Sînt o babă comunistă!, Felicia Bocai

De cât timp De cât timp avem nevoie? avem nevoie?

Odată cu evoluția o m e n i r i i , c u dezvoltarea rapidă a tehnologiei și interacțiunii umane, am fost nevoiți să găsim soluții eficiente pentru timpul limitat cu care ne luptăm. Dacă acum câteva decenii trebuia să depunem efort pentru nevoile de bază, pentru educație, acum suntem la un click distanță de ceea ce ne dorim. Iar asta datorită celor ce au muncit.

Astăzi însă, din cauza timpului care este mereu insuficient, am dezvoltat tot felul de scurtături (nu eu, evident). Aceste ”trucuri” sunt menite să ne ajute în a ne îndeplini țelul mult mai repede decât dacă am fi fost focusați doar pe muncă. De multe ori însă, chiar eu sunt obsedată de timp ca și durată. Cât timp îmi va lua până voi termina o carte? Câte minute voi petrece aici și acolo, cât timp până ajung acasă? Câte pisici pot întâlni într-o oră, pe o rază de 2 km?

Așa că obsesia m-a dus unde am vrut (mai exact, acolo unde am căutat pe Google) și am dat de câteva metode care mi-ar putea face viața mai bună. 100% garantat, nerambursabil.

* Cât durează deprinderea unui nou obicei?

Abia acum câteva luni am dat de această ”descoperire” cum că am avea nevoie de 21 de zile pentru a transforma o anumită acțiune dorită într-un automatism, și 66 (sau 90) de zile pentru a deține acel obicei întru-totul. Am încercat? Ei bine, nu, dar bănuiesc că merită încercat, cel puțin pentru a te păcăli că după 90 de zile vei putea vorbi fluent spaniola. Există o parte bună în orice descoperire.

* Statistic vorbind, cât efort trebuie să depun pentru a-mi atinge țelul?

Regula 80/20 sau Principiul Pareto vine de la economistul italian Vilfredo Pareto care a observat faptul că 80% din suprafața Italiei era deținută de 20% din populație. De asemenea, și-a întărit studiul observând că 20% din păstăile de mazăre produceau 80% din recoltă. În primul rând, mazărea e foarte bună. În al doilea rând, acest procent a fost preluat și transformat într-un efort limitat care îți aduce succesul. Adică 20% din efortul tău îți va aduce 80% din rezultate, și așa mai departe. Am încercat? Nu…dar ar fi un experiment interesant.

Este evident faptul că sunt sceptică în legătură cu eficacitatea acestor metode, deoarece, deși sunt mai degrabă un om care procrastinează cu succes, atunci când învățam, nu mă simțeam presată de timp, ceea ce mă făcea mai atentă pe

ceea ce încerc să fac, decât pe ”dacă învăț 2 capitole

azi, într-o săptămână termin, și cu siguranță voi stăpâni subiectul respectiv.”

Deși sunt conștientă de faptul că trebuie să ne folosim timpul la maxim în favoarea noastră, lucrurile sunt altfel în realitate. Totul merge bine când oamenii își dezvoltă pasiunile în ritmul lor, când nu le spunem cât și cum să lucreze, și le oferim mostre gratis la intrarea în mall.

Lavinia Bușe

Sînt o babă comunistă!

Acum ceva timp, am vorbit într-un articol despre impactul COVID asupra vieții mele, iar unul dintre efectele pandemiei pentru mine a fost unul pozitiv și anume: am citit mai mult decât o făceam în mod obișnuit. Și cum izolarea devine mai frumoasă atunci când alții se gândesc la ce te-ar face mai fericită, am primit în dar o carte: “Sînt o babă comunistă!” - autor Dan Lungu.

Cred cu tărie că în viața aceasta sunt cărți care ne citesc și ne scriu în același timp, și că după ce le vom citi pe acelea ne vom simți de parcă ne-am privi sufletul și mintea în oglindă. Însă ce se întâmplă atunci când o carte scrisă reprezintă radiografia putregaiului unui popor?

Articolul meu este o recenzie a unei cărți, dar la fel de bine, putem numi cartea în sine o recenzie a tuturor deprinderilor defectuoase moștenite de la generațiile anterioare.

“Sînt o babă comunistă” este o carte care prezintă viața Emiliei Apostoae, o persoană care trăiește între amintirile epocii comuniste și realitatea confuză a democrației postdecembriste, dar și viața și părerile persoanelor care interacționează cu aceasta. Emilia Apostoae este reflecția multora dintre părinții sau bunicii noștri, căci suntem toți conștienți că, la un moment dat în viața noastră, există sau a existat un apropiat care mereu face sau a făcut o comparație intre cele două regimuri politice, afirmând că regimul comunist i-a fost benefic, accentuând ideea că atunci traiul era mai bun.

De ce spun că această carte este reflexia unui popor întreg? Pentru că de 30 de ani, orice generație găsește drept vinovat pentru neajunsuri, pentru lipsa de educație, pentru lipsa de standarde și de etică, regimul comunist. Și nu putem nega că nu a avut și comunismul partea sa de vina, însă trebuie să fim conștienți că de 30 de ani, totuși, locuim într-o țară democratică, o țară în care dacă toți ne-am fi implicat cu tot simțul civic și moral, am fi putut locui

într-o țară diferită, într-o țară mai civilizată și într-o țară mai curată.

Revenind la Covid și legătura cu cartea lui Dan Lungu, lucrul cel mai trist observat în perioada cuprinsă între martie și până în prezent, este faptul că, deși sunt vremuri în care respectarea unor reguli ne ajută la menținerea sănătății noastre și a celor dragi, democratul din noi alege să încalce regulile, să fenteze ceea ce ar trebui să respectăm toți, ceea ce făceau