la un fel de cădere în stare de transă extatică în momentul când se vorbește în limbi. Realitatea este că există o mare diferență dintre modul în care au vorbit în limbi apostolii și modul în care vorbesc în limbi pentricostalii din zilele noastre. Aceasta fiindcă apostolii au vorbit în limbi cunoscute în timp ce pentricostalii vorbesc în limbi necunoscute. Cei mai mulți penticostali consideră că vorbirea în limbi este un exercițiu harismatic. Aceasta fiindcă după cum am spus când vorbește în limbi penticostalul este de fapt într-o stare de extaz. Sunt mai mulți penticostali care mai înainte sau după ce vorbesc în limbi ajung de cad pe jos și intră în tot felul de stări extatice. Este fără doar și poate un extaz fals pe care nu trebuie să îl credem. Aceasta fiindcă după cum am spus vorbirea în limbi nu presupune să bolborosești cuvinte într-o limbă pe care simți că vrei să o spui ci mai mult că trebuie să vorbești în limbi cunoscute. Ei bine după cum am putut vedea nu acesta este cazul penticostalilor. Iată de ce în cele din urmă în cazul vorbirii în limbi la penticostali avem de a face cu un exaz fals.113 Este adevărat că sunt raportate mai multe stări de extaz în ceea ce privește sfinții și misticii catolici. Vom vedea că aceste stări de extaz sunt cât se poate de false fiindcă ele nu respectă normele creștinismului ortodox. De exemplu trebuie să spunem de Sfânta catolică Rita din Cascia că ea spune că în timpul unui extaz a putut să vadă un spin care a venit din cer de la Dumnezeu și i-a făcut o rană în trup care a rămas nevindecată timp de 14 ani. Prin urmare timp de 14 Rita din Cascia putem să vedem că a simțit consecincele unui extaz pe care l-a avut. Să fie acesta un extaz adevărat? Adevărul este că după teologii catolici cu adevbăra Rita de Cascia a ajuns să aibă un extaz. Dar cum se manifestat acest extaz poate să fie văzut. Rita de Cascina a primit o rană ce timp de 14 ani nu s-a vindecat și care a făcut-o să sufere foarte mult în toți acești 14 ani. Fără doar și poate că nu se poate vorbii de un extaz adevărat în cazul Ritei de Cascia. Aceasta fiindcă după cum am spus extazul este un un lucru ce nu produce afecțiuni trupești celui care îl are. Am vorbit că sunt și extaze negative în creștinismul ortodox. Sfântul Antonie cel Mare a avut un astfel de extaz pe care îl putem găsii relatat în Patericul egiptean. “ fericitul Antonie povestea: «Un an întreg m-am rugat să mi se descopere locul drepților și al păcătosilor. Și am văzut un mare uriaș, care ajungea până la nori. Era negru și avea mâinile întinse până la cer și sub el se afla un lac având măsura mării. Și am văzut suflete zburând ca niste păsări. Și cele ce zburau deasupra mâinilor și capului uriașului, se mântuiau. Dimpotrivă, cele ce erau prinse de mâinile lui, cădeau în lac. Și ajunse la mine un glas care zicea: "Aceste suflete pe care le vezi zburând mai sus de acela, sunt sufletele drepților care se mântuiesc în rai. Iar celelalte sunt atrase în iad, urmând voilor trupului și tinerii de minte a răului.”114 Prin urmare este bine să știm că există și o valență neagtivă a extazului în sensul că în extaz un sfânt poate ajunge să vadă draci sau iadul, dar aceasta nu trebuie să fie înțeles ca un lucru ce ajunge în cele din urmă să afecteze sănătatea trupească și sufletească a celui ce este în extaz. Iată de ce este bine să știm că extazul este un fapt ce ține mai mult de ortodoxia sau mai bine spus de o înțelegere ortodoxă a lucrurilor. Este bine prin urmare să știm că extazul este fără doar și poate un lucru ce ajunge să ne țină aproape de Dumnezeu și din contră are numai efecte benefice trupești sau sufletești. Sunt și unii care fiindcă au dus o viață de păcat au avut parte de extazul negativ și în acest sens în cele din urmă au ajuns să vadă iadul. Au văzut iadul și fiindcă le-a fost frică să ajungă acolo în cele din urmă și-au schimbat viața. Extazul Ritei de Cascia nu este unul care cel mai probabil a fost fals. Aceasta fiindcă trebuie să știm că în extaz Dumnezeu Tatăl nu ajunge să facă răni și nici să creeze suferință celui care trece prin extaz. Cum se poate ca un Dumnezeu Tatăl care își iubește pe fii săi creștini să ajungă să facă rău fiilor și fiicelor sale? Este fără doar și poate o contradicție în termeni și în gândire. Extazul prin urmare știm că este de cele mai multe ori asimilat cu noțiunea de plăcere și de sens dar se pare că în cazul catolicilor extazul este unul care poate să fie la fel de bine extrem de dolorist. Iată o relatare pe care o avem a extazului după cum a fost el trăit de Teresa de Avila: “adeseori Hristos îmi spune: De acum Eu sunt al tău și tu a Mea. Aceste mângâieri ale Dumnezeului meu mă fac să mă rușinez nespus. În ele simt și durere și desfătare, împreună. Aceasta este o răna prea dulce(…).Eu am văzut un înger care ținea în mână o suliță lungă de aur cu vârf de fier pe care ardea o mică limbă de foc. Acest înger, din când în când îmi înfingea sulița în inima și în alte organe ale trupului meu. Iar când o trăgea înapoi, atunci mi se părea că mi se scoate afară tot lăuntrul meu. Durerea din cauza acestor răni a fost atât de puternică încât eu gemeam, dar și desfătarea a fost atât de mare încât nu puteam să-mi doresc să înceteze vreodată această stare. Cu cât de adânc îmi intra în mine sulița, cu atât mai mult creștea durerea, dar și desfătarea devenea mai puternică, mai dulce.” Știm că Tereza de Avila este una dintre cele mai mistice și mai mari sfinte medievale catolice. Catolicii consideră că aceste extaz a fost cât se poate de autentic și de ce real. Aceasta fiindcă după cum se poate vedea Tereza de Avila mărturisește foarte clar că ea 113 114
G. F. Rendal, Eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți (Germania, 1991). Patericul egiptean, (Alba Iulia, 1991). 58