Componenta SEN - Constantin Gornea

Constantin GORNEA Hina zâmbeşte, încercând să mă corupă şi pe mine.

Eu îi spun, făcând pe seriosul: - Eeeee, nu se ştie niciodată. După ce îmi voi încheia misiunea, poate că voi prefera să redevin un pământean anonim.

- Indiferent ce vei decide să faci, galaxia nu te va mai percepe niciodată ca pe un om obişnuit. Ai ştiut tot timpul cine eşti sau...?

- Nu, nu am ştiut. Am aflat în momentul în care am accesat acele informaŃii.

- Deci nu ştii nici cum am fost eu influenŃată să te aleg tocmai pe tine din miliardele de pământeni.

- Nu ştiu şi nici nu mai contează. Cred că avem de-a face cu... cineva care ne depăşeşte, deocamdată, puterea de înŃelegere şi care preferă să rămână în umbră.

- Acum tu ai devenit o persoană puŃin stranie, faŃă de care nu ştiu cum să mă raportez...

- Hina, eu voi redeveni în curând un om obişnuit.

Dacă vom păstra relaŃia noastră specială bazată pe iubire, stimă şi încredere reciprocă, totul va fi foarte bine. Faptul că eu am fost şi poate voi mai fi în contact cu o altă civilizaŃie, nu trebuie să altereze relaŃia noastră.

- După cum spuneam, nu cred că vei mai putea fi „un om obişnuit” pentru nimeni, nici măcar pentru mine.

- Atunci, schimbăm galaxia, ca să ni se piardă urma...!

Cred că şi eu şi Hina ne-am testat reciproc gradul de acceptare viitoare. În pofida celor întâmplate, a noului meu statut, se pare că relaŃia noastră a rămas neatinsă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Îi spun Hinei că vreau să ies la aer. Ea mă ajută să mă schimb, după care ieşim din clădirea pe care nu am mai văzut-o până acum şi care pare un fel de centru de 320