Suport didactic pentru organizarea şi desfăşurarea orelor ecologice

COLECTEAZĂ SEPARAT PENTRU UN MEDIU CURAT!

Suport didactic pentru organizarea si desfăşurarea orelor ecologice

Campania informaţională susţinută de:

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor

1

Contents ÎNTRODUCERE

4

MODULUL 1.

CE SÎNT DEŞEURILE?

CE PROBLEME GENEREAZĂ?

5

CRITERIILE DE CLASIFICARE A DEȘEURILOR

5

MODULUL 2

6

CUM SE POATE DE REZOLVAT PROBLEMA DESEURILOR?

INFORMAŢII GENERALE PRIVIND STAREA CURENTĂ ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA. ALTERNATIVE TEHNICE PENTRU TRATAREA DEŞEURILOR RECICLAREA MATERIALELOR DIN DEŞEURILE MUNICIPALE

6 10 10

MODULUL 3

CUM SE PRELUCREAZA DESEURILE?

11

TRATAREA MECANICO-BIOLOGICĂ TRATAREA BIOLOGICĂ COMPOSTAREA TRATARE TERMICĂ (INCINERAREA) COINCINERAREA DEŞEURILOR DEPOZITAREA FINALĂ ELIMINAREA CUM PUTEM SOLUȚIONA PROBLEMA GESTIONARII DEȘEURILOR MENAJERE?

11 12 12 13 14 14 15 16

COMPOSTAREA

17

CE ESTE COMPOSTUL? DE CE ELEMENTE AVEM NEVOIE PENTRU A PRODUCE COMPOST? CUTIA DE COMPOST UNDE SE INSTALEAZĂ CUTIA DE COMPOST? CE MATERIALE POT FI PUSE IN CUTIA DE COMPOST?

17 18 18 18 18

REGULA A 3R

19

REDUCEREA REUTILIZAREA RECICLAREA HÎRTIA STICLA PLASTICUL RECICLAREA MATERIALELOR DE AMBALAJ AMBALAJE ŞI DEȘEURI DIN AMBALAJE COLECTAREA SELECTIVĂ A DEȘEURILOR 5 MOTIVE PENTRU A COLECTA SEPARATE SI A VALORIFICA DEȘEURILE DE AMBALAJE:

20 20 20 20 21 22 22 23 23 24

MODULUL 4

25

DEŞEURILE ŞI EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

MODULUL 5 ACTIVITĂŢI RECOMANDABILE

25

2

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI SFATURI PRACTICE ŞTIAŢI CǍ…

25 29 33

MODELE DE TESTE

34

TEST - DEŞEURILE TEST – MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

34 35

MINI-DICŢIONAR ECOLOGIC

36

3

ÎNTRODUCERE „Ai grijă de Pământ: El nu ţi-a fost lăsat moştenire de către părinţii tăi, Ci ţi-a fost împrumutat de copiii tăi.

Pământul nu-l moştenim de la strămoşii noștri, Ci îl împrumutăm de la copiii noştri.”

Zi de zi ne confruntăm cu una din stringentele probleme ecologice – poluarea mediului cu deşeuri, apariţia gunoiștilor neautorizate. Apare întrebarea: de unde se iau aceste cantități enorme de deşeuri? S-a constatat că cu cît nivelul de trai al populației este mai înalt, cu atît mai mare este cantitatea de deşeuri .Ajungînd la gunoişte,deşeurile contribuie la poluarea mediului,a apei, solului, aerului, acționează negativ asupra sănătăţii populației. Termenii de descompunere a deşeurilor constituie sute de ani sau altele nici nu se supun procesului de descompunere.

Ce se poate face pentru a reduce numărul gunoiștilor?

Soluţia este simplă de tot, este necesar de a diminua cantitatea de deşeuri, colectarea selectivă şi prelucrarea lor. În acest context mai mult de jumătate din deşeuri pot fi utilizate în calitate de materie primă. Savantul american Allen Teller spunea:”Noi nu trebuie să privim la deşeuri ca la ceva ce este supus nimicirii, dar trebuie să ne învăţăm a vedea în deşeuri surse de materie primă ce nu au fost încă utilizate” Această problemă trebuie de rezolvat astăzi,deoarece dacă nu acţionăm prompt, atunci planeta se poate transforma într-o gunoişte enormă. Este necesar de a ne uni eforturile pentru a acţiona în comun. Sperăm că acest suport metodic să ajute profesorilor, învăţătorilor, educatorilor să formeze la tînăra generaţie o conştiinţă ecologică, o atitudine grijulie faţă de natură, la dezvoltarea simţului de responsabilitate pentru viitorul Planetei. În acest suport sînt generalizate materiale ce vor fi utile în activitatea D-stră cu elevii în rezolvarea problemei deşeurilor.

Fiecare modul conţine material teoretic şi activităţi practice cu elevii ce pot fi aplicate la orele ecologice la tema respectivă.

4

MODULUL 1.

CE SÎNT DEŞEURILE?

CE PROBLEME GENEREAZĂ?

Prin deşeuri se înţeleg resturile tehnologice,produsele şi materialele cu termen de garanţie depăşite,produsele uzate fizic care nu mai au valoare de întrebuinţare, precum şi resturile menajere.

Principalele probleme legate de managementul ineficient al deşeurilor constă în :  Sînt depozitate în locuri neautorizate sau în locuri neconforme cu regulile de protecţie;  Deşeurile nu sînt depozitate separat;  Locurile alese nu sînt suficient prospectate din punct de vedere hidrologic şi al riscurilor de mediu fiind alese ad-hoc după unele criterii cum ar fi prezenţa unei depresiuni;  Sînt amplasate chiar pe malul apelor sau foarte aproape de pînza freatică.

Cea mai mare problemă nu este una de suprafaţă, ci una de cantitate, planeta noastră nu mai poate duce in spate atâtea deşeuri, ce continuă să crească cu cifre inimaginabile in fiecare zi. Această “picătură de apă” ce poate fi ambalajul unui pachet de ţigări sau un container de substanţe chimice reziduale, cu siguranţă lasă răni adânci in “piatra” acestei planete, pe care noi toţi o numim Casă.

În zonele rurale cantitatea de deşeuri este mai mică decît în zonele urbane datorită, compostării, hrănirii animalelor, îngrăşării terenurilor, în cazul în care se respectă regulile de gestionare a deșeurilor În localităţile cu încălzire individuală pe bază de lemn,cărbune există deşeuri mai multe faţă de cele cu încălzire centralizată.

Criteriile de clasificare a deșeurilor Există mai multe criterii de clasificare: După sursa de provenire Deşeuri menajere – provenite din sectorul casnic sau din sectoare similare, sectorul public sau administrativ,comerţ,etc Deşeuri stradale - specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, din spaţiile verzi, din depunerea substanţelor solide din atmosferă.

Deşeuri industriale - provenite din desfăşurarea proceselor tehnologice, cele mai mari fiind din activităţile miniere.

5

Deşeuri agricole - provenite de la unităţile agricole şi zootehnice sub formă de gunoi de grajd, dejecţii animaliere de la abatoare şi industria cărnii, deşeuri vegetale de la fabricile de zahăr, ulei etc.

Totodată în ultimă perioadă pentru definirea deșeurilor menajere se folosește noțiunea inclusă in Directiva UE, - Deşeurile municipale reprezintă: toate deşeurile generate în zonele urbane şi rurale, din gospodărie, instituţii, unităţi comerciale şi de servicii (deşeuri menajere), deşeuri colectate din spaţii publice stradale, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeurile din construcţii şi demolări, nămolul de epurare a apelor municipale uzate.

După compoziţie.

Deşeuri din substanţe neorganice – conţin metale, nemetale,ciment, ceramică,cenuşă etc; Deşeuri din substanţe organice - conţin resturi vegetale, resturi animaliere,hîrtie, carton,ţesături resturi de la prelucrarea blănurilor și pieilor de animale.

După tipul de prelucrare: Deşeuri supuse arderii - resturi din hîrtie, carton - ţesături,lemn,dopuri din plută; Deşeuri supuse fermentării –resturile alimentare,legume, fructe, resturi animaliere; Deşeuri inerte –resturile metalelor negre, colorate, resturi de la construcţie, sticla,ceramica, zgura,cenuşa etc; După tipul de agresivitate faţă de mediu: Deşeuri periculoase - toxice, inflamabile,explozive,radioactive,infecţioase sau de altă natură, care prezintă direct sau indirect pericol pentru lumea vie; Deşeuri nepericuloase - nu se descompun în elemente periculoase

CELE MAI ECOLOGICE ŞI ECONOMICE DEŞEURI SÎNT DEŞEURILE CE NU SE PRODUC!!!!!

MODULUL 2

CUM SE POATE DE REZOLVAT PROBLEMA DESEURILOR?

Informaţii generale privind starea curentă în domeniul gestionării deşeurilor în Republica Moldova.

Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deșeurilor constă în dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul la nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de cetăţeni, întreprinderi şi instituţii.

6

Gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor pe parcursul ultimilor ani afectează comunităţile locale, ameninţă mediul, şi contribuie la emisiile globale de gaze cu efect de seră. Astfel, gestionarea şi reciclarea deşeurilor este o prioritate locală, naţională şi internaţională. În contextul creşterii economice, volumul şi diversitatea deşeurilor generate este în continuă creştere. În procesul de elaborare este Strategia naţională de gestionare a deşeurilor (SNGD) are ca obiectiv crearea cadrului necesar pentru elaborarea şi implementarea unui sistem integrat şi eficient din punct de vedere social, economic şi de protecţie a mediului.

Principiul dezvoltării durabile şi cel al reciclării în domeniul gestionării deşeurilor se reflectă prin: Prevenirea: - producerii de deşeuri în partea superioară a ierarhiei, este opţiunea cea mai de dorit. Prevenire înseamnă încetinirea şi inversarea în cele din urmă a ratei de creştere a deşeurilor şi a proprietăţilor periculoase ale deşeurilor care sunt generate; Reutilizarea şi reciclarea: Aceasta se referă la utilizarea deşeurilor ca materii primă secundare, fie fără prelucrare suplimentară (reutilizare), sau cu prelucrarea ulterioară (reciclare); De recuperare: Aceasta se referă la extragerea valorii în continuare (inclusiv a energiei) din deşeurile generate. Recuperarea include utilizarea fracţiuni combustibile de deşeuri drept combustibil alternativ în producţia de energie electrică şi termică; Eliminarea: Aceasta se referă la înhumarea în depozitele de deşeuri a componentelor de deşeuri care nu pot fi reutilizate, reciclate şi recuperate, care sunt concepute pentru a limita strict emisiile în mediu. În ultimii 30 de ani politica gestionarii deşeurilor a fost o parte importantă a politicii de mediu a UE şi a făcut progrese substanţiale în acest domeniu. De exemplu, depozitele de deşeuri care poluează mediul și incineratoarele cu tehnologii învechite sunt înlocuite cu noi tehnici pentru tratarea deşeurilor, inclusiv celor periculoase. În plus, deşeurile sunt din ce în ce mai mult percepute ca o sursă valoroasă de materie primă pentru sectorul industrial, cu abordări cum ar fi reutilizarea, reciclarea şi recuperarea de energie, începe să fie aplicată reglementarea deşeurilor de ambalare, a vehiculelor scoase din uz, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, deşeurilor biodegradabile şi anvelopelor. Politica europeana îndeosebi se axează pe activităţi de separare a deşeurilor biodegradabile de la depozitele de deşeuri, cît şi reciclarea şi recuperarea sunt în creştere, aceasta contribuie la prevenirea poluării mediului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Obiectivele de bază ale politicii actuale privind deşeurile ale UE constau în prevenirea generării deşeurilor şi în promovarea reutilizării, reciclării şi recuperării din perspectiva de protecţie a mediului, şi oferă, de asemenea baza pentru UE de a atinge obiectivul pe termen lung, şi anume de a deveni o societate a reciclării deşeurilor.

7

Pentru a proteja mai bine mediul, statele trebuie să ia măsuri pentru tratarea deşeurilor lor în conformitate cu ierarhia de mai jos, care se aplică în ordinea priorităţilor

Obiectivele specifice pentru fiecare tip de deșeu ce trebuie să fie realizate la nivel de stat în baza politicilor sunt următoarele: Deşeuri municipale:  Promovarea și implementarea sistemelor de colectare selectivă atît în sectorul casnic cât și de producție, precum şi a facilităţilor de sortare, compostare şi reciclare;  Îmbunătăţirea sistemului de transportare al deşeurilor şi dezvoltarea staţiilor de transfer;  Dezvoltarea capacităţilor de eliminare a deşeurilor municipale;  Îmbunătăţirea guvernării instituţionale în domeniul gestionării deşeurilor municipale.

Ambalaje şi deşeuri de ambalaje:  Creşterea gradului de reutilizare şi reciclabilitatea ambalajelor  Optimizarea cantităţii de ambalaje pe produs ambalat (prin reproiectare).  Reducerea cantităţii de deşeuri de ambalaje prin valorificare  Creşterea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate precum şi a eficienţei colectării selective a acestora  Consolidarea şi optimizarea schemelor de valorificare materială  Dezvoltarea şi optimizarea schemelor de valorificare energetică a deşeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate („neadecvate” pentru valorificare materială).

Deşeuri vegetale, dejecţii, rumeguş, deşeuri de la industrializarea lemnului:  Eficientizarea controlului privind colectarea separată şi depozitarea deşeurilor netratate;  Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe şi construirea capacităţilor de compostare şi fermentare a deşeurilor; 8

 Susţinerea valorificării energetice, acolo unde valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu.

Nămoluri provenite de la staţiile de epurare:  Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau amendament agricol a nămolurilor ce corespund calităţii stabilite în cerinţele legale;  Asigurarea condiţiilor tehnice (deshidratarea şi pre-tratarea) în vederea eliminării prin co-incinerare;  Prevenirea eliminării necontrolate pe soluri;  Prevenirea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţă.

Anvelope:  Asigurarea unei reţele de colectare a anvelopelor uzate, prin intermediu centrelor de deservire tehnică a automobilelor, centrelor comerciale, parcărilor etc.;  Creşterea gradului de valorificare materială şi energetică a anvelopelor uzate prin reciclare sau în cuptoarele de ciment.

Vehicule scoase din uz:  Asigurarea unei reţele de colectare/ valorificare a vehiculelor scoase din uz;  Asigurarea posibilităţii ca ultimul deţinător al vehiculului să îl poată preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare;  Extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din vehiculele uzate, precum şi a valorificării energetice a acelora care nu se pretează la valorificare materială.

Deşeuri de echipamente electrice şi electronice:  Asigurarea unei reţele de colectare/ valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice scoase din uz;  Asigurarea posibilităţii ca ultimul deţinător al echipamentelor electrice şi electronice să îl poată preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare;  Extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din echipamente electrice şi electronice uzate.

Deşeuri periculoase, cu excepţia uleiurilor uzate:  Asigurarea faptului, că colectarea deşeurilor periculoase se face separat la sursă din deşeuri non-periculoase şi această activitate este administrată separat;  Crearea condiţiilor pentru colectarea separată, tratare (inclusiv pregătirea pentru reutilizare şi reciclare) a deşeurilor periculoase;  Promovarea valorificării termoenergetice a unor fluxuri de deşeuri periculoase în cuptoarele de ciment dacă este posibil.

Uleiuri uzate:  Asigurarea unei reţele de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/ populaţie, prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor; 9

 Eliminarea pieţei ilegale a uleiurilor uzate a căror utilizare generează un impact negativ asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;  Reducerea impactului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului prin îmbunătăţirea gestionării uleiurilor uzate;  Încurajarea utilizării uleiurilor într-o manieră ecologic raţională în cuptoarele de ciment.

Baterii şi acumulatoare uzate:  Asigurarea unei reţele de colectare a acumulatoarelor uzate de la utilizatori/ populaţie, prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor;  Asigurarea faptului că bateriile uzate sunt gestionate corect sau sunt reciclate sau depozitate;

Alternative tehnice pentru tratarea deşeurilor Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate, la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. În principiu, deşeurile pot fi scoase din circuitul economic prin eliminare sau reintroduse în circuit prin recuperare..

Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât şi cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.

Reciclarea materialelor din deşeurile municipale Reciclarea înseamnă orice operaţiune de valorificare prin reparare, prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru aşi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include tratarea materialelor organice dar nu include valorificarea energiei şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de reambalare. Un obiectiv principal în gestionarea deşeurilor îl reprezintă maximizarea duratei de funcţionare a depozitelor şi minimizarea cantităţilor de deşeuri depozitate. În acest scop trebuie identificate materialele care pot fi retrase din fluxul de deşeuri pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

Reciclarea materialelor din deşeurile municipale implică: - prelucrarea intermediară precum sortarea, mărunţirea şi/sau compactarea; - transportarea; - valorificarea materialelor; - prelucrarea finală.

10

Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de: - identificarea materialelor reciclabile; - identificarea oportunităţilor de reutilizare şi reciclare; - identificarea pieţelor de desfacere pentru materialele valorificabile.

Valorificare materială şi energetică Indiferent de sistemul de colectare a deşeurilor este necesară şi crearea iniţială a unor staţii de sortare manuală, urmând a se îmbunătăţii acest sistem prin implementarea unor instalaţii mecanice şi automate.

Dezvoltarea unor programe economice speciale pentru a stimula industriile.

Campanii de informare a publicului.

Activităţi recomandate în scopul eficientizării activităţilor de valorificare material şi energetică sunt:  Dezvoltarea pieţii pentru materiile prime secundare şi susţinerea promovării utilizării produselor obţinute din materiale reciclate.  Promovarea prioritară a valorificării materiale în măsura posibilităţilor tehnice şi economice în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu.  Promovarea valorificării energetice în instalaţii cu randament energetic ridicat în cazul în care valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, beneficiul energetic rezultat în urma incinerării este pozitiv şi există posibilitatea utilizării eficiente a energiei rezultate.

MODULUL 3

CUM SE PRELUCREAZA DESEURILE?

Tratarea mecanico-biologică Tratarea mecanico-biologică se aplică deşeurilor municipale colectate în amestec. Acest tip de tratare are rolul de reducere a componentei biodegradabile din aceste deşeuri şi a volumului de deşeuri depozitate. Instalaţiile de tratare mecanicobiologică nu diferă prea mult de instalaţiile de tratare biologică, ele se compun dintr-o tratare mecanică preliminară, tratarea principală biologică şi eventual o tratare mecanică ulterioară.

Tratarea mecanico-biologică este una din tehnicile de bază pentru reducerea cantităţilor de materie biodegradabilă şi producerea de combustibili alternativi obţinuţi din deşeuri. Soluţiile de reciclare disponibile sunt: compostarea (digestia aerobă) şi digestia anaerobă cu producerea şi colectarea de biogaz.

Tratarea mecanică preliminară. În cadrul tratării mecanice preliminare trebuie asigurate condiţiile pentru ratarea biologic ulterioară. Acest lucru se realizează prin separarea, eliminarea de material care îngreunează tratarea biologic a deşeurilor care nu pot fi tratate biologic (sticlă, roci), sau care se descompun greu (materialele 11

sintetice), sau care reprezintă un potenţial de material utile (metale feroase, neferoase). După separarea materialelor, deşeurile trebuie omogenizate astfel, încît să se poată realiza o tratare biologic efectivă.

Condiţii pentru tratarea mecanico-biologică: Colectarea selectivă a 120-145 kg/loc. an deşeuri biodegradabile; Capacitate de compostare pentru 700.000-1.000.000 t/an deşeuri biodegradabile; Respectarea unor condiţii minime de proiectare şi amplasare a staţiilor de compostare pentru minimizarea impactului negativ asupra mediului şi populaţiei

Tratarea biologică Compostarea sau tratarea biologică a deşeurilor se bazează pe descompunerea substanţelor organice de către diverse microorganisme. Descompunerea se efectuează în cadrul procedeului de transformare în compost prin alimentare cu aer, iar în cadrul procedeului cu biogaz prin închidere ermetică ceea ce duce la o reducere a substanţelor organice originare.

Obiectivul procedeului biologic este pe de o parte valorificarea şi pe altă parte îndepărtarea reziduurilor. Deşeurile biodegradabile cuprinse separat reprezintă un potenţial valorificabil ce poate fi utilizat ca material în instalaţii de producere a compostului, în instalaţii de fermentare sau în concepte combinate. În scopul degajării deşeurilor după extragerea materialelor utile procedeele biologice sunt în măsură să efectueze aşa numita „inertizare rece” a deşeurilor ce trebuie depozitate.

Compostarea Compostarea ca şi depozitarea sau incinerarea, aparţine procedeelor clasice de tratare a deşeurilor. Este o metodă de tratare ecologică utilă deoarece partea biodegradabilă din deşeuri, care reprezintă în jur de 50% din totalul deşeurilor casnice, poate fi reintrodusă în ciclul natural. Comparată cu alte metode de tratare a deşeurilor, compostarea presupune numai o încărcare redusă a mediului înconjurător. Această tehnică este avantajoasă mai ales în zonele preponderent agricole.

Condiţiile materiale pentru compostare:  Fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere şi asimilabile;  Deşeuri de grădină ţi parcuri;  Deşeuri din pieţe;  Resturi biodegradabile din industria alimentară;  Nămol orăşenesc.

Aceste fracţiuni de deşeuri biodegradabile reprezintă de la 50 la 60% din totalul deşeurilor municipale. Fiind o ţară agrară, compostarea reprezintă o metodă oportună pentru a fi luată în consideraţie. Pentru a utiliza în mod eficient compostarea este 12

necesară o colectare separată a materiei organice din deşeuri (in mediu urban mai puțin dens, in zonele verzi ale marilor oraşe). Realizarea unor proiecte pilot în fiecare regiune pentru testarea pieţei şi de “utilizare” a compostului înaintea integrării staţiilor de compostare în sistemul de gestionare a deşeurilor.

Tratare termică (incinerarea) Printre procedeele termice din cadrul tratării deşeurilor se numără incinerarea deşeurilor, piroliza deşeurilor, coincinerarea deşeurilor şi procedeul de uscare. Pe departe cel mai important procedeu termic este la ora actuală incinerarea deşeurilor.

Incinerarea este cea mai eficientă metodă de tratare a deşeurilor colectate avînd drept scop minimizarea volumul deşeurilor, distrugerea componentelor periculoase biodegradabile, reducerea carbonului organic şi recuperarea energiei conţinută în deşeurile incinerabile. Incinerarea este practicată în instalaţii mici, individuale, sau la scară industrială, fiind incinerate atât deşeurile solide, cât şi cele lichide sau gazoase.

Incinerarea se poate aplica atît deşeurilor municipale colectate în amestec cît şi numai fracţiei de deşeuri reziduale. Pe lîngă deşeurile reziduale sau municipale, incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Pentru deşeurile periculoase, incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mult mai ridicată decît în cazul incinerării deşeurilor nepericuloase.

Incinerarea deşeurilor este o metodă controversată, din cauza poluanţilor gazoşi, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD şi benzofurani policlorinaţi — PCDF) produşi prin ardere. Din aceste considerente se impun respectarea următoarelor condiţii: Colectarea separată sau recuperarea fracţiilor combustibile din fluxul deşeurilor municipale, în scopul evitării formare şi eliminarea emisiilor de poluanţi nocivi; Cantitatea de deşeuri municipale disponibilă pentru incinerare să fie de minim 150.000 tone/an; Nu există teren disponibil pe o distanţă acceptabilă pentru amplasarea unui depozit; În regiunea respectivă există o cerere foarte mare de căldură şi energie şi nici o altă metodă de tratare nu este mai eficientă decât incinerarea deşeurilor în ceea ce priveşte generarea de energie şi căldură.

Piroliza este procedeul în care deşeurile organice se transformă prin intermediul descompunerii termice sub reţinerea aerului în produse ce pot fi valorificate energetic datorită conţinutului mare de energie, respectiv depozitate în cantităţi mult mai reduse.

Piroliza este cunoscută din tehnica procedurală industrială. În ceea ce priveşte tratarea deşeurilor s-au dorit printre altele următoarele avantaje ale pirolizei: 13

- procedee necomplicate, care să poată funcţiona şi cu cantităţi mici de prelucrare de pînă la 10 tona/h; - posibilitatea recuperării energiei şi materiei prime; - posibilitatea de depozitare a produselor valorificabile în mod energetic; - flexibilitate faţă de diversele şi schimbătoarele componente ale deşeurilor; - evitarea în mare măsură a impactului asupra mediului.

Gazarea se referă la conversia la temperaturi înalte a materialelor cu conţinut de carbon în combustibil gazos.

Gazarea diferă de piroliză prin faptul că se adaugă gaz reactiv, ce transformă reziduurile carbonizate în alte produse gazoase. Gazarea, la fel ca şi piroliza, este un procedeu de sine stătător, însă şi un proces parţial al incinerării. Produsele ivite ca urmare a gazării sunt, în funcţie de soluţia gazantă, gaz slab, aburi, etc.

Coincinerarea deşeurilor De cind deşeurile şi combustibilii alternativi produşi din acestea prin diferite metode de tratare au fost acceptaţi ca surse de energie, sunt folosiţi tot mai mult ca înlocuitori în procesele industriale, în principal în centralele electrice, fabricile de ciment şi oţelării.

Deşeurile municipale nu sunt de regulă, considerate materia primă pentru sistemele industriale de ardere şi sunt folosite numai în calitate de combustibili alternativi. În schimb, datorită densităţii lor precum şi proprietăţilor lor chimice şi fizice, un număr mare de deşeuri de producţie sunt folosite în sistemele de ardere industrială. Folosirea deşeurilor în sistemele de ardere industrială se numeşte coincinerare.

Avantajele coincinerării: - reducerea cantităţii de deşeuri depozitate; - valorificarea energetică a deşeurilor acolo unde valorificarea materială nu este posibilă; - conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei.

Coincinerarea reprezintă valorificarea energetică a anumitor tipuri de deşeuri în industrie, cum ar fi de exemplu, valorificarea anvelopelor uzate sau a combustibililor alternativi în cuptoare de ciment. Deşeurile ce pot fi tratate termic sunt deşeuri municipale, nămolul orăşenesc, deşeurile de producţie periculoase şi nepericuloase. Însă pentru fiecare tip de deşeu există nişte caracteristici tehnice bine definite.

Depozitarea finală

14

In funcţie de tipurile de deşeuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifică după cum urmează: - depozite pentru deşeuri periculoase (clasa a); - depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa b); - depozite pentru deşeuri inerte (clasa c).

Proiectarea depozitelor de deşeuri Proiectarea unui depozit de deşeuri se face în funcţie de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt: - cantitatea şi natura deşeurilor ce urmează a fi depozite – se evaluează în funcţie de prognozele de dezvoltare a localităţilor; - caracteristicile amplasamentului – în raport cu eficienţa economică (dimensiuni, durata de funcţionare, distanţa de transport a deşeurilor ) şi eficienţa ecologică (cerinţe legate de protecţia factorilor de mediu şi a sănătăţii umane) necesar a fi realizate; - posibilităţile de reabilitare şi utilizare ulterioară a terenului – se evaluează în funcţie de natura deşeurilor depozitate, comportarea acestora pe perioada depozitării, planurile de dezvoltarea pe termen lung etc.

Alegerea amplasamentului Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza unui analize pluricriteriale care cuprinde: - criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice: caracteristicile şi modul de dispunere a straturilor geologice; structura, adîncimea şi direcţia de curgere a apei subterane; distanţa faţă de cursurile de apă şi alte ape de suprafaţă; starea de inundabilitate a zonei; folosinţa terenului; clasa de seismicitate; criterii legate de pericole de alunecare, tasare; - criterii climaterice: direcţia dominantă a vîntului faţă de aşezările umane sau alte obiective; regimul precipitaţiilor; - criterii economice: capacitatea depozitului şi durata de exploatare (minimum 10 ani); distanţa medie de transport al deşeurilor; necesitatea unor amenajări secundare (drumuri de acces, utilităţi etc.); - criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului şi modul de încadrare în peisaj; accesul la amplasament; existenţa unor arii protejate de orice natură; existenţa în zonă a unor aeroporturi, linii de înaltă tensiune sau obiective militare.

Eliminarea Eliminarea deşeurilor reprezintă orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare a deşeurilor şi ea trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu. Alternativele eliminării deşeurilor sunt închiderea depozitelor de deşeuri neconforme cu cerinţele UE, extinderea depozitelor existente cu celule noi conforme cerinţelor şi închiderea parţii vechi neconforme, (după elaborarea de studii de risc şi evaluarea proiectului nou).

15

Problema - gestionării deșeurilor este actuală și pentru localitățile rurale. Studiile efectuate într-o serie de localități rurale au demonstrat ca în compoziția morfologică a deșeurilor din zonele rurale conținutul băligarului constituie circa 40%. Deșeurile menajere în majoritatea cazurilor sunt aruncate pe malurile râulețelor, pârâiașelor și a râpelor. În prezent absolut toate pârâiașele care se scurg practic din fiecare localitate duc cu apele lor o cantitate enorma de poluanți, începând de la nitrați și nitriți și terminând cu diverse substanțe chimice toxice. Aceste fapte au condus la poluarea esențială a apelor freatice care sânt principala sursa de apa potabila în ariile rurale.

Cum putem soluționa problema gestionarii deșeurilor menajere?

Este necesara efectuarea colectării implementarea acestei metode în practica.

selective

a

deșeurilor

menajere

și

Precolectarea - deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite.

Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respective Etichete pe recipientele de precolectare selectivă Pentru materiale plastice - roșu (portocaliu) Pentru metale - galben Pentru hârtie şi carton - albastru

Colectarea selectivă a deşeurilor este prima etapă în procesul complex de reciclare a deşeurilor care necesită a fi respectat pentru a putea fi reintroduse în circuitul economic, oferindu-le astfel o a doua viaţă.

In toate statele civilizate se fac eforturi susținute pentru a reduce cantitative de deșeuri care ajung să fie depozitate în final.

16

Pentru a putea atinge acest deziderat, se impune realizarea unei sortări a deșeurilor pe tip de material și canalizarea fluxurilor rezultate spre a fi incluse in procese de reutilizare, reciclare, recuperare energetic, obținerea de biogaz ori de compost.

Sortarea se poate face fie la sursa de producere a deșeurilor, fie înainte de depozitare. Exista posibilitatea adoptării unei soluții combinate, ca de exemplu o colectare la sursă în doua fracții: deșeuri compostabile și resturi nevalorificabile, urmând ca deșeurile reciclabile din hârtie, sticlă, plastic, metal să fie strânse în puncte de colectare și ulterior să fie introduse într-o linie de sortare unde să se realizeze sortarea pe fiecare tip de material.

Sortarea pe linii specializate de sortare este o soluție costisitoare, indiferent daca procesul se executa automat sau manual de către muncitori postați în lungul unei benzi ce transportă deșeurile.

Soluția cea mai potrivita este asigurarea sortării încă din faza în care deșeurile sunt aruncate.

Pentru aceasta e nevoie de implicarea municipalității ți a operatorilor de salubritate, care trebuie să asigure dotarea cu containere diferențiate pe tipuri de deșeuri și, cel mai important lucru, este nevoie de un grad ridicat de conștiință din partea fiecărui cetățean, pentru a pune deșeul la locul potrivit. Fără o astfel de atitudine nu se pot obține rezultate în sortarea deșeurilor menajere la sursa.

COMPOSTAREA

Ce este compostul?

Compostul, ca rezultat final al procesului de compostare, este un material stabil şi igienic, similar cu humusul din pădure, care poate fi folosit ca şi îngrășământ natural, evitand astfel necesitatea utilizării îngrășămintelor chimice. El este adăugat pe sol pentru a‐i îmbunătăți proprietățile acestuia din urmă. Adăugarea de compost pe sol este considerată ca fiind un mod natural de a‐i creşte fertilitatea şi de a‐i reface calitatea.

17

Compostarea poate avea loc in interiorul unei grămezi mari de deşeuri organice, dar in general este mai practic să folosiți o cutie de compost.

     

De ce elemente avem nevoie pentru a produce compost? locație potrivită in grădină sau livadă. cutie de compost. furcă, săpăligă sau orice altă unealtă pentru amestecare. apă. resturi de bucătărie (resturi de fructe, legume, resturi de la prepararea cafelei sau ceaiului, praf de la curățarea locuinței deşeuri vegetale din grădină (resturi toaletare, ramuri, frunze uscate, iarbă, resturi de flori etc).

Cutia de compost Cutia de compost este un vas in care este pusă materia organică pentru a se transforma in compost. Cutiile de compost permit aerului să treacă prin grămadă şi controlul temperaturii şi umidității, evitand dispersarea deşeurilor şi pătrunderea rozătoarelor şi insectelor. Un alt avantaj al cutiei este acela că permite amestecarea deşeurilor cu uşurință in interiorul său cu ajutorul unor unelte precum aeratorul de compost sau o săpăligă îngustă.

Unde se instalează cutia de compost?

Locația ideală ar fi un foc umbrit, uşor accesibil şi cu un drenaj bun, pentru că materialul din cutie trebuie să rămană cald, umed şi oxigenat. Este preferabil să plasați cutia de compost direct pe sol şi nu pe ciment, pentru a facilita accesul organismelor responsabile cu descompunerea materiei organice (bacterii,ciuperci, rame etc). De asemenea, este recomandabil să puneți mai întîi pe sol câteva ramuri şi resturi de la toaletarea grădinii sau livezii.

Ce materiale pot fi puse in cutia de compost?

Scopul cutiei de compost este dublu. Pe de o parte, acela de a evita ca cea mai mare parte a deşeurilor să ajungă la depozitele de deşeuri sau să fie arse, iar pe de altă parte, de a obține îngrășământ natural de înaltă calitate. Pentru aceste motive este important ca deşeurile pe care le punem in cutia de compost să fie deşeuri organice selectate cu atenție, care să nu conțină elemente de plastic, conserve, baterii sau orice alt produs care ar putea contamina îngrășământul pe care îl vom produce.

In ceea ce priveşte hârtia, putem pune in cutia de compost doar hârtia in care au fost împachetate alimente, hârtie care nu prezintă urme de cerneală.

18

In cutia de compost putem adăuga resturi alimentare, frunze, iarbă (dar nu prea multă pentru că este foarte bogată in azot), resturi de la prepararea cafelei,coji de ouă etc. Luați in considerare faptul că odată cu diversificarea materialelor care intră in compoziția amestecului va creşte şi calitatea compostului finit.

Ciclul materiei organice

Utilizarea compostului ca îngrăşământ contribuie la:  Îmbunătățirea structurii solului şi a rezistenței sale la eroziune  Furnizarea elementelor nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor. Pentru că eliberarea substanțelor nutritive in sol se face in mod treptat,compostul furnizează îngrășăminte solului în permanență.  Creşterea faunei solului, în special în cazul ramelor, care contribuie la aerare.  Diminuarea efectelor negative a agenților toxic precum pesticidele sau metalele grele, datorită nefolosirii îngrășămintelor chimice.  Evitarea consumului de turbă.  Rezolvarea problemei schimbărilor climatice, deoarece compostul reține dioxidul de carbon la nivelul solului.

REGULA A 3R

Un prim - pas în soluţionarea problemelor deşeurilor menajere solide ar fi promovarea şi aplicarea aşa-numitei Reguli 3R, care presupune Reducerea, Reutilizarea şi Reciclarea deşeurilor.

19

Reducerea Reducerea sau „reducerea la sursă”presupune prevenirea formării deşeurilor prin reducerea consumului de produse alimentare şi industriale. Această înseamnă că înainte de a procura ceva, trebuie să ne gîndim bine cît de necesar este obiectul în cauză. Cînd facem cumpărături, trebuie să ne orientăm după principiul durabilităţii.

Reutilizarea Reutilizarea presupune utilizarea repetată a bunurilor. Înainte de a arunca un obiect stricat, ar trebui să verificăm dacă acesta poate fi reparat. Multe bunuri care nu ne mai sînt de folos pot fi donate sau vîndute la un preţ mai mic. Actualmente, magazine de produse de mîna a doua sau second devin din ce în ce mai populare.

Reutilizarea bunurilor este mai convenabilă decît reciclarea acestora, fiindcă ele nu necesită o reprocesare, ceea ce implică consum de energie şi materie primă.

Reciclarea Reciclarea presupune reintroducerea deşeurilor în circuitul economic şi transformarea acestora în resurse valoroase. Bunăoară,materiale ca sticla, metalul, plasticul şi hîrtia colectate,separate şi reciclate în produse noi. Aceasta permite conservarea energiei şi a materiei prime. Prin conservarea resurselor naturale şi reducerea poluării, pe de o parte, precum şi prin economisirea energiei, materiei prime şi a spaţiilor de depozitare, pe de altă parte, reciclarea deşeurilor este avantajoasă nu numai din punct de vedere economic. Nu în zădar această practică este atît de populară în ţările dezvoltate.

Pentru implementarea acestui principiu sînt necesare eforturi minime cu condiţia asigurării condiţiilor pentru colectarea separată. Este adevărat , urmează o muncă enormă şi mai trebuie multe de făcut pentru a atinge nivelul la care tindem.

Pentru implementarea regulii 3R se recomandă de urmat un şir de sfaturi utile elaborate pentru fiecare din materiale:hîrtir, sticlă, plastic.

Hîrtia utilizarea la maximum a foilor de hîrtie,scriind pe ambele părţi sau folosind hîrtiile scrise pe o parte în calitate de ciornă renunţarea pe cît posibilă la procurarea produselor care se aruncă după folosire 20

abonarea la ziare, reviste în comun cu cineva. colectarea maculaturii şi plasarea acesteia în containere speciale sau transportarea la centre de colectare a maculaturii. transmiterea revistelor vechi către centrele medicale, saloanele de frumuseţe sau clinicile veterinare. utilizarea cutiilor de carton pentru depozitarea şi aranjarea lucrurilor.

Avantajele reciclării hârtiei: tonă de deşeuri de hârtie salvează cinci arbori cu o vechime de 80-100 de ani prelucrarea maculaturii se realizează cu un consum energetice de 2-3 ori mai redus decât în cazul folosirii fibrelor celulozice  reducerea consumului de apă cu aproximativ 60 %;  reducerea poluării aerului cu aproape 70 %;  reducerea poluării apei cu circa 35 %;

!!! Utilizarea numai a jumătate din rezervele actuale de hîrtie poate salva 4mln ha de păduri

Sticla  procurarea, dacă este posibil, a produselor în recipiente de sticlă procurarea băuturilor în sticle returnabile înseamnă economisirea banilor Dvs. şi a producătorilor de sticlă.  înainte de a pune sticlele în containere speciale, trebuie înlăturate în primul rînd căpacele de plastic, dopurile de plută, etichetele şi decoraţiunilede aluminiu sau plumb.Aceste materiale contaminează sticla,creînd deficultăţi în procesul de reciclare.

Avantajele reciclării sticlei: economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la temperaturi mai scăzute decât material primă; fiecare creştere cu 10% a conţinutului de sticlă reciclată duce la o scădere cu circa 2% a consumului de energie; reducerea poluării aerului cu 20%; reducerea consumului de apă cu 50%; economisirea materiilor prime şi reducerea degradării mediului prin extracţia unui număr mai mic de resurse naturale; păstrarea proprietăţilor sticlei obţinute prin reciclare.

Nu pot fi reciclate: cristalul,sticla refractară,tuburile luminiscente,sticla armată,lămpile incandescente şi vata de sticlă.

21

!!! Energia economisită pentru prelucrarea unei sticle de 0.5 l este suficientă pentru: lucrul calculatorului timp de 25 min televizorului -20 min maşina de spălat – 10min

Plasticul  folosirea sacoşelor din bumbac sau alt material, în locul celor de polietilenă evitarea procurării, pe cît posibil, a articolelor de unică folosinţă, în special al veselei.  refolosirea containerelor şi pungilor de plastic în măsura posibilităţilor.  obiectele de plastic de care nu avem nevoie, cum ar fi, de exemplu, jucării vechi, pot fi transmise şcolilor-internat şi caselor de copii.  cumpărarea produselor, de dorit, marcate cu simbolul reciclării. Optimală este totuşi procurarea produselor în recipiente de sticlă.

Avantajele reciclării plasticului: Reciclarea plasticului reduce consumul de apă şi reduce generarea de CO2 de 2,5 ori; Cu fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 şi 800 de tone de petrol brut; Din deşeurile de ambalaje din plastic se obţin: fibre pentru covoare, material de umplutură pentru jucăriile din pluş, materiale izolatoare pentru saci de dormit, carcase pentru CD-uri; Se pot recicla recipientele pentru băuturi, cele pentru produse lactate, ale produselor cosmetice şi detergenţilor, pungile de plastic.

Nu pot fi reciclate - vesela pentru uleiuri tehnice, vesela pentru diverse sosuri,ulei vegetal, iaurtur,pungile mici. !!! Energia economisită pentru prelucrarea unei sticle din plastic este suficientă pentru iluminarea unui bec de 60 Bт timp de 6 ore.

Reciclarea materialelor de ambalaj Practic nu exista o soluție ideala pentru rezolvarea problemelor legate de gestionarea ambalajelor. Exista doar o multitudine de masuri care se pot lua. Una dintre ele este reciclarea, procesarea materialului din ambalaj pentru obținerea altor ambalaje sau a altor produse. Unele material se pretează foarte bine la reciclare.

Altele, de și teoretic se pot recicla, necesita proceduri foarte complicate, nepractice.

22

Aluminiul este probabil cel mai bun exemplu pentru reciclare. Sunt necesare mari cantități de energie pentru a produce aluminiu primar, în timp ce pentru reciclare este nevoie numai de jumătate din acea energie, iar produsul obținut este la fel de bun ca și cel rezultat din prelucrările primare și poate fi prelucrat în continuare fără nici un fel de restricție specifică.

Ambalaje şi deșeuri din ambalaje De ce este nevoie de ambalaje?

Ambalajele sunt rezultatul modernizării vieții noastre cotidiene. Produsele au nevoie de protecție pentru a fi sigure pentru sănătate, pentru a-si menține calitative și pentru a putea fi transportate. Din aceste necesitați au apărut ambalajele.

Ambalajele asigura integritatea și igiena produselor și le protejează în timpul transportului, depozitarii și păstrării. Ambalajele oferă suportul pentru furnizarea de informații importante despre produsul ambalat: cantitatea, termenul de valabilitate, producătorul, instrucțiuni pentru utilizare, pentru păstrare, etc. și în același timp fac produsul atrăgător pentru comparatori.

Ce sunt deșeurile de ambalaje?

Pentru cei mai mulți oameni, deșeurile reprezintă tot ceea ce se arunca la gunoi.

Deșeurile de ambalaje sunt formate din toate ambalajele și materialele de ambalare pe care noi nu le mai folosim și pe care le aruncam sau avem intenția de a le arunca.

Ce înseamnă gestionarea deșeurilor de ambalaje?

Sortare Colectare Transport Valorificare si tratare Depozitare finala.

Colectarea selectivă a deșeurilor Ce se întâmpla cu deșeurile colectate?

Deșeurile trebuie sortate, pentru a le separa pe cele care nu pot fi valorificate prin reciclare sau prin ardere în locul unor combustibili tradiționali. Deșeurile sunt colectate de firme specializate, sunt comprimate pentru a ocupa mai puțin spațiu și sunt transportate la depozitele de gunoi.

Colectarea selectivă a deşeurilor se impune datorită următoarelor raţiuni: recuperarea mai uşoară a materialelor refolosibile; posibilitatea utilizării în agricultură a deşeurilor urbane fermentabile prin eliminarea elementelor nefermentabile.

23

Pe teritoriul ţării noastre se găsesc în special centre de colectare pentru hârtie, plastic, sticlă şi metale. Din cauză că preţurile de achiziţie ale materialelor refolosibile nu sunt suficient de stimulative şi centrele de colectare sunt relativ puţine şi situate la o distanţă mare de locuitori, cantitățile predate de către populaţie sunt reduse faţa de posibilităţile existente. În unele localităţi, se implementează colectarea selectivă pentru plastic (PET-uri) şi hârtie. Pentru acest lucru s-au instalat containere speciale în cadrul unor proiecte pilot.

O formă de mobilizare a populaţiei, care a dat rezultate bune, constă în organizarea unor acţiuni speciale în cadrul unor zile record de colectare a materialelor refolosibile considerate şi zile de curăţenie care, de obicei, au loc mai mult în lunile de primăvară şi de toamnă. Pentru a se obţine bune rezultate este necesar ca în prealabil pe o durată de mai multe zile să se facă o mediatizare temeinică prin afişe, în şcoli, întreprinderi, asociaţiile de locatari şi alte locuri publice, prin presa locală, pentru a se cunoaște ziua acţiunii. Primăriile trebuie să asigure autovehicule de transport pentru materialele strânse Mai puține deșeuri – este responsabilitatea noastră, a tuturor. Noi cu toţii avem încrederea că resursele naturale nu sunt inepuizabile și trebuie deci sa le “păstrăm”. Tradiţiile colectării selective a reciclării deşeurilor şi a ambalării minimizate sînt exemple excelente de protejare a mediului, totodată avînd și profit economic. Toți locuitorii trebuie sa participe la colectarea separată a deşeurilor, deoarece acest gest simplu și cotidian va păstra mediul în care trăim curat şi ecologic.

5 motive pentru a colecta separate si a valorifica deșeurile de ambalaje:     

Se Se Se Se Se

reduce poluarea mediului înconjurător; economisește energie; protejează natura și resursele natural; reduce poluarea aerului, apei și solului; reduc suprafețele de teren ocupate de depozitele de gunoi.

Deşeurile menajere conţin cantităţi apreciabile de materiale refolosibile ce pot fi colectate şi valorificate. În prezent, există tehnologii moderne şi instalaţii complexe care fac posibilă transformarea deşeurilor în materii prime. Domeniul în care există cele mai multe materiale refolosibile este cel al locuinţelor din oraşe, acest lucru fiind foarte evident într-o societate de consum cum tinde să devină şi ţara noastră.

Colectarea selectivă a deşeurilor este un procedeu ce permite reciclarea diferitelor tipuri de materiale: hârtie-carton, sticlă, aluminiu, metale neferoase, materiale organice şi este o metodă foarte avantajoasă din punct de vedere economic. Se poate face la sursa de generare fie pe tipuri de deşeuri, fie mixt - combinând iniţial două sau trei tipuri de deşeuri şi separându-le ulterior. În aproape toate ţările comunităţii europene, colectarea selectivă a deşeurilor se aplică cu bune rezultate.

Pentru obţinerea aceloraşi rezultate, în ţara noastră se încearcă următoarele: amplasarea unor containere destinate colectării selective în zonele de depozitare a deşeurilor; 24

pregătirea populaţiei în vederea colectării selective; realizarea circuitelor complete de tip colectare-reciclare; refolosirea materiei prime.

MODULUL 4

DEŞEURILE ŞI EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

Educația privind problema deșeurilor și folosirea responsabilă a resurselor este în strânsă legătură cu educația pentru dezvoltare durabilă. Aceasta depinde de educația ecologica și de educația dezvoltării.

Educația pentru dezvoltare durabila se bazează pe 7 concepte, evaluate din perspectiva deșeurilor.

1. Interdependența – educația privind problema deșeurilor ne ajuta să înțelegem felul in care consumul nostru îi poate afecta pe cei din jur. Se poate întâmpla la nivel local (când gunoiul nostru ajunge în curtea vecinului) sau global (în minerit sau defrișări).

2. Cetățenia sau promovarea bunelor practici – educația privind problema deșeurilor ajuta la înțelegerea responsabilității pe care o avem fiecare ca cetățean de a ne asigura că stilul nostru de viață nu are efecte negative asupra altor persoane, atât local cât și global 3. Nevoile și drepturile generațiilor viitoare – educația privind problema deșeurilor poate determina ca actualul consum de resurse să fie evaluat din perspectiva nevoilor și drepturilor generațiilor viitoare. Felul în care tratam problema deșeurilor astăzi, precum și aplicabilitatea acelorași metode în viitor, sunt de asemenea probleme ce trebuie să țină cont de generațiile viitoare.

4. Diversitatea – referitor la consumul de resurse, atitudinile diferite din diversele regiuni pot fi evaluate din perspectiva educației pentru deșeuri 5. Calitatea vieții – problema deșeurilor devine foarte importantă în momentul în care se analizează efectul gropilor de gunoi și a incineratoarelor care sunt situate în apropierea locuințelor 6. Schimbarea durabilă – educația pentru deșeuri este modalitatea ideala de a înțelege că exista o limita în ceea ce privește ritmul de dezvoltare al lumii, mai ales al țărilor dezvoltate. Degradarea mediului ne afectează pe toți.

7. Nesiguranța și precauție – deșeurile au un impact pe termen lung și, câteodată, neprevăzut care ne obliga sa luam decizii, gândindu-ne în avans la bunăstarea societății și a planetei.

MODULUL 5 ACTIVITĂŢI RECOMANDABILE Exemple de activităţi Textul propus pentru activităţi Scrisoarea Pămîntului adresată oamenilor 25

“Eu sînt un organism viu. Exact aşa cum sistemul biologic al unui corp uman sănătos îi reglează temperatura, sistemele de control ale mediului mă menţin în starea în care eu pot să-mi întreţin viaţa. Însă interferenţa accidentală sau intenţionată a omului cu mediul provoca schimbări atât de grave încât fac posibilitatea transformării mele într-o planetă lipsită de viaţă. Mediul înconjurător este afectat de foarte mulţi factori, unul dintre cei mai dăunători fiind deşeurile, în special cele necolectate şi cele depozitate necorespunzător. Unele deşeuri conţin sticlă, metale şi mase plastice.

Mediul este tot ceea ce se află în jurul vostru,vieţuitoarele şi obiectele, este esenţial pentru voi toţi, reprezentând hrana, adăpostul, apa şi spaţiul, fără de care nu ve-ţi putea trăi.

Este aerul pe care îl respiraţi, soarele care vă dă căldura, apa și hrana care vă întreţine organismul, reprezintă acoperişul deasupra capetelor voastre, plantele, animalele, pietrele şi râurile, oceanele şi munţii, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta reprezintă viaţa pentru noi, fără ele nu ve-ţi putea supravieţui. Ori de câte ori respiraţi, sunteţi legaţi de plantele ce produc oxigenul pe care îl inhalaţi. Când beţi o ceaşcă cu lapte sunteţi legaţi de vaca care îl produce, la fel cum vaca e legată de iarba pe care o paşte.

Sunt foarte multe căi prin care sunteţi conectaţi la plantele şi animalele din jurul vostru, dar în majoritatea timpului nu vă gândiţi la aceste conexiuni. De obicei aceste legături sunt greu de observat. Cu toate acestea e important să conştientizaţi că aveţi nevoie de alte fiinţe pentru a supravieţui, aceste conexiuni fiind esenţiale pentru viaţă. Pe lângă faptul că este neatrăgător, gunoiul împrăştiat pe străzi și prin zonele verzi din jurul zonelor urbane sau rurale poate să perturbe echilibrul solului, unele deşeuri chimice fiind extrem de periculoase. Cu toate acestea voi continuaţi să faceţi numai pagube, să “muşcaţi mâna ce vă hrăneşte”. Prin diferitele activităţi pe care le practicaţi, dăunaţi mie. Dacă acest comportament va continuă, în curând nu veţi mai avea spaţii naturale de care să vă bucuraţi.

Comportamentul vostru poate schimba radical înfăţişarea mea. În fiecare zi omenirea produce multe tone de deşeuri, aveţi oare destul loc pentru depozitarea acestora? Zonele destinate depozitării lor au devenit neîncăpătoare, inestetice, insalubre. Gropile de gunoi au căpătat formă şi au devenit munţi dar se pare că sunt prea puţini cărora le pasă. A venit timpul sa conştientizaţi acest lucru şi să nu mai fiţi indiferenţi.

Sunt lucruri atât de simple care nu-ţi vor afecta modul de viaţă sesizabil, dar vor avea un impact pozitiv asupra mea.”

"Poluarea râului" 5 sau 6 elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui rău. Apoi,5 sau 6 elevi vor reprezenta peştii,imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea 5-6 elevi care au în piept etichete pe care sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi:"gunoaie","chimicale","detergenţi","sticle","ambalaje",etc.În momentul în care poluanţii intră în apă,peştii se îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească,ghemuindu-se 26

la pământ. Apar 3 copii care curăţă apele de gunoaie,iar "peştii" îşi revin şi încep să înoate iar în apă. "Ştafeta gunoiului" Elevii sunt împărţiţi în două echipe egale. Se aşează pe două şiruri. În fata fiecărui şir la o distanţă de 5 m se aşează câte un coş de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o cutie goală de lapte,pe care să o arunce în coşul de gunoi. La comanda start,elevii aleargă spre coşurile de gunoi,aruncă deşeurile în cos,apoi se întorc în fugă,dând ştafeta următorului elev.

Câştigă echipa care termină mai repede, aruncând toate gunoaiele în coş.

“Studiul unui ecosistem poluat” Propun o activitate practică ce se va realiza cu elevii în natură: Studiul unui astfel de ecosistem este uşor de întreprins şi motivant pentru micii elevi. În acest sens urmărim dezvoltarea unei atitudini pozitive privitoare la mediu prin observarea unui râu. Copiii şi-au pus întrebări asupra unei probleme de poluare şi degradare a acestui ecosistem (ex aruncarea necivilizată a gunoaielor, poluarea lacului prin ape provenite din terenurile agricole care utilizează pesticide sau îngrăşăminte sau prin deversarea de apă menajeră. De asemeni mai urmărim şi achiziţia unor cunoştinţe ecologice şi anume că populaţia din mediu este constituită dintr-o mulţime de specii,dintre care o mare parte nu se găsesc în alte medii;diferite specii prezintă între ele relaţii elementare care explică echilibrul global. Vom observa dacă apa provenită din diferite activităţi modifică starea mediului şi vom recolta unele elemente poluante; deşeuri din plastic(sticle,flacoane,pungi), hârtii, diverse ambalaje, deşeuri din metal (cutii de conserve, fier vechi) În această activitate elevii vor coopera în echipă pentru realizarea unei sarcini comune, ţinând seama de ideile altora, dar îşi vor pune în valoare şi propriile idei.

Activitatea 1 „Studiul cantităţii de deşeuri produse de familia ta”/ kg / Hirtie/carton

Resturi alimentare

Sticlă

Plastic

Textile

Metal

Lem / ceramică / pietre

Diverse

Plasează tabela lîngă căldarea cu gunoi şi timp de o săptămînă împreună cu părinţii notaţi cele aruncate la gunoi. La fine vei afla ce tip de deşeu constituie partea cea mai mare.

Activitatea 2 Masa gunoiului produs într-o singură zi de familia ta __________kg; Masa gunoiului produs într-o lună de familia ta __________kg; Masa gunoiului produs într-un an de familia ta __________kg; 27

Masa gunoiului produs de fiecare membru pe zi _____kg, pe lună _____kg, pe an ______kg, Concluziii:__________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ Activitatea 3 Calculează numărul pungilor de polietilenă ce ajung în casa ta timp de o săptămînă.

Ce numărul de pungi se utilizează într-o săptămînă______________,lună ________ an__________ în familia ta.

Calculează numărul de pungi utilizat de familiile colegilor tăi într-o săptămînă______,lună _______ an______ Propune soluţii pentru micşorarea numărului de punge utilizate: Ce fel de alternative poți propune.

Activitatea 4 Vizitează magazinul din apropierea casei tale. Cercetează care produse se vînd în ambalaje din sticlă, care în tetra-pac, dar care în ambele. Cum crezi, de ce pentru unele produse se folosesc numai ambalaje din sticlă? Scrie avantajele şi dezavantajele ambalajelor din sticlă şi plastic. Află care ambalaj este mai ieftin la producere, care protejează mai bine produsul, care nu dăunează mediului.

Ambalaj din sticlă Avantaje:

Ambalaj din plastic Avantaje:

Dezavantaje:

Dezavantaje:

Activitatea 5 Debate “ Sticla sau plasticul”- clasa se repartizează în două grupe. Fiecare grupă prezintă argumente în favoarea utilizării sticlei sau plasticului.

Activitatea 6 1.Continuă fraza:Pentru ca ambalajul să fie ecologic, el trebuie să corespundă următoarelor cerinţe________________________________________________________________________.

2.Eu cred că arderea deșeurilor este _________________________________________________ 28

3.Gunoiul se arde deoarece__________________________________________________________ 4.Resturile vegetale din grădini este mai bine de _____________________________________ Activitatea 6

Ce semnifică aceste desene şi unde se aplică?

Se supune reciclării

omul ordonat

La nivel de instituţie se pot organiza : Concursuri : desenelor »Deşeurile-lacrimă a Terrei lucrărilor din deşeuri »Viaţă nouă lucrurilor vechi » eseelor « Ecologia şi deşeurile » pliantelor »Ecologia casei » TVC- tinerii ecologiști

Acțiuni : Deşeurile menajere – sursă de materie primă Ziua colectării maculaturii, plasticului De la mic la mare –la salubrizare O zi fără pungile plastice După odihnă - locul curat

Sfaturi practice Ce putem face Să păstrăm mediul curat este simplu!

Să aruncam deșeurile intr-un container de reciclat sau intr-un coș de gunoi nu necesita un efort prea mare din partea noastră;.

Dacă nu sunt containere sau coșuri prin apropiere, putem să păstrăm deșeurile până găsim locul potrivit pentru a le arunca.

Pentru ieșirile în natură, este indicat să avem sacose sau saci speciali pentru resturi de mâncare sau alte deșeuri pe care intenționăm să le aruncam.

Putem ajuta și adunând resturile aruncate de alți oameni. Însă, cu foarte multa grija și asigurându-ne ca nu sunt periculoase 29

Sub nicio forma nu putem sa aruncam sau sa depozitam deșeuri în parcuri sau în pădure.

Lucruri simple pe care le poţi face !!!!!

1.Trebuie să gândiţi global şi să acţionaţi local.

Zi de zi găsim în cutia poştală pliante publicitare pe care mulţi dintre noi nici măcar nu le citim, aruncându-le direct la gunoi. Într-adevăr hârtia este biodegradabilă dar zilnic mii de copaci sunt tăiaţi inutil, în toată lumea pentru fabricarea acestor pliante. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ziarele pe care le cumpăram aproape zilnic. Dacă am recicla pliantele şi ziarele, am putea ajuta la salvarea pădurilor.

Descoperirea sticlei, acum 3500 de ani, a fost un pas înainte pentru omenire, dar neglijenţa oamenilor în ceea ce priveşte risipa de sticlă a fost un pas înapoi pentru planeta noastră. Materialele din care se fabrică sticla (nisip alb, sodă) sunt încălzite la 2500 F până se dizolvă şi devin transparente. Mixtura astfel formată este răcită la 1800 grade F. Pentru întregul proces e nevoie de o cantitate foarte mare de energie. Înainte de a fi trimisă în fabrici pentru prelucrare, sticla reciclată este mai întâi sfărâmiţată, iar pentru prelucrarea acesteia este nevoie cu până la 32% mai puţină energie decât în primul caz. Sticla care nu este reciclată rămâne pentru totdeauna în natură, ea nefiind biodegradabilă. Nu aruncaţi sticlele-cu siguranţă veţi găsi în localitatea în care locuiţi cel puţin un magazin care cumpără sticlă - economisiţi astfel bani şi în acelaşi timp ajutaţi natura.

Un alt lucru pe care l-aţi putea face pentru a veni în ajutorul naturii este ca în bucătărie să folosiţi cârpe în locul şerveţelelor de hârtie, să împachetaţi sandvişurile în hârtie biodegradabilă decât în folie de plastic sau aluminiu. Plasticul nu se degradează niciodată, iar aluminiului îi ia o perioadă foarte îndelungată să se descompună.

Paharele, farfuriile, tacâmurile de plastic au devenit substituentul veselei normale. În compoziția lor intră materiale ca benzenul, cunoscut ca substanţă cancerigenă, butanul şi alte hidrocarburi care contribuie la fenomenul de smog şi la efectul de seră. Incinerarea acestor obiecte este dăunătoare deoarece eliberează în atmosferă toate substanţele din care sunt alcătuite, acestea fiind foarte dăunătoare respiraţiei umane. Pentru a descuraja producerea lor, încercaţi să nu mai cumpăraţi aceste produse. Utilizaţi pe cât posibil vesela obişnuită şi în cazuri deosebite înlocuiţi plasticul cu hârtia. În ziua de azi oamenii plătesc enorm de mult pentru ambalajul produselor alimentare pe care le cumpără. În general produsele alimentare sunt ambalate în plastic sau aluminiu, dar în ultima vreme au apărut şi ambalaje care respectă normele ecologice. Încercaţi ca atunci când mergeţi la cumpărături să alegeţi produsele împachetate în materiale biodegradabile şi astfel reducem cantitatea de deşeuri pe care o aruncăm. De asemenea aveţi grija ce substanţe toxice aveţi în casă. În ziua de azi se găsesc mai multe substanţe chimice într-o casa comună decât existau într-un laborator mediu în urma cu 100 de ani. E greu de crezut ca bateriile 30

pe care le folosim pentru lanternă, radio sau aparatul foto au un efect asupra mediului.

Dar bateriile conţin mercur şi cadmiu. Când le aruncăm la coşul de gunoi ele ajung la gropile amenajate unde se descompun eliberând mercurul şi cadmiul in natură. Dacă sunt incinerate este şi mai rău deoarece eliberează aceste metale în aer. Încercaţi să folosiţi baterii reîncărcabile (acumulatori). Deşi şi ele conţin cadmiu, avantajul este că pot fi folosite mai mult timp.

2. Atitudinea ecologică, am reprodus aici câteva sfaturi comune din considerentul că este bine să ştim are este sarcina noastră în procesul de ajutorare al planetei noastre, indiferent unde te afli.

Acasǎ - încercaţi să folosiţi produse de curăţare a vaselor, detergenţi şi săpunuri care nu conţin fosfaţi; - evitaţi folosirea pesticidelor şi a substanţelor chimice pentru a scăpa de insecte, existǎ şi alte metode la fel de eficiente; - curăţaţi geamurile cu apă şi oţet în locul produselor chimice; - pentru spălat, atât cât este posibil, folosiţi apa rece; apa caldă încercaţi s-o folosiţi doar dacă este neapărată nevoie, pentru încălzirea acesteia se consumă foarte multǎ energie; - un ziar vechi înmuiat în apă face minuni la spălarea ferestrelor, astfel se poate evita folosirea detergenţilor care poluează mediul; - nu aruncaţi la coşul de gunoi produse toxice cum ar fi vopsele, lac pentru mobilă, etc. Le puteţi arunca în locuri special amenajate!

- nu folosiţi aparatele electrice pentru a face lucruri pe care le puteţi face la fel de uşor doar cu mâinile; - aruncaţi gunoiul în saci de hârtie în locul celor din plastic, plasticul este aproape nebiodegradabil, rămânând în natură pentru o perioadă de timp foarte lungă; - folosiţi recipiente refolosibile pentru păstrarea mâncarii (nu cele din plastic sau folie de aluminiu); - scrieţi companiilor care vă trimit oferte pe care nu le cereţi să vă scoată din baza lor de date, evitaţi astfel risipa de hârtie; - nu aruncaţi lucrurile de care nu mai aveţi nevoie; le puteţi dona unor organizaţii caritabile, puteţi ajuta astfel natura şi semenii voştri; - economisiţi apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apă pe zi, puteţi face astfel şi o importanțǎ economie de bani; - opriţi căldura atunci când vă puteţi încălzi îmbrăcând un pulover. Există un principiu care spune că nu se utilizează o energie superioară pentru a face ceva ce se poate obţine printr-o energie inferioară, adică nu folosiţi o drujbă pentru a tăia untul sau electricitatea la încălzirea apei şi a casei/locuinţei.

- stingeţi lumina şi căldura la ieşirea din cameră. La fel şi televizorul.

- efectuaţi un control periodic al aparatelor electrice şi al instalaţiei de gaze pentru evitarea pierderilor inutile.

31

- izolaţi-vă casa: căutaţi crăpăturile din uşi, ferestre, şi asiguraţi-vă că podul este suficient izolat pentru a păstra căldura casei, astfel veţi economisi energie. În curtea casei - plantaţi copaci şi alte plante în curte care vor asigura hrană şi adapost pentru păsări şi alte animale precum şi un aer curat; - hraniţi păsările cu resturile de pâine de la masă; - dacă folosiţi pesticide, ierbicide sau fungicide pentru a scăpa de dăunatori, nu aruncaţi deşeurile rezultate la gunoi; - ignoraţi gândacii şi alte insecte din grădina dumneavoastră, lăsaţi păsările şi alte prădătoare să se ocupe de ele; - folosiţi îngrăşăminte naturale în locul celor chimice; - interesaţi-vă despre controlul natural al înmulţirii insectelor şi despre alternativele la pesticide; - plantaţi în imediata apropiere a casei tufişuri dese care vor ajuta la izolarea termică a căminului dumneavoastră; - folosiţi bazine pentru păstrarea apei în grădină. În vacanţă - opriţi centrala termică înainte de a pleca în concediu; - folosiţi la picnic farfurii, tacâmuri şi căni din materiale refolosibile; - asiguraţi-vă că pungile cu gunoi pe care le aruncaţi nu vor ajunge în apă, ci la coşul de gunoi; - nu adunaţi plante sau animale sălbatice pentru colecţie sau să le ţine lângă casă; lăsaţi-le unde le gasiţi, pentru cǎ acolo le este locul; - nu cumpăraţi suveniruri confecţionate din piele de animale; - atenţie la viaţa animalelor sălbatice, acordaţi atenţie tuturor animalelor şi plantelor pe care le întâlniţi în drumul vostru; - acolo unde este posibil şi permis, faceţi mici focuri de tabăra în loc să folosiţi butelii cu gaz. În maşina dumneavoastră - conduceţi cu atenţie, nu risipiţi combustibilul; - folosiţi mijloacele de transport în comun de câte ori este posibil; - încercaţi să folosiţi bicicleta sau să parcurgeţi pe jos distanţele mai scurte; - cumpăraţi automobile care au un consum redus de combustibil; - reciclaţi uleiul de motor; - pentru a economisi combustibil, fiţi sigur că aveti cauciucurile corespunzător; - reciclaţi cauciucurile vechi.

umflate

La cumpărături - nu cumpăraţi produse păstrate în pungi de plastic sau aluminiu dacă există o alternativă(carton pentru lapte, ouă, ulei vegetal); - farfuriile şi cănile din hârtie sau spumă de polistiren reprezintă o risipire extravagantă a resurselor planetei, deci nu le cumpăraţi; 32

- dacă trebuie totuşi să cumpăraţi asemenea produse, alegeţi-le pe cele confecţionate din hârtie - verificaţi consumul de energie al aparatelor electrocasnice pe care le achiziționați; folosiţi aparatura electrică casnică care nu consumă multă energie când cumpăraţi noi aparate electrocasnice întrebaţi care modele consumă mai puţină energie. Folosiţi becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile; - citiţi pe etichetă şi cumpăraţi detergenţii şi produsele de curăţat cu cel mai redus conţinut de substanţe toxice; - nu cumpăraţi animale exotice provenite din mediul natural pentru a le ţine în captivitate.

Folosiţi puterea cuvântului - vă puteţi înscrie într-o organizaţie pentru protecţia animalelor şi a naturii; - donaţi bani unei astfel de organizaţii; - reconsideraţi-vă stilul de viaţă. Gândiţi-vă la efectele pe care le au acţiunile dumneavoastrăasupra mediului; - urmăriţi emisiunile TV despre animale pentru a le întelege mai bine modul de viaţă şi pentru a învaţa să le respectaţi; - abonaţi-vă la publicaţii despre animale, despre conservarea şi protecţia mediului; după ce le citiţi, oferiţi-le şi prietenilor; - convingeţi prin exemple, încurajaţi şi pe alţii să protejeze mediul la fel cum o faceţi dumneavoastră; - învăţaţi-vă copiii să respecte natura şi mediul; ajutaţi-i să planteze copaci sau să construiască cuiburi pentru păsări; cumpăraţi-le cărţi despre păsări şi animale. Ştiaţi cǎ…

1. Pentru a produce 700 de pungi de hârtie folosite la cumpărături este nevoie de un copac de 20-30 de ani.

2. Pungile de plastic nu sunt biodegradabile şi în plus plasticul are la bază o resursă neregenerabilă – petrolul. Ajunse în ocean, aceste pungi determină moartea animalelor marine care se încurcă în ele sau le înghit. Cerneala folosită pentru imprimarea pungilor conţine cadmiu, metal foarte toxic, eliberat în aer odată cu arderea pungilor.

3. Sticlele şi borcanele aruncate anual ar putea umple fostele turnuri gemene din New York la fiecare două săptămâni. Energia economisită reciclând o singură sticlă ar putea lumina un bec de 100W timp de patru ore.

4. O treime din gunoiul adunat anual şi mai mult de jumătate din plasticul aruncat anual este reprezentat de ambalaje. Aproximativ 30% din plasticul produs este folosit pentru ambalare.

5. Pentru a se descompune, aluminiului îi trebuiesc 400 de ani. Energia economisită prin reciclarea unei singure cutii de aluminiu ajunge pentru funcţionarea unui televizor timp de trei ore. Reciclând aluminul se reduce poluarea aerului cu 95%. Pentru a produce aluminiu din aluminiu reciclat se foloseşte cu 90% mai puţină energie.

33

6. Anual, peste tot în lume, se aruncă în jur de 28 de miliarde de sticle care vor rămâne în pemanenţă pe suprafaţa Pământului.

7. Pentru o tona de hârtie se consumă 10-17 copaci.

8. În medie un funcţionar de birou poate recicla suficientă hârtie anual pentru a salva cel puţin un copac. Dacă vei arunca o privire în coşul de gunoi dintr-un birou oarecare vei găsi probabil foi cu antet, fotocopii, scrisori nefolositoare, ziare, doze de aluminiu, PET-uri, etc. - majoritatea acestora sunt materiale 100% reciclabile.

9. Prima instalaţie de incinerare a deşeurilor din ţara noastră a fost concepută în anul 1982.

10. Mai mult de 200 milioane de tone de pesticide sunt folosite anual numai în California.

11. În SUA, aproximativ 70% din metale sunt folosite o singură dată.

12. Din cauza poluării intensive a combinatului de la Copşa Mică, judeţul Sibiu a pierdut aproape 18630 ha teren agricol şi 3245 ha fond forestier.

13. Cantitatea de deşeuri menajere în marile oraşe, inclusiv în ţara noastră, variază între 450 şi 1060 kilograme\locuitor\an.

14. În SUA, într-un an obişnuit, se extrag din deşeuri peste 27 milioane tone de hârtie, circa 3,6 milioane tone de materiale plastice, 48 miliarde cutii de conserve, 26 milioane tone butelii diferite.

MODELE DE TESTE Test - Deşeurile 1. Deşeurile sunt: a. Materiale fără utilitate; b. Produse finite; c. Bunuri industriale.

2. Deşeurile rezultate din activităţile zilnice ale oamenilor se numesc: a. Radioactive; b. Menajere; c. Periculoase.

3. Deşeurile menajere pot fi compostabile, combustibile, inerte şi: a. Uzate; b. Neuzate; c. Reciclabile.

4. Poate varia cantitatea de deşeuri rezultate din activitatea umană după numărul populaţiei? a. Nu; b. Da; c. Da, doar în Europa.

5. Pot fi deşeurile incinerate în locuri special amenajate în acest scop? a. Da; b. Nu; c. Doar dacă au fost mai întăi dezinfectate.

6. Hârtia este biodegradabilă: a. Da; b. Nu; c. Suferă doar un proces de fărâmiţare.

7. În cât timp se biodegradează aluminiul din mediul natural? a. 300-400 zile; b. 25 ani; c. 300-400 ani.

34

8. Care sunt deşeurile care nu se biodegradează în natură? a. Metalul; b. Cartonul; c. Sticla şi plasticul.

9. Care dintre următoarele efecte nu este provocat de depozitele orăşeneşti de deşeuri? a. Discomfort visual; b. Modificări de peisaj; c. Poluare radioactivă.

10. Poate fi afectat turismul de depozitele de deşeuri? a. Da, când se acumulează în natură; b. Nu; c. Doar dacă acestea sunt în apropierea hotelurilor.

Rezolvare test 1:

1a;2b;3c;4b;5a;6a,7c;8c;9c;10a;

Test – managementul deşeurilor 11. Cum se numeşte procesul prin care deşeurile sunt sortate pe categorii în vederea reciclării? a. Compostare; b. Colectare selectivă; c. Valorificare.

12. Colectarea selectivă se poate realiza cu ajutorul unor: a. Containere speciale de diferite culori; b. Personalului de specialitate; c. Numai de către primării.

13. Care sunt deşeurile care se supun cel mai bine colectării selective? a. Substanţele radioactive; b. Hârtia, plasticul, metalul şi sticla; c. Resturile vegetale.

14. Dacă reciclăm hârtia ajutăm la: a. Protejarea pădurilor; b. Reducerea exploatărilor miniere; c. Reducerea poluării fonice din oraşe.

15. Masele plastice care se pot recicla cel mai uşor şi care există în cantităţi foarte mari sunt: a. Recipientele de detergenţi; b. PET-urile; c. Pungile.

16. La reciclarea sticlei trebuie avut în vedere sortarea acesteia după: a. Culoare; b. Grosime; c. Densitate.

17. Materialele provenite din deşeuri care sunt reciclabile 100% sunt: a. Pungile; b. Cartoanele; c. Metalele.

18. Deşeurile agricole se pot valorifica? a. Da, resturile vegetale şi dejecţiile animalelor; b. Nu; c. Doar dacă sunt incinerate.

19. Compostul este: a. Un material ce se poate recicla; b. Un bun îngrăşământ; c. Un material nefolositor.

35

20. Compostarea este: a. Un proces biologic accelerat; b. O formă de colectare selectivă; c. Un produs al reciclării.

Rezolvare test 2:

11b;12a;13b;14a;15b;16a; 17c;18a;19b;20a.

MINI-DICŢIONAR ECOLOGIC Deşeuri: orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia sau obligaţia să le arunce.

Gestionarea deşeurilor: colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi supravegherea depozitelor de deşeuri după închiderea lor şi, în special, acţiunile întreprinse de un comerciant sau de un broker.

Prevenire: măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu.

Valorificare: orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util.

Reciclare: orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri.

Mediu- ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

Arie părotejată- zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; Biodiversitate variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; Biotehnologie modernă aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică; deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; accident ecologic evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/ poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice; 36

deteriorarea mediului alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; dezvoltare durabilă dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; echilibru ecologic ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; ecosistem complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională; ecoturism formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural; eticheta ecologică un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; habitat natural arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; monument al naturii specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; organism modificat genetic orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală; poluare- introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; resurse naturale- totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;

37