COLTUL DE CREATIVITATE

răsfoiești filă cu filă învăluită în lumina lugubră a metropolei și nici măcar nu știi cât de frumoasă ești! mi-ar fi teamă să iți dau un nume lucrurile de neatins nu au denumire iar tu vei rămâne o stafie blondă trecătoare înmugurită în timp de melancolia sufletului meu cât de ciudată ești! și cât de bizar e că nu vei ști niciodată cât de multe întrebări îmi pun despre tine și că mă chinui să te scriu pe măsură desi amândouă suntem un "nimeni" cât de sinistră ești când privești, rareori, pe fereastră! de parcă timpul s-ar privi cu ecou pe sine însuși spune-mi ce preferi dintre un somnifer puternic sau o ceașcă de espresso când stai cu divinitatea la masă? écris! parce que quand tu croix que tu n ' as pas de voix tu vas trouver tes pensées entre les lignes tu vas découvrir les mots que tu cherches dans ton cœur en marchant doucement sur le chemin de ta bouche de tâches d'encre comme une roue qui se tourne et crée l'art avec l'eau comme la nourriture céleste dans l'âme retire.

Partea Proast Despre C Lc Iul Lui Ahile

desenatul părea amuzant când aveam paișpe’ ani și nu mi se părea logic să nu poți.

Cărămidă după cărămidă, ai clădit bazele unei adevărate construcții impunătoare un building de succes, cu oameni de succes care fac lucruri de succes, normal.

Cărămidă după cărămidă și apoi ai dărâmat totul ca să o iei de la capăt: cu tine.

Problema noastră deseori irațională e că nimeni nu ne spune de ce suntem capabili.

Ești capabil să dărâmi munți sau să-i urci?

Până-n vârf.

Și de fapt, incredibilul se întâmplă atunci când nu îți dai seama ce faci burnout de la excesul de încredere, abilitate și îndemânare.

Exercițiu continuu, echilibru mecanic de marionetă cusută cu ață roșie în loc de violet pentru locurile care dor cel mai mult; poate un x in dreptul inimii și altul în spatele urechii stângi.

Bunătate

Pe mine nu mă poți vedea, însă eu, totuși, exist. Nu am o față, nu am un corp, dar dacă aș avea, ar fi o față zâmbitoare și un corp simplu. Dacă ai vrea să mă asociezi cu ceva, probabil că aș fi un soi de zână cu praf magic sau chiar, de ce nu, un ursuleț de pluș. Ca vârstă, am foarte mulți ani, și de i-aș număra, ar dura la nesfârșit.

Am locuit în multe locuri și acum mi-am găsit ca adăpost un... buzunar. Și nu, nu e o glumă. Pentru mine, nu contează casa în care sunt, căci eu nu sunt făcută pentru a sta.

Persoanele se bazează pe mine. Se bucură când mă au, dar mai degrabă se întristează și suferă atunci când nu mă găsesc. Amuzant lucru, căci eu, precum am spus, mă aflu până și într-un loc neînsemnat și mic precum un buzunar, și chiar nu contează în buzunarul căror pantaloni mă aflu. Fie ca sunt pătați, rupți, de blug sau de stofă, ai unui copil sau ai unui bătrân.

Mie îmi place să fac multe lucruri, dar pot mărturisi că ador activitățile de scurtă durată, mai ales pentru faptul că am descoperit că, uneori, au un efect mai mare decât cele îndelungate.

Cel mai mare regret al vieții mele este că nu mă pot afla în toate locurile în același timp, iar geamănul meu, de care sunt complet opusă, își tot bagă nasul unde nu ar trebui. Nu reușesc mereu să îl opresc, însă sunt mereu acolo în caz că cineva vrea să îi dau o mână de ajutor.

Aș putea să vă povestesc mai multe despre mine, dar cred că nu aș mai termina.

Ah, ce uitucă sunt. Am uitat să vă spun cum mă numesc.

Mă cheamă Bunătate.

Cumva mă aflu și în buzunarul tău?

Budur