Componenta SEN - Constantin Gornea

Constantin GORNEA fost suficient de fermă. Coclonii sunt într-adevăr foarte vicleni, dar nu sunt deloc curajoşi. De fiecare dată când eu şi prietenii mei – mai ales Jan – i-am urecheat, le-am rupt cozile, le-am distrus navele şi le-am dat de înŃeles că nu glumim şi că nu ne este milă de ei, coclonii s-au speriat şi au cedat destul de repede, făcându-se blânzi ca nişte miei rătăciŃi în pădure. De ce crezi tu că îmi spun federalii mie Sal-Gal? Pentru că am salvat galaxia de pericolul coclon. Şi cum s-a putut ca un singur om să aibă mai multă eficienŃă decât toate navele de luptă federale? S-a putut numai şi numai pentru că am aplicat nişte metode neconvenŃionale, specific pământene, cu care le-am băgat coclonilor frica nu numai în oase, ci şi în pereŃii navelor lor.

- Bine, m-ai convins. Vom face cum ai spus, dar dacă nu ne reuşeşte această metodă, te-ai gândit la un plan de rezervă, aşa, pentru orice eventualitate?

- Da, m-am gândit. Dacă eşuăm, o să-l îngropăm la noapte la rădăcina acestui copac.

- Sub nicio formă nu sunt de acord să îl omorâm!

- Eeee, da’ nu-l omorâm! Îl îngropăm de viu.

-!?!

- Stai liniştit că nu omorâm pe nimeni! Te asigur eu că nu va fi nevoie de niciun plan de rezervă, dar ca să te relaxezi, îŃi divulg faptul că m-am gândit deja la o a doua variantă care, deocamdată, rămâne secretă.

Gata, s-a liniştit băiatul meu când m-a văzut stăpân pe situaŃie. În realitate, planul meu de rezervă se numeşte fie „ursul carpatin”, fie „tigrul bengalez”, în funcŃie de care cuşcă va fi mai aproape...

Dar iată că am ajuns şi în zona maimuŃelor. Caut cu privirea printre animale şi, nu după mult timp, îl zăresc pe 82