintele PRU, deputatul Bogdan Diaconu a depus deja la Parlament proiectul de lege de scoatere a UDMR în afara legii!

oraș din Transilvania. Eu voi cere în instanță și pe toate căile posibile ca acea statuie să fie dată jos. Avem ziua limbii maghiare, dar Avram Iancu nu este recunoscut ca erou național. De ce? Avem noi ziua limbii române în Ungaria? De ce nu se rezolvă situația patrimoniului Gojdu? În schimb, se revendică ilegal mii de hectare din Transilvania.

Un jaf național care pune singuranța națională în pericol.

Trebuie urgent o prevedere legislativă pentru a stopa retrocedările ilegale.

Care va fi forma de organizare? Vor exista conducători de patrulă și trasee bine stabilite sau fiecare patrulează după cum îl taie capul?

O să anunțăm public regulamentul și forma de organizare.

Aceste patrule se fac pe bază de voluntariat, iar membrii nu vor face nimic să încalce legea. Sunt acolo să ajute! Atât. În declarația mea publică am zis” protejați de interlopii cu diplome”, în categoria asta intră toți funcționarii publici corupți, fie că sunt din Guvern, din administrație, din justiție, peste tot unde este nedreptate! Eu îi numesc interlopi pe toți corupții din această țară!

Pe cei care dau degeaba bunurile statului român pentru șpăgi de

milioane.

Dacă vor exista abuzuri din partea „Patrulelor”, ce veți face cu vinovații?

De ce vorbim deja de abuzuri?

Ce fel de abuzuri pot să existe atunci când ajuți pe cineva?

Vom face un regulament, dar cred că este important să fim solidari cu cei care au nevoie de ajutor. Uitați-vă la cazul Bodnariu și la unitatea de care s-a dat dovadă. De copiii din România și de abuzurile care se fac la noi în țară nu vorbește nimeni. Nu suntem solidari decât cu ceea ce apare în mass-media.

E timpul să schimbăm ceva.

Cum îți explici că gărzile civice secuiești defilează cu steagu-n frunte de ani de zile și nu le zice nimeni nimic, iar pe voi a tăbărât deja toată lumea?

Ai citit despre planul Kalergi?

Românii au tăcut până acum.

Mulți trădători de țară de la UDMR au ocupat funcții înalte în stat. Și nu e voie să-i deranjăm. De acum încolo vom deranja. Nu o să mai fie nicio invenție de steag secuiesc arborat pe teritoriul României. Vom depune plângeri penale la toate parchetele și vom face sesizări peste tot. PRU o sa acționeze,

În definitiv, ce-aveți, domnule, cu ungurii? Eu aș avea ce-aș avea doar cu unguroaicele...

Nu avem cu ungurii nimic!

E propagandă ieftină. Eu am prieteni maghiari și-i respect pe unguri. Dar și ei trebuie să ne respecte pe noi! Aici este pământ românesc, avem o Constituție și trebuie respectată de toate minoritățile. Cine nu vrea să respecte Constituția României e liber sa plece. Daca trăiești în România trebuie să accepți că e pământ românesc. Strămoșii noștri au murit pentru acest pământ așa că avem datoria să ne respectam eroii care s-au sacrificat pentru noi.

Vă propuneți să ajutați lumea cu o găleată la inundații, cu o lopată la deszăpezire. Dar dacă un cetățean e agresat în plină stradă, cum îl ajută Patrula lui Țepeș?

Nu înlocuim Poliția. Noi intervenim când autoritățile nu își fac treaba. Facem publice abuzurile și colaborăm cu autoritățile. Cazurile de coruptie ne interesează.

Presa mainstream, canalele de televiziune și cotidienele naționale, vă ignoră cu desăvârșire. Cum o să vă faceți totuși cunoscuți, ca să afle lumea de voi?

După ce PRU a lansat Patrula lui Vlad Țepeș văd că nu ne mai ignoră. Și aceasta este doar începutul. Când vom veni cu soluțiile noastre politice și administrative pentru România, vor fi și mai atenți.

Văd pe Facebook că mulți se arată interesați să intre în „Patrulă”. Oamenii s-au mulțumit să dea ”Like” sau chiar au venit în carne și oase să vi se alăture?

Oamenii ne scriu în număr foarte mare că doresc să ni se

politicĂ

7

alăture. Primi mesaje de la juriști, studenți, pensionari. Nu am reușit să răspund la toată lumea. Vom anunța toate detaliile.

Președintele Partidului România Unită, Bogdan Diaconu, s-a declarat ferm împotriva primirii de ”refugiați” arabi. Și dacă totuși guvernul îi primește, voi ce faceți, îi treceți strada, ca să zic așa, înapoi la bulgari sau la sârbi?

Granițele țării trebuie apărate. În Constituția țării este interzisă strămutarea de populații străine pe teritoriul nostru. Vom avea grijă să fie respectată Constituția României. Refugiații să meargă în Germania, că Angela Merkel i-a invitat, noi nu avem nevoie și nici nu i-am poftit să vină în România! Noi nu suntem bine primiți în Germania, deși suntem cetățeni europeni, dar probabil Angela Merkel își dorește musulmani. Să-i ia acolo. Noi avem destulă sărăcie în România, iar cetățenii noștri au fugit de sărăcie peste tot în lume. Noi trebuie să ne integrăm înapoi refugiații noștri români care sunt plecați pentru că nu li s-a dat nicio șansă în țara lor! E o rușine să accepți refugiați când în țară este sărăcie și când avem atâția români plecați. O sa fie o revoluție dacă se vor accepta cotele de imigranți. Am un mesaj pentru conducătorii României: nu vă mai bateți joc de poporul român! Ajunge, am fost umiliți destul.

Cum aveți de gând să atrageți tinerii, care sunt, în general, dezamăgiți total de politică?

Tinerii vor o schimbare și sunt atrași de ideile și de activitățile noastre. Dacă vrei o schimbare, vii alături de noi si împreună vom face diferența. Mie nu îmi este frică de nimic. Cand intru în ring, stau în fața morții.

Acum am intrat în cel mai greu meci al vieții mele: să dau jos corupția! Să redau românilor mândria înapoi. Aici nu sunt reguli de fair-play. Omorâți-mă, eu voi lupta până la ultima suflare! Românii sunt un popor cu tradiție și valori. Am zis și la congres, sunt un om al faptelor.

Avram Iancu a ținut un discurs scurt: No gata! No hai!

8

politică

Teoria constipației

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Academia Cațavencu are dovezi:

Vadim a fost asasinat!

A

m ştiut din primul moment că, atunci când sicriul n-a încăput în cavou, a fost un semn din partea spiritului Corneliu Vadim Tudor, în starea lui cea mai pură.

Confirmarea ne-a venit recent, pe timpul nopţii, când am fost vizitaţi de duhul Tribunului şi care ne-a vorbit clar, răspicat aşa cum numai oratorul Vadim ştia s-o facă: „Măi căcănarilor, m-aţi băgat în mormânt nu doar figurativ, cu indolenţa voastră în faţa duşmanilor ţării, ci şi la propriu. Când aţi văzut că mă opun, aţi lărgit imediat groapa; altfel nici dracul nu v-ar convinge pe voi, românii, să puneţi mâna pe lopată, însă atunci aţi făcut-o cu hărnicie.

Am venit să vă spun Adevărul, pe voi nu vă duce mintea nici măcar cât pe mine mort: m-a lichidat oculta iudeo-masonică prin uneltele ei din România şi imediat o să vă explic toată tărăşenia. Păi băi, capete de curcan, cum aţi crezut că Vadim piere de infarct, la fizicul şi puterea lui de urs?!

Eu am aruncat discul pentru Naţionala României, mamelucilor! Dar să vă povestesc acum, să nu mă enervez şi să mă scol din morţi, că vă cetepopesc pe toţi: În dimineaţa zilei fatale am primit un colet suspect. Spun suspect fiindcă eu suspectez, prevăzător, pe oricine şi orice, altfel pachetul arăta normal.

Curierul arăta şi el ca un om normal, ba chiar i-am mai şi dat cinci lei bacşiş, fără bon fiscal, să moară poponarul de Ponta înaintea mea. Înăuntru, nici gând de vreo bombă cu ceas sau plic cu viruşi fabricaţi în laboratoarele CIA. Doar o cutie de ceai rusesc, negru şi tare, cum îmi place mie de mic copil. Era şi un bileţel, scria aşa: «Domnule Corneliu Vadim Tudor, mult stimate şi iubite Alcibiade. Sunteţi un mare om de cultură, o uriaşă personalitate publică şi iubiţi Ţara Românească precum

Doamne Dumnezeule, bine te-am găsit! Deci, dacă mă faci redactor-șef peste cetele îngerești, să moară bozgorimea dacă nu-i umplu de lături pe toți dracii și scriu și de impotentul ăla de Scaraoțchi că e homosexual!

Abia ajuns la cele veșnice, Corneliu Vadim Tudor a compus deja prima odă pentru Doamne-Doamne: „Cârmaci bărbos și unic printre zei / Tu dă-mi verdeață - eu accept și lei / Lingău să-ți fiu, cum fostam pe Pământ / Trăiască Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt

nimeni altul, de când domnul Păunescu a plecat să-şi reîntâlnească Voievodul iubit. Eu şi colectivul Băncii Naţionale ne-am gândit să vă aducem omagiul binemeritat prin acest mic cadou. Vă rugăm să ne înţelegeţi că, în actualele condiţii de criză, nu ne-am putut permite mai mult decât o

cutie cu ceai, de calitate medie.

Sperăm să vă facă plăcere şi să vă gândiţi la noi când îl beţi, iar noi vă promitem pentru viitor un ceai Whittington, atunci când situaţia financiară se va îmbunătăţi. Mugur Isărescu, Guvernator al Băncii Naţionale a României, membru (organ) în pantalonii Grupului

Bilderberg - cum inspirat aţi formulat dvs, dle Vadim, într-un recent şi inegalabil pamflet.»

Mă cunoaşteţi cât sunt eu de precaut - la un moment dat, acum nişte ani, n-am participat la înmormântarea unui marcant peremist deoarece eram convins că urma să fiu asasinat

acolo. Dar se vede treaba c-am îmbătrânit, iar veghea asta la căpătâiul Patriei în timp ce voi dormiţi pe mădular m-a epuizat şi pe mine. Aşa că, în loc să-i expediez masonului ceaiul înapoi şi să-i zic încă vreo cinzeci despre viţelul lui de aur, m-am apucat să-mi fac imediat un ceai. Adică mi-am făcut-o cu mâna mea, eu care visam să sfârşesc de gât cu evreimea mondială, nu înghiţind o zeamă ca ultimul pămpălău.

Satana mi-a răsucit minţile, chiar bănuiesc că mi-o fi executat Zăvoranca aia tânără vreo meştereală cu găini negre pe lună plină, de-am fost aşa orbit şi iresponsabil.

Cum am băut ceaiul m-a şi cuprins o stare de rău, nu mai puteam să respir şi inima mi-a luat-o la galop ca bidiviul lui Mihai la Călugăreni. Restul îl ştiţi cu toţii, minus unele amănunte percepute numai de mine, în starea dintre două lumi: medicul cardiolog era un strănepot al doctorului Şuţu, în stabilimentul căruia a fost asasinat de către evrei Eminescu, iar cei care mi-au făcut masajul cardiac timp de de două ore mi-au masat, de fapt şi intenţionat, ficatul, de parcă l-ar fi avut pacient pe Băsescu.

Când n-am încăput în groapă a fost pentru c-am vrut să dau un semn despre asasinarea mea şi voi v-aţi dovedit, până acum, singurii care au înţeles. Deasta am venit să vă aduc vouă Revelaţia şi vă ia mama dracului dacă n-o publicaţi urgent.

Hai sictir acum, am o grămadă de treabă pe lumea cealaltă, iar umflatul de Păunescu mi-a luat-o înainte în Iad, aşa cum a făcut-o bulangiul şi pe Pământ. Şi să nu-l uitaţi niciodată pe Vadim, el o să stea mereu în capul autorităţii ţării, nu la ţintirim!”

Ful de popi cu coadă

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

religie

9

Dumnezeu e Materie principală S

unt încă voci care contestă introducerea Religiei în programa şcolară, despre care nu avem de spus decât atât: iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce spun! În sprijin ne vine un sondaj recent în rândurile elevilor, ca să nu mai amintim că părinţii susţin prezenţa Religiei ca obiect de studiu într-un procent care le talonează îndeaproape pe cele ale Sfântului Martir Ceauşescu la alegeri. Iată zece întrebări adresate școlarilor și răspunsurile selecționate de noi drept cele mai ilustrative: 1. Daniel are 600.000 de euro de la Tatăl lui. El cheltuie 590.000 pe o casă frumoasă și spațioasă, cu heleșteie, pădure, fânețe și alte anexe gospodărești.

Să se afle câți euro i-au mai rămas lui Daniel. a) Tot 600.000, deoarece Dumnezeu face minuni cristice. b) Cred că mai multe milioane, Religia nu este o știință exactă. c) Nu-i treaba mea să cercetez, ci să cred cât spune Daniel că are.

2. Teodosie are 10.000 de euro. El primește de la Ghelasie încă 5.000, pentru un post la Arhiepiscopie. Câți euro are Teodosie în buzunar? a) 15.000 de euro, plus ce mai are în celelalte buzunare. b) Dumnezeu știe, El are prețuri pentru toate buzunarele. c) Niciun euro, Teodosie nu ține banii în buzunare, pentru că s-ar umple și nu ar mai avea loc să primească alții.

3. Pimen vrea să primească gratis 166.000 hectare de pădure. El nu primește nimic. Cum explicați, ținând cont că Pimen este foarte credincios? a) Pentru că a fost prea credincios că-i gratis. b) Pimen nu a respectat postul și a mâncat de dulce despre cineva care a avut un post mai mare decât al lui. c) Deoarece Hrebenie și Chiuarie s-au opus, Pimen crezând până la Dumnezeu în punctul a).

4. Gheunanie joacă lapte-gros cu doi băieței. Uretrenie îi vede și intră în joc.

Câți participanți la joc sunt acum? a) Câți o vrea Dumnezeu, n-ați spus câți l-au văzut pe Uretrenie. b) N-am înțeles dacă Uretrenie se adună cu Gheunanie sau cu cei doi băieței. c) Cred că-i o eroare în enunț, s-a confundat capra cu laptele-gros. Deși se pot combina, noi așa jucăm la Seminar.

5. În cutia milei sunt 500 de lei. Vine Vistiernie și îi ia pe toți. Câți lei a găsit Vistiernie în cutie? a) 250, Vistiernie este un socotitor corect. b) Maxim 100, Vistiernie nu știe bine împărțirea. c) Niciunul, Vistiernie împarte parohia cu un coleg nou.

Părinte, nu găseam și noi pe cineva sa ducă Mercedesul ăsta în locul nostru? Ca e de cinci ori mai greu decât Paraschiva și în afara două fete la pod, la Basarab, și-un taxi în intersecție, la Titulescu, nu l-a pupat nimeni.

. Taxa de înmormântare este de 30 lei.

6 Groparie primește o hârtie de 500. Câți bani trebuie să dea Groparie înapoi? a) 30 de lei, pe care Groparie îi primise înainte pentru lumânări. b) Groparie nu are rest, pentru că n-a mai încasat nimic înainte. c) Domnul a dat, tot Domnul a luat, în veci fie numele Lui lăudat!

7. Limuzenie are Mercedes primit de la Domnul, iar Cilindrenie are Dacia.

Cu câți ani este mai vechi slujitor al Bisericii primul față de al doilea? a) În mod normal, cu aproximativ doi ani. b) Cu trei ani, este criză economică. c) Sunt din aceeași promoție, parohiile-s diferite. A lui Limuzenie este confort

maxim și situată central.

8. Colivarie cere 400 de lei pentru înmormântare și primește 250 în avans.

El nu mai primește nimic după. Câți pumni i-a dat Colivarie necredinciosului datornic, în numele Domnului? a) Colivarie a socotit cu cele 10 porunci.

150 (suma datorată) : 10 (Decalogul) = 15. b) Trei, Colivarie respectă Sfânta Treime. c) Niciunul, Colivarie are ca sarcină de serviciu să ia, nu să dea.

9. Coțopenie și Magdalena sar coarda.

Dacă el a sărit de două ori și Magdalena de opt, să se afle de câte ori sare coana preoteasă cu Coțopenie, când Magdalena sare acasă cu dascălul. a) E simplu, o dată - de Dragobete.

b) Dacă scădem posturile, ciclurile naturale și săriturile cu Magdalena, mie îmi iese de Revelion. c) Enunțul e incomplet, n-ați menționat de câte ori sar coarda împreună coana preoteasă și dascălul!

10. Misionarie hrănește zilnic 33 de copii săraci din cutia milei și donații.

Calculați cât primește de la Arhiepiscopie drept ajutor. a) O somație lunară din cauza nerespectării planului de încasări. b) O mustrare părintească săptămânală pentru încălcarea regulamentului interior. c) O mutare la țară, unde este aer curat și toți localnicii trăiesc din ajutor social și alocațiile copiilor.

10

FOTO-GALERIE

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Ce patrule s-ar mai putea înființa în România?

Patrula lui Cipăndel. Va patrula în zilele de 8 Martie, între localurile rezervate femeilor, având grijă (cu ruleta) ca toţi stripperii să se încadreze în tiparul românesc adevărat şi ciobănesc. Pentru ca doamnele să fie şi ele astfel, măcar o dată pe an, satisfăcute că sunt românce.

Patrula lui Hipocrit. Absolut necesară în aşezămintele spitaliceşti, unde vor veghea ca plicurile să dispară din practica medicală. Cât mai repede în buzunarele medicilor, înainte de sosirea Patrulei lui ANAF.

Patrula lui Hrubaru, După ce au văzut că Vlad Țepeș și-a tras brigadă cetățenească, polițiștii călare (pe motoare) schimbă manualul de marketing și echipamentul.

Covertiți la sfânta muzică rock, alde Garcea în două roți vor cutreiera, în acest an, bulevardele Capitalei, în căutarea conducătorilor auto ce nu au setate sistemele audio pe 100,6 FM și a celor care îl răgușesc e pe Guță cu volumul la maxim.

Patrula lui Daniel. Nu-i vorba de Daniel Ghiţă, ci de PF Daniel, Întâistătătorul tuturor faetoanelor cu mulţi cai-putere din România. Patrula va inspecta lăcaşurile bisericeşti, încercând să controleze cutiile milei înaintea slujitorilor Domnului respectivi, să se facă măcar aşa cum indica Solomon, juma-juma cu Patriarhia.

Canalul canaliilor

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

anchetă

11

HAIDAMACII DE LA ANTENA 3 REINVENTEAZĂ HOȚIA

Despre tehnocratul vero și pușcăriașul cinstit Mihai Enciu mihai.enciu@academiacatavencu.info

Mutațiile genetice suferite de presa TV de tip ventilator au atins o nouă culme. Mai nou, canalele cu miros de canalizare din audio-vizualul mioritic au reușit să teoretizeze un nou model de banditism în care hoțul nu este cel care fură de la Stat, ci acela care dă la Stat.

Momentul de cotitură în schimbarea dramatică a paradigmei economice românești a fost marcat, nici nu se putea altfel, de către odorizatul canal TV al pușcăriașului Voiculescu Dan. Colții carnasierilor însetați de dreptate din ograda lui Gâdea s-au înfipt adânc în beregata ministrului pentru Societatea Informațională, Marius Raul Bostan, cel care a fost expus unui binemeritat linșaj pe motiv că a ajutat autorități publice locale să facă economii substanțiale la finanțarea unor investiții. Preluând o amplă contra-dezvăluire publicată de produsul jurnalistic de mic litraj Jurnalul Național, două preotese ale limbii de la Antena 3 au detonat o puturoasă bombă de presă cu efecte devastatoare pentru mințile odihnite ale consumatorului de presă voiculesciană. n Bazele teoretice ale hoției cazul Voiculescu Pentru o mai bună înțelegere a modelului de hoție reinventat de haznaua media a lui Voiculescu este necesară o scurtă expunere despre bazele hoției. Modelul teoretic patentat de școala de banditism Crescent vizează o inversare a sensului de curgere a mălaiului într-o fraudă simplă, bazată pe jecmănirea liber consimțită a patrimoniului public. Cu alte cuvinte, noi, când punem geana pe un activ de la Stat, ne uităm cu atenție să vedem cine-l administrează. Apoi îl mituim pe fraier cu un pol și, eventual, un Pall Mall, și ne asociem cu entitatea de stat care deține activul pe care vrem să-l găbjim. În cazul de față, ca să nu batem câmpii, pușcăriașul Voiculescu a pus geana pe ICA (Institutul de Cercetări Alimentare) care deținea vreo 3 hectare de teren pe malul lacului Herestrău și vreo 10.000 mp clădiri. În perioada 1991-2003 pârnăiașul Grivco a inventat o firmă, Bioprod SRL transformată apoi în societate pe acțiuni, a asociat-o cu ICA, care i-a pus la dispoziție moca vreo 6000 mp de teren pentru construirea unor laboratoare. În loc de laboratoare, unii spun că Felix ar fi construit niște grajduri supraetajate în care a băgat tineret bovin

pentru îngrășare și exploatare. Noi nu-i credem pe răutăcioși și spunem că omul a construit chiar actualul sediu Antena 3. Apoi a evacuat cercetătorii ICA într-o polatră închiriată, taica tata socru Sîrbu a mutat ICA sub ADS, unde l-a numit director pe Cornelui Popa, din partidul umanist al varanului. Popa l-a uns director pe doctorul Menci, părintele colesterolului, umanist și el, s-a pus de-o licitație de tip Menci vs Grivco, iar activul Statului la ajuns în proprietatea clanului Varano pentru 104.000 de euro. În 2004 se face un dosar penal la mișto pe care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție condus de Ilie Botoș îl face ghem și-l aruncă la coșul de gunoi al istoriei. Adică îl casează, că d-aia e curte de casație, nu? În 2006

n Cazul Bostan- Nu i s-a luat, ci i s-a dat. Lui Stat! În grajdurile (repetăm, spun unii) de la Grivco s-a elaborat, după arestarea clanului Varano, un nou model de gândire economică de tip viceversa. Adică Varano, care a șutit de la Stat este cinstit, iar cei care au ajutat Statul să nu risipească bani sunt hoți. Explicația acestui nou concept este simplă. Eu, Varano, fur de la Stat ca să-l aduc în faliment și să-i cumpăr averea pe 2 lei și vii tu, un civil educat, dar fraier, și ajuți Statul să nu crape. Păi asta înseamnă că mi-ai stricat mie manevra și eu nu am mai putut să fur, pardon, să privatizez. Deci ai furat de la mine, deci ești hoț.

Pentru a ilustra acest mod de gândire absolut logic, două gânditoare cu silicon

publice. Cele două savante au exemplificat cu vreo 4 contracte, modeste ca sume, ce-i drept, pe care această VMB le-a derulat cu statul și care au condus la îmbogățirea tehnocratului.

După investigații amănunțite, care au constat într-o vizită de 3 minute pe site-ul VMB, suntem în măsură să-l defăimăm și mai bine pe acest tehnocrat și să arătăm că omul a avut vreo 20 de contracte cu autorități locale. Și că serviciile de consultanță financiară s-au soldat cu rezultate catastrofale pentru toți bandiții de rit voiculescian din țara asta.

La contractele de creditare intermediate de VMB dobânzile plătite de stat s-au situat între 2,3% și 4,2%. Și mai grav, la emisia de bonduri municipale cu credit punte, costul finanțărilor a variat de la

Botoș dispare din schemă ca să reapară mare șef al DIA (serviciul de informații al armatei) și apoi la securiştii din miliție (UM 0215), iar locul său este luat de dna Laura Codruța.

Doamna Codruța nu vede golănia ICA, fapt pentru care dosarul este redeschis de DNA (Daniel Morar, să-i dea Cel de Sus sănătate!), prejudiciul adus statului este cuantificat la 60 de milioane de euro, iar Vărănelul este parcat la Jilava pentru vreo 10 ani. Sediul și mălaiul se confiscă pe hârtie dar, în realitate, statul lui Ponta și acum al lui Klaus și Dacian se face că nu poate să-l execute pe vărănel și să redea mălaiul poporului. Până acum noi, oamenii, numeam asta hoție, banditism, corupție.

De vreo două săptămâni sensul acestor fapte se schimbă radical.

au luat la țintă un astfel de bandit de sens contrar banditismului voiculescian și l-au tocat mărunt. Omul se numește Marius Bostan, denumit în cele ce urmează ministrul tehnocrat. Atacul s-a derulat pe două paliere. Primul este cel al parametrului de stare materială care indică faptul că subiectul nu moare de foame conform declarației de avere. Cel de-al doilea parametru este acela că tehnocratul a făcut afaceri cu Statul incorecte pentru că Statul a câștigat vreo 90% iar el, tehnocratul, a luat praful de pe tobă și, cu toate acestea, nu moare de foame.

Din ce am înțeles noi, tehnocratul a avut un mod de operare foarte ciudat.

Prin vehiculul VMB Partners SA, acest tehnocrat a intermediat pentru autorități publice locale servicii financiare destinate asigurării finanțărilor pentru investiții

1,03% la 2,5%. Culmea este că din toate economiile realizate pentru Stat tehnocratul s-a ales cu vreo 700.000 de euro în conturi, adică ceva mai puțin decât banii de tampoane ai Cameluței.

Avem, deci, cele două exemple, respectiv hoția varaniană clasică în doi timpi (șpagă urmată de privatizare), și banditismul de tip tehnocrat, primitiv și fără acumulare privată semnificativă (am dat-o bine aici, nu?) în care Statul este îmbogățit prin economii substanțiale la finanțarea investițiilor. Se nasc două întrebări fundamentale. Oare hoțul și prostul s-au întâlnit în realitate? Și dacă da, cine-i mai șmecher? Așteptăm cu interes o nouă lucrare științifică de la editura Jilava, care să lămurească pentru totdeauna aceste dileme metafizice ale banditismului modern.

12

anchetĂ

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Magna cum fraude

Educație moartă, cu dric bănuțul de la Fabricile de Diplome. Acum nu-mi mai bat capul să-i număr câți mai sunt, dar știu sigur că lobbyul Fabricilor de Diplome este foarte mare. Doar de aceea au fost introduși în Parlament – să tragă chiulul când este vorba de „agenda cetățeanului” (cine-o mai fi fiind și fraierul acesta?) și să facă legi permisive, nesimțite și cu aplicabilitate pentru ei și sponsorii lor.

Victor Eugen Lungu victor.lungu@academiacatavencu.info

C

are este ideea despre tineret ca „viitor al țării” pe care politicienii noștri au promovat-o prin legi în Șparlamentul României?

Păi, leneșii să doarmă bine, diploma în somn le vine. Învățământul, implicit Educația, s-a abramburit pe banii statului, în interesul personal al găștilor de interese care i-au trimis în Parlament pe unii ca Ecaterina Andronescu, Liviu Pop, Liuța Olguța Vasilescu șamd.

Din punerea la comun a neuronilor acestor politicieni s-au născut idei peste idei, care mai de care mai năstrușnice – ca, de exemplu, momentul în care s-a propus ca, după modelul anului pregătitor de la grădiniță, să existe și anul pregătitor de la facultate.

Logica era simplă: pe bebeluși îi înțărcăm de la laptele praf, pe loaze să nu se facă praf de la alte prafuri. Mă întreb: în țara aceasta chiar nimeni nu mai vrea să muncească cinstit? Cum a ajuns Școala românească să alimenteze conspirația mediocrităților?

Pe de o parte dăm bani fabricilor de diplome în care s-au transformat universitățile (și încă o dată se confirmă miza spumelor la gură avute de către rectozauri împotriva Legii Educației implementate de Boc și distrusă sistematic de Ponta) și cu un drum să alimentăm partidele cu votaci… Comuniștii au introdus facultățile pe puncte și urmașii lor nu vor să renunțe la ideea ca toți analfabeții să facă o facultate. Doar prost la prost trage și numai așa ne pot învinge!

Nu munca îl înnobilează pe om, ci legile cretine promovate-n Parlament În punctul 2 al programului USL, „Educaţia ca premisă a dezvoltării” – la graniţa

Magna cum fraude

Petre Tobă, un tehnocrat „la ordin“

Motto-ul noii școli românești: „Nu-nvățați, dormiți în pace, Țara politicieni vă face” dintre dezvoltare şi îndoctrinare”, scrie: „O premisă reală în dezvoltarea educaţiei o reprezintă diversitatea, care presupune acceptarea unor valori morale şi estetice diferite.” Mai mult ca sigur, din cauza unei greșeli de tastare au apărut în aceeași frază cuvintele „morale și diferite”.

La năravul celor din această gașcă (care acum simulează că-s în divorț și separație), citatul corect ar fi urmatorul: “O premisă reală în dezvoltarea educaţiei o reprezintă

diversitatea, care presupune acceptarea unor valori diferite de morală”. Progres să fie, dar să-l știm și noi: la 14 ani să se dea la tot românul câte un buletin, la 18 ani să i se dea Diploma de Bacalureat, iar la 21 de ani să i se dea Diploma de licență și, din an în an, câte un Masterat până la împlinirea vărstei de 25 de ani când, musai, trebuie să i se dea Doctoratul. În fond, de ce buletinul se dă fără examen, pe când pentru Bacalaureat și Licență trebuie

să dai examen? Altfel e clar discriminare bazată pe vârstă, nu?

Dar s-o luăm și altfel. În 2009 existau în Șparlamentul României 54 de parlamentari (36 deputați și 18 senatori) care erau la „bază” cu diverse gradații universitare pe la 1-3 universități în același timp. În care timp ar cam fi trebuit să stea pe la locul de muncă și să se joace de-a făcutul legilor. Ei, aș! Băieții și fetele „universitari” trăgeau chiulul la Șparlament și încasau

De când s-au introdus camere de luat vederi în sălile în care se suține examenul de Bacalaureat (2011), zeci de școli din România (care până atunci raportau promovabilitate de aproape 70%) au început să se laude cu promovabilitate ZERO și/sau cu profesori ajunși în vizorul DNA pentru diverse metode de a eluda prezența supravegherii electronice.

Rămânem numai cu statistica, că profesorii dau vina pe slaba pregătire a elevilor şi pe dezinteresul părinţilor faţă de copiii lor. Iar părinții, firește, dau vina pe profesori pentru eşecul elevilor. Adolescentul a luat puţin peste nota 1 la matematică şi nota 4 şi ceva la română şi la biologie.

Acum, despre vine și vinovați se pot spune multe, părerile vor fi împărțite – parafrazând, “câte bordeie, atâtea obiceie” (câte interese, atâtea fese). „Şi elevii au fost dezinteresaţi, dar şi părinţii lor, întrucât n-au venit la şedinţe sau la şcoală ca să afle cum învaţă copiii lor.

Nu pot să iau nici partea profesorilor. Mi-e ruşine pentru imaginea şcolii şi a localităţii”, declara Claudiu Perescu, directorul Grupului Şcolar Industrial Bustuchin (Gorj). Rușinea ca rușinea, dar salariul încasat degeaba și demisia? Sau (ca să revenim la oile noastre și interesele profesorilor-șparlamentari), Creţi Gheorghe, directorul Grupului Şcolar Band din

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Magna cum fraude

anchetă

13

la poartă și cai mascați judeţul Mureş era mai explicit: „Aceşti copii nu sunt de nivel liceal, n-au manifestat interes pentru învăţătură, au o situaţie materială precară şi nici părinţii lor nu s-au interesat de nivelul lor de pregătire”.

Deci, mulțumirile și înjurăturile de mamă îi revin eternei Cati Abramburescu care a transformat în licee toate școlile profesionale, să poată alimenta cu carne de tun sereleurile de diplome în care au fost transformate universitățile din România.

Majoritatea celor picaţi erau elevi de-ai Şcolilor de Arte şi Meserii.

Când inviți statul să-ți „educe” copiii Atâta vreme cât școala va fi o obligație și nu un drept, ea va rămâne o pierdere de vreme și de bani pentru toți: stat, părinți și, mai ales, copii.

La terminarea liceului elevul este deja un om matur, iar după actualele programe de

învățământ, după 13 ani în care s-au cheltuit bani pentru “educarea” sa, nu are nicio calificare. Problema este că absolvenții de liceu care vor dori și vor reuși să urmeze cursurile unei facultăți nu vor învăța nimic folositor pentru a intra cu succes pe piața muncii.

Sporim, ca număr, o majoritate de „analfabeți” cu studii.

Vorbim despre o mentalitate temeinic înrădăcinată în societatea noastră (încă de pe vremea Împușcatului): școala nu este pentru a te califica și perfecționa într-o anumită meserie, ci pentru a te pune într-o poziție în care munca devine cât mai ușoară (sau de a câștiga un ban fără a te omorî cu munca). Școala noastră nu este orientată spre asigurarea pieței muncii cu oameni calificați și supercalificati. Și nici piața muncii autohtone nu oferă prea multe pentru cei cu multă școală (vorbim despre nivelul de salarizare/ apreciere a muncii, excepție

făcând politicienii și protejații lor bugetari). Nimeni nu-și pune problema că, pe lângă patroni, ar trebui să existe și angajați – o dovadă în plus că toate acțiunile guvernamentale în domeniu nu sunt făcute în scopul și folosul muncii (bugetaților le țin diplomele și relațiile loc de calificare), ci se adresează strict “pomanagiilor”, celor care vor să-și vadă copiii urmând o carieră bugetată și, cu un drum, să nu aibă 13 ani grija progeniturilor – are să aibă grijă statul de acestea.

Așa-i când inviți politicienii (statul) să-ți “educe” copiii.

După aceea să nu ne mirăm/ lamentăm de eșec și să-i învinovățim numai pe politicieni că familia dă rateuri.

Responsabilitatea personală nu poate fi aruncată în cârca întregii națiuni. Copiii dau rateuri datorită părinților și profesorilor. Când profesorul își va recunoaște limitele (altele decât salariul de mizerie), când părinții își vor identifica copilul ca fiind primul în lista

de priorități, atunci lucrurile se vor îmbunătăți. Restul este gargară ieftină și oportunism de joasă speță.

Așa că nu este vina copiilor că sunt, încă de pe băncile școlii, xenofobi și antisemiți, intoleranți și mari dușmani ai democrației (asta creștem în sânul pseudo-școlii: 40% dintre elevi sunt atraşi de ideea unui regim militar). În fond vorbim despre o generație crescută în singuratate, cu părinții plecați la muncă pe meleaguri străine să câștige o pită (c-au știut să-i alunge politicienii peste hotare: care cu bâta, care cu devalizarea economiei naționale, care cu fiscalitate în exces pentru mită electorală). Vorbim despre niște copii lăsați/ uitați/abandonați în fața televizoarelor și a calculatoarelor, cu care nu s-a stat de vorbă și nici nu li s-a explicat, altfel decât cu urletele lui Corneliu Vadim Tudor și fața “umană” a lui Ion Iliescu, intens mediatizate, ce regim ilegitim și criminal a fost

regimul comunist. Acestor copii nu le-a explicat nimeni care sunt adevăratele valori, altele decât behăielile lui Gigi Becali cocoțat pe Maybach, că există și alte sporturi decât fotbalul din Liga lui Mitică, că a munci nu înseamnă să dansezi pentru cineva, să faci Fonduri Naționale de Investiții, să devalizezi bănci și să ai afaceri preferențiale numai cu bugetul statului (deși la tembeliziuni numai astfel de indivizi și individe sunt promovați ca povești de succes). Vorbim despre generația care a început să urască ideea de familie, că acești copii nu prea și-au văzut/avut parte de părinții lor chiar și dacă aceștia nu au fost plecați la lucru peste hotare (căci părinții sunt prea ocupați să muncească pentru a susține statul). Vorbim despre generația Twitter și Gamming, care crede că Hans Christian Andersen e jucător la Bayern.

„Dupe” gratii suntem noi, care „scrim” doctorate, „dupe” gratii suntem noi, care ne „loăm” zeci dă „bacaloriate”

14

anchetă

Datini din strănebuni

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Distrugere patrimonială in integrum Victor Eugen Lungu victor.lung@academiacatavencu.info

N

e-am indignat că teroriștii ISI au aruncat în aer Palmyra. Ne-am mai indignat noi și mai înainte, atunci când strămoșii teroriștilor ISI, talibanii din Afganistan, au mitraliat și distrus statuile gigant al lui Buda. Ne-am indignat când muzeele din Iraq au fost devastate și jefuite, iar patrimoniul de mii de ani al omenirii s-a stricat, s-a pierdut sau s-a neantizat în buncărele vreunor colecționari.

N-am apucat să ne indignăm, că nu prea trăiam pe atunci și nici nu se inventase Facebook-ul, atunci când francezii, belgienii, germanii și englezii jefuiau de patrimoniul antic Egiptul și Grecia. Păi ar fi fost ca și cum ne-am fi indignat pe marile invazii barbare ale antichității – pe toți gepizii, goții, ostrogoții, dacii, cumanii, cotomanii, roxolanii șamd, apoi pe huni, pe vikingi, pe tătari, pe turci, pe cruciați, pe ucraineni, polonezi, suedezi, moscoviți, ruși și câte și mai câte seminții care s-au hotărât, de-a lungul mileniilor, că e minunat să pleci cu grupul să vezi Roma (Constantinopolele, Atena, Parisul, Londra șamd) și să o aduci pe bucăți acasă ca amintire. Întotdeauna surplusul de săgeți față de cel de pluguri și sape a creat tendință de deplasare în scopul vizitării obcinelor altor popoare mai hărnicuțe și care era posibil să fi pus câte ceva de-o parte.

Care “câte ceva”, după câteva săgeți bine țintite, chiar prisosea și era păcat să se piardă, nefolosit. Deci avem de-a face, când vorbim de distrus, cu una dintre cele mai vechi îndeletniciri a omului: jaful.

Distrugerea în scop de jaf se face la români gospodărește: când cu termopanul, când cu buldozerul, dar mai ales cu neglijența. De exemplu, cea mai mare campanie de punere în valoare a cetăților medievale s-a dovedit a fi o spoială națională, cu lucrări de mântuială și restaurări numai bune să „dea bine” în poze. Banul să iasă - în urma banilor investiți, în loc să se numere turiștii, se contabilizează pagubele.

De exemplu, Sighișoara, oraș medieval unic în Europa, inclusă în 1999 pe lista Patrimoniului UNESCO, fiind singurul oraș-cetate încă locuit, a fost restaurată otova cu polistiren, plăci OSB și geamuri termopan. Vorbind despre un site UNESCO, ar fi trebuit să fie folosite materiale specifice, iar construcțiile să fie în ton cu unicitatea centrului istoric. Dar dacă ești consilier local în același partid cu primarul legea știe să se deroge de la

ea însăși. Goana după profit a început în Sighișoara în urmă cu 7-8 ani, de când cu festivalul medieval. Atunci s-au deschis pensiuni peste pensiuni și au apărut mansarde cu ferestre tip Velux, fațade pictate în culori fistichii, ferestre termopan și modificări interioare de amploare, fără nicio legătură cu patrimoniul. Era foame mare de a obține cât mai mult loc pentru turiști, din poduri și beciuri care nu au fost niciodată spații de cazare.

Nici nu mai este cazul, până la un nou caz #Colectiv, să ne întrebăm câte dintre aceste spații au și aprobare ISU. Cert este faptul că Sighișoara riscă să fie scoasă din patrimoniul UNESCO, pentru că sunt modificări suspecte la două treimi dintre clădiri.

Ni se șoptește în cască faptul că avizele pentru lucrări se produc pe bandă rulantă. În 5, 10 minute “se rezolvă” câte 20 de dosare la nivelul Comisiei naționale a Monumentelor Istorice. Este de mirare că, în aceste condiții, a fost autorizată în anii trecuți o parcare chiar lângă complexul geto-dacic de la Sarmizegetusa? La fel sunt avizate și restaurările la fortificațiile medievale. Așa a ajuns un fel de cabană turistică și Cetatea Mălăiești ridicată în secolul XIV pe raza comunei hunedorene Sălașul de Sus. Primăria a accesat un proiect pe fonduri europene de 1,5 milioane de euro, care a inclus restaurarea corpului de cetate și asfaltarea unui drum prin comună, până la obiectiv. Pavajul poate fi desprins cu mâna, mortarul care leagă pietrele nu face față, se macină la prima ploaie – totul pare a fi butaforie care dă bine în poze. De fapt, comuna avea nevoie de un drum modern care să

o străbată, nu de restaurarea corectă a cetății – scopul și durata accesării fondurilor europene.

Cică legislația e prost făcută, rigidă și neadaptabilă pentru un monument. Dar obrazul gros al autorităților o fi fiind extrem de flexibil și adaptabil? Păi, să vedem. Autoritățile române nu au dorit sau nu au fost capabile să obțină un proiect clar despre cum ar fi arătat cetatea Devei. Au facut-o, fără să-i roage nimeni, în anul 2014, specialiștii maghiari, care au întocmit o grafică 3D. Spre deosebire de poporul nostru, pentru poporul vecin fortăreața e un important loc de pelerinaj, pentru că aici se găsește mormântul lui David Francisc, fondatorul și primul episcop al Bisericii Unitariene. Așa că, în loc de de proiecte precise și vizualizări 3D, la porțile de intrare în cetatea Devei găsim aceeași tencuială care pică și terase din cărămidă modernă, precum la Mălăiești.

La fel și la Cetatea Rupea care a fost restaurată cu 26 de milioane de euro, fonduri europene. De departe arată cel mai bine dintre fortificațiile restaurate în Transilvania. În fiecare vară, cetatea este vizitată de cam 900 de turiști pe zi.

Puțini dintre ei își dau seama că multe ziduri au rămas în continuare ascunse sub pământ și nu au fost, firește, restaurate.

Se vede însă că în locurile unde restauratorul a acoperit materialele moderne cu tencuială aceasta a început să cadă, dezvăluind înșelătoria. E bine că avem cărămizi moderne să ne batem peste pieptul de aramă cât suntem de români și ce aprigă moștenire multimilenară getodaco-zalmoxiană avem. Asta în timp ce majoritatea siturilor arheologice din țară

nici măcar nu sunt semnalate, ci lăsate la îndemâna ghiolbanilor care habar nu au peste ce comori păstoresc sau, când au habar, pun mâna pe detectorul de metale și se împroprietăresc cu ceea ce găsesc.

Ultima trăznaie rromâno-patriotică s-a petrecut la 20 de km de București, acolo unde cetatea Argedava, locul de baștină și de creare de regat a celui mai mare rege geto-dac, Burebista, zace abandonată, fără un indicator.

Este motivul principal pentru care a și devenit un fel de groapă de gunoi pentru localnici. Și nici dracul nu și-ar fi amintit de această cetate dacă primarul din localitate nu ar fi avut nevoie de niște pământ pentru a întări piciorul unui pod. Așa că, exact ca Meșterul Manole, a îngropat o bună parte din istoria patrimonială a României în piciorul acestui pod, luând din cetate cu buldozerul și trimițând pe apa Sâmbetei (mă rog, cum i-o fi zicând râului din localitate). În aceeași situație se află și cetățile medievale ale lui Gelu și Menumorut, conducătorii locali din Transilvania care erau aici la venirea ungurilor în secolul IX (că tot avem acum teroriști maghiari în zonă). Nu numai că nu există indicatoare care să vorbească despre Gelu și Menumorut, dar într-una dintre cetăți se cultivă porumb, iar în cealaltă există un teren de fotbal.

Așa că nu-i înțeleg pe cei de la ISI care au racolat un copil de 17 ani să facă zaveră în România, când avem, la nivel de administrație locală, suficient de mulți asistați mintal capabili să producă mai multe stricăciuni decât orice bombă

Rechinii Bărăganului

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Investigații

15

Bambilici de Bărăgan cu deciziile Curții de Conturi N

ea Nicu Văcăroiu, de când s-a lăsat de coniac-canoe și s-a apucat de controale la Curtea de Conturi, face treabă. Dar o face degeaba, căci organele locale controlate joacă bambilici cu deciziile lui. Pentru exemplificare, vom alege două cazuri din regiunea Ialomița, o regiune cu specific deosebit în care corupția este atât de mare că până și șeful DNA a fost arestat, condamnat și băgat la bulău. Și acolo unde până și anticorupția este coruptă, căile Domnului sunt nebănuite!

Primăria Slobozia – un milion de coco trimiși în aut!

Prin statutul aprobat în mai 2011, Federația Română de Fotbal a impus cluburilor sportive organizate ca entități de drept public să se reorganizeze în asociații de drept privat până la data de 01.07.2012. Interdicția viza expres finanțarea activității sportive de performanță din bani publici, afacere la modă printre primarii PSD care transformaseră fotbalul în agent electoral. Pentru a se conforma formal condițiilor impuse de FRF, Consiliul Local Slobozia a adoptat HCL 79/31.05.2012 prin care Municipiul Slobozia devine membru cu drepturi depline în cadrul Asociației FC Unirea 04 Slobozia, stabilinduse că, prin hotărâre, Consiliul Local va aproba sumele cu care Municipiul Slobozia va participa la finanțarea echipei de fotbal. În baza acestei hotărâri Consiliul Local a finanțat AFC Unirea 04 Slobozia cu suma de 5.713.000 lei. Adică ceva mai mult de 1 milion de euro!

Ponderea acestei finanțări în bugetul AFC Unirea a variat între 85,93% și 94,02%, ceea ce indică faptul că bugetul orașului a fost singura sursă de finanțare.

Potrivit Camerei de Conturi Ialomița, banii au fost alocați fără ca între cele două părți să existe un contract care să stipuleze CE PROGRAME ale

AFC se finanțează. Transferul fondurilor publice trebuia făcut pe baza unui contract sau acord de asociere, document care nu există. Transferul s-a făcut pe baza solicitărilor făcute de AFC Unirea, solicitări care (cele din 2012 și 2013) nu cuprind referiri la volumul activităților, parametrilor sportivi. Doar în 2014 cererea de finanțare cuprinde oarecare referiri la parametrii sportivi și obiective, o parte dintre activitățile pentru care se solicita finanțare nefiind finanțabile din fonduri publice. În lipsa unui contract de finanțare, clubul sportiv a putut cheltui banii alocați după nevoi și nu după lege.

Raportul Camerei de Conturi constată că sumele alocate au fost folosite nelegal. Plata unor drepturi salariale a înghițit 650.000 de lei, plafoanele pentru venituri salariale în sistemul bugetar fiind cu mult depășite.

Este dat exemplul președintelui clubului, care pentru 4 ore pe zi era plătit cu 5700 de lei și al contabilului asociației, care încasa 2140 de lei pentru 2 ore pe zi! Au fost decontate nelegal cheltuieli de transport în afara acțiunilor sportive în sumă de 96.619 lei, sumă ce include finanțarea călătoriilor dus-întors ale sportivilor și antrenorilor spre localitățile de domiciliu. Salariile fotbaliștilor au fost plătite nelegal din fonduri publice, plafoanele stabilite prin lege fiind depășite de 7-8 ori. Mai exact spus, AFC putea plăti din banii alocați de la buget, conform HG 1447/2007 o indemnizație de până la 80% din indemnizația sportivă de lot național. Valoarea găuroiului creat în perioada 2012-2014 este de 2,9 milioane de lei! Aceeași situație se înregistrează și în cazul primelor plătite jucătorilor pentru meciurile câștigate, plățile nelegale ridicându-se la suma de 580.000 de lei. Camera de Conturi a cerut explicit recuperarea prejudiciului. Adică, socialiștii lui Stoica trebuie să scoată din buzunare 4,2 milioane de lei, bani tocați

nelegal. Cu mușchii umflați pe piept, primarul Stoica Alexandru s-a adresat instanței și a contestat raportul. Mai mult, a dat asigurări microbiștilor că deși echipa a fost retrasă din campionat circul se va întoarce sezonul următor când finanțarea va continua. Ghinion de neșansă, Justiția le-a pus talpă băieților, iar constatările Camerei de Conturi au rămas în picioare. Din păcate sesizare penală ioc, autosesizare ioc (doar v-am spus că în Ialomița până și anticorupția a făcut pușcărie!), prejudiciu recuperat ioc! Așa că nu mai bine mergeau băieții la un coniac mic cu nea Nicu Văcăroiu, că oricum cu controlul n-au făcut nici un drac?

Spitalul Slobozia se dă singur în judecată și pierde Golănia în formă continuată de la Spitalul Slobozia îmbracă forme de nebunie acută. Pe rolul Judecătoriei Slobozia s-au înregistrat sute de dosare în care conducerea Spitalului Județean simulează că ar vrea să pună în aplicare deciziile Camerei de Conturi legate de drepturi salariale acordate ilegal. „Managerii” Violeta Șapira și Vasilică Zamfir zis Juristu’(după funcție) au fost atât de corecți că s-au dat în judecată singuri, imputânduși sume de bani încasate ilegal.

Cretinismul este în floare! Cum

să te dai în judecată singur și să te prezinți la proces atât ca pârât cât și ca păgubit? Ei, uite că se poate! Forțați de constările Camerei de Conturi, managerii spitalului s-au dat singuri în judecată. Pe ei și pe colegii lor care au primit ilegal bani pentru închirierea unor locuințe de serviciu.

Probabil, ziceam și noi ca opinia publică, tembelii care au orchestrat această campanie de procese civile cred că judecătorii „e și ei oameni” și o să le șteargă prin sentințe datoriile stabilite de Camera de Conturi. Că și judecătorii ăștia se pot îmbolnăvi și e bine ca atunci când ajungi la spital să primești o rezervă, ceva, nu? Și în contextul în care te dai în judecată singur, doar nu ești tâmpit să faci recurs, nu? Sau ești? Băi, frate, nici o secundă nu ne-a dat prin cap că această avalanșă de procese are un scop mult mai subtil.

Cititorul nostru Opăritu Constantin, care evident că semnează anonim ne-a trimis un email explicativ: „Atașat găsești un print-screen al dosarului în care Spitalul Județean Slobozia, la îndemnul Camerei de Conturi Ialomița, cu siguranță, a dat-o în judecată pe dr. Șapira Violeta, având ca obiect “pretenții”, asa cum scrie în zecile de dosare deschise anul trecut. Cum să nu depui la dosar o banală hârtie pentru care ai

nevoie de 1 min să o faci și încă unul să o trimiți prin poștă ????

PS.: Uite motivarea privind suspendarea unor zeci de dosare.

Ora estimată: 09:00 Complet: Complet 11 Tip soluție: 155/1 c.pr.civ Soluția pe scurt: „În baza art.242 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, suspendă judecata cauzei faţă de neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, împiedicând astfel desfăşurarea normală a procesului. Cu drept de recurs pe durata suspendării.

Document: Încheiere - Suspendare 12.01.2016“.

Mișto, nu? În traducere liberă, Spitalul Județean a respectat indicațiile Curții de Conturi, a deschis o sută și ceva de procese, dar a „uitat” să pună la dosar documentele. Procesul s-a suspendat și, dacă în perioada de suspendare nu se depun documente, procesul se închide cu o sentință, iar oamenii rămân cu banii. În cazul procesului pe care managerul Șapira și l-a intentat singură treaba este și mai de porc. Doamna n-a depus la dosar documentul din care să rezulte că are calitatea de manager la spital. Caz închis. Hai noroc, nea Nicule, că sesizări penale băieții matale din teren nu știu să facă din motive care ne scapă.

Așa că mai bine să bem un păhărel și să ne veselim nițel.

16

Investigații

Cine a pus groapa-n drum

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

România europeană văzută din „Groapa lui Stoica” Sfântul Groparie și Asociații redactia@academiacatavencu.info

L

a sfârşitul anului 2015 România raporta circa 400 de investiţii cu fonduri europene cu termene de execuţie depăşite, a căror valoare cumulată depăşea 6 miliarde le lei. Încă din luna octombrie a anului trecut, ministrul Fondurilor Europene, Marius Nica, raporta preventiv un grad de absorbţie a acestor fonduri de 65 la sută. Niciun oficial guvernamental (şi nici tehnocraţii care le-au urmat) n-a suflat însă vreo vorbă despre „groapa lui Stoica” de la Slobozia. Nici n-ar fi avut de ce, în condiţiile în care Slobozia este un prăpădit de târg provincial înecat în praful Bărăganului, iar Stoica un apevist de duzină pe care PSD-ul local l-a reşapat în 2012 pentru a ocupa fotoliul de primar al celui mai mare oraş din Ialomiţa. Însă groapa din mijlocul acestui oraş, dragii noştri…

Ei bine, groapa săpată în urmă cu un an în buricul târgului merită să fie scoasă din anonimat. Pentru că primul lucru care frapează la derularea acestei investiţii numite oficial „Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei” este lentoarea cu care a fost realizată. Potrivit unui raport al ADR Sud Muntenia din luna octombrie 2015, instituţia prin care s-a derulat finanţarea acestui proiect, de la aprobarea studiului de fezabilitate şi până la atribuirea contractului de lucrări au trecut mai bine de 4 ani. Iar din primăvara anului 2014, când au debutat efectiv lucrările din centrul oraşului şi până la termenul scadent, decembrie 2015, s-a executat doar 20 la sută din lucrare. Nu vă grăbiţi să ne spuneţi că nu vă mai miră nimic în România!

Pentru că, spre deosebire de celelalte 399 de proiecte despre care vă vorbeam iniţial, „groapa lui Stoica” e căscată de aproape doi ani fix în buricul târgului. Adică nu e un tronson de autostradă care se crapă înainte de a fi inaugurat, nu e un teren de fotbal în pantă pe un islaz comunal, nu e o şcoală într-un sat fără copii… Nu! E un şantier deschis în plin centrul capitalei judeţului Ialomiţa, lăsat de izbelişte timp un an şi 10 luni de edilii locali, cu sprijinul nemijlocit al consilierilor PSD şi PNL majoritari în Consiliul Local.

Istoria amatorismului edilitar la Slobozia Ca să fim sinceri până la capăt şi să nu fim acuzaţi de manipularea opiniei publice naţionale, vom spune din capul

locului că ideea de Reabilitare funcţională a Pieţei Revoluţiei Slobozia nu i-a aparţinut actualului edil pe care Revoluţia l-a prins locotenent la Gărzile Patriotice.

E şi normal pe undeva, apeviştii nu au idei, ei doar execută ordine. Iar primarul Alexandru a executat ordinele partidului care guvernează Ialomiţa de 26 de ani, preluînd un proiect moşit de la administraţia precedentă aparţinînd aceluiaşi partid. PSD, evident! Ideea a fost lansată în spaţiul public în 2008 de către primarul de atunci al oraşului, Gabi Ionaşcu, şi a căpătat consistenţă în anul 2009. Astfel, la data de 30 martie 2009, Consiliul Local al municipiului Slobozia aproba prin Hotărârea nr. 55 Studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie „Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei”, cât şi depunerea Cererii de finanţare. (...) La data de 31 martie 2009, Primăria Slobozia a depus la ADR Sud Muntenia Planul Integrat de dezvoltare Urbană. (...) În data de 29 iunie 2010, ADR Sud Muntenia înştiinţează punctajul obţinut de fiecare cerere de finanţare şi de faptul că Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a fost acceptat pentru următoarea etapă a procesului de evaluare şi selecţie. (...) În data de 7 iunie 2012 a fost semnat contractul de finanţare nr. 3179 pentru proiectul „Utilităţi Platformă Industrială IMM-Slobozia“, iar la data de 15 iunie 2012 a fost semnat contractul nr. 3219 pentru obiectivul de investiţie „Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei“. Asupra primului vom reveni mai tîrziu, pentru că tabloul acestui eşec administrativ n-ar fi complet fără el. Acum vă rugăm însă să vă concentraţi asupra „gropii lui Stoica”.

Parcare subterană de 51 de milioane!

Lei! Lucrările de realizare a acestui obiectiv au demarat în luna aprilie a anului 2014.

Valoarea investiţiei se ridica atunci la 51 milioane de lei, bani asiguraţi din fonduri europene, sprijin guvernamental şi bani publici locali. Pentru curioşi, valoarea fondurilor publice cheltuite se ridică la 14,6 milioane de lei. Restul de vreo 37 sunt bani europeni. Cîştigătorul licitaţiei de la Slobozia a fost un consorţiu de firme format din Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti SA, SC Compania Romprest Service SA, SC Tiab SA şi SC Octagon Contracting Engineering SA. Prima dintre aceste firme se afla în insolvenţă anterior adjudecării contractului. Parcarea subterană din Piaţa Revoluţiei din Slo-

bozia ar fi urmat să aibă două intrări şi, ţineţi-vă bine de scaune, doar 98 de locuri de parcare! Altfel spus, un milion de lei pentru două locuri de parcare. Dar să nu fim măgari şi să spunem că, pe lîngă parcarea subterană investiţia mai presupune realizarea unei agora greceşti, precum şi lărgirea arterelor de circulaţie existente şi remodelarea peisagistică a Pieţei Revoluţiei. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, autorităţile locale au tăiat stejarii seculari din zonă, determinând organizarea de proteste spontane din partea populaţiei.

La aproape un an de la demararea lucrărilor, în martie 2015, au apărut şi primele probleme reale. Surse oficiale din cadrul administraţiei locale confirmau la acel moment faptul că adâncimea de 6,3 metri prevăzută în proiect nu poate fi atinsă din cauză că pânza freatică este situată mai sus. În aprilie 2015, la «groapa lui Stoica» izbucnește un nou scandal. În urma unui control al Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa, firma Unisat Energy

Bucureşti, firmă care a preluat lucrările în baza unui contract de subantrepriză, este acuzată că foloseşte angajaţi „la negru”.

Rezervaţie naturală pe bani europeni În vara anului 2015 pe şantierul din faţa Primăriei Slobozia s-a lucrat atât de puţin încât presa locală relata, cu umor involuntar, că „groapa lui Stoica” s-a transformat în rezervaţie naturală. Iată un pasaj revelator. „De o săptămână, «Groapa lui Stoica» nu mai e păzită. În locul paznicilor au apărut nişte proiectoare care alungă noaptea întunericul de pe fundul gropii. Însă noi nu ne-am aventurat noaptea în groapă. Am făcut-o într-o zi de joi, după program, la puţină vreme după ce excavatorul a dispărut. Ca să cobori, trebuie să fii atent. Pământul e uscat şi sfărâmicios, nu degeaba au bătut constructorii platbandă de-a lungul şi de-a latul gropii. Pe marginea dinspre Prefectură scaieţii sunt de un stat de om. A plouat şi au crescut ca din

Cine a pus groapa-n drum

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Investigații

17

Nea Stoica, locotenent la Gărzi - simplu soldat în administrație

apă. Pe peretele dinspre sediul Sindicatelor au crescut petunii. Ca să ajungă la ele, vreun angajat sensibil la frumos, a instalat o scară. Selfie-ul e pe Facebook! Pe fundul gropii e o baltă. O pompă uriaşă drenează permanent apa. Autorităţile confirmă că o fac pe banii noştri. Oricum, e inutil! Balta are mormoloci şi broaşte. Pe marginea bălţii creşte un stuf pitic. Sau poate sunt doar buruieni. Când şi când, bălţii îi dau târcoale pescăruşii. S-au aciuat şi alte păsări prin crăpăturile malului, dar nu le ştim felul. Pereţii surpaţi dinspre bulevard au fost stabilizaţi. Au ajutat şi buruienile.

Troscot, ştir, mohor, ciulini... Rădăcinile lor ţin acum pământul legat! Când plouă, cimentul pare să prindă şi el viaţă. Apa face miracole!” (ziarul Independent, iulie 2015). Începutul sfârşitului la Slobozia Lăsând gluma la o parte, putem afirma cu certitudine că administraţia locală a ştiut că va rata investiţia încă din luna mai a anului 2015. Într-o primă instanţă, pentru a se deroba de responsabilităţi, Primăria Slobozia a acuzat într-o corespondenţă purtată cu ACM 4 Bucureşti „lipsa de responsabilitate şi seriozitate” în executarea lucrărilor şi a afirmat că muncitorii ACM 4 „se plimbă bezmetici” prin şantier. În replică la aceste acuzaţii, administratorul special al societăţii (aflată la acest moment în insolvenţă!) a precizat că ritmul lucrărilor „nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, s-a mărit”. Aceeași corespondenţă purtată de către ACM 4 cu administraţia locală scoate la iveală o problemă uitată, respectiv conflictul dintre Elena Neagu, preşedintele UJSL Ialomiţa şi administraţia locală. În opinia antreprenorului, vina pentru întârzieri aparţine Primăriei Slobozia, în condiţiile în care aceasta ignoră faptul că „nu ne-aţi predat nici până în prezent amplasamentul liber de orice sarcini, precum şi prin faptul că nu aţi achitat la scadenţă facturile restante”, susţine administratorul special al societăţii, Sorin Lungu. Mai mult decât atât, afirmă acesta, „Primăria Slobozia avea obligaţia de a ne pune la dispoziţie întreaga documentaţie necesară pentru executarea lucrărilor contractate, printre care se numără şi proiectul lucră-

rilor care urmează să fie executate”. Altfel spus, ACM 4 respinge toate acuzaţiile privitoare la întârzieri formulate de Primărie şi avertizează că litigiul cu Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere Ialomiţa şi neplata facturilor restante vor determina blocarea lucrărilor. Conştient de mult timp de această situaţie, primarul Alexandru Stoica a declarat public în aceeaşi perioadă că este epuizat „fizic şi psihic” şi că nu mai are soluţii pentru urgentarea lucrărilor.

Elena, „nebuna de la Sindicate” Ce spuneţi? Că nu mai înţelegeţi nimic?

Sarcini? Amplasament? Nu ştiţi cine e Elena Neagu? Şi, poate, vă întrebaţi cum e posibil ca o femeie să fie vinovată de eşecul unei investiţii de 51 de milioane de lei?

Vă lămurim cu plăcere. Ei, bine, pentru a împuşca această finanţare europeană, primarul Alexandu Stoica & Compania, recte consilierii locali ai Sloboziei, au încălcat legea. Concret, ei au „rechiziţionat” în 2011 de la Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Ialomița 1476 de mp (aflați în administrarea acestei structuri asociative) trecându-i în „domeniul public al Sloboziei”. Iritată de acest abuz, preşedintele UJSLI, Elena Neagu, a depus o plângere penală, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia cu numărul 3448/P/2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, faptă pedepsită de art. 297 Cod Penal. „Acest teren nu este al meu, că nu a venit Elena Neagu cu terenul ei de-acasă... Îl am în administrare și îl voi preda următorului președinte!”, şi-a susţinut la momentul respectiv Elena Neagu cauza. În replică, primarul Alexandru Stoica a făcut-o „nebună” şi a declarat-o inamicul public nr.

1 al oraşului. Cei doi se judecă şi la acest moment într-un proces civil, intentat de Elena Neagu pentru calomnie. „Abuzul în serviciu” a fost rezolvat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care într-un document remis în 25 februarie 2015 a susţinut că „nu se constată existența unui drept de proprietate (...) În concluzie, rezultă fără dubiu că, potrivit Constituției României în vigoare la acea dată, imobilul se afla în domeniul

public al Statului, fiind, printre altele, inalienabil. Pe cale de consecință, el nu putea face obiectul unui transfer de proprietate”. Alexandru Stoica ar fi putut salva însă cele 4 luni în care acest litigiu a blocat derularea execuţiei lucrărilor încheind un contract de cedare a dreptului de folosință cu UJSLI. Nu a făcut-o!

Groapa se mută în bugetul public Cu o lună înainte de sfârşitul anului 2015, pe 7 decembrie, Alexandru Stoica & Compania recunosc public că soarta investiţiei e pecetluită şi arvunesc jumătate din bugetul de venituri al Sloboziei din 2016 pentru finalizarea acestei investiţii.

Astfel, consilierii locali ai municipiului Slobozia au fost convocați „de îndată” pentru a aproba un proiect de hotărâre prin care se introduce pe lista de investiții pentru anul 2016 obiectivul „Reabilitare funcțională a Pieței Revoluției-Slobozia”.

Hotărârea a fost aprobată cu o unanimitate de 11 voturi de către consilierii PSD prezenți în sală. Singurii care s-au opus proiectului au fost 3 consilieri ai Opoziției, Mădălin Teculescu, Gabriel Ioniță și Andreea Conescu. Restul consilierilor Opoziției nu au participat la lucrările ședinței. Potrivit declarațiilor oficialilor locali prezenți la ședință, aprobarea investiției din fonduri publice locale și decalarea termenului de execuție pînă la 30 iunie 2016 nu reprezintă o garanție a finalizării lucrărilor: „Faptul că veți aproba azi acest proiect nu reprezintă o garanție că el va fi finalizat la termen sau că fondurile cheltuite până acum din bani europeni nu vor fi returnați.

Aceasta este soluția identificată acum. La momentul respectiv, probabil, vom găsi o altă soluție”, a precizat public Eugenia Hamza, șefa Serviciului Investiții din cadrul Primăriei. Valoarea aprobată de către consilierii locali ai PSD în cadrul ședinței din luna decembrie 2015 se ridică la 27,4 milioane de lei, bani care reprezintă doar „o estimare a sumelor necesare finalizării proiectului”. Decodate, cuvintele oficialului Primăriei transmit că investiţia nu va fi finalizată nici în vara anului 2016 şi că, pe lângă banii europeni cheltuiţi, slobo-

zenii vor plăti şi banii pentru finalizarea investiţiei. Adică dublu!

La oraşul cu edil sărac (cu duhul), nici banii nu trag Povestea noastră se apropie de sfârşit.

Dacă aţi avut răbdarea să o urmăriţi, vă mulţumim şi vă asigurăm că ea se repetă, cu variaţiunile de rigoare, la fiecare dintre cele 400 de proiecte restante din România.

Insistăm însă să susţinem că, aşa cum încă se întâmplă la Slobozia, nu e nicăieri. În urmă că vreo două săptămîni, primarul Sloboziei a anunţat public că va împrumuta bani de la Trezorerie pentru finalizarea gropii. Potrivit declaraţiilor sale, valoarea împrumutului va fi mai mică,iar dobânda şi mai și, că de, banul e de la Stat! Numai că împrumutul trebuie aprobat cu votul a două treimi dintre consilierii locali, aşa cere legea. Iar în an electoral, consilierii Opoziţiei sunt şi ei precauţi. Chiar dacă decizia de a împrumuta bani va fi aprobată în plenul Consiliului, la Slobozia mai există o problemă. V-am pomenit la începutul acestui articol de un prim contract semnat la 7 iunie 2012 pentru proiectul „Utilităţi Platformă Industrială IMM-Slobozia“. Ei bine, această investiţie impusă de Uniunea Europeană ca taxă de lux pentru „groapa lui Stoica” zace inutil la o margine de Slobozie şi nu produce de un an şi jumătate, de cînd a fost inaugurat, nicio leţcaie. Iar de indicatorii de performanţă nici nu mai merită să pomenim. Ba, poate că ar trebui, pentru că la sfârşitul lui 2018, termenul final de monitorizare a acestei investiţii, dacă acești indicatori nu sunt îndepliniţi, Slobozia trebuie să dea înapoi 17, 5 milioane de lei. E drept, nu toţi sunt de la Uniunea Europeană. După cum nu toţi banii din „groapa lui Stoica” sunt fonduri europene. Dar la un calcul grosier tot ies vreo 50 de milioane de lei, plus împrumutul de 20 de milioane pe 20 de ani de la Trezorerie care se va moşi în lunile ce urmează... Totul pentru o investiţie despre care directorul ADR Sud Muntenia, Liviu Muşat, a declarat în luna ianuarie 2016 următoarele: „S-a realizat un proiect care nu reprezintă o necesitate, care nu are o utilitate publică!”

Mișto ofertă am prins! Am plătit un allinclusive în Crimeea și-am mai primit și un sezon pe litoralul românesc la doar 10 euro pe noapte. Iar ca bonus un voucher pentru un sejur off-road cu tancul prin restul Europei, pe care pot să-l folosesc când vreau eu.

Pentru că se simte ca acasă peste tot în Europa, unde lumea îl primește cu brațele deschise și, după caz, ridicate, turistul Putin promite să cutreiere în acest an tot litoralul României, cu condiția să-l țină gazul

20

Monden M UZ E OB ZE TU

Accesându-i poetului „goeteri” fotografia postată online, am fost convinşi că privim un vasluian după o vadră de molan.

Citind cu atenţie, dânsul se declară montrealian din 1982.

Nu ne îndoim de locaţie, că nu suntem Google să verificăm poziţia. În plus, or fi şi prin Montreal destui vasluieni care să ne reprezinte cu cinste.

Aşa face şi “goeteri” scriind (româneşte) poezii apreciate de un admirator drept complexe.

Am citit şi noi una bucată lirică goeteriană şi ne declarăm de acord cu fanul internaut: “goeteri” scrie doar pentru minţile complexe, vasluiene sau nu. Deoarece Vasluiul este al doilea pol (după Teleorman) electoral din România, “goeteri” ne explică tuturor, complex, ce este Votul: … e „anal”, „fă”, „bietă”… o manieră a unora, (atenţie, limbaj poetic complex! n.red.) / necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura, / cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie, / necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie, / neștiind nici care-i chestiunea arzătoare, / ce-i aia logică… uitând strecurătoare / de-a cerne ce-i gunoi, ori mare, prea vizibil, / vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, ”aplauzibil”... ei, necomplecşilor, v-aţi lămurit deja sau îl lăsăm pe „goeteri” să continue? Hai să vă dăm o mână de ajutor, de-aia ne pricepem noi la toate, inclusiv lirismul complex: că votul e în primul rând „anal”, nu trebuie să v-o spună „goeteri”.

Nu doar în Vaslui se votează cu curul şi se suportă tot cu curul consecinţele. E o treabă perenă românească, încă de pe la Mioriţa încoace. Cum zice poetul, românul îşi bagă votul în necunoscuţi aroganţi, doar-doar i-o ieşi din urnă un Şef aplauzibil. Ce îi iese de acolo ştiţi singuri, mergem mai departe: ...că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă, / măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă, / lungind prostește timp de-a fi pe mâna / la nevăzuți, cum parte are și Luna, / ce tot în noapte stă… și-așa vor fi și ei, / meritând ”degetul” ce-au lins; mișei, ehei, / actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare, / fără habar… Vot de „alfa”, biet iz are, / că mintea, cartea, ne sunt un blestem… / … și-n fond, votanți, popor… oare noi câți suntem?”???… / … văleu, măcar s-or deștepta… barem?!?

Barem am respectat punctuaţia autorului, din respect pentru un vasluian-montrealian-goeterian care ştie despre ce vorbeşte.

Finalul este antologic, deoarece pune întrebarea pe care românii nevasluieni şi neteleormăneni şi-o pun şi ei mereu: măcar s-or deştepta... barem?!?

Decât la alegerile din 2016 şi tot ar fi bine, goeterienilor şi dragnienilor!

Cherchez la infam

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

GALAXIA TUTENBERG

Paturile-s ale noastre toate, le vom părăsi vreodată?

Roxana Ciugulescu

redactia@academiacatavencu.info

n Presa românească se dovedeşte pe fază în orice situaţie şi ne ajută în contactul cu Realitatea: “Ce a făcut Dana Săvuică după anunţul divorţului”. Doamna Săvuică nu mai este demult la vremea “pictorialelor incendiare”, dar am considerat că o femeie liberă ca ea (după 25 de ani maritali) merită măcar un Click! din partea noastră: dezamăgire cruntă! Dana, ca orice femeie despovărată care arată (încă) aşa cum arată ea, nu s-a repezit la primul fotograf întâlnit, să ne delecteze cu poziţii-milf. Ci, mult mai spectaculos şi neaşteptat, s-a dus la un salon (de SPA, bănuim), de unde ne-a postat pe Facebook fotografii deloc incendiare, la uniformă deprimant de completă. Bine măcar că alături i-a stat căţeluşul ei teribil de simpatic şi nu ne-am căinat pentru click-ul consumat. Avem speranţe că după şedinţele din saloane Dana va reveni la o formă care să încânte nişte irinei nedotaţi ca noi, cu salariile plătite atunci când se mărită şi divorţează Dana.

Suntem în continuare mândri de succesele internaţionale şi interconfesionale ale “bunăciunilor” noastre. Una dintre ele, “Regină a sexului” prin Dorobanţi şi cercetată îndeaproape în dosarul “Prostituţie în showbiz”, a dat cu bomba ei sexy întrun bogat om de afaceri turc, fost comba-

tant în Legiunea Străină. Turcul cică este îndrăgostit narghilea de petarda valahă şi blondă, căruia i-ar fi dezamorsat înclinaţiile spre portofelele potentaţilor, prezentând-o părinţilor săi şi nedespărţindu-se de talentele ei explozive. Mai mult, fostul legionar, călit în bătălii mult mai periculoase, nu este interesat de trecutul status al partenerei, amorezându-se necondiţionat şi fără pretenţii islamiste de castitate. Un sincer bravo fetelor noastre, întotdeauna au ştiut să îmbunătăţească giugiuc relaţiile româno-turce, încă de pe vremea când, contrar a ce ne arăta Nemuritorul Sergiu în filmele istorice, nu plecau la Stambul luate cu tributul, ci depăşind cu mult prin ofertă cererile sultanilor morţi după românce focoase.

Dacă nu i-au păcălit pe unii Realităţile cu Dana, sigur le-au tras-o Libertăţile cu Roxana: “Sunt foarte bună în pat”, a dezvăluit Roxana Ciuhulescu şi este omeneşte normal să citeşti cu ochii tăi care ar fi patul ăla atât de bun încât să-i permită Ciuhuleascăi realizări extraordinare. Odată atras în capcană, ieşi mai ciufulit decât partenerii de pat ai Roxanei deoarece afli că vedeta Pro TV vorbea de performanţele ei solitare într-ale somnului în pat.

“Pot dormi zile întregi!” ne-a mărturisit Roxana, numai bine ca să ni se fleşcăie nouă banana. Noi, dacă am fi legiuitori, am scoate astfel de procedee jurnalistice

în afara legalităţii, cu biciuirea autorilor în piaţa publică pentru atentat la spiritualitatea populară. Păi băi, nechemaţilor, vouă cum v-ar plăcea să vă invite Cruduţa la o cafea şi înăuntru să daţi de Neculaie jucând popa-prostu cu Gureşoaie? Marş la cărat cartofi în gară, să faceţi şi voi în viaţă o muncă cinstită!

Bula cocalarului din subsolul ziarului l „Acum Andreea nu mai are probleme cu spatele, poate acesta este motivul pentru care s-a căsătorit cu mine” (Tuncay Ozturk, soț de zână) După ce trubadurul ăla agresiv de Bănică i-a rupt cocoașa, agresând-o la patru coaste, cum s-ar zice, era firesc ca Zâna Bună a Surprizelor, Andreea Marin, să se plândă de dureri de spate. Dar, cum orice naș își are nașul, și fiecare zînă își are zânul ei. În cazul de față un turcaleț cu mulți ani mai tinerel, care i-a făcut așa de bine masaj (pe) la spate Zânei încât aceasta l-a și luat de bărbat. Acum, turcul, modest, dezminte părerile gurii lumii, care zicea că Marinica l-ar fi adunat de prin Stanbul fiindcă era tinerel și frumușel, afir-

mând, mai în glumă, mai în serios, că motivul pentru care s-a căsătorit cu el e că face masaje bune la spate. Tuncay, băiete, te-ai făcut pe viață: la cât ești de grozav în masat doamne, nu te mai lasă Andreea Marin din mână până la pensie și dincolo de ea. Că doar și zânele fac artrită, nu-i așa? l „2015 a fost un an bun pentru mine. Am muncit mult şi mi-am dorit să-mi schimb maşina. Am vândut-o pe cea veche, am pus o diferenţă şi acum am maşina dorită” (Gina Pistol, iubită) Când spunem ”iubită” nu ne referim la faptul că e o scumpă, și la propriu, și la figurat, ci ne referim la meseria de bază a Ginuței, aceea de prietenă de diverși juni sau mai puțini juni. Domnișoara

Pistol vrea și ea, ca orice tânără, să se mărite, dar până acum n-a avut noroc, și de-aia a schimbat domnii mai ceva ca pe sutiene, având grijă să nu aleagă și din ăia la care, vorba melopeei tradiționale, ”nu mai ia pistolul foc”. Cea mai recentă achiziție este Cocoșel Jr, băiatul celebrului om cinstit Dorin Cocoș, care, zic gurile rele, ar fi ajutat-o să-și cumpere o mașină de multe zeci de mii de coco – ceea ce e perfect just, având în vedere că și Ginuța a muncit mult, cum singură recunoaște. Acum, Gina speră să-i pună Alinuș pirostriile, desigur, dacă n-o să-i pună lui mai întâi DNA-ul niște brățări pe mânuțe. l ”Luna viitoare lansez o piesă de dragoste la care voi

face și videoclip, așa că am cam neglijat școala. Fac meditații la engleză și pentru dicție, dar nu am ajuns nici la ele. Muzica e singurul motiv pentru care am absentat” (Betty Salam, fata lu tata) Fiică a celebrului cantautor pe sistem Florin Salam, Betty vrea să urmeze și ea o carieră în domeniul manelisto-simfonic și de aceea a cam tras chiulul de la școală, dar și de la orele de engleză, așa că nu vă așteptați să o auziți prea curând zicând în engleză ”Să moară dușmanii, că io mă distrez și arunc cu banii”.

Fată, urmează-ți visul și lasă naibii învățatul: cu școală poți să te faci doctoriță, ingineră, profesoară, pe când cu muzică poți să ajungi ce vrei tu!

mass mediocria

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

BLOGUIM, FEISBUCIM ȘI NE VESELIM

Mâța blondă zgârie rău n Aflată sub control judiciar, ceea ce înseamnă că poate folosi foehnul la orice hotel din Caraibe și poate face pipi la oricare veceu de marmură cu capac de aur încrustat cu diamante din Dubai, Elena Udrea rămâne la fel de deschisă (comunicativ) față de fanii ei de pe Facebook. Fani cărora le povestește cam tot ce face. Printre altele, ea le-a destăinuit ce i-a făcut o pisicuță adoptată recent – păi ce să facă, săraca, dacă a rămas fără niciun Cocoșel, să facă borci ca Pelinel, mai bine adoptă o pisică! Mâța, foarte răsfățată, a făcut ce-a făcut și i-a aplicat Elenei o ditamai zgârietura la mână, prilej pentru politiciană să concluzioneze: „Până și pisicuța a zgâriat mâna care o hrănește”.

Corect, măi Nuți, când ești damă bună le dai la toți șpăgi, comisioane, fonduri europene, milioane de coco și ei te zgârie pe mână, atunci când nu te mușcă de cur. Dar, spre deosebire de fiarele cu chip de om care au turnat-o pe Udrea la procurori, pisicuța are suflet și, ne asigură Elena, ”sunt sigură că regretă, așa că am iertat-o”. Având în vedere zona unde a fost zgâriată – chiar la încheietura mâinii – înclin să cred că nu pisica a atins-o cu ghearele, ci Nuți a avut și ea o dilemă, ca orice blondă care se respectă: să-și taie venele sau să și le lase lungi?

n Într-o postare pe blogul personal, Adrian Năstase ne spune povestea sabiei lui Alexandru Ioan Cuza, expusă recent la Muzeul Cotroceni.

Micul lăudăros nu pierde prilejul să se laude că, dacă nu era el, sabia lui Cuza ar fi ajuns prin cine știe ce colecție străină de patria noastră sau la vreun colecționar veros – exact ca brățările alea de aur dacice, dacă știți despre ce vorbesc. În cazul sabiei lui Alexandru Ioan Cuza, Năstase susține că și-ar fi trimis personal un emisar la Londra, unde arma era vândută la licitație și, până la urmă, a reușit să o cumpere, alături de alte obiecte de valoare. E de mirare cum de un finuț iubitor de artă, care și-a umplut baia de vangogi și balconul de rembranzi, în vreme ce Gioconda îi surâde, misterios, dintre borcanele de murături din cămară, nu a păstrat el sabia. Dar cred că există o explicație: dacă-și umplea casa de săbii, pumnale și topoare istorice, nu vă dați seama că, atunci când veneau procurorii să-l salte, Năstase și-ar fi luat gâtul cu ele? Pe când așa, cu o lamă Gillette Mach 3 n-a reușit decât să se zgârie puțintel la ceafă...

n Nu știu dacă ați observat, dar Mircea Badea și-a schimbat pe pagina de Facebook intitulată, în mod inteligent, „Mircea Badea chiar el”, poza de profil și fotografia de copertă. La profil a pus o imagine cu actorul Daniel Craig, ăla de-l joacă pe James Bond, iar la copertă o poză cu un lunetist care-și caută ținta.

Asta cu lunetistul o înțelegem, că Mircică se uită zilnic cu binoclul spre Rahova, mai ales când intră Varanul la dușuri și plânge, bietul Vuvuzel, de mila acestuia de i se umple limba de lacrimi. Dar ce să caute James Bond pe post de poză cu Badea? Că doar James Bond e un tip dur, care trage din toate pozițiile, bate bandiții la patru coaste și-i cel mai tare la barosăneală, pe când Mircea Badea la ce e tare? La bătaie, nici vorbă, n-ați văzut ce l-a caftit motoristul ăla?

n Printre zece poze cu pisici și cinci distribuiri de texte din alea cu „Dacă nu trimiți poza asta sfințită la o sută de persoane din listă vei avea ghinion șapte ani și nici naiba n-o să te mai aleagă în Parlament”, senatoarea Cristiana Anghel strecoară, pe pagina ei de Facebook, și o trimitere la un link al Asociației Fumătorilor, cu titlul: „Interzicerea fumatului, triumful unei idei naziste”. Nu știam că stoparea sufocării fumătorilor pasivi cu fum toxic e o idee nazistă, dar doamna senator știe mai bine. Mă mir însă că o femeie așa de cultivată, care știe să trăiască așa de sănătos, numai cu apă, suc, cafea și Antena 3, e și adepta fumatului. Sau poate s-o pregăti doamna pentru o nouă grevă a foamei și a auzit că, dacă fumează ce țigări trebuie, nu mai simte nicio senzație de foame și o săptămână întreagă!

Poate la fugă să fie grozav, așadar stau și mă mir de ce nu și-a pus el la poza de profil o imagine cu Maricica Puică?

Mircea Badea, un fel de James. Mai Bont și un pic mai învinețit.

PUBLICITATE

Media

21

22

pagina de sex

Sexologia salvează România

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Sexual advisory Dr. Strangelove redactia@academiacatavencu.info

C

e învăţături mai extragem azi din presa furnizoare de nenumărate reţete ale fericirii? Să ne oprim la textul comunicator al celor “5 poziţii sexuale care le scot din minţi pe femei”. Acestea ar fi, conform ordinii menţionate în articol: “misionarul”, “cu picioarele pe umerii lui” (populara “umeri-craci”, citat exact), “împreunarea pelvisurilor”, “misionarul pe lateral” şi “leagănul îmbrăţişat”.

Autorul (autoarea) pare cineva aflat la vârsta “zvârcolirilor de plăcere”, pe care este foarte posibil să le fi avut şi în timpul redactării. Noi, ca persoane mature şi cu experienţe edificatoare în domeniu, avem un punct de vedere

diferit, aşa că ne permitem să refacem clasamentul, să vadă şi publicaţia respectivă că nu stă concurenţa ca vaca în fân. Topul nostru ar fi următorul: 1. Intromisionarul. Poziţie clasică, executată nu neapărat în doi, dar care necesită în mod obligatoriu utilizarea unui obiect sexual provocator de acuplări sublime: cardul bancar.

Acesta trebuie să aparţină părţii masculine a cuplului, dar e musai a fi manevrat doar de parteneră şi introdus repetat în locaşul dornic de penetrare. Doamnele trebuie să fie foarte atente la potenţa celui ales, condiţie sine qua non în finalizarea acţiunilor cu orgasme abundente şi oricând gata de a fi repetate, fără pauze lungi şi dezamăgitoare. Intromisionarea devine ideală atunci când se execută

zilnic, fără măcar cele 3-4 zile de pauză prevăzute de Mama Natură în calendarul altor misiuni intro.

2. Cu papucii pe capul lui. Este poziţia principală la care femeile din toată lumea asta visează cu mult înaintea începerii vieţii sexuale, transmisă pe lanţul trofic fără greşeli de codare sau deviaţii genetice.

Orice evă îşi doreşte adamul, aşa cum popular se spune, “sub papuc”, făcând deci parte din clasa poziţiilor dominatoare. Se realizează cu sau fără acordul sexului tare, fiind permise jocurile erotice care să-i dea acestuia senzaţia iluzorie că papucul lipseşte din contractul lui sexual şi habitual. Nu se cer exersări prealabile pregătitoare deoarece, aşa cum am menţionat anterior, reprezintă un dar feminin natural şi intrinsec.

3. Despreunarea pelvisurilor. Se execută atunci când poziţia intromisionarului nu se mai dovedeşte deloc satisfăcătoare şi fără perspective de redresare a situaţiei. Pentru început se apelează la invocarea clasicelor dureri de cap, acestea urmând a fi alinate în timp cu înlocuirea nevolnicului şi a fostului său instrument sexual cu variante updatate şi masiv îmbunătăţite. Preferabil ca noul furnizor al intromisionărilor să fie superdotat, cu mai multe instrumente excelent alimentate la orice oră din zi şi din noapte, nu doar în zilele de salariu accesibile intromisionarului de tristă şi dezamăgitoare amintire.

4. Intromisionarul pe lateral.

Este o variaţie a poziţiei principale, necesitând existenţa unui al treilea participant la traficul iniţial în cuplu. Poate fi considerat sex în trei, dar în combinaţii de doi, cu partenera pe post de factor comun.

Aceasta îşi va dubla astfel deliciile ridicătoare la cer, că unde-i unul, nu-i putere, unde-s două carduri, e maximă plăcere! Este recomandabil ca membrii duoului procurator de climaxuri să nu se cunoască între ei, pentru a nu lăsa unul pe celălalt greutatea preludiului şi epuizarea de la postludiu.

5. Leagănul neîmbrăţişat.

Metodă ajunsă la un grad de practicare atât de îngrijorător, încât natalitatea a ajuns o problemă de securitate naţională, nu doar în arealul sexual românesc. Este o variantă unificatoare a tuturor poziţiilor sexuale practicate cu prea mult accent pe latura orgasmică şi fără finalizări în maternităţile patriei. Actualmente, liderii libidoului european încearcă s-o rezolve prin intromisiuni extracontinentale în masă, vizând finalizarea unui Babel genetic, social şi cultural pe care Domnul l-a mai sancţionat o dată în istorie, prin trăsnire şi demolare. Dar, când avem atâtea reviste care ne învaţă zilnic Kamasutra la liber şi fără obligaţii, cine să mai aibă chef de chestia aia cu „parental advisory”?

Vax Populi

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Social

23

Unirea cu Moldova, între De-a valma, pragmatism și cai verzi pe pereți dar să știm și noi Nevroze și ciroze

Alexandru Ioan Scuza

redactia@academiacatavencu.info

A

Paul Gabor paul.gabor@academiacatavencu.info

Generalizările fac pielea de găină și se încrețește neuronul, prietene. Băgatul de-a valma în categoria proștilor sadea, în cea a leneșilor și borfașilor, ne determină să facem alpinism pe pereții din baie. Să nu cumva să-i spui românului că e hoț, el e doar descurcăreț, face piruete chiar nespălat pe dinți și rezolvă problemele dintro pocnitură de metacarp.

Nu-i arunca în față că-i golan, e doar un șmecher uns cu mirul din cartier. E o dramă să-i spui că-i analfabet socio-politic. Nu, nare cum! E imposibil, omul nostru e-n plină dezvoltare și cunoaștere a libertăților cetățenești. Transpiră zilnic să dialogheze pe când tu, un neica-nimeni, ești doar un nătărău pizmaș ce-i vrea moartea, ești băgăciosul ce-i încețoșează raționamentul și-i taie elanul cu brișca. Când ni se-aruncă-n față epitete, parcă ni se sparg molarii cu patinele de gheață. E nașpa, ar zice poetul. Dar stai calm, nu ești condamnat la malaxor, nu vrea nimeni să-ți amestece umorile cu ale celorlalți. Scribul se mai joacă și trage de stilisti-

că cu dinții, nu te teme.

Adu-ți aminte, nărăvașule, că franțuzoaicele-s bune la pat, că scoțienii sunt zgârciți și toate unguroaicele sunt curve. Mai știi că italienii halesc broaște și spaniolii se luptă cu tauri în fiecare zi, englezii sunt perfizi și rușii se-mbată toți ca porcii, nemții fac rahat din orice piuliță și chinezii sunt maeștri de kung-fu?

Am uitat de impresionantul falus al africanilor ce sparg nucile de cocos dintr-o lovitură și de pasărea ”colibri” a femeilor din Asia. Nu-i așa că discursul ăsta infantil ne încântă porii și suntem mândri că ne-am născut pe plaiul verde carpatin, că doar noi ne batem cu urșii parte-n parte și smulgem colții lupilor pentru a ne face șiraguri de mărgele? Aș zice că da. Dar nu contează, noi vom țipa ca din gură de șarpe în fața oricărui atac mârșav la fibra sfintei individualități. Ne vom acri de ură ori de câte ori ne vor smotoci gurile proaste pentru a ne amesteca genele pure de român. Ura și la gară, hai cu nașu’!

șa-mi vine câteodată să ies din vis cu brațele încărcate de fantezii, l-aș reînvia până și pe Dromihete cu getodacii lui pentru a ne conduce spre izbândă.

Aș intra senin și plin de coșuri sub comanda diadohilor lui Alexandru Macedon, m-aș face una cu sciții și pământul și cred c-aș fi capabil să-i dau până și mustața lui Stalin cu unsoare de gâscă, doar-doar ne-om uni cu Moldova.

Chiar în acest moment vreau înlănțuire cu moldovencele, vreau pământ și apă de la Prut să plutesc ca David Blaine peste podurile de flori întinse către Chișinău. Zâmbesc amar la gândul că dorim unirea cu orice preț, fără să cerem o foaie de hârtie care să cuprindă calcule economice, statistici, proiecții și posibilități economice pentru următorii, să zicem, 20 de ani. Dorim orbește încă o brazdă de pământ. Să fim mai ”dodoloți” ca niciodată. Trăim cu nostalgiile bătăliilor lui Ștefan cel Mare, facem hore în care se prind anual aceleași figuri sinistre ce îngheață împreună, ca mai apoi să se aghezmuiască cu vodcă și Grasă de Cotnari prin odăile primăriilor.

O importantă majoritate a populației românești trăiește și lăcrimează aproape isteric de fiecare dată când se amintește de posibila unire cu Moldova de peste Prut. Să ne unim cu cine? Și de ce? Lăsând deoparte motivațiile sentimental-istorice, ce motive pragmatice am avea pentru a ne dori această decizie? Ei vor? Ce procent al populației este de acord cu unirea cu România, clasa politică de la Chișinău e pregătită să lase frâiele celei de la București? Mafiile de dincolo își vor înceta ca prin farmec activitățile sprijinite mai mult sau mai puțin vizibil de Moscova, partidele vor finaliza furtul și se vor concentra asupra bunăstării oamenilor de rând? Cât despre populația moldovenească, mi-aș dori să știu dacă peste noapte va deveni iubitoare de români și România. Pentru că mi-e foarte greu să cred acest lucru, ținând cont de faptul că imensa majoritate vorbește, simte și gândește în rusește. Nu știu nici dacă Moscova va renunța vreodată la zona-tampon pe care o are sub deplina sa influență la granița cu UE, Putin nefiind nici pe departe atât de slab de înger pentru a patina cu pixul pe hârtie semnând pentru îmbrățișarea frățească a celor două țări.

Ce produce Moldova, care sunt capitolele la care excelează din punct de vedere economic, cu ce va contribui la bugetul presupusei Românii întregite, ce exportă și ce importă, cunoaștem sumele de care are nevoie măcar pentru a se menține stabilă? Astăzi este o zonă vizibil subdezvoltată din care se fură pe capete, atât rusofilii cât și pro-europenii

Traian Băsescu, un conducător care, după ce-a golit Milcovul dintr-o sorbire, a cam trecut pe Unirea și n-ar refuza să dea iama şi-n vinurile moldoveneşti. își bagă mâinile până-n claviculă în sertarele cu bani, iar noi ne pregătim cu o candoare inexplicabilă să le oferim 150 de milioane de euro. E bine că ne-am rezolvat sărăcia din Moldova noastră, e superb că reușim să scoatem Bărăganul din letargie și Vasluiul din foame, am reușit să aducem Oltenia la nivelul cantoanelor elvețiene și am finalizat cu brio corupția sistemică națională. Iohannis senvârte-n hora lui Flechtenmacher și pare că nu ia nici o clipă în calcul că este participant, la fel ca toți foștii președinți, la o punere în scenă în care nu poate avea decât rol de figurant. Moldova poate fi doar zilele astea un model pentru noi, zeci de mii de oameni au ieșit revoltați în stradă și au măturat pe jos cu clasa politică. Pentru scurt timp însă. Are prioritate fierberea mămăligii. Și mai sunt de scos barabulele de la beci.

Nu-mi rămâne decât să visez în continuare la basculante cu pământ și la noi granițe pentru o țară mare și frumoasă, dar care nu ne va fi de folos. Am trecut printr-o nouă feerie de iarnă, înlănțuiți prin piețe, roșii în obraji de la vânt și vinul fiert și am mai jeluit încă o dată pe umărul de bronz al voievodului. În tot acest timp, gazoductul își face datoria și adevărații stăpâni ai inelelor stau cu mâinile pe robinete, gata oricând să le închidă pentru a ne demonstra că lumea cailor verzi pe pereți a cam trecut. Urmează România, cu coborâre pe partea dreaptă. Atenție la glezne, că peronul e cam strâmt.

24

Proști, dar culți

social

Conu Leonida față cu infracțiunea

Că niște controlori au bruscat, violentat și au atentat la siguranța unui pasager fără bilet de curând nu mai e știre caldă. Că românul nu își știe drepturile, dar le inventează pe loc atunci când are nevoie de ele, nici asta nu mai e știre caldă. Că autoritatea știe să explice ce are voie și ce nu are voie cetățeanul la fel de bine cum ar explica Oreste o cutie de viteze, nu mai e o noutate.

Că autoritatea are nervii subțiri și pumnul erect, este din nou de domeniul normalului.

Dar la toate cele de mai sus reacționăm punctual, odată cu fiecare incident anunțat cu surle, trâmbițe și formulări penibile de către presă. Brusc ni se activează toiagul lui Moise și ne împărțim ca marea Roșie în două și umplem ori omul ori legea de vorbe de duh și de stiueumaibine-uri.

Mă, dar unde erați când se comitea infracțiunea, omorul și scandalul? Știm, în spatele iPhone-ului cu care filmați ca să faceți trafic pe YouTube.

Că așa ne-am obișnuit de la televizor. Stăm ca legătura de păstârnac în raft pe canapea și ne uităm la orice mizerie ni se dă, dar comentăm că nu ne place. Stăm în RATB și vedem zgârcitul care își ia scatoalce peste ochi de la controlor, dar nu ne-am mișca fundul să ajutăm la rezolvarea problemei.

Avem la fel de mult spirit civic precum are un virgin gonoree.

Dacă ar putea să vină cineva să și spună în locul nostru ce ne trece prin cap cu privire la o situație ar fi minunat pentru că ne e lene și să avem un punct de vedere câteodată. Suntem ca o cameră de cămin din regie: știm cu toții că trebuie sa spălăm vasele ca să nu mai pută, dar nimeni nu se ridică de la calculator să o facă.

Nici nu e de mirare că în toate filmele românești mâncăm supă câte 20 de minute și restul de 100 le vorbim în șoaptă (chiar nu putem să facem ceva cu sunetul filmelor românești măcar acum în 2016?) pentru că nu suntem în stare de altceva. Nivelul maxim de acțiune pe care îl întreprindem este să semnăm petiții pe net și apoi să îl strigăm pe Cristi pe Facebook. Pentru că suntem mai speriați de autorități și să nu ne șifonăm treningul din Obor decât ne pasă de oamenii din jur. Și o căprioară paralizată în fața farurilor e mai vie decât vom reuși să fim vreodată.

Măcar de-am tace din gură.

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

LIBERTÉ, EGALITE, NAIVITE

Verifica-mi-ai sursele Jilava Gardner

redactia@academiacatavencu.info

T

otul a început întro zi în care tata m-a sunat să îmi spună că știe cum să o vindece pe mama de diabet. Nu, nu săriți cu aplauzele și nu mă duceți drept la spital să țin o conferință că nu e cazul. Tata, la fel ca nenumărați alți oameni, a găsit pe net un articol de pe ceva site www.vindecamiaicancerul.com unde bineînțeles că usturoiul, pătlăgeaua și un fresh de păpădie cu bălegar de cal te scapă de câte 14 boli și de mama soacră. Norocul meu că tata nu are card și nu poate să cumpere online pastile de cucută sau cine știe ce alte leacuri magice și trebuie să mă sune pe mine să le iau. Și în timp ce fiecare om se descurcă la el acasă cu părinții lui abia mijiți pe net, care sună că au primit moșteniri pe e-mail din Nigeria și că au citit ei că dacă te freci pe sâni cu șmirghel o să găsești

iubirea vieții, problema apare cu blogurile de dezinformare în masă.

Un exemplu a fost momentul Colectiv în care au apărut șase feluri de conspirații în cinzeci de forme diferite pe care lumea care s-a oprit cu lecturile suplimentare la Baltagul le-a crezut și le-a molfăit ca pe pâinea caldă. Și nu reușesc să mă dumiresc unde e de fapt problema. Că suntem mulți tâmpiți sau că ei nu au nici un dram de conștiință când scriu toate mizeriile postate acolo.

Dar tu, cetățeanule, cât o fi de greu să te ducă nuca aia că dacă adresa unui site conține expresia ”știripebune”, ”caplimpede” și alte lucruri evident puse de un om care nu s-a chinuit prea tare să ascundă că e mai fals ca o știre de pe Le Frigaro, nu e pe bune. Mai au puțin și scriu drept în link www.tefraierescboule.ro.

Ce-o fi așa de greu să îți pui o întrebare și să dai un Google.

Că dacă ești pe net și ai ajuns

pe site-urile astea îmi închipui că măcar Google știi ce e.

Intră și scrie acolo subiectul știrii și dă-i cu enter. ”Este adevărat că Horia Brenciu are negi pe fund și îi tratează cu cremă de gălbenele?” sau „Este adevărat că Tesla este român”, ”cine este Marie Cu-

rie și de ce e din Slobozia?”.

Dacă nu e neam de știre pe tema asta în presa (era să spun quality și apoi am râs) generalistă pe care o știi de când lumea, atunci posibil ca Marie Curie să nu fi știut nici măcar unde era România pe hartă.

Studentul, cel mai bun prieten al omului Lizuca fără Patrocle

redactia@academiacatavencu.info

C

lujul, acest epicentru al hipsterimii române, a mai inventat încă o campanie menită să rezolve toate problemele din univers. Dacă s-ar decerna un premiu pentru frecțiile făcute la picior de lemn, probabil că l-ar primi un creativ din Cluj.

Se dă problema: stresul fabulos la care sunt supuși studenții în sesiune. De parcă sunt primii studenți care îngrașă porcul în ajun și care nu dorm cu săptămânile ca să nu plătească restanțele în anul următor. Se dă și soluția: îi punem să se joace cu căței.

Serios, există o campanie prin care studenții de la BabeșBolyai din Cluj Napoca se

pot duce, în fiecare weekend să stea un ceas-două cu niște câini ca să se relaxeze și să își revină după efort. Coordonatorii acestui proiect,

despre care aflăm că este la a doua ediție deja, spun că toți tinerii pleacă de acolo cu zâmbetul pe buze și că toată această experiență îi și învață

lucruri utile, cum ar fi cum să interacționeze cu un câine. Vai, mama platitudinii, dar de ce nu îi învățați mai bine niște fizică, matematică, istorie sau la ce mama lor au de dat examen, nu cum să latre la Patrocle? Decât să își târâie corpurile ostoite de cât nu au învățat restul anului, nu mai bine îi lăsați să doarmă? De ce nu face nimeni o campanie de șase luni care să țină cât semestrul și în care îi amenințați că dacă nu învață din timp puneți câinii pe ei?

Sau dacă vreți să le fiți utili în sesiune, de ce nu faceți o patrulă de livrări? Un grup de oameni care să ducă și să aducă pachetele trimise de mama de la gară ca să nu mai piardă ei timpul pe stradă?

Proști, dar culți

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

social

25

Muzica, profesore!

Magda Mihailă

redactia@academiacatavencu.info

G

ândul că ora de Muzică ar putea dispărea din programa școlară a împietrit de durere întreaga Românie”. „ Așa ar fi putut începe un articol patetic despre subiectul ăsta dacă îi păsa cuiva cu adevărat de ora de muzică.

Adevărul e că, la fel ca Sportul, Dirigenția sau Educația Civică, era doar o oră care apărea spre sfârșitul zilei in orar, că să nu mai fie elevii nevoiti să se și întoarcă de la terasa pe care și-au luat pauza de cafea. Eu am avut noroc să fac liceul într-un oraș mic și sărac, așa că n-aveam nici terasă nici bani de cafea și îmi rămânea doar să stau în clasă până la capăt.

Ora era o sursă grozavă de amuzament, un fel de “Colegii mei n-au talent”, cu diferența că bieții puștani cu vocea în schimbare știau asta și sufereau ori de câte ori erau ridicați în picioare și puși să cânte o strofă din “Treceți batalioane române Carpații”.

La ora de muzică se simte cel mai acut inutilitatea încercării de uniformizare a școlii românești. O profesoară ne scotea la tablă și ne răsplatea cu o acadea dacă reușeam să scriem 10 note pe portativ după dictare. Alta ne punea să ținem măsura unei melodii populare și să-i învățăm notele pe de rost. Cincizeci de minute, iar și iar, de am ajuns să știu și trezită din somn că Foaie verde baraboi, la moara la Dorohoi înseamnă sol-solsol-mi-fa-re-mi-sol-sol-sol-mi-fa-re-do.

Cu mintea de acum, plimbată și la Ateneu și-n subsoluri unde scena era un colț de podea, mi-aș dori ca ora de muzică să existe, dar să nu fie despre vocație, ci despre sensibilitate. Sensibilitatea de a înțelege că există muzică pentru suflet și muzică pentru picioare.

Să fie și o lecție cu titlul “Nu manele, dar ceva care să placă la toata lumea” despre melodii comerciale sau de sezon.

Despre rima împerecheată din versurile cu “soare - mare”, dar și despre poezii care au ajuns pe note. Despre cum se traduc versurile lor preferate de la Nicky

Minaj. Discuții despre sexism pornind de la hiturile bunicilor, ca “De data asta, măi fată, zi bogdaproste c-ai scăpat/ Dar de te prind eu altădată, să știi că intru în păcat”. Lecții de vindecare a durerilor

în amor învățate din manele și Bărbierul din Sevilia. O oră de muzică la care un elev să învețe mai puțin să cânte și mai mult să asculte.

Lepădarea de bărboși Î

fără să moară de rușine. Că de Crăciun s-a trezit într-un selfie pe net plină de globuri și fundițe ca să atragă mai multe like-uri pentru slăbănogul pe care-l duce în spate? Cum s-a pomenit plimbată printr-o supă raw vegană de cocos și turmenic pentru că băiatul care o transportă se uita prea atent pe tableta la ce filme de Cannes ar putea să comenteze la următoarea petrecere?

n ultimul timp, e imposibil să nu nimerești la un eveniment, împărțire de pișcot sau coadă la Poștă fără să te izbești de o barbă. Da, o barbă, care duce în spate un tip banal, ascuns ca un super erou de capitală în costumul ăsta păros. Bărboșii la modă, care se chinuie să arate ca Arsenie Boca în timp ce își ung barba cu ceară mai scumpă decât toate lumânările, și alea de la morți și alea de la vii.

Așa că se hotărăște să inventeze. Cum de fapt, e parte dintr-o campanie umanitară. Pentru că, hai să fim seriosi, cine și-ar îmblăni fața din proprie inițiativă, fără un scop suprem? Se uită cu mândrie la celelalte bărbi și le spune cu superioritate: “Da, ați auzit bine. Doar faptul că exist a salvat într-o lună șapte cârtițe africane pe cale de dispariție.

Există oameni pe lumea asta atât de uimiți de existența mea încât ar fi în stare să își dea și pin-ul de la card, doar ca să își demonstreze venerația.

Mă gândesc cu milă la o barbă de hipster nevoită să meargă la convenția anuală a bărbilor. Să-și vadă acolo toate suratele lăudându-se cu realizările de peste an: al meu a scris o carte după ce m-a scărpinat un an, eu m-am umplut de acrilice, dar apoi am vazut tabloul la Pompidou, în inima Parisului, fix lângă idolul bărbilor din lumea întreagă, Brâncuși.

Lungă și timidă, barba de popă stă într-un colț și ascultă. Asta a făcut toată viața, a ascultat și ascultat mii de spovedanii, căutând în fiecare măcar o informație bună de vândut cui dă mai mult. Se uită cu scârbă la alte bărbi pline de firmituri de pesmet. Fiecare interpretează cum vrea învățăturile

din Biblie, și până la urmă, cine e ea, o biataă barbă, să spună că banii din conturi n-ar trebui înmulțiți întocmai cum a înmulțit Iisus mâncarea? El a vrut mai mult pești, alții vor mai multe

icre negre. Da, în genul asta de teorie evoluționistă cred chiar și bărbile sfinte.

Biată barbă de hipster se uită timida la ei și se gândește ce ar putea povesti

Credeți sau nu, voi, bărbile conven­ ționale nu mai existați pentru femei.

Noi, bărbile de hipster, compensăm pentru tot părul epilat și pensat de care omul nostru a scăpat doar ca să ne dea titlul de Singura Tufa Care Contează”.

26

caricatura vura

Erate humanum est

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Ballentine’s Day

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

cultură

CULTURĂ

27

Sfântul Vali, colanții de la mall și miorița năbădăioasă Paul Gabor

paul.gabor@academiacatavencu.info

P

e Mădălin nu l-a lăsat tac-su să termine opt clase și l-a făcut cioban.

Taie frunze cu cuțitul cât e ziua de lungă și mână oile din scurt pe coclauri, în jurul satului. Are câinii la rație, mâncare-n traistă și un telefon cu abonament prin care ține legătura cu Dănutza Iubyta, feblețea lui din copilărie. Puștiul visează la o mică fermă cu butoane în care laptele să curgă prin țevi, direct în cutia de carton, iar Iuby la o pereche de cizmulițe cu toc și la colanții pe care i-a văzut în mall. Au devenit iubiți anul trecut,

de Valantaian Dei, când Mădălin i-a zis Iubytei că e frumoasă și că nu mai poate fără ea. Tot atunci i-a pus mâna pe fund, i-a atins ca din greșeală sânul stâng și a sărutat-o repede și stângaci pe juma’ de buză. Cea de jos. Fiindcă i-a fost rușine s-o pupe umed, ca-n filme, nu se cade ca la prima întâlnire oficială să-i explorezi fetei gingiile. Ce-o să zică adorata? Că-i fi vreun sălbatic ce n-a văzut donșoare în viața lui?

Sfântul Valentin a aterizat pe nepusă masă și le-a dat viața peste cap celor doi copii, în fiecare zi le aruncă săgeți înmuiate în amor. Dănutzei în piept, acolo unde inima-i bate sfioasă sub tricoul mulat, budi-bum, budi-bum, iar

pe Mădălin îl înțeapă în spate atunci când își aruncă șuba în iarbă, înfierbântat de gândurile păcătoase ce-i cotropesc mintea. Peste câteva zile vor sărbători un an de când miorița lor și-a schimbat temperamentul și a devenit concupiscentă, oița blajină s-a transformat într-o felină alunecoasă, senzuală, ce-i aruncă zilnic în pat, nemiloasă, furibundă, poruncind aspru fel și fel de nelegiuiri impure. Îngerul-yankeu a dat la o parte dragobeții și le-a vărsat în corazon doza infamă de pacoste carnală.

Nu mai au limpezime, le-a dispărut sfiala și se sorb unul pe celălalt, hămesiți de pofte desfrânate. Mădă și Iuby își consumă iubirea cu nesaț. Sf. Vali îi ocrotește

și a sosit cu oblăduirea sa la momentul oportun, exact când tinerii noștri căutau un sprijin părintesc pentru a-și scoate iubirea din clandestinitate.

Odă lui Vali, pupați-l din tălpi și până-n cărare! Vreau hore sălbatice în jurul acestui emisar al amorului veșnic, vreau ca aripile lui angelice să-mi fâlfâie în fiecare noapte și să-mi pocnească trupul insensibil instinctelor sexuale. Să vină Vali, vă rog, aduceți-mi-l în sfori, călare pe băț de bambus, uns cu smoală dacă nu se lasă prins, dar îl vreau pentru mine măcar o săptămână. Să mă scoată din carantina sfielii care m-a cuprins, să-mi umple patul cu dame și zorzoane, cu dantele roz și tocuri-cui,

să-mi verse în gură cascade de vin spumos și să-mi întunece vederea cu sâni superbi și ergonomici. Îl voi numi consilier în probleme de amor, mi-e sufletul amar și rece, mi-e mintea încețoșată și-mi trebuie un înger voiajor ca să-mi înfigă-n coaste săgeți precise. Dacă poate să turmenteze generații de dănutze, de ce n-ar fi capabil să scoată din hibernare și-un păcătos adormit ca mine? Îl vreau pe Sfântul Valentin, acum, trebuie să ies din iarna asta cât mai repede. Îmi clocotește sângele în vene și-mi behăie pe la urechi, duios, o nevinovată și pudică ovină.

28

cultură

Nemuriciul de serviciu

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

Burebista, cel mai sobru dintre daci Decefalus Per Gorilo

redactia@academiacatavencu.info

D

upă cum ştiţi din cărţi, internet şi filmele Maestrului Sergiu, orice popor îşi are Nemuritorii săi: oameni care au luptat şi s-au sacrificat (scuzaţi limba de lemn, iliesciană) pentru binele Patriei lor, ajungând să se nemurească în Panteonul fiecărui neam. Acuma, trebuie să ţineţi cont că viziunile neamurilor diferă şi un erou al unuia apare, de multe ori, doar ca un porc de câine turbat pentru altul. Istoria nu-i o ştiinţă exactă şi subiectivismul este ceva normal la vârsta ei; avem unguri săriţi de pe fix care îl spânzură pe Avram Iancu şi români convinşi că toţi ungurii sunt vampiri ca Erzsébet Báthory, din cauza căreia, prin confuzie, a ajuns milosul Ţepeş un ucigaş dezaxat. Adică fiecare cu varianta lui şi, evident, mergem pe a noastră deoarece noi, prin daci, suntem civilizaţia primordială a lumii, după ce ne-am refugiat de pe Marte pe când eram atlanţi. Şi fiindcă tot am început cu începutul, îl aducem în discuţie pe primul nostru Nemuritor cunoscut: Burebista. În principal, informaţiile puţine despre el ne vin de la Strabon; considerat un mare istoric şi geograf grec, deşi se ştie că-i bine să n-ai încredere în greci nu doar dacă le împrumuţi bani, ci şi atunci când scriu istorie.

Mai mult, numele îi vine de la principala calitate - strabismul de care suferea. Posibil aşadar ca atunci când privea harta şi istoria lumii să mai fi încurcat regiunile între ele. Dar să vedem ce consemnează, ca să constatăm cât de necrucişă îi este viziunea: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de

mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani”. Ei, da! Ţineo, Straboane, tot aşa! Le zice bine şi se vede treaba că nu-i stipendiat de istoricii iredentişti ai Budapestei.

Am întâlnit şi greci (răs) plătitori, iar Strabon este unul dintre ei. Informaţia privind începutul domniei lui Burebista o luăm de la Iordanes, şi sigur nu ne vinde iordane pentru că era got de origine, deci un fel de strămoş al lui Iohannis om serios şi adept al lucrului istoric bine făcut. Conform gotului, getul Burebista şi-a început domnia în jurul anului 82 î.Hr., dată calculată în funcţie de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Să nu intrăm în calcule complicate, ajungem cine ştie cum la concluzia că Iordanes era cam absent ca Iohannis atunci când

l-a calculat pe Burebista în funcţie de cineva scris Sylla şi citit Sula.

Burebista a fost un Unificator, reunind triburile geto-dace, în ciuda diferenţelor. Existau mari rivalităţi dacice, bazate pe controverse ireconciliabile. Bunăoară, tribul bezivanilor practica un cult impunând începutul consumului de vin la primele ore ale dimineţii, pe inima goală. Ei au intrat într-un conflict sângeros cu tribul turmentazilor, ce respecta cu sfinţenie contrariul - prima vadră trebuia asimilată imediat după miezul nopţii şi nu dimineaţa; doar un exemplu, nu pierdem timpul cu alte amănunte. Cert e că Burebista i-a împăcat pe toţi, aplicând o tăiere totală prin stârpirea viilor. Regele dac nu credea în dezalcoolizarea graduală, pe care şi el o încercase fără succes. La sfaturile Marelui Preot Deceneus, a impus interdicţia - fapt ce avea să-l coste în final mai mult decât pe contribuabilul

român făcut la nota de plată de chelnerul Oprea.

Odată scoşi din îndeletnicirile bahice, getodacii au compensat prin spirit războinic, armata lui Burebista ajungând, după unele aprecieri, la 200.000 de luptători, cifră impresionantă pentru acele vremuri.

Asta i-a permis să treacă la extinderea relaţiilor de colaborare cu triburile vecine, pe care le-a prăduit sistematic chiar cu mult peste Danubius. Privitor la organizarea militară, nu avem decât presupuneri ale diferiţilor cercetători: cei normali care vorbesc despre trupe pedestre, cavalerie, maşini de război şi o oarecare flotilă pe Dunăre şi Marea Neagră, până la cei paranormali de pe internetul de azi şi convinşi că Burebista poseda arme cu laser.

Nouă ni se pare o exagerare începând de la maşinăriile armate, ca să nu insistăm pe flotila ce şi azi lipseşte Daciei sau săbiile Jedi din capetele funaro-roxinilor.

Printre succesele militare ale lui Burebista menţionăm: eliminarea acţiunilor de pradă ale scordiscilor, pe care i-a bătut până i-a făcut aliaţi, zdrobirea boiilor şi tauriscilor, neamuri celtice forţate astfel să emigreze spre vest, unde au locuit ţări vizate acum de urmaşii dacilor migratori spre vest.

Resturile tauriscilor s-au împrăştiat până la Noricum, în Austria contemporană, de unde îi privesc cu aroganţă pe izgonitorii de altădată, sau cumpără Petromuri şi bănci de la urmaşi ai dacilor ca Adrian Năstase, pentru a reveni triumfători. Boii rămaşi au ajuns în Galia, ocupând azi importante posturi în administraţia Statului Francez, din care susţin corect-politic migraţiile islamiste cu dinamită la centură. Dovadă că boii rămân boi şi peste veacuri, aşa cum dacii au rămas daci până în zilele noastre.

Ajungând un pericol pentru romani, Regele Dac s-a implicat în politica de la Roma hotărându-se să-l sprijine pe Pompei, după moartea lui Crassus, în rivalitatea acestuia cu Cezar.

Dar Pompei a încasat-o decisiv la Pharsalus, iar Cezar şi-a îndreptat atenţia belicoasă spre Dacia. Iminenta invazie romană a fost însă oprită diplomatic de ambele părţi: Cezar a fost asasinat de apropiaţi, inclusiv prezumptivul fiu Brutus, iar Burebista înlăturat de getodacii ce nu-i uitaseră tăierea principalei surse de hrană şi inspiraţie, viile. Deşi nu avem mărturii, se consideră că a fost sigur ucis deoarece setea de răzbunare a supuşilor frustraţi de un rege abstinent era prea mare ca să-i fi iertat băsismul pe dos.

De ce rămâne Burebista un Nemuritor al neamului? Păi încercaţi voi să-i luaţi sticla unui dacoroman adevărat şi o să realizaţi singuri motivele, pe pielea voastră!

Regele a murit, trăiască în veci Regele!

Biblioteca pentru ‘oți

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Cultură

29

Muică, suntem neam de nobeli

R

omânilor adevăraţi, aşa nu se mai poate, furaţi mereu de străinătate! Nu vizăm acum aurul dacic, gazele de şist inexistente sau vântul ciordit în eolienele olandeze. E vorba de epocalele descoperiri şi invenţii ale omenirii, mai toate datorate străbunilor noştri de la cercetătorii daci încoace. Construim (prin genii autohtone) motoare care merg cu apă, perpetuumuri mobile ce funcţionează cu aer, maşini capabile să ajungă la Paris dintr-o singură pedală. Nu le bagă nimeni în seamă, şi asta încă-i varianta optimă deoarece Occidentul nu se sfieşte să-şi însuşească marile noastre invenţii, punându-şi hoţeşte marca pe ele.

A descoperit Paulescu insulina, pe care o amesteca în clisme? Orice internaut român ştie asta, dar în enciclopedii au găsit oculţii alţi doi care cică i-ar fi luat-o cu o oră înainte lui Paulescu, neţinând cont că fusul lor orar nu corespunde fusului orar real, dacic. Ăia-s în stare să schimbe şi calendarul gregorian în cel sumerian, numai să apară ai noştri întârziaţi ca CFR-ul. A inventat Petrache Poenaru „condeiul portăreţ fără PUBLICITATE

sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”?

Ba bine că nu! În fine... aici nu că n-ar fi recunoscut Poenaru, dar asupra invenţiei sale s-a năpustit imediat americanul Watterman, care a înlocuit pompiţa din condei cu un sistem de alimentare prin peniţă. Victor Babeş, descoperitorul penicilinei? Ete, scârţ!

Păi Babeş numai a “intuit genial” chestia respectivă, fără să obţină practic penicilină, deci tot la americani s-au dus creditările, mama lor de acaparatori! Adică dacă dacul Deceneus a intuit genial posibilitatea omului de a zbura, aruncându-i în suliţe pe trimişii la Zamolxes, asta înseamnă că nu el a descoperit fenomenul aeronautic?! Dar să ne oprim cu exemplele, că ne facem draci degeaba. După ce am vorbit despre Zaiafetus, inventatorul protoromân al “statului la umbră”, azi îl aducem în discuţie pe fiul său, Pelemeus. El a dus mai departe magistral descoperirea care a revoluţionat istoria românilor: urmându-l pe Zaiafetus, protoromânii au lăsat deoparte munca nerentabilă, înlocuind-o cu statul la umbră aducător de mari satisfacţii personale şi profesionale. Urmaşul Pelemeus a desăvârşit

lucrarea începută; el a observat că invenţia nu era suficientă pentru o ordine socială perfectă, în sensul că se mai găseau unii suferinzi de zărgheală (termen provenit de la daci şi desemnând o psihopatie maniacală gravă), care munceau (ca zărghiţii) ziua în amiaza-mare, când era soarele mai arzător pe cer. Aceştia, întorcându-se de la câmp, erau întâmpinaţi sub umbrar de Pelemeus cu „dă-vă-n pxxa mea de fraieri!”, expresie din care se trag pelemeurile larg folosite azi de români. Cu timpul, vorba a devenit una de ocară, determinându-i pe zărghiţii respectivi să intre şi ei în rândul lumii, sub umbrar.

Muncile câmpului au ajuns astfel unde le stătea bine, la lada istoriei româneşti, iar umbrarul locul unde s-au compus, la voce şi fluier, capodopere orale ca Mioriţa şi baladele haiduceşti. Legendara ocupaţie a haiduciei a apărut datorită faptului că boierii promovaţi boieri pe plaiurile mioritice erau mai toţi invadatori cumani (cum ne învaţă dl Djuvara) şi care cultivau intens munca la câmp, făcută de alţii în folosul lor. A venit o vreme când pelemeurile protoromânilor n-au mai fost suficiente, ridicarea cu arma în

mână şi jefuitul boierilor devenind acţiuni necesare restabilirii ordinii tradiţionale.

Vechile izvoare istorice menţionează că Pelemeus a trăit 120 de ani, mutându-se de la umbră la loc cu răcoare numai datorită unei gripe despre care Babeş, încă nenăscut, nu avea cum să intuiască genial că ar fi putut fi tratată cu extract de fungus. Pe locul unde a vegetat o viaţă s-a înălţat un monument megalitic, purtând o inscripţie întru amintirea acestui descălecător de neam: „Aici zace Pelemeus, trimis de zei ca să-i înveţe pe oameni ocupaţiunile zeilor: nectar în cupe, nimfe desfătătoare şi slujirea lui Morpheus la umbră. Glorie eternă numelui său binecuvântat!” Însă, într-un moment istoric neprecizat, monumentul a fost furat de alogeni ce l-au încorporat în zidurile unei cetăţi de unde i-au dat în pelemeul lor pe românii autentici, pe care i-au trimis la muncile câmpului ca să-şi plătească dările.

Dar despre asta în numărul viitor, când îl vom rememora pe Sfântul Fiscutenie, inventatorul valah al evitării taxelor şi al stuchitului cu pelemeul spre vătafii colectori de biruri.

30

ISTORIE

Ză Dacks From Ză Tracks

Mioriţă, Laie Decefalus Per Gorilo

redactia@academiacatavencu.info

P

entru a reactiva interesul, acum somnolent, al copiilor obligaţi să urmeze şcoala, fără tabletă şi laptop, propunem să degreste adevărul istoric în privinţa celebrei balade „Mioriţa”, chestia aia cu 2 killeri şi-un cioban, ardelean, cam naiv şi lent în sinapse, dar altfel manager destoinic al turmei sale şi cu o fibră lirică, predispusă la doine îndoielnice, dar separate de Aurel Tămaş, reabilitate prin emisiunile specializate ale unor televiziuni nehămesite, ocupate cu prostirea prostimii din fotolii şi de la sate.

Vom intra abrupt în subiect, fără divagaţii tâmpite, ori analize cu savantlâc, ca să arătăm cât suntem de ştiinţifici şi intelectuali cu ştaif. Într-o zi, după obişnuitul prânz bazat pe vegetale, oile îşi făceau siesta, iar ciobanul ardelean îşi făcea… mă rog, se plictisea şi avea un oniric gimnastic.

Aici intervin două chestii „uluitoare”, „extraordinare”, „cu impact emoţional major”, ca să citez o televiziune şi crolurile ei, cu programe pe care le-ar fi interzis imediat fosta ministră Suzana

Gâdea. Credem că numele de Gâdea, este femininul de la Gâde, fiindcă n-ar fi dat bine o emisiune prezentată de gâde, dar nici astea nu dau, mă rog, unde dai şi cine crapă. Revenim înapoi, pleonasm: prima chestie uluitoare: oaia, Mioara vorbeşte. Fluent, cu fiare, aşa cum nu o fac, sau nu pot să o fac în, unele politiciene.

A doua chestie de toată biomasa: cei care îi pun gând rău, definitiv şi letal ciobanului ardelean, nu sunt doi ciobănei, ci trei, al treilea de măgan e Sinan, venit din deşert cu doi şi un sfert, mai acum un an, ca şi riveran.

Treaba nu-i uşoară, vor ca să-l omoară pe cioban, ăla ardelean. Redăm sintetizată discuţia de seară, cioban cu mioară: - Mă, vezi că ăştia pun de-o killereală!

Nu dormi, te scoală!

- Ce-i, fată, ai insomnii epice? Perioada împerecherii a trecut!

- Nu-mi arde mie de rut, pe cuvânt, ăştia te scot din recensământ!

- Mă rog, dacă aşa zici tu, de ce să nu te crez, pe ce te bazezi?

- Aseară i-am auzit cum au vorbit despre şeptel, măgar, căţel, plus terenuri agrare, cele cu valoare, odată belit, te-au dezmoştenit, te duci la cele sfinte, adio, şi n-am cuvinte!

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

- Şi ce propui să fac, pe contraatac?

- Momentan, să faci pe prostul, nu-i prea greu, ai o figură adecvată şi un CV fără pată. În ăst răstimp eu merg la mă-ta, s-o informez, să punem de-o strategie!

- Aşa să fie!

Oaia plecă pe căi ocolite, chiar în travesti, la mama ciobanului ardelean, cel mai ortoman, şi cu oi mai multe, grase şi cornute, un şeptel model, cu măgari, căţel, şi asigurare, fără de valoare, şi cu asta basta, tocmai de la „Astra”.

Părăsind rimele monorime şi tentaţia verificării simpliste, cretine, să spunem că mă-sa lui ciobanul pozitiv făcu o chestie de pomină: pur şi simplu se aliantza cu cei trei păcurărei criminali şi-l termină pe ciobanul ardelean, prin metode oculte, doi nemernici: întâi îl falimentează, la ceas de seară, că rămase sărmanul băiat în curul gol, dar minune mare, fiind un seropozitiv, adică optimist din fire, acceptă destinul soartei şi o luă de la un capăt, celălalt.

Ce s-a întâmplat cu maică-sa, din ce motiv s-a combinat cu tâlharii?

Cercetătorii de ADN etno-folcloric au ajuns la concluzia că era mă-sa vitregă, respectiv ea a fost măritată, evident tot cu un cioban, care a venit în căsnicie, pe lângă oi şi măgar cu un fiu dintr-o

altă căsătorie anterioară. După decesul său (se pare că Vitoria Lipan a performat şi în acest caz) băiatul a rămas cu maştira, o mare actriţă populistă, care l-a prostit suplimentar pe flăcău, până la faliment.

Cei trei păcurărei agresivi şi maştira combinatorie au scăpat de braţul lung al justiţiei?

După laborioase cercetări de caz am ajuns la o concluzie ştiinţifică argumentată: da!

Cât despre vigil – mioară să menţionăm că s-a transferat la altă stână unde a lucrat ca oaie sub acoperire până într-o zi de Ajun de Paşti, când a fost deconspirată şi transformată în drob …

copilărie – ce pot eu să dau din mine şi hormoni. Să las cheia sus pe ceasul electric până se lămuresc lacrimile, sper că nu-l aduci pe Abulah Nafta în casa mea, că vă sparg ca pe bibelouri de porţelan, conform poeziei de Ion Minulescu, poet îndrăgit de femeile unei anumite generaţii de români melomani, acum nişte bătrâni băşinoşi cumsecade cum zăreşti pe bănci şi la mall.

Andreea Pastor-Făgădău! Nu te juca

cu destinul meu căci dacă mă enervez dau cu levieru-n sentimente şi-mi bag picioarele în iubire, plec la muncă, dacă mai am unde, or mă fac azilant sirian şi am să atârn tragic în sârma ghimpată, ca o jertfă a dragostei! Te sărut competent, aştept dar nu foarte mult. Dorel!

P.S. Ştiu unde locuieşti arabu’! Un bodiguard de-al lui a stat în gazdă la tuşimea şi l-a dat afară pentru tentative, iar el nu uită ca şi io!

Scrisoare deschisă A

ndreea Pastor – Făgădău! Te-am iubit enorm, dacă nu chiar mai mult, dar în nici un caz sub această limită de sus, căci sentimentele sunt alternative ca curentu electric, despre care ai studiat şi tu la şcoală, când aveai etatea şcolară, tânără adolescentă la început de drum, cu gânduri şi vise erotice şi egzotice, fireşte cu vârsta. Şcoala vieţii însă te curentează altfel, până la electrocutaţie, carbonizare, dă fulgeru în idealuri şi le face de căcat, scuză-mă, dar realitate-ai dură de ce să ne jucăm şi să zicem că nu pricepem când te trăzneşte de-ţi numeri degetele de la mâini cu celea de la picioare, ca contorsioniştii circari, o meserie apusă, căci cine mai merge la circ? Poate copiii tâmpiţi şi bunicele lor ca să vază leu-n cuşcă şi maimuţa-n pom, altcineva nu, căci circu-i afară, cât casa, pe noi.

Andreea P.F. (persoană fizică, joc de cuvinte inteligent, proprietate personală) tu mai dezamăgit masiv şi urât, ai degradat sentimente şi mai fentat ca pe ultimu cretin iubitor, profitând că ţ-am dat tot ce aveam mai bun plus cheia de la garsoni-

era liberă după ce-a murit bunică-mea dinspre mama mobilată complet plus centrală termică şi termopane pretutindeni.

Nu ştiu ce-a fost în cap la mine când am făcut concési, dar tu ca o inedită ce te aflii ai profitat total şi general de sentimentele pe lună ca grăunţele la păsări migratoare ce ţi le-am dat în păstrare.

Cu ce te reproşez eu, aproape să te dau dracului şi-n moaşă-ta pe ghiaţă ca patinatoarea celebră? Eu înaripat de dragoste curată, tu pe ascuns cuplată cu un arab bogat şi petrolier mai în etate ca vârstă cu vreo treijde-ani, putând să-ţi fie taică-tău. Nu ai un pic de pudoare, sau gândire în cutiuţa craniană, unde cred că moare de singurătate un neuron trist ca poezia aia de Bacovia, Plumb, Rovana Plumb, mi se pare.

Fincă iubesc îţ mai dau o şansă de sedilitare în ochii mei şi jur că mă fac canonic referitor la combinaţia ta cu nea beurină ăla, că ce octani poate avea la pat, gândeşte-te câţ ani am eu şi ca fost sportiv de performanţă – 3000 metri garduri, la furat din livezi, respectiv

Ori la fotbal, ori la spital

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

sport

31

COCOȘUL FALIC

FOTBAL PE PÂINE Dinamo angajează bucătar-fotbalist Auzind că Dinamo și-a cumpărat un mijlocaș din Insulele Feroe, ba s-a mai și târguit pentru el, am început să-mi pune serioase întrebări de geografie: unde e România pe hartă? Plutim în mijlocul vreunui ocean? Nu, suntem tot prin Europa și echipele de fotbal au tot pretenții să se califice-n Champions League. E și normal, din moment ce piața de fotbaliști a ajuns la Insulele Feroe, nu? Să nu vă supărați pe mine, că n-am nimic de împărțit cu bietul băiat, pariez că-i un bucătar grozav, sau ce meserii mai au fotbaliștii feroezi, dar când ești echipă cu pretenții ca Dinamo strângi din dinți, mănânci merdenele dar cumperi fotbaliști din alte țări.

Au ales Insulele Feroe pentru că-n ultimii ani naționala noastră de fotbal s-a chinuit grozav cu feroezii? Oricum, Dinamo merită mai mult.

Măcar Sri Lanka.

Poate mai evoluează și fotbalul În timpul meciului Dortmund – Ingolstadt s-a produs incali­ ficabilul! Nu vă imaginați că vreun jucător s-a dezbrăcat, că au intrat suporterii pe teren și au început să-și facă selfie-uri, ori că arbitrul și-a ieșit din minți dansând lasciv la bara uneia dintre porți. Nici pomeneală! În timpul partidei, după un gol din ofsaid, pe ecranul stadionului a apărut faza astfel încât să vadă și arbitrul că a greșit validând golul. Chiar și așa, nu s-a schimbat nimic, cu toate că a văzut întreg stadionul greșeala. Scuza arbitrului și a federației? N-ai voie să anulezi un gol pe baza unei probe video.

Mai e nevoie să spun că din fotbalul a dispărut bunul simț și logica?

Câți ani îmi n-ai?

Saad Alsaud are 14 ani și-a plecat din Afghanistan pentru a căuta o viață mai bună. A ajuns în Suedia unde a devenit o vedetă fiind campion la alergat, categoria 14 ani. Suedezii, oameni buni, au luat de bună vârsta declarată de Saad, dar biologia îl cam bate. “Puștiul” bate lejer spre un 30 de ani și la cât de dezvoltat e ar putea să-i bată la fugă pe copiii de 14 ani și dacă ar alerga cu picioarele.

Stadionul Mortuar

Lia Maneliu

R

redactia@academiacatavencu.info

omânia nu deține recordul doar pentru cel mai mare cârnat, cei mai mulți Moși Crăciuni sau cea mai poluată capitală din Uniunea Europeană.

Suntem mândri posesori ai unui alt record de nestăvilit: cel mai mare nimic.

După o investiție faraonică ne-am trezit posesori de stadion la standarde internaționale. Genul de clădire pe care să mergi de drag să vezi cum ratăm calificări, cum falsează X trupe românești sau străine, ori dacă ajungea Vadim președinte un loc superb unde să-și împuște el inamicii politici. Din păcate astăzi nu mai putem face nimic pe Arena Națională pentru că-i la fel de sigură pentru cetățeni ca o nuntă oltenească dintr-un cartier de la marginea Craiovei. Și nici măcar acolo nu riști să mori, ci doar să te împiedici și să cazi în vreo sabie. Acum, ce ne facem cu nimicul? Ne doare sufletul să-l dărâmăm și oricum românii refuză să dărâme orice e degeaba.

Așa suntem noi, oameni strângători și nu ne place să ne băgăm cu dinamita-n lucrarea altuia. Probabil o să așteptăm câțiva zeci de ani să cadă singur stadionul, eventual pe niște oameni ca să fie o știre mai bombastică.

Dar e mai mare jena să stăm

Noul Stadion Naţional, după noua reinaugurare: cel mai potrivit loc de adunare al celui mai slăvit lot bugetar căruia mereu i s-a dat, nu i s-a luat.

Bineînţeles, de la Cuza încoace, mama lui de mason şi unealtă de Napoleon! cu mausoleul ineficienței în capitala noastră europeană, așa că-i timpul să gândim o variant salvatoare. Eventual una care să amortizeze din miliardele investite.

Cum vă sună Național Arena Mall? Da, știu că mai avem alte n-jpe mii de malluri în București, dar ăsta are avantajul că a fost atins de Hagi, jucătorii de la Real, trupa Red Hot Chilli Peppers și câteva soții de fotbaliști.

Cu puțină imaginație o să păstrăm aspectul de stadion, doar că într-o poartă o să avem produse Zara și-n alta

H&M. Suporteri ai sportului rege, nu vă stresați. Pentru a conserva aerul sportive al clădirii, ocazional se vor organiza bătăi între galeriile Berska și C&A. Și evident că locul o să fie plin de pițipoance.

De data asta pe tocuri, nu pe crampoane, dar tot epilate, pensate, frezate.

Bine, bine, nu vreți mall.

Dar cum vă sună Arena Națională a Neamului? Da, transformăm stadionul în biserică. Da, știu că avem și d-asta, dar asta e mai mare.

Cred. Oricum, nu strică niciodată să ai două catedrale.

Dumnezeu te vede mai bine așa. Sunt sigur că dacă lăsăm construcția pe mâna BORului o să facă o treabă de o să se-ntoarcă soarele după stadion. Și nici nu trebuie o investiție majoră. Puțin aur pe ici-colo, două-trei moaște prin colțuri, scaune de lemn și gata. Din nou, pentru păstrarea izului sportiv ocazional grupări de babe se vor bate pentru apă sfințită.

Nu știu de voi, eu am încercat să fiu practic. Dacă nu vă place nimic fie cum vreți. O să rămână o groapă de gunoi.

Steaua și-a schimbat echipamentul, dar talentul ba!

Izmenel

redactia@academiacatavencu.info

O

ficialii Steaua/FCSB au hotărât să schimbe echipamentul echipei pentru sezonul următor. D-aia joacă prost, nu-s în trend. Și schimbarea asta de izmene are câteva părți bune. În primul rând conducerea vrea să se-mpace cu suporterii printr-un echipament care să imite ținuta steliștilor care au câștigat Cupa Campionilor. Evident că un suporter adevărat, ăla care-și tatuează sigla echipei

pe sfârcuri și care bate juma’ de autobuz pentru echipa favorită, va spune: “bă, joacă precum niște gloabe, dar măcar sunt îmbrăcați frumos!”. De fapt, asta-i singura parte bună a noului echipament.

Reamintește de un moment frumos din istoria clubului din Ghencea: când jucau fotbal. Altfel e doar o cârpă modernă care absoarbe transpirația și (probabil) o transformă-n mici petale de trandafiri, dar incapabilă să provoace talent. Unde mai pui că are și o siglă oribilă pe piept. Știm

deja, opera celebrului artist Gigi Caravaggio. Acum, dacă mă gândesc mai bine, noile tricouri nu înseamnă nimic. Practic oficialii Steaua/FCSB mai sug niște bani pe seama unui eveniment pentru care n-au nici măcar un merit. E ca și cum ciobanul Ghiță ar vinde brânză ca pe vremea lui Decebal. N-are rețeta, dar are marketingul. Ăsta e încă un semn clar că Gigi o duce prost cu banii. Și încă o dovadă clară că se trăiește prost din scris cărți. Altfel Cărtărescu era de mult patron la Steaua.

32

EPIGRAMĂ

Dragobeți și Valentine

Nr. 1 8-21 Februarie 2016

8-21 Februarie 2016 Nr. 1

Reclama sufletu’ comerțului

publictate

33

Banalul publicitar

Supereroul e supererou și-n pxxa goală!

Mâncare la gura a doua

Tot din ciclul „Sărăcie, ce-ai cu mine? Și cu tac-to m-aveam bine” face parte și imaginea alăturată. La drept vorbind, la câte magazine de haine second-hand există în România, de ce n-ar exista și magazine de alimente second-hand? La primele putem găsi șosete proaspete, abia date jos de neamț din picioare, dar oare ce-om găsi la cele din urmă? S-or da sandvișuri mușcate, pungi cu mehlem din ăla de sosuri rămase de la șaormă sau prăjituri de pe care s-a lins doar frișa, în rest sunt noi-nouțe? În orice caz, stați liniștiți: mâncare expirată nu dau, fiindcă expirată nu înseamnă la mâna a doua. Mâncare expirată, dacă vreți, găsiți doar la supermarketuri.

Nimic nu se pierde, totul se reciclează

La vremuri căcăcioase, hârtie pe măsură, cum ar zice un filosof antic, dacă ar trăi în zilele noastre în România. Pentru cei care au pensii mici, salarii infime și, în general, o viață de rahat, s-a inventat minunata hârtie igienică reciclată, pe care o puteți admira și în imaginea alăturată.

E drept că nu e Zewa și nici Volare, dar nici nu te scarpini prin buzunare după suta de lei ca să-ți iei un bax întreg. Pentru că 8 bucăți costă fix 2,69 lei, adică mai ieftin și decât coceanul sau frunza de viță folosite, în mod tradițional, în anumite zone folclorice a țării. Nu știm dacă a fost reciclată din hârtie igienică deja folosită – pentru că, stricto senso, asta înseamnă reciclarea – pentru că autorul fotografiei nu a filmat decât eticheta, dar având în vedere că hârtia reciclată are doar un strat, ar fi indicat să trageți neapărat un bilet la loto după ce o folosiți.

Deși, dac-ar fi după ei, producătorii de chinezării n-ar face decât ghiozdane cu Brusli, Cicky Cean și Gingis Han, fiindcă piața o cere, băieții cu ochi migdalați de la Soare-Răsare fabrică ghiozdane cu supereroi occidentali. Doar că, de cele mai multe ori, deoarece chinezii nu prea sunt scoși la film (unde să încapă toți într-o sală?) supereroii devin supererori.

De pildă, pe ghiozdanul din imagine scrie Batman, dar e poza cu Superman. Presupun că pe ăla care scrie Superman e poza cu Batman, dar am îndoieli ce scrie pe ăla care are poză cu Captain America: Omul Păianjen, Hulk sau Femeia Fantastică?

Toți bărbații sunt porci, iar toți porcii sunt gâște

Globalizarea a transformat tot pământul într-un talmeș-balmeș, făcând ca în Anglia să nu mai găsești englezi, să găsești pakistanezi, în Franța să nu mai găsești francezi, să găsești marocani, iar în pateul de porc să nu mai găsești ficat de porc, ci ficat de gâscă. Ce-o căuta foagrasu în cutia din imagine, habar nu avem și cred că nu știu nici ăia care l-au ambalat. În orice caz, probabil că e singurul lucru sănătos din cutie, deși probabil din cele 120 grame netto, doar vreo 5 grame sunt de gâscă, restul fiind Euri, stabilizatori, potențatori, conservanți, coloranți și alte cianuri care te conservă ca pe sfintele moaște. Sau poți să știi, i-o fi fost porcului rău și cineva o fi făcut chetă pentru el, de i s-a transplantat un ficat de gâscă? Vi se pare scenariul imposibil? Păi Arșinel n-a făcut la fel, cu rinichii?

actualitate

Top Ten

POȘTALIONUL REDACȚIEI

„Domne sunt ântre o mare problemă de când cu guvernu ăsta tehnocratic.

Nevastă mea nu mă mai scoate din că ce bărbat bine şi deşteptat este domnu Cioloş şi că ce nevastă naşparlie are că adicătelea de ce na avut ea nevastămia aşea noroc la măritat. Am luat un pămpălău ca tine zice ea că mam uitat că ai 2.20 metri şiam crezut căi ceva de capu tău ân pantaloni. Menţionez că nus deloc pămpălău mie şi domnu Iohanes â-mi e categorie mică pe Cioloş âl bat numa din bobârnac.

Lucrez la două servicii de pază că aşea sunt sigur că iau măcar un salar plus 10 tichete care le aduc pe toate acasă la familie. Nuşce dracu vrea zărghita asta şi ce ia căşunat ei pe domnu Cioloş. Cum mă sfătui-ţi să procedez casă scap de situaţiea pe nasoale că naş vrea să ajung so bat deoarece eu nui mai dau o palmă de cât când âmi schimbă de pe Taraf casă âl vadă pe altu de care este ândrăgostită adică fraeru ăla cu buze de la Antena 3?”

Ghiţă Acheioanei, Berceni.

Dom’le, situaţia se arată foarte complicată, spunem asta fiindcă şi noi suntem cam în aceeaşi situaţie. De unde nevestele noastre erau moarte după Iohannis, acum, de când l-a pus dracu pe Iohannis să-l pună pe Cioloş, până şi Brad Pitt li se pare un fel de Piersic mai ofilit. Avem bănuiala că tehnocraţia asta-i lucrul dracu-n casa popii nu doar pentru PSD, ci şi prin casele noastre de alegători oneşti. Nu ştim cum le vrăjeşte Cioloş, dar dacă îşi face Partid e posibil să-l bage pe Necuratul şi-n casa PSD-ului din Teleorman.

Mai ales dacă-l bagă Justiţia pe Dragnea la loc cu răcoare, chiar şi decât pe perioada alegerilor.

Pe noi perspectiva asta ne consolează pentru scăderea drastică din ultimul timp în ochii nevestelor. Pe ei, Cioloşe, pe mama lor, trăi-ţi-ar franţuzoaica şi după alegeri!

„Nu ştiu ce să mai cred de Dragnea ăsta, eu cred că a fost mereu omu lu Băsescu, cum am mai citit că şi domnu Ponta l-a bănuit. Ce kakamaka mai este şi chestiea cu boicotarea alegerilor, adică să se retragă şi noi să votăm PMP, în plm?! Ce-l freacă pe el grija că-i unu sau două tururi la alegeri şi tot ameninţă cu retragerea la tot pesedeu? Ăsta duce partidu la desfinţare, vedeaia-ş mustaţa la ocnă, vizavi de chelia lu Băsescu!

Ar trebuii să se ia cineva seriios de el, domnu Iliescu sau cine o mai fi pe acoloşa cu un cuvânt de spus în gura mare. Să se ducă în plm la el în Tiliorman şi să lase partidu pe mâna la oameni cinstiţi care a mai rămas acoloşa, or mai fi vro doi sau trei. N-aşa??”

Ilie Grecu-Panduru, Voluntari.

Nu, pentru că, în primul rând, ai greşit adresa. Noi chiar vrem să se ducă PSD-ul unde este acum domnul Iliescu şi domnul Iliescu unde se scriu tratate ştiinţifice. La ce bănuim noi despre Dragnea, poate să fie şi omul lui Iohannis, n-are el mamă, tată şi bunicuţă când vine vorba de interesul bombonicii personale. Mai bine să vină în loc Ponta cu pesedeul-fundaţie al lui, pe modelul Băsescu, că şi Ponta a fost omul lui Băsescu când noi credeam, ca proştii, că ei se ceartă ca chiorii teleormăneni. N-aşa??

吀䄀䰀伀一 䄀䈀伀一䄀䴀䔀一吀

伀昀攀爀琀́ 氀椀洀椀琀愀琀́ 瀀渀́ 瀀攀 搀愀琀愀 搀攀 ㈀㤀 昀攀戀爀甀愀爀椀攀 ㈀ ㄀㘀

REFLECŢII ÎN FAMILIE

㄀㈀㤀 ㄀ 㤀 氀攀椀 㜀㐀 㘀㤀 氀攀椀 ㌀㤀 氀攀椀

Ce bine e la mine-acasă, Când stau cu toţi ai mei la masă Şi n-am în pungă o para, S-o şterg şi eu pe undeva.

Gheorghe Bâlici

Legendele scenei „Titanic vals“

Grigore Vasiliu birlic

Ion Lucian