Issuu on Google+


CUPRINS 

OCTOMBRIE 2013 w

06

SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI SE DISTRIBUIE GRATUIT Redactor Şef: Monica Felea monica.felea@zilesinopti.ro Senior Editor George Durbălău Redactori: Hefe Berti Barbera, Carmen Dirvariu, Belfast Vlad Popescu

OCS

interviu 12

Grimus

17

Luna Amară

46

Colaboratori: Valentin Moraru, Alexandra Buzaş, Raluca Radu, Ovidiu Chiva Alex Revenco Florian Lungu Joan Big Miron Ghiu-Caia Timea Gzurka Costel Cristea Dan Cimpoieş Claudia Sandru Ovidiu Iancu Coordonator distribuţie Dan Budoi dan.budoi@zilesinopti.ro

76

Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro

Top 10 Trupe noi

83

MIKE PATTON

95

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi un local şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro

Top 10

Albume jazz

6 | Sunete | sunetelive.ro

Esenţialele lunii

Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Octombrie, 2013


ROCK&ROLL EDITORIAL

Dragă cititorule, By Monica FELEA

A

m ajuns la 10 ani, iar mie mi-a rămas ingrata misiune de a spune ceva frumos. Sper ca acest ceva frumos să-l găseşti în paginile revistei, aşa cum sper asta în fiecare număr, de aproape 2 ani de când această echipă m-a primit alături de ei, m-au acceptat şi m-au sprijinit. Un nume într-o casetă redacţională nu înseamnă atât de mult precum contează aceşti oameni care, număr de număr, depun un efort apreciabil pentru ca rezultatul să ajungă la voi. Şi mai ales, aceşti oameni care ştiu muzică. Atât

A

m maşină, dar nu prea o folosesc. Îmi place de cele mai multe ori să merg pe jos în oraş, sau cu autobuzul, dacă distanţele sunt prea mari. După mine ăsta e cel mai bun mod să simţi pulsul străzii cum se zice. Asta făceam şi acum zece ani, recunosc atunci eram şi nevoit. Maşina încă nu se afla în peisaj. După câte mi-aduc eu bine aminte, era o zi însorită de primăvară şi mă apropiam de casă, după o zi de muncă. Trecând pe lângă un chioşc de ziare, îmi atrăgea atenţia o fotografie. Din spatele geamului se uita la mine cu chipul său misterios Jim Morrison. Nu prea mi-am dat seama, dacă este doar o fotografie, sau o publicaţie. Când m-am apropiat, am realizat că era o revistă de muzică. Deasupra lui Morrison scria ,,Sunete”. Interesant îmi zic. I-am cerut vânzătorului imediat să mi-o arate. După ce am răsfoit puţin paginile, am cumpărat-o fără pic de ezitare. Nu am avut răbdare să ajung până acasă, aşa că m-am oprit pe prima bancă, care mi-a ieşit în cale şi am citit tot, din scoarţă în scoarţă. Eram fascinat. Nu-mi venea a-mi crede ochilor. Citeam pentru prima dată o revistă dedicată cu adevărat muzicii de calitate. Îmi plăcea muzica de calitate (rock în special), dar nu găsisem până acum în nici o publicaţie, ce a fi dovedită de

de multă muzică încât ai crede că doar pentru asta trăiesc. Şi nu sunt departe de adevăr. Cea mai mare satisfacţie pentru noi, cei din spatele calculatorului sau din mulţimea de oameni adunată la un concert, sunt cititorii. Acei oameni care ne suna din ţară să ne ceară să le trimitem revista prin poştă, cei ce ne vizitează la redacţie că au pierdut un număr din urmă şi cei ce povestesc cu melancolie despre primele numere. Sau cei care au fost alături de noi în toţi aceşti ani. Şi pentru că George, colegul

meu, i-a menţionat pe majoritatea, mie nu-mi rămâne decât să le mulţumesc lor şi colaboratorilor din ultimii 2 ani: Cristi Mărculescu, Anca Grădinariu, Carmen Dîrvariu, Alexandra Buzaş, Oana Ghiţă, Raluca Radu, Ruxia Sandru, Zenovia Grama Belfast.

muzică, atâtea informaţii legate de muzică, literatură, filme bune, underground, istorie muzicală, preferinţele artiştilor, date despre concerte şi mari festivaluri, instrumente muzicale, lansări de albume, promovare de trupe noi, lansări de albume şi multe, multe altele. Ce să mai vorbesc, revista asta era o adevărată enciclopedie în materie de muzică şi nu numai. Eram sătul să văd peste tot numai reviste şi revistuţe cu fotografii care mai de care mai sclipitoare, în care predomina kitchul şi extravaganţele vedetelor. Majoritatea evitând să vorbească despre muzica rock, underground, film, cărţi, sau ce să mai vorbim despre o istorie a marilor formaţii, care au schimbat în mentalitate generaţii întregi de tineri. Chiar mă gândeam. Oare nu ar putea exista o revistă de MUZICĂ? Eram fericit. Am ajuns acasă, am pus mâna pe telefon (pe atunci nu aveam un calculator) şi am sunat pe tipul care apărea în revistă la secţiunea abonamente. Mi-am făcut abonament pe tot anul, ba chiar mai mult, mi-am comandat şi numerele anterioare. Constatasem că trecuseră câteva luni de când apăruse revista. Cum de oare îmi scăpase asta? Îmi plăcea să cred că sunt la curent cu tot ce apare, în materie de muzică (recunosc nu locuiesc în capitală, unde aici se dă ora exactă), iar o zi care părea ca oricare alta,

devenise una specială. Revista asta pot spune ca mi-a schimbat într-un fel şi viaţa. De atunci multe sau schimbat în viaţa mea. De-a lungul a zece ani, in paginile ei, m-am regasit de atâtea ori. Aici l-am descoperit pe Bukowski (este scriitorul preferat al vocalului din Deftones), tot aici am aflat unde se mai cantă prin ţară, dar şi pe afară, ce trupe noi au mai apărut, ce trupe mai vin pe la noi, nu mai vorbesc de promovarea trupelor noi, concursuri, (la unul dintre aceste participând şi eu cu trupa, având şansa să cânt pe una din cele mai importante scene ale unui festival). În paginile ei am aflat de ce înseamnă să fii la curent cu tot ce înseamnă muzică, mult mai mult decât atât, cultură muzicală. Sincer nu credeam că o să reziste atâta timp. Chiar dacă a avut momentele ei grele, totuşi a rezistat. Acum după zece ani, pot spune (fără falsă modestie) că am toată colecţia şi fără să exagerez, că am plâns şi eu alături de voi, atunci când v-a fost greu, dar m-am şi bucurat când a fost bine. Au trecut zece ani, cu bune dar şi cu rele. Important este că aţi rezistat şi eu nu pot să vă spun decât: Felicitări şi bravo vouă celor care nu aţi lăsat-o să moară. Si acum la ceas aniversar, va spun un sincer La Muţi Ani, şi la câţi mai multe publicaţii de acum înainte.

În continuare, vă las să citiţi câteva cuvinte spuse de către unul dintre acei cititori datorită cărora munca noastră devine mai uşoară:

Cu respect: Ovidiu Chiva

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 7


EDITORIAL

10 ani de Sunete By George DURBĂLĂU

A

Aniversările sunt problematice pentru mine. Nu sunt un trist, un melancolic sau vreun nostalgic. Ba nu, nostalgic sunt. Mai ales că memoria este o femeie pretenţioasă, care desenează arhitecturi şi culori afective ce acţionează ca un flitru de efecte aupra unui film/poze. Şi filtrele pe care le-am adăugat nu au făcut decât ca, odată cu trecerea timpului, începuturile din vremurile „imemoriale” ale istoriei Sunetiste să îmi apară în culori şi mai vii şi luminoase. Şi calde. Pentru mine revista din faţa ochilor tăi înseamnă prieteni. Colegii transformaţi în profesori pe anumite genuri muzicale, colaboratori în viaţa personală, amici, prieteni de suflet şi în general oameni cu care am împărtăşit un proiect ce s-a transformat într-o bucată importantă de presă muzicală românească. Noi am îndrăznit să fim diferiţi. Să o facem altfel. Să fim autentici şi sinceri. Am îndrăznit să ne erijăm în mici hub-uri de opinie. De-a lungul timpului am văzut că nu eram singuri şi asta ne-a dat şi mai multă încredere că nu am luat-o razna, ci facem pionierat. Este uşor să confunzi avangarda cu eşecul! Artiştii ne-au devenit prieteni, noi am devenit o familie, şi am avut această

10 | Sunete | sunetelive.ro

ocazie – să vedem lucrurile, piaţa, transformându-se în jurul nostru! Să vedem lucrurile pentru care militam, că încep să se întâmple. Mai e mult până departe, dar ce MUUULT era atunci!!! Încă mai primeam scrisori la redacţie (!) şi totul era o uriaşă pasiune – o simţeam la fiecare coleg de redacţie în parte. La Bobi, graficianul nostru înzestrat cu un talent uriaş, la Costel Cristea, Timea Gyurka şi Claudia Şandru, la Dan Cimpoieş, la Marian Gîlea, al cărui vis de liceean a găsit o exprimare editorială în aspiraţiile mele, la Andreea Apostol (acum Wade) care ne-a dat nume (SUNETE a fost ideea ei!), la Bogdan Gorgăneanu şi lista abia începe. Astea erau începuturile. Ni s-au alaturat Berti Barbera, Ioan Big, Hefe, Vali Moraru, Miron Ghiu-Caia, Alin Ludu Dumbravă, Vlad Popescu am avut texte chiar de la nume deja cunoscute din lumea asta îngustă a nişei jurnalismului – Florin Lungu, Alex Revenco - şi mulţime de oameni cu condeiul talentat şi dornici să pună umărul. Pasiunea asta înfiorător de posesivă a făcut ca Sunete să împlinească 10 ani. Şi ăsta este unul din motivele pentru care în ultimele săptămâni mai mult plutesc decât merg, cuprins de emoţii din cele mai senine!

DE LA SUNET LA SUNETE, CU COSTEL CRISTEA Când vine câte o aniversare d-asta, fie că e a mea sau a vreunei chestii cu care am legătură, mi se pune un nod în gât şi un cap sub plapumă. Nu ca muierile, de frica ridurilor, ci pentru că mă aflu pierdut în dorinţa nebună de a retrăi acei ani. Chestia în cauză ar fi împlinirea a fucking zece ani de revista Sunete, la a cărei naştere am transpirat la rându-mi şi pentru care mi-am luat de la gură ca s-o văd mare, cum s-ar zice. E o piatră de hotar după care-mi calculez evenimentele care-mi formează viaţa trecută şi, de ce nu, pe cea care stă după colţ. Acum zece ani eram boboc pe la Jurnalism, făceam radio, cântam hip-hop, nu ştiam mai nimic dar credeam că ştiu totul. Aveam însă o flacără pe care sunt sigur că mulţi şi-o amintesc din tinereţe: entuziasmul. Şi înarmat cu el, am ajuns să trăiesc cele mai frumoase momente din viaţa mea de jurnalist şi, de ce nu, de ascultător. A trecut un deceniu, din care peste opt ani am participat lună de lună, număr de număr, în total vreo 96 de reviste distincte în care mi-am turnat în scris pasiunile, angoasele, aprecierile şi frustrările pe marginea singurului subiect care mă face să-i mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc: muzica!

Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

OCS  are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… OCS: Albumul nr. 8, „Marea Cautare”.

1

 u cine v-ar placea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? OCS: N-avem noi d-astea.

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? OCS: „Marea Căutare”.

3 4

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în

12 | Sunete | sunetelive.ro

ultimii zece ani? OCS: Mai nimic  e instrumente noi credeţi C că vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? OCS: Poftim?

5

 e cine v-ar plăcea să aveţi P în deschidere la concertul vostru (trupă RO)? OCS: Pe nimeni

6

 acă trupa voastră ar fi un om D din secolul XXI, care ar fi el? OCS: N-am idee

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? OCS: Acum 10 ani, într-un bar... era pe mese. Surpriză plăcută.

9

urare pentru noi... 10 OOCS: La cât mai mulţi de 10!

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. OCS: Muncă, inspiraţie, muncă, inspiraţie, prietenie, muncă şi tot aşa.

7

Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

Caut OM. George DURBĂLĂU / Raluca Bicu

I

ar mie chiar îmi pasăăăă! Cine se combină? Aş fi vrut ca articolul ăsta să-l scriu în rime, că pot şi eu să fac o rimăăă, la o adică! Dar adevărul este că o rimă merge, dar a doua? Sau a treia? Uite aşa mi-am propus să încep a scrie despre ocesei, cu predispoziţie către glumă, caterincă, căci pe zona asta nu am mizat prea mult ultima oară când scriam despre ei! Atunci Sunete lansa al şaselea album al şobolanilor şi nu era de glumă..! Pentru că „Dansăm Legaţi la Ochi cu Spatele la Zid” era o defulare incredibilă, momentul era propice pentru o dezlănţuire de forţe

autentică şi pe mine zona asta m-a prins teribil de mult. Deh, frustrarile mă prinseseră şi pe mine şi aveam nevoie de ceva în care să cred şi să-l las să intre, să golească sertarul cu resturi. Şi albumul ăla era ocazia perfectă. Căci de mult cochetam cu Dan şi echipa, dar de data asta era dead serios. Sau cel puţin asta absorbeam eu din întregul disc. Dar, acum ne mai relaxăm. Sunete face 10 ani şi OCS lansează al optulea album, în al 16-lea an de activitate! Omul cu şobolani este un exemplu de bună – purtare artistică (deşi delicios de neortodocşi adeseori), cu câte un album la doi ani,

în medie! Not bad at all, ar spune un reprezentant al oricărei pieţe occidentale! Opt albume, deci trebuie să ne obişnuim dragă cititorule de Sunete, să ne raportăm la OCS şi cei cu vechimea asta ca la noii clasici – fapt ce probabil artiştilor poate că le va mirosi a formol (!), dar deja suntem o generaţie care a crescut şi a fost infuenţată de piese, videoclipuri, fraze rămase în memoria colectivă pentru cei cu şi fără „oaie”, şi asta deja îi bagă într-o categorie aparte. Adică pentru mine OCS este alternativul la superlativ, care ştie să facă şmechereşte cu ochiul, să atace subiecte grele cu inte-

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 13


10ANIDESUNETE

ligenţă şi candoare studiată, cu verbul ascuţit şi metafora contemporană până la os. De aceea la această oră, albumul cu numărul opt este lansat şi dacă mai vreţi şi altă dovadă că maşinăria mai funcţionează, take a look around... s-ar putea să vă mai gândiţi! Este destul de rar să te ţii de program, de plan, şi să nu te laşi pradă fluxului ce dăunează creativităţii...Aceşti ani, în care mecanismul „căutării” muzei a funcţionat nemţeşte, au însemnat de asemenea sute şi sute de cântări live prin toate cotloanele ţării, lansări-concept, travaliu artistic imens şi cu toate astea, sinceritatea şi autenticul noilor producţii nu suferă deloc.

14 | Sunete | sunetelive.ro

Este important de subliniat acest lucru pentru că asta dovedeşte (încă o dată, daca mai era nevoie) că în realitate „Marea Căutare” nu se termină niciodată atunci când dorinţa de a te cunoaşte şi a te sonda în cele mai umbrite unghere este parte din tine. Şi cu ocazia asta mă caut şi eu, că muzica lor este de multe ori un prilej de a da cu mine de pereţi, de a mă întoarce pe dos şi a-mi înlocui regretele cu ironie. De la Timpuri Noi încoace, melanjul alternativ propus de OCS este singurul relevant cu adevărat, cu atât mai mult cu cât generaţia asta se plimbă cu maximă uşurinţă pe culoarele a zeci de piese deschise în taburi dife-

rite, concomitent, si aici este catch-ul – la OCS sunt încă săli pline! Este calitatea lor de a fi deştepţi şi inspiraţi, şi mereu actuali. Cu toate schimbările din trupă, cu plecările şi venirile, acum la ceas de bilanţ, îmi pot aminti relax 10 piese preferate, pe care să le pun pe un best-of personal şi pe care să-l rulez cu poftă pe player, pentru că am de unde şi la mood-uri diferite am şi stiluri diferite, de la aceeaşi trupă. Bine aşa, nu? Cam ăsta este efectul OCS. Raluca a ştie despre ce vorbesc: „Pentru copila ce am fost, care s-a simţit un pic ofensată de faptul că un individ dubios şi fără păr în cap îndrăznea să îi strige din televizor că Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

razna am luat-o cu toţii, dar voi ca tonţii nu observaţi, pentru (dez)orientarea maximă pe care am simţit-o când am auzit o altă piesă de la ei şi mi-am dat seama că, de fapt, chiar îmi plăceau, pentru cerul care mi-a cazut în cap când am auzit „Moksha” şi am ştiut că, de fapt, chiar îi iubeam, pentru fata care îşi intinde machiajul în videoclip, pentru prima caseta cu ei pe care am luat-o şi ochii pe care i-am holbat la omul de pe coperta roşie şi neagră, pentru nopţile pe care le petreceam cu plapuma în cap şi caseta vârâtă în casetofon, ascultând OCS cu ochii închişi, mult după ce maică-mea îmi spusese să opresc naibii muzica

aia, pentru felul în care tremuram să cine am fost, pentru cine sunt, pentru nu care cumva să mă trezesc cu casecine voi fi.” Pentru toate astea, Raluca tele agăţate şi rupte ori de cate ori se mulţumeşte. Aşa se cuantifică o astfel mai încurca banda, pentru că aveam de activitate...Până la urmă tot ce răimpresia că scriu şi cântă special penmâne din muzică sunt acele momentru mine şi pentru frământările mele te în care pielea ţi se face de găină, în adolescentine, care o căldură pentru primul omulcusobolani.ro nefirească te inconcert la care facebook.com/omulcusobolanii undă semn că am fost şi bu- youtube.com/user/OCSoficial cineva a înţeles curia de a auzi toată treaba, live melodiile pe acele momencare le frecasem atâta amar de vreme te în care ştii că inuiţia lor este şi a în casetofon, pentru că indiferent cât ta şi deci, NU EŞTI SINGUR! Căci de multe formaţii am iubit de-a lungul căutarea este întotdeauna a unui om. anilor, ei au ocupat întotdeauna un Cel din tine sau cel de lângă tine, de pe loc numai al lor în inima mea, pentru scenă sau din căşti – fie el cu şobolani!

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 15


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Luna Amară

 are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Luna Amară: Concertul de la Sonisphere 2010, unde am cântat pe aceeaşi scenă cu Stone Sour, Alice in Chains şi Rammstein.

la an la an. Dar, la nivel general, gusturile sunt de un nivel scazut, iar radioul în Romania e populat de caricaturi şi personaje goale. Lipsesc aproape cu desăvârşire canale media care să încurajeze alt tip de exprimare decât cel consacrat de reţetele de succes.

 u cine v-ar placea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? Luna Amară: Cu Pearl Jam sau Porcupine Tree deoarece ne plac tuturor şi ne-au influenţat oarecum evoluţia, ca trupă.

 e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Luna Amară: Nu cred că avem nevoie de instrumente noi. Cred că avem nevoie de mai mult „noi” în toată ecuaţia.

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Luna Amară: Tool - Lateralus.

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Luna Amară: Orice trupă care cântă bine şi care are piese frumoase, cu mesaj.

1

2

3

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în ultimii zece ani? Luna Amară: Nimic vizibil la scară largă. La nivel de nişă, varietatea e mai mare, publicul e specializat şi educat şi oferta a crescut vizibil, de

4

5

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Luna Amară: Amestec, inspirat, revolta, iubirea, culoarea,

7

introspecţia, viaţa aşa cum e.  acă trupa voastră ar fi un om D din secolul XXI, care ar fi el? Luna Amară: Păi ar fi domnul Mihneanicksorinserbanrazvan!

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Luna Amară: În contextul entuziasmului de a avea şi în România o revistă pertinentă de muzică.

9

urare pentru noi... 10 OLuna Amară: Deşi e greu, vă dorim să rezistaţi, să scrieţi bine şi cu suflet, să vă documentaţi cât mai bine materialele, să mergeţi la concerte tot timpul, să cunoaşteţi trupele, cluburile, publicul. Să înţelegeţi fenomenul. Să fiţi imparţiali. Să fiţi amuzanţi şi să ştiţi să ajutaţi dar să şi înţepaţi, când e cazul. Să uitaţi de copy/paste. Să aveţi cititori pe care să-i educaţi şi care să vă educe. Succes!

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 17


10ANIDESUNETE

Expresia viscerală a poeziei George DURBĂLĂU / Cosmin / Diana

C

ând te apuci să cânţi, se întâmplă să ştii exact de la început ce vrei să faci şi încotro va evoulua muzica ta mulţi ani de la momentul zero încolo...Ăsta este feeling-ul constatnt pe care mi-l transmite Luna Amară încă de la începuturi - şi anume că ei fomează o trupă ce este mereu ancorată adânc în propria identitate şi că nu există divagări, ci doar „aspecte” ale portretului lor artistic. Stau stingher, la oră imposibilă în noapte, cu căştile încinse de piesele dense ce se desfăşoară aleatoriu din discurile trecute în digital şi abia îmi stăpânesc

18 | Sunete | sunetelive.ro

capul tuns teribil de scurt, să zbuciume plete inexistente, dar metaforic atârnânde pe umerii mei încordaţi şi pregătiţi să sară în ringul de pogo. Clujenii sunt „grei” şi o simţi de la primele acorduri, dar cu toate astea, sound-ul se încolăceşte în jurul unei poezii în cel mai adevărat sens al cuvântului, vibrantă, intensă, sinceră şi contrastul ăsta de multe ori dă dependenţă. Unde mai pui că firile diferite îşi găsesc balada sau imnul agresiv potrivite şi astfel se expun la întreg pachetul, la final. Lunaticii sunt more then meets the eye, au abisuri şi spaţii ce se definesc atât în zona muzicală

cât şi cea a socialului. Şi aici lucrurile devin interesante, căci, rock-ul ştim cu toţii, nu este doar un gen muzical, ci un mix de atitudine, mesaj şi melodie, toate credibile doar dacă TU eşti credibil. Şi pentru a fi credibil trebuie să demonstrezi, să te expui şi să rişti – nimic nu place şi incită mai mult masele când cineva riscă – gesturi sincere, neestetizate şi viscerale care urmăresc să exprime nemijlocit o realitate care este aici, în faţa noastră, dar pe care modul şi mediul de trai ne învaţă să o ignorăm, sau cel mult să o punem la categoria diverse. Cu alte cuvinte trebuie să CREZI cu adevărat Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE că poţi schimba ceva ca să începi să faci ceva. Mulţi sunt convinşi că Don Quijote este o iluzie şi că morile de vânt sunt uriaşe şi prea mari pentru a putea să fie doborâte. Nu este şi cazul Lunei Amare! Ei au început să strige şi să arate cu degetul lucrurile evidente şi REALE din jurul nostru, politicul bolnav, socialul anesteziat care ne împiedică să evoluăm, să ne eliberăm. Muzica lor este poezie, iubire, suferinţă, dar pentru ca toate astea să aibă un receptor prielnic, trebuie ca omul din faţa scenei să simtă că e liber şi că poate să se exprime liber. Cu Mihnea Blidariu în prima linie, rock-ul a redevenit about fighting for your rights, a recăpătat coloana vertebrală ce a stat la baza defulării prin instrumente şi cuvinte... Militantismul trupei deja celebru şi mega-titrat m-a făcut să mă întreb dacă mai este cazul să insist pe aspectul ăsta, căci am simţit că poate muzica lor riscă să treacă pe locul doi atunci când te concentrezi pe cauzele pentru care trupa a luptat, cauzele României întregi la o adică... Dar toate se leaga şi iată, avem un nou subiect de luptă socială, de trezire a societăţii civile şi în fruntea artiştilor deja într-un număr mult mai mare, Mihnea este din nou implicat to the bone. Este în natura lui. Este în natura lor. Şi aşa am înţeles că nu poţi să eviţi aspectul ăsta al personalităţii lor, modul în care se aruncă în luptă. Demn de oameni cu caracter şi opinii clare. Şi aici ajungem din nou la muzică, căci la începutul articolului povesteam cum lunaticii mi-au dat din start impresia că ştiu exact ce vor şi încotro să o apuce. Din 1999 încoace, pe patru albume („Asfalt” - 2004, „Loc Lipsă” - 2006, „Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” 2009 şi „Pietre în Alb” – 2011) clujenii şi-au pus amprenta clară asupra unei noi generaţii de artişti şi a mai multor generaţii de fani. Unele dintre relatările lor exprimă nivelul la care muzica Luna Amară poate pătrunde...Diana are o poveste interesantă: „Vipassana e tehnica de meditaţie pe care a descoperit-o Buddha după ce a ajuns la iluminare şi apoi, timp de peste 30 de ani a tot învăţat diverşi oameni că asta este calea spre eliberare, sau Nirvana, sau pace. Recent am fost la un astfel de Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 19


10ANIDESUNETE

curs în Nepal, curs care durează 10 zile, în care meditezi de la 4:30 AM până la 9:30 PM. Într-a noua zi, după un proces intens de curăţare a minţii şi sortare a gândurilor, am început să fredonez piesa „Albastru”. Şi atunci a fost un fel de ‘wow’ al conştiinţei, realizând cât de adânc a putut pătrunde muzica Luna Amară în mintea mea... Nu ştiu cât ştiţi despre meditaţie, dar după 9 zile şi cam 150 de ore de pus stop la gânduri, dacă îţi apare o melodie, e o chestie totuşi de observat.” Cam despre asta este vorba cu muzica, nu? După revoluţie încoace muzica s-a transformat pentru mulţi dintre noi într-o realitate ultimă, de care ne agăţăm şi care se transformă în stalactite ale minţii şi ale sufletului în peşterile neexplorate de conştient. Acolo te retragi. Acolo mă retrag când îmi este greu. Cosmin are şi el

20 | Sunete | sunetelive.ro

povestea lui: „ ‘Asfalt’ o să fie întotne mari, cu trupe mari, şi pentru care deauna albumul pe care-l voi lega de vibrează suflete mari!. Şi noi alături anul 2004 şi de o mare ruptură care de ei. Căci pe noi ne leagă un album a avut loc atunci în viaţa mea, culmilansat împreună şi multe cuvinte, ca nând cu pierderea unei persoane dragi şi cele de mai sus. şi mutarea într-o altă casă. Atunci au La moment aniversar, Mihnea fost nişte luni de vară în care a trebuit Blidariu - vocals, guitar, trumpet, să reconstruiesc lumea din jurul meu Nick Făgădar - vocals, guitar, Răzvan aproape de la Ristea – drums, 0, iar albumul Şi pentru că detaliile se cade să le Sorin Moraru – ăsta e unul din căutaţi la origine, iată unde puteţi bass şi Şerban lucrurile care afla dacă cele scrise mai sus reflectă Onţanu-Crăm-au ajutat să realitatea: ciun - lead gutrec prin asta.” luna-amara.ro itar ne demonCăci este muzi- facebook.com/LunaAmaraBand strează încă o că ce te ajută să myspace.com/lunaamara dată prietenia construieşti, să twitter.com/lunaamaraband şi ne încântă purifici, să arzi în maratonul pentru a renaşpe care l-am te. Aici are efect muzica Luna Amară. gândit, să ne bucurăm împreună că O trupă reală care dă tot şi primeşte lucrurile bune şi adevărate rezistă tot. Motiv pentru care a ajuns pe sceprobei timpului. Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Grimus

 are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Grimus: Cel mai probabil faptul că am cântat în faţa a peste 40 000 de oameni pe Arena Naţională, în deschidere la RHCP, dupa ce am fost aleşi de către managementul formaţiei americane dintre mai multe trupe româneşti propuse de către organizatori.

1

 u cine v-ar placea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? Grimus: Cu Placebo şi RHCP am cântat deja, rămân Radiohead, Muse, Porcupine Tree, Queens of the Stone Age. Motivul e evident: pentru că ne plac.

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Grimus: Nu există aşa ceva, există câte un album preferat în fiecare anotimp al fiecărui an. Albumul de vară-toamnă pentru anul 2013

3

22 | Sunete | sunetelive.ro

e, din punctul nostru de vedere Queens Of The Stone Age - Like Clockwork.  e vi se pare că s-a schimbat în C muzica din România în ultimii zece ani? Grimus: Datorită numărului mare de concerte, publicul larg începe să aibă o oarecare cultură muzicală şi să nu mai „pună botul” la playback. În plus, apar trupe româneşti noi, interesante, care se promovează online, sfidând concepţia că dacă nu eşti „pe sticlă” nu exişti.

4

 e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Grimus: Habar nu avem, probabil toate trupele vor cânta la smartphone-uri in loc de instrumente. Ar fi cam nasol pentru că n-ar mai exista beţe şi pene de chitară de aruncat în public după concert şi totul s-ar face sub formă de transfer de date, până şi autografele.

5

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Grimus: Pe Lights Out, dar nu în deschidere, ci ca invitaţi speciali.

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Grimus: Tunguska, Emergence, High, Planemo, Legends, Satellites, Vitriol, Peregrine, Haze, Priveştemă.

7

 acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? Grimus: Felix Baumgartner.

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Grimus: Am aflat despre revista Sunete chiar din revista Sunete pe care am primit-o de la Ernesto Bianchi, managerul nostru.

9

urare pentru noi... 10 OGrimus: Să deveniţi Ultrasunete! Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

Remediul cel mai fin George DURBĂLĂU / Emilia / Alex

P

entru că nu pretind că le ştiu pe toate - şi cum aş putea – trebuie să recunosc că Grimus m-a lovit în moalele capului, cu o precizie de ninja! Auzisem bineînţeles de ei şi mai şi participasera la un concurs organizat de Sunete, so, erau în radar, dar nu în vizor. Descoperirea lor profundă s-a întâmplat când m-am decis şi eu să mă apuc serios de trupele din alternativul românesc, cele care nu mai erau la primul album şi care făceau deja furori pe youtube şi pe la festivalurile mai mărişoare. Şi bum!, poc!, Grimus mi-a pătruns în difuzoare şi nu prea

a mai ieşit de atunci! La elaborarea listei de invitaţi la Maratonul nostru aniversar, Grimus a fost acolo, printre cei care TREBUIA să vină. Pentru că am apreciat, ca mulţi alţii fineţea interpretării şi sound-ul atât de british, de occidental, ce mai! De zece ani tot trâmbiţez pe la toate mesele că avem nevoie de trupe care să sune autentic, trupe care să aibă melodia la ele, să înveţe de la miile de trupe de afară o reţetă şi să o aplice pe propria personalitate, pe propria sensibilitate. Poate aici era problema – sensibilitatea noastră a fost întotdeauna fie prea agresivă, fie mult prea poetică în genul

folk, că nu reuşeam să ne apropiem de acest Adult Contemporary atât de prezent pe toate marile scene de afară, de la Glastonbury în jos, şi ştim cu toţii că în Europa, sau mai exact Marea Britanie, de unde se dă ora exactă în muzica europeană, trupe din zona asta sunt headlinere şi ţin primele pagini ale revistelor de specialitate. Aproape că îmi pierdusem speranţa... excepţiile erau atât de puţine şi cu viaţa scurtă încât nici nu îmi vin în cap acum! Şi vine Grimus, cu „In Your Eyes” şi parcă vedeam cum Coldplay şi U2 se iau de mână şi coboară din ceruri în Cluj..! Asta mi-a sunat şi,

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 23


10ANIDESUNETE

este clar, un hit instant se născuse fără dubiu. Dar asta nu e nimic. Că one-hit-wonders am mai vazut şi eu, şi tu, şi el... Adevărata revelaţie a fost că albumul „Egretta” era de la cap la coadă bun, că era consistent, că nu era un album construit în jurul unei piese bune – cum ştim că se practică pe la casele mai slabe de înger (a se citi de inspiraţie). Am plecat în multe drumeţii şi excursii lungi cu nothing else în căşti decât Grimus. Aşa cum ascultam Coldplay odată, demult. Acum, asta este referinţa mea imediată şi instantanee, dar sunt multe trupe ale căror bune obiceiuri bune se regăsesc împletite cu această poftă şi înclinaţie către melodie. Şi nici nu a fost de mirare când managementul unor trupe mari au ales să îşi deschidă propriul show de către clujeni. Şi aici vorbim de nişte icons incontestabili ai timpului nostru – Red Hot Chili Peppers (în faţa la 40.000 de oameni, chills and thrills!), Placebo, Roxette sau cel mai recent show remarcabil HURTS!

24 | Sunete | sunetelive.ro

Mai multe festivaluri mari de afară ureche din prima, fanii cad săgetaţi (Sziget, Exit) şi – of course - şi cele şi rămân bleeding in love, cu sufletul din ţară au luat la cunoştinţă de ei şi prins între chitarele, tobele, clapele şi i-au invitat în line-up. Albumele lor vocea clujenilor. Emilia nu m-ar conau fost salutate ca apariţii de excepţie trazice: „Muzica baieţilor e completă, şi cine s-a prins repede i-a şi băgat în pentru că versurile lor sunt ca la nitopuri/live-uri dedicate. Este foarte meni altcineva, profunde, speciale, clar, în toţi aceşti ani, nu am avut o diferite...îţi rămân în minte. Pentru că presimţire şi încredere mai solide ca băieţii ăştia sunt talentaţi, muncitori, în acest caz, că o trupă este menită perfecţionişti şi pentru că, după mult pentru lucruri mari. Ştiu de asemenea timp, am descoperit în ei o trupă de la că băieţii muncesc mult să sune cum noi care nu sună româneşte. sună, că imaginea lor este impecabilă Şi mă bucur ca un copil, ori de pentru că se preocupă de toate detacâte ori îmi aduc prietenii la concerliile, cu o echipă bine pusă la punct, tele lor, aceştia îi descoperă pentru videoclipuri, prima dată şi înregistrări şi se indragostesc grimus.ro mastering-uri de ei.” Exact. facebook.com/grimusworld prin America şi Pentru că, chiar youtube.com/user/grimusworld UK, cu produdacă mai sunt cători ce şi-au voci (şi vor pus amprenta pe alte nume cunoscumai fi) care încă mai dezbat dacă e te pe toate meridianele şi per total o bine să ne pierdem identitatea naţiimagine de ansamblu ce încorporează onală şi bla, bla, bla – eu propun să imaginea curată a muzicii lor. Grimus nu ne mai punem probleme false – a este genul de trupă care te agaţă de suna autentic, sincer, şi „ca afară” nu Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

mai este demult o problemă ci o provocare, un mod de a fi bun. Bogdan Mezöfi – voce, Vali Rauca – chitara, voce, Cristi Csapo – chitara, Kiss Lehel – clape, Titus Vadan – bass, Adorjani Tamas – tobe au adoptat în 2006 o estetică de care se ţin şi azi şi care confirmă bine alegerea lor. Căci sunt earcandy, aşa cum mărturiseşte un alt fan, Alex: „Grimus este formaţia pe care am plăcut-o de la prima piesa ascultată şi până la ultima, de pe fiecare album. Am descoperit, de fiecare

dată, ceva nou, aparte, ce mă face să simt că fiecare cântec e altfel. De ce Grimus? Pentru că mă fac să închid ochii şi să pot, în mintea mea, în timp ce ascult fiecare vers, să înteleg, să simt, să îmi imaginez. De fapt.. mă fac să iubesc muzica. Şi de aceea port cu mândrie ticoul meu roşu cu Grimus. Îmi doresc ca în câţiva ani să merg la Glastonbury sau Werchter şi să îi văd acolo, live, pe una dintre scenele mari. Pentru că merită, pentru că locul lor e acolo..” Acolo cred şi eu că ar trebui să

ţintească Grimus. Căci se conturează ca o trupă matură cu ambiţii mari. Şi muzica le face cinste. „Când gândul devine excesiv de dureros” spunea cel care le-a dat nume, şi care i-a şi ascultat cântând, Salman Rushdie – „MUZICA este remediul cel mai fin!”. Şi înainte să mă atacaţi - da, am parafrazat, căci acţiune în contextul de faţă am îndrăznit a-l traduce prin „muzică”. Acea acţiune sincron pe care abia aştept să o degust la maratonul nostru aniversar.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 25


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Les Elephants Bizarres  are e cea mai C semnificativă întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Les Elephants Bizarres: Producţia piesei Hello! says the devil de Bogdan Popoiag.

1

 u cine v-ar plăcea să C cântaţi din toate trupele din lume şi de ce? Les Elephants Bizarres: Anathema! Pentru echilibrul foarte bine obţinut între versuri şi muzică în conturarea mesajului şi atmosferei pieselor. 

2

 lbumul preferat din A ultimii zece ani? Les Elephants Bizarres: N-ai cum să ai un singur album preferat în condiţiile astea.

3

 e vi se pare că s-a C schimbat în muzica din România în ultimii zece ani? Les Elephants Bizarres: Nu mare lucru, la nivel de industrie se lucrează ceva mai bine în materie de evenimente, dar încă nu e nimic cu adevărat mişcător sau marcant, mai ales la nivel naţional. Aceeaşi  fugă după reambalarea unor stiluri „la modă” de afară şi/ sau îmbinarea cu elemente folclorice caracteristice zonei geografice sau, mai nou, din

4

alte zone. Deşi normal acest fenomen, simpla adaptare la influenţele culturale şi necesităţile pieţei nu este nepărat o schimbare. Totuşi contactul cu cât mai multe evenimente cu trupe contemporane cu producţii foarte bune şi artişti „pe val” sunt o speranţă pentru ceva mai bun şi la nivel autohton. Ce e de apreciat este că exigenţa publicului pentru muzică, în toate aspectele manifestării ei, pe şi în afara scenei, a crescut şi nu are cum să fie decât de bine acest lucru. Aşteptăm reacţia ofertei.  e instrumente noi credeţi C că vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Les Elephants Bizarres: În materie de sunet e greu de zis cât de multe se mai pot schimba, deşi maşinile pot face multe, creierul nostru încă percepe după anumite standarde. Interfeţele sunt cele care au şansa cea mai mare de a evolua. Corelarea cu elementul vizual şi controlarea lor în moduri cât mai atractive din punct de vedere al prestaţiei artistului în faţa publicului sau mai intuitive pentru artist în sine, sunt primele zone unde se pot schimba multe şi repede. În rest, software-ul este deja mult mai accesibil şi nu necesită

5

decât folosirea creierului şi a mouse-ului. Aştept sintetizatorul telepatic.   e cine v-ar plăcea să aveţi P în deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Les Elephants Bizarres: The Ghost of 3.13

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Les Elephants Bizarres: Plăcerea de a găsi şi rezolva cât mai multe provocări.

7

 acă trupa voastră ar fi D un om din secolul XXI, care ar fi el? Les Elephants Bizarres: Pentru că ce e mai bun urmează să vină: oricine! Numai să nu fi stat prea mult în secolul trecut! Mai e destul din 21, aşa că are timp să îşi facă un nume pentru trecutul care încă e viitor.

8

Î n ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Les Elephants Bizarres: N-aş şti să îţi zic, e unul din lucrurile alea despre care ai impresia că sunt de când lumea şi pământul în jurul tău.

9

O urare pentru noi... Les Elephants Bizarres: Ca pentru orice entitate care scoate şi percepe sunete: ţineţi TROMPA SUS!!

10

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 27


ROCK&ROLL 10ANIDESUNETE

Nicola Cazacu despre elefanţi Nicola Cazacu

A

m fost anturmat încă din facultate. Claudiu este cel care a considerat că poate face ceva muzical cu mine auzind că aş fi avut ceva tangenţe cu clapa. Fiind călărăşeni şi ştiindu-ne de mult, mergeam mai mereu la concertele lor. Era suportabil ce se întâmpla pe atunci :). Se întampla prin iarna 20072008 când m-a sunat Claudiu să trec cu clapa pe la ei la sală. Faptul că ştiam să mişc degetele cât de cât i-a convins se pare, altceva nu cred ca aveam de oferit pe atunci… dar mi s-a oferit postul şi am acceptat. Ce a urmat se vede şi se aude.  Panică şi veselie. Prima cântare cu public ca şi elefant a fost la preselecţia pentru Stuf Stock 2008. Era ca un examen şi pentru mine şi pentru trupă, doar că ceilalţi mai dăduseră cu trompa pe scenă cât de cât. Eram semi-paralizat pentru că mă concentram să nu o dau în bară şi în acelaşi timp mă bucuram că în public erau

28 | Sunete | sunetelive.ro

multe feţe dragi şi încercam să interacţionez cumva şi să le arăt aprecierea. Bine că nu a durat prea mult :D. Şi a ieşit şi bine după cum ne arată istoria :). Aveam o cântare privată în Sighişoara şi trebuia să cântăm undeva în aer liber, deşi puţin înnorat. Eram în întârziere şi trebuia să terminăm probele de sunet, începuseră să vină invitaţii şi ultima piesă la probă am decis să fie „Hello! (Says the devil)” din motive evidente. Totul frumos până când ajungem la partea în română şi la puţin după ce zice Ştefan: „şi cerul se apropie şi cade pe mine” începe să plouă torenţial. Deşi cât de cât acoperit spaţiul am terminat piesa ploauţi, încercând să protejăm ce puteam. În timp ce acopeream şi mutam la adăpost instrumentele, a căzut un copac la nici 2 metri de noi şi a început să plouă din ce în ce mai tare. După cel mult o oră eram toţi uzi până la piele şi cu sculele mai mult în apă, dar cu trompele sus. Nici nu prea aveam

altceva ce să mai facem decât să sperăm că nu s-au stricat prea multe şi să râdem de situaţie. S-a cântat până la urmă şi am bucurat oamenii în ciuda „averselor”. După ce am ajuns a doua zi în Bucureşti şi ne îndreptam fiecare către case, la urcarea în taxi aud la radio „Nu mă opri”. Funny, ain’t it?! :) Les Elephants Bizarres mă aduce foarte aproape de posibilitatea de a avea o existenţă care să îmbine cât mai bine utilul cu plăcutul. Uneori e o evadare, alteori o soluţie. Felul în care interacţionezi cu cei de lângă tine pentru a crea armonia şi starea necesară unei piese e o provocare foarte interesantă cu multe lecţii. Muzica e un instrument şi un mediu foarte plăcut pentru explorare interioară şi apropiere cu exteriorul. Şi cu cât mai dificil traseul, cu atât mai dulce răsplata. Facem un apel către aceşti oameni, potenţiali „fani”: Nu ne fiţi fani! Fiţi bizari! Şi de aici totul va decurge de la sine. Împreună suntem turma! Octombrie, 2013


ROCK&ROLL 10ANIDESUNETE

Les Elephants Bizarres - A Miscellaneous Collection Carmen Dîrvariu

P

e Les Elephants Bizarres i-am cunoscut într-o teribilă seară de ianuarie, când nimic nu părea să fie atât de urgent sau de important pentru a te aventura la o ieşire pe străzi. Era începutul anului 2009, iar băieţii cântau la o petrecere privată, în cadrul unui festival de film din provincie. Toată lumea dansa: unii îi ştiau din facultate, mulţi fiind colegi de-ai lui Ştefan (solistul), pe vremea aceea student la film, alţii îi ascultau pe Myspace şi câţiva chiar îi auziseră la radio cu piesa „Have No Fear”. Toate ca toate,

trupa mergea de minune după o seară de film, asezonată cu multe beri, dans şi conversaţii târzii. Unde mai pui că în vara aceluiaşi an, sticker-ele cu numele trupei au împânzit B’estfest-ul din 2009, festival la care au cântat pe aceeaşi scenă cu Moby şi Motörhead, iar We Have Band şi The Haunt i-au avut ca opening act. Un an mai târziu, cum te întorceai puţin, cum apărea un elefant te miri de unde: ba-i auzeai în reclama de la suc dată pe toate posturile, ba ţopăiau la televizor în clipul de la „Hello! Says the Devil”, ba vecina

de la doi asculta în disperare primul album cu trompă din istoria muzicii româneşti. Les Elephants Bizarres au prins curaj şi au pornit cu turma prin ţară, să-şi promoveze albumul „Hello!”, produs de Bogdan Popoiag (UNU), pentru ca în 2011 să se oprească pe scene mari precum cele de la Ursus Evolution şi Peninsula. S-au perindat „pe sticlă” cu clipuri la „The Boys” şi „Smile”, „Mushroom Girl” a intrat în topuri la radio, iar anul trecut au pus la cale o mare debandadă pentru cel mai nou proiect: „Wish (You were Here)”.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 29


10ANIDESUNETE

Fani depre elefanţi

L

Les Elephants Bizarres. Ca să te consideri fan, trebuie întâi să ştii să le scrii numele corect. So, check. Prima demonstraţie de dragoste elefantină a fost făcută. Trebuie să fi fost la cel puţin un concert în fiecare anotimp al anului. Să transpiri alături de ei pe fiecare piesă în parte şi să dârdâi la concertele de toamnă târzie ţinute în aer liber. Trebuie să fi avut câteva zile la rând pe repeat măcar o piesă de-ale lor. Ce? Chiar acum ascult în căşti, pe repeat, „Wish (You were here)”? Da. Şi de fiecare dată când o aud în concerte mi se zbârleşte pielea pe mine. De ce să mint, la primul concert acustic poate mi s-au umezit un pic şi ochii. Zic poate, păstrăm o mică doză de mândrie. Să nu se umfle prea tare-n trompe elefanţii.

30 | Sunete | sunetelive.ro

Trebuie să te antrenezi să poţi să şi ţopăi şi să şi cânţi în timpul concertelor bizar de dinamice. Pentru că, poate n-or arăta ei a elefanţi, dar bizari sunt, cu siguranţă. In a good way. Mai e musai să ai un chiuit numai al tău între piese. Ca atunci când îl scoţi, să îi vezi zâmbind, semn că te-au auzit şi apreciază. Trebuie să fi mers cu ei prin ţară la concerte. Turneele au farmecul lor aparte. E un sentiment mişto să nu fi la tine în oraş, să simţi că poţi face orice pe stradă, că oricum nu te cunoaşte nimeni, dar când încep ei să cânte, să zici: „Dar, hey. Sunt acasă?”. Pentru mine, they smell like home. Ştiţi cam cât de diferiţi sunt, de fapt, oamenii ăştia? Foarte. Am zis „uniţi”? Pentru că asta am vrut să transmit, de fapt. Fiecare are o perso-

nalitate foarte puternică. Ceea ce nu este tot timpul un lucru bun. Aoleu, mai sunt şi bărbaţi toţi. EGO ALERT! Şi cu toate astea, sunt o turmă de invidiat. Sau de îndrăgit. Fiecare e bun pe partea lui. şi se completează. Unii sunt mai organizaţi, alţii mai ameţiţi... pardon, am vrut să spun artişti. Se echilibrează, într-un mod bizar. De asta au şi ajuns să cânte împreună. Nimic nu e întâmplător. Nu mi-am făcut un plan pentru mini-declaraţia asta de amor. Nici nu ştiu dacă m-ar fi ajutat. Pentru că la fiecare cuvânt scris îmi mai vine în minte o întâmplare. Un sunet. Un sentiment. Mă bucur că îi am ca band preferat. Pentru că oamenii ăştia (sau pachidermele, în fine) chiar cântă. Şi pun suflet, la fiecare concert. Şi se vede că le place să facă asta. Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE  are e cea mai C semnificativă întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Coma: Hmmmm cred că cele mai semnificative au fost lansările albumelor :) „Somn”, „Nerostitele” şi „Coma Light” (cu Sunete) + colaborarea pe „Nerostitele” cu Bill Gould (Faith No More)

1

 u cine v-ar plăcea să C cântaţi din toate trupele din lume şi de ce? Coma: Aoleeeu păi aici sunt cam multe şi cred că fiecare membru COMA are trupa preferată de „vis” cu care ar vrea să împartă scena! Una dintre ele este Rage Against The Machine pentru că la concertele lor am văzut cea mai puternică energie ever!

2

 lbumul preferat din A ultimii zece ani? Coma: Tool – „10.000 Days”

3

 e vi se pare că s-a C schimbat în muzica din România în ultimii zece ani? Coma: S-a aliniat la standardele internaţionale... 90% comercial dance şi 10% (maxim) rock :) ...dar acum pe bune, raportându-ne strict la muzica rock după zece ani, mi se pare că sună mult mai bine!

4

 e instrumente noi credeţi C că vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Coma: Nu zic, că vreau să mă îmbogăţesc... acu lucrez la ele :))

5

 e cine v-ar plăcea să aveţi P în deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Coma: Oricând cu plăcere: H8, EMIL, IPR, OCS, Pistol Cu Capse, The Boy who cried wolf, Breathelast... şi cred că mai sunt.

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Coma: Love, Hate, Scream,

7

32 | Sunete | sunetelive.ro

10 întebări pentru

Coma Poetry, Tears, Smiles, Rage, Wings, Riddle, Peacefull

 acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? Coma: Johnny Depp

8 9

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE?

Coma: De la omu Hefe care ne a zis că o să scrie la o revistă mişto care o să apară! :)

O urare pentru noi... Coma: Stay close şi LA MULŢI ANI!!!! :) şi încă una „ Keep on rockin’ the romanian world”

10

Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

U

na dintre cele mai iubite trupe de rock alternativ din România, Coma s-a înfiinţat la începutul anilor 2000, din foşti membri ai trupelor Daft Allison şi Ska Burger.

vreau fetiţo casa”, „În mine în şoaptă”, „Stai”, „Bruce Lee vs Vandam”), trupa fiind, totodată, nominalizată la Best Alternative Band @Gala Premiilor Industriei Muzicale Româneşti, în anul 2002.

După ce încheie o înţelegere cu cei de al A&A Records, în 2001, apare şi primul album Coma „Somn”, susţinut de câteva piese care au plăcut publicului foarte mult („Nu

În noiembrie 2006, apare al doilea album al trupei: „Nerostitele”, produs 100% independent, videoclipul ce susţine albumul fiind „Coboară’mă’n rai”, regizat de Ma-

rian Crişan, câştigătorul premiului Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Megatron” la Cannes. Pe una dintre piesele acestui material (“Mai presus de cuvinte”), invitat special a fost basistul trupei Faith No More - Bill Gould, devenind astfel prima colaborare dintre un artist din România şi un nume mare al scenei rock alternative americane.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 33


10ANIDESUNETE

Pe altă piesă (“Urmărirea”), alături de cei de la Coma se află bunul lor prieten din scena hip hop, Brugner. Albumul ocupa locul 2 în Topul celor mai bune albume alternative ale anului pe site-ul Metalhead. În anul 2007, apare şi primul DVD al trupei: “At the movies”. Anul 2008 aduce primul album unplugged “Coma light” - un album cu piese mai vechi reorchestrate şi reinterpretate. Urmează un turneu de promovare în toată ţara şi în Republica Moldova.

34 | Sunete | sunetelive.ro

De-a lungul timpului, susţine zeci de concerte în toată ţara, prezente la toate festivalurile importante de la noi, precum Bestfest, Peninsula, Coke live, Stuffstock, Roşia Montana, Studentfest Timişoara, Artmania Festivalul Snowboard la Bâlea Lac, Mountain Bike la Poiana Braşov; motociclism - MotoRock la Ploieşti. Single-ul “Semn” apare în luna noiembrie 2011 cu o lansare de videoclip în Fire club. Piesa se bucură de un deosebit succes, fiind clasată timp de 2 săptămâni consecutiv pe primul loc în top Radio Guerrilla. Ultimul single - “Vezi” - a apărut

în decembrie 2012 şi a intrat în heavy rotation la Radio Guerrilla. Coma a cântat în deschiderea concertelor unor trupe/artişti precum Linkin Park, Deftones, Incubus Sepultura, Ozzy Osbourne, Therapy?, Soulfy, Ignite, Hed PE, Harmful feat Billy Gould (Faith No More) , Born from Pain & Skunk Anansie. Biohazard. Trupa îi reuneşte, în 2013, pe Cătălin Chelemen (voce principală), Răzvan Albu (tobe), Dan Costea (voce, chitară), Sorin Petrescu (chitară bas), Răzvan Rădulescu (DJ Hefe - scratchuri, efecte, keys) şi Călin Marcu (chitară). Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Sensor  are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Sensor: FOARTE greu de ales! Să zicem , deşi mai sunt multe altele, show-ul nostru pe mainstage la festivalul „Spirit of Burgas 2012”, alături de The Prodigy. Ne-a confirmat încă o dată că nivelul nostru atât ca performeri de live, dar şi ca trend-setteri, depăşeşte graniţele Europei.

1

 u cine v-ar plăcea să C cântaţi din toate trupele din lume şi de ce? Sensor: Cu Morbid Angel sau Cannibal Corps, de-aia!

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Sensor: MARA - „In Love with Love”

3

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în ultimii zece ani? Sensor: Pe plan extern, e semnificativ că producătorii români au captat atenţia întregii lumi. Privind fenomenul din interior, per ansamblu muzica românească nu s-a axat pe inovaţie şi diversitate stilistică, ci în special pe succesul comercial sau pe inflaţia de trupe de covers.

4

 e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Sensor: Instrumente cu senzori de ritm şi armonia interioară la care artistul va cânta cu propriul vibe! iPad 10 va fi un instrument greuceanu, că iPad 3 deja e binişor..!

5

6

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul

vostru (trupă RO)? Sensor: Încă nu a apărut trupa aia, o aşteptăm şi noi de 14 ani.  ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Sensor: Originală, complexă, kult, nonconformistă, modernă, eclectică , imprevizibilă, divers, powerfull, inovatoare.

7

 acă trupa voastră ar fi un om D din secolul XXI, care ar fi el? Sensor: Ummm ...huh?

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Sensor: Am citit o recenzie a primului nostru album, semnată de George Durbălău.

9

urare pentru noi... 10 OSensor: Să aveţi despre cine scrie şi să faceti site-ul functional! (n.n. l-am făcut!) La mulţi ani!

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 37


10ANIDESUNETE

Profeţi în întuneric George DURBĂLĂU / Valentin Pareşcura / Radu Dobra

Î

n cele care urmează am să fiu neortodox, politically incorrect şi am să fac un leap of faith de la etica jurnalistică (whatever that means în zona nişată de care mă ocup de 10 ani), doar pentru că nimic nu este cu adevărat corect, echitabil sau fair în România reală. Sunt frustrat. O recunosc şi o strig în gura mare! Pentru că nu poţi să nu ajungi la stadiul ăsta atunci când te formezi la şcoala adevăratelor valori, îţi creezi un bagaj solid de cunoştinţe muzicale, toate conducând în final la o uşurinţă în a recunoaşte valoarea, de a-i descoperi calităţile şi a le separa

38 | Sunete | sunetelive.ro

ca entităţi clare ca lumina zilei. Nu sunt singurul şi asta îmi dă o oarecare linişte, dar suntem prea puţini cei care reuşim să ne ţinem cu toate forţele de valorile astea de teama de a nu cădea pradă gravitaţiei implacabile a prostului gust, a mediocrităţii şi a producţiei în serie. Care este pretutindeni, slabă, uniformizantă, creatoare de platitudini şi reflexe condiţionate în detrimentul opiniei puternice şi a gustului, bazate pe o bună educaţie estetică, adică pe inteligenţă vie. Muzica pe care o asculţi este purtătoare de valori, te schimbă, îţi dă identitate şi puţine sunt cadourile mai apreciate

şi demne de amintire ca cele care îţi schimbă gusturile, optica şi percepţia asupra ta şi a lumii. Muzica are puterea asta şi prietenii care te expun la acea parte bună a ei, sunt cei de care îţi vei aminti. Ziceam de încălcarea deontologiei jurnalistice mai sus. Da, aici scriu despre prietenii care mi-au schimbat unghiul de vedere, prietenii a căror descoperire, chiar la începuturile Sunete, a justificat pe deplin demersul nostru! Deci scriu despre prieteni. În cel mai subiectiv mod posibil, încercând să vă îndemn la a pune o ureche nevirusată pe muzica lor. Pentru că la început instinctul şi Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE bucuria sonoră cu care mă învăluia muzica lor, iar mai apoi sutele de ore de audiţii şi live-uri, de discuţii adânci şi deseori tehnice despre muzică, m-au convins că oamenii ăştia chiar sunt profesionişti la limita (iluzorie) a inspiraţiei geniale! Îi ştiu atât de bine încât ştiu despre ce vorbesc. Şi to hell cu echidistanţa! O să mă iertaţi de haiducia asta când veţi înţelege despre ce este vorba! Cum au facuto câţiva din jurul nostru, în timp. Este

poate momentul să spunem lucrurilor pe faţă – viaţa este prea scurtă să nu te înconjuri de lucruri de calitate care să te inspire – eu unul simt că mă sufoc dacă mă expun unei mari părţi din mainstream-ul ăsta comercialo-criminal! Una dintre întrebările unui chestionar fulger din numărul de faţă întreabă artiştii dacă s-a schimbat ceva în industria muzicală în ultimii 10 ani. Surpriză sau nu, toţi au răspuns că mai nimic cu adevărat relevant, în afara unei mai mari diversităţi de act-uri interesante, dar care rămân într-un sublim anonimat în faţa Măriei Sale, Marele Public. A se citi Marea Masă. Deci, lupta este mult mai amplă, cea pe care o porneam cu piepturile dezgolite acum

10 ani, dacă în continuare sunt în ipostaza de a fi frustrat că un adevăr este în continuare în întuneric. Dar, după cum spuneam, nu sunt singur – din fericire - şi partea bună este că cei care au aflat despre sensori au şi rămas lângă ei. Oameni de calitate, care s-au regăsit în viziunea artiştilor, care au îmbraţişat porţia de freshness şi „altceva” după care umblau mai mult pe afară! Vali a trecut prin aceeaşi

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 39


10ANIDESUNETE

experienţă şi a rămas un fan devotat: „prin iunie 2006, fiind în Cluj-Napoca, cumpăr două albume esenţiale Sensor: Lands Distant Voices (2002) şi E-volution (2004). O descopăr pe Laura şi pronunţia ei englezească. Devin instant atras de bogăţia soundului plin de armonii şi contraste, emis de o percuţie perfect sincronizată. Nu ai prea des revelaţia unui produs autohton ce oferă atât de multe surprize. Sunt uimit asemeni unui spectator aşezat prea aproape de scenă, ce vede emoţia mişcărilor şi aude suflul vocii din spatele fiecărei replici. Călătoresc peste mări şi simt parfumul unor teritorii noi, neexplorate. Am impresia că mă pierd în nostalgia unor stări pe care doar le întrezăreşti. Pe lângă faptul că e primul proiect de world music conceput în România, Lands are meritul de a dovedi că muzica se naşte din orice, atâta vreme cât o vezi oriunde. E-volution, în schimb, coboară în laboratorul sonor dintrun studio underground. Are exact freamătul şi viteza vremurilor pe care la trăim, Sensor fiind un deschizător de drumuri pe segmentul electro. Devin fan Sensor. Descopăr viziunea lui Paul, omul orchestră ce compune şi performeaza la fel de uşor în teatre, cluburi sau stadioane. Încep să-l asociez cu experimentele street art, cu dansul contemporan şi instalaţiile video. Paul este liderul creativ a cărui

40 | Sunete | sunetelive.ro

inspiraţie se exprimă liber şi care reuînţelegem realmente la un nivel supeşeşte să mixeze stiluri diferite, să dea rior. Sensor este într-o nouă etapă şi senzaţia că este fie underground, fie foarte curând veţi înţelege pe deplin mainstream. Atitudinea neconvenţide ce afirm acest lucru. Până atunci onală, spiritul creativ şi deschiderea însă, am să-l las pe Radu să finalizeze către nou sunt atuurile Sensor, iar articolul, într-o manieră para-sporsound-ul electro este ambalajul.” Mativă, dar nu lipsită de subtilitatea joritatea celor care calcă pragul Kult tipică: „ Cel mai nou single Sensor Studio are senzaţia că a pătruns întrYOU GIVE - corecteaza prin însuşi un strat rarefiat al muzicii, pentru că titlul single-ului direcţia unei întregi acolo, Sensor produce constant şi în generaţii în care Sensor a jucat întotcurând o să aflaţi cam pe ce meleaguri deauna în atac, descoperit, vulnerabil ale filosofiei sonore a ajuns Paul Ilea de multe ori. „I opened up my eyes (producator, keyboards, percussion) to see what you see, I opened up my împreună cu Sasha Negară (sound, ears to hear what you’re saying”, iar percussion) şi Cristian „Ciupi” Mepublicul, cu câteva mici excepţii, s-a lak (percussion) în 2013. Pentru că retras întotdeauna în apărare. se pregatesc intens de lansarea unui Este rândul apărării să preia nou album marca Sensor, beneficiind atacul, cu o generaţie nouă, pregătită de colaborarea fermecătoarei Mara, să înscrie fără menajamente, din oriprietenă şi colegă la Kult Studio. Este ce poziţie, cu capul în special, chiar adevărat, şi aici, pentru că suntem şi cu mâna dacă o cere miza jocului, prieteni, îi trag de urechi – nu ar strinecruţător şi mai ales printre picioaca deloc să vedem mai des pe piaţă rele adversarului, niciodată doar prin albume Sensor! Dar, acum ne aflăm lovituri de departajare Rămâne ca la scurt timp după Sensor să revină în lansarea celui mai kultstudio.ro/artist/sensor poziţia centrală, de recent single însoţit facebook.com/SensorBand unde să furnizeze de un genial video- youtube.com/kultvideoklan pasele decisive – „I clip, „You Give” (big opened up my heart up, Andrei Gheorto receive the love” ghe), o piesă ce rezumă filosofia truatacului care să marcheze, să înscrie, pei şi probabil a acestui secol – emsă învingă - „YOU GIVE”! Cu cât patia, dăruirea de sine pentru a putea voi înscrieţi mai mult cu atât mingea primi sinele celuilalt, transferul de se întoarce mai des la noi, la centru! energii care ne apropie şi ne face să ne YOU GIVE!” Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Aria Urbană

 are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Aria Urbană: Înregistrarea albumului (URBANOFONICA).

1

 u cine v-ar plăcea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? Aria Urbană: TRIPLEXITY. Ascultă şi vei înţelege de ce…

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Aria Urbană: “Between Light And Shadow” - TRIPLEXITY.

3 4

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în

42 | Sunete | sunetelive.ro

ultimii zece ani? Aria Urbană: Cam ceea ce s-a schimbat şi în muzica mondială, probabil…  e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Aria Urbană: Varganul electronic.

5

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Aria Urbană: Brum.

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Aria Urbană: Culoare, vibraţie, aromă, savoare, textură, diversitate, dinamism, armonie,

7

metaforă, mesaj.  acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? Aria Urbană: Omul liber. Liber de ignoranţă, de invidie, de egoism, de minciună şi ură.

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Aria Urbană: Am auzit despre revista înainte de a fi lansată, de la un amic, care avea să scrie pentru SUNETE.

9

urare pentru noi... 10 OAria Urbană: Să ne vedem cu bine la “SUNETE : 20 de ani - 20 de trupe”! Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

Aria Urbană - Revoluţii, Metafore, Vibraţii şi Esenţe Vlad POPESCU / Carmen Moise / Andreea Jurcă

M

uzica are luxul de a putea fi şi o formă de artă non-acaparantă, un acompaniament care poate fi privit ca un soundtrack continuu al filmului vieţii fiecăruia. Teoria mea este că varietatea şi intensitatea, deci implicit calitatea acestui soundtrack e direct proporţională cu intensitatea întâmplărilor din viaţă. În plus, experienţele de până acum mi-au arătat că destinul/karma/cineva-acolo-sus/divinitatea este un orchestrator desăvârşit, potrivind soundtrack-ul după întâmplări.

Sau invers. Soundtrack-ul anului 2008 pentru mine, la fel ca şi anul în sine, a fost o excursie continuă între low şi high având EMOŢIA ca şi element primordial, lucru valabil şi pentru muzica protagoniştilor acestui story, Aria Urbană, pe care deloc întâmplător i-am descoperit taman în 2008. „Iată se deschide drumul” narează Toni, vocalul, atenţionând din start că intrarea în Aria Urbană implică un trip aprofundat din care nu scapi cu una cu două, sau poate nu mai scapi deloc. Eu nici după 5 ani buni nu

am mai scăpat şi drept urmare, pentru a mai păstra măcar un dram de obiectivitate în acest demers jurnalistic, am apelat şi la alte persoane şi ale lor cuvinte: Carmen şi Andreea. Prima din ele se întoarce la începuturi, încercând să-şi amintească când a văzut prima oară Aria Urbană live: „acum vreo 10 ani, într-un loc nu foarte potrivit dar plin de prieteni şi vibraţii pozitive şi asta era suficient. Între timp, ştim cu toţii ce s-a întâmplat...apariţiile live care au urmat, albumul (Urbanofonica 2008). Iar acum bucuria pieselor

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 43


10ANIDESUNETE

noi de pe un alt album ce stă să vină. Au avut loc schimbări, oamenii au evoluat, sunetul a evoluat, mesajul continuă”. Ca să îmi năruiască mie tot eşafodajul construit la începutul articolului, Carmen zice însă şi că „Aria Urbană nu e o trupă de ascultat în background, în timp ce faci altceva”. Şi la o adică, gândindu-mă mai bine, ea are dreptate, intrarea în Arie implică neapărat o etapă iniţiatică în care muzica lor trebuie consumată cu migală, cu urechea geană şi pe versuri. Cum zicea dERMON (compozitor original) în bookletul care a însoţit Urbanofonica: „un album pe care să îl asculţi şi nu doar să îl auzi”. Pentru că exact de emoţia de care pomeneam mai

44 | Sunete | sunetelive.ro

înainte este vorba la o adică, o emoţie folosită de Aria pentru a ajunge la fiecare pe „ritmul alert de tobe şi bass”, „dinamica hrană” pentru inimă şi minte. Şi dacă Carmen este, aşa cum declară ea însăşi „fan, prieten, groupie, etern susţinător”, Andreea, din postura de newcomer în ale Ariei, are darul de a condensa esenţa în două scurte fraze: „impresia care se degajă este aceea că pe ei nu-i interesează efortul atent calculat de a scrie cântece deştepte, sensibile sau angajate social. Şi tocmai de aceea sunt în stare să scrie cântece deştepte, sensibile şi angajate social. Cu siguranţă se ascunde multă muncă în spatele versurilor şi a muzicii, dar când priveşti pe

scenă şi îi auzi cântând, tot ce rămâne este bucuria. Şi cam despre asta e vorba”. Exact, o scenă, muzică şi bucurie = Aria Urbană live, pentru Andreea „o treabă destul de surprinzătoare pentru că foarte rar mi s-a întâmplat să mă intereseze în primul şi în primul rând linia melodică, dincolo de versuri. Iar muzica băieţilor sună excelent, este fluidă, străbătută de un ritm impecabil, cu o suprapunere şi îmbinare a instrumentelor, perfect dozate, iar colaborarea cu Septimiu la tobe nu a făcut decât să adauge un plus de dinamism întregului aranjament”. Venirea lui Septimiu în echipă a completat un deziderat vechi al trupei. Pentru că acum „ritmul tobelor” este organic şi „hrana” bio, Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

adică humus pentru fericire. „Toni este un frontman fericit. Fericit că e pe scenă şi că poate să cânte, şi încă şi mai fericit că poate să-i bucure şi pe alţii cu muzica lui. ‘Starea’ asta, care tot apare în versurile lui, o vezi pe scenă, sinceră şi nereţinută, e elementul cheie care legitimează tot ce spune el acolo şi te face să-l crezi pe cuvânt când recită despre revoluţii, metafore, vibraţii şi esenţe. Ca în orice lucru, şi aici, elementul de plus-valoare este dat de autenticitate ” observă Andreea. Toni este un personaj cu alură mitică, timpul petrecut pe scenă neaparţinând convenţiei pe care o măsoară ceasurile noastre, ci mai degrabă unei misiuni profund interioare care face ca mesajul lui să devină incantaţie. Un

şaman ce îşi iese din firea umană, pentru a capta energiile spiritului şi a le da mai departe. Numai că tripul nu ar fi complet fără chitara hipnotică şi lucrată a lui Marius, fără bassul greu şi plin de groove care prinde viaţă în mâinile lui Dani, fără execuţia metronomică a lui Septimiu şi fără sinergia unică ce se naşte din mijlocul acestor entităţi. Ca orice trupă care contează, Aria Urbană este mai mult decât suma talentaţilor ei membri – alchimia funcţionează dincolo de aritmetică. Prestaţia live şi Aria Urbana formează un binom inseparabil, Carmen ştie: „după un concert nu poţi pleca spre casă decât zâmbind. Cam cum se face când primeşti de pomană starea care îţi place. E sta-

rea generală pe care mi-o lasă fiecare concert Aria Urbană. Cineva m-a întrebat dacă nu m-am plictisit să îi tot văd live. Păi, e simplu: nu. Pentru că nu e niciodată la fel. Aş recomanda un live Aria Urbană la ea acasă, la Braşov. Pentru că e acasă, iar atmosfera e pe măsură. Pentru că e plin de prieteni şi oameni care îi susţin şi îi apreciază, pentru că ai impresia că sunt la tine în sufragerie şi cântă pentru tine, pentru că se găseşte mereu câte unul să strige ‘Bine Daniii!’ şi pentru că nu contează de câte ori o auzi, Revoluţia Spirituală încă îţi face pielea de găină”. Un alt fel de Revoluţie, de care avem nevoie cu toţii, la intervale regulate. Cum ar fi la 10 ani. De Sunete şi de Aria Urbană.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 45


TOP10

Top 10: Trupe mai noi, de ascultat

PINHOLES

Pinholes este o trupă ieşeană, înfiinţată în ianuarie 2011. Din ea fac parte Vladimir (voce şi chitară ritmică), Alex (tobe), Sergiu Ivanov (bas electric), Vlad (chitară solo) şi invitat spontan şi permanent - Radu (percuţie). Au lucrat 2 ani în 5 spaţii, la 10 piese pentru un album de debut: Zmei. Trupa activează în Iaşi, într-un stil generic alternativ şi o atitudine puternic încăpăţânată. În urmă cu câteva zile, piesa lor, „Avem un loc”, a intrat pe Radio Guerilla. De urmărit!

resc instant, iar concertele lor sunt o adevărată călătorie în lumi mai vesele şi profunde în acelaşi timp. Primul lor album a fost lansat anul acesta, pe 20 mai, în format vinil, prin colaborarea colectivului Future Nuggets cu casa de discuri britanică Ambassador’s Reception. Albumul omonim al trupei Steaua de Mare conţine 8 piese. Dintre acestea, o parte au fost prezentate în urmă cu câteva luni pe pagina de soundcloud a colectivului Future Nuggets, precum şi în concertele susţinute de membrii trupei.

de jazz în aranjament propriu, compoziţii proprii – swing, bossa-nova etc. - şi aranjamente originale, speciale pentru genul a cappella, ale unor şlagăre pop-rock.

EYEDROPS

Paul Manolescu, Miche Marcu şi Bogdan Diaconeasa (Bass Battle) cântă pentru prima dată împreună după mai bine de zece ani, când au

Grupul a trecut prin transformări de componenţă şi a ajuns apoi la o formulă stabilă care continuă să existe şi în prezent: Ana-Cristina Leonte, Raluca Stoica, Elena Moroşanu, Zoltán András (da, solistul de la Sarmalele Reci), Bogdan Tudor şi Mircea Mutulescu.

TIPTIL

STEAUA DE MARE

Nu se feresc să-şi caracterizeze muzica drept „o combinaţie între rock-ul psihedelic şi progresiv cu manele”. Ritmurile lor orientale,

Monica Felea

făcut parte din trupa DuteVino. Cea mai nouă piesă a trupei, „La fund de butoi”, a fost lansată pe 10 septembrie. Piesa este însoţită şi de un videoclip despre care cei trei membri ai trupei spun că „nu aparţine nimănui”. La fund de butoi este prima piesă 100% Eyedrops în limba română. Despre planurile lor pentru viitorul apropiat: lucrează la tot mai multe piese.

Trupa TiPtiL a debutat pe 5 noiembrie 2009 şi încă de atunci muzica lor a fost asociată cu un sunet fresh, dinamic, optimist şi plin de viaţă. Sunt genul de trupa care atunci

JAZZAPELLA

combinate cu o vioară electronică excelentă, completată de chitară bass, tope, clape şi sintetizatoare te cuce-

48 | Sunete | sunetelive.ro

Jazzappella este un sextet vocal mixt a cappella de jazz înfiinţat în Bucureşti în anul 2011. Grupul are un repertoriu format din standarde

când sunt pe scenă, preferă să vadă că oamenii pur şi simplu nu pot să stea pe scaun la concertele lor. Să fie Octombrie, 2013


TOP10 datorită tempo-ului alert al pieselor, să fie din optimismul versului sau din varietatea ritmurilor şi a genurilor muzicale... sau pur şi simplu prin chimia dintre trupă şi audienţă... n-am putea spune exact. Cert este că întotdeauna ne distrăm la concertele lor. Muzica TiPtiL este o contopire de ska, punk, reggae, jazz, rock, disco, funk şi drum’n’bass. Piesele se fac la sală, unde participă toţi membrii echipei. Este o operă colectivă. Le place să spună că fiecare piesă este ca o pizza făcută de cinci pizzari care condimentează diferit, de unde şi rezultatul cu atât mai interesant. Şi credem că o melodie la care toată lumea munceşte n-are cum să nu sune bine!

BLUE NIPPLE BOY

Blue Nipple Boy înseamnă sound acustic alternativ transpus într-un ambalaj fresh şi completat cu o doză mare de energie şi culoare.

reggae, ska, dubstep şi dancehall cu pasaje de sitar (instrument tradiţional oriental). În 2012 trupa a lansat primul album din carieră, intitulat „From the east to the west”. După ce a cântat în deschiderea unor trupe

precum Dub Incorporation, Gentleman, Alborosie, Dubioza Kolektiv, East Roots a avut un concert în cadrul B’ESTFEST Summer Camp.

WHITE WALLS

Constănţenii de la White Walls cântă împreună din 25 aprilie 2009. Trupa este formată din: AlexandruEduard Dascălu - chitară, Eugen Brudaru - vocal, Şerban-Ionuţ Georgescu - bass, Marian Mihăilă - tobe. Genul lor este metal progresiv dinamic, fiind comparaţi - pentru cunoscători - cu The Postman Syndrome, Textures, The Ocean, Between The Buried And Me, Opeth, Tool, Karnivool, Protest The Hero and Extol. Muzi-

Apariţiile live ale trupei sunt foarte dinamice şi se caracterizează printr-o călătorie prin multe stiluri muzicale, de la indie, alternative, până la bossa nova şi reggae. Din 2010 până în prezent, Blue Nipple Boy s-au remarcat prin mai multe single-uri în heavy rotation-ul Guerrilla şi al altor radiouri din România, piesele lor ajungând chiar şi pe radiouri din Franţa, Danemarca, Luxembourg, Germania sau USA.

EAST ROOTS

nu este doar o trupă, este un concept. S-a înfiinţat în 2009. Au venit cu un sound nou, imposibil de etichetat fiindcă îmbină cele mai surprinzătoare elemente: drum & bass,

cienii provin din fosta trupă Protest Urban, pionier al metal/hardcoreului românesc. Albumul lor de debut este intitulat Mad Man Circus.

P.I.M.P.

P.I.M.P. aduce, în afară de un sound proaspăt, şi conceptul de show. Apariţiile PIMP implică coregrafie, imagine, spectacol pe toate palierele. Un proiect lansat în primăvara acestui an, P.I.M.P a câştigat deja

susţinători înflăcăraţi pe piaţa bucureşteană şi nu numai. Despre alegerea numelui, trupa explică: „De ce PIMP? Pentru că toată lumea în ziua de azi vrea să se expună cât mai mult. PIMP your phone, your ride, your music, your LIFE; iar noi vrem să revigorăm piaţa muzicală românească pentru că ni se pare puţin monotonă.

Facem asta combinând atitudinea şi antrenul rock cu sonorităţi electro şi piese în stil pop.” A lansat deja două single-uri: „Love Song” şi „Drive”.

MERE

Trupa transilvăneană aduce un suflu proaspăt în rock-ul românesc. Având ca unică regulă „nicio regulă”, Mere din Arad încearcă să dea o altă definiţie a termenului rock, cu fieca-

re piesă. Trupa se autodescrie astfel: „Fără să ne fi propus vreodată asta, facem o muzică eclectică, excentrică şi polarizantă. Suntem perfecţionişti, rezultatul fiind varietatea compoziţiilor noastre, care nu se învârt în jurul vreunui concept sau a unei estetici anume, ci mai degrabă, liniar, conduc spre o concluzie.” Pornită în urmă cu 3 ani, „în garajul bunicului de la bloc”, Mere are acum componenţă stabilă şi direcţie bine conturată. O puteţi vedea în Bucureşti pe 30 noiembrie, la festivalul „Presa de Rock Bun”.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 49


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

R.O.A.  are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… UNU’: Un SMS de la un număr necunoscut, un SMS care mi-a schimbat viaţa. Era simplu şi direct „Tic Tac” :). Când ROA a apărut pe coperta revistei SUNETE!!! Junkyard: Când nu mi-am pierdut răbdarea şi nici încrederea în mine şi public. Cristin: Pentru mine ultimii 10 ani înseamnă multe realizări şi printre ele clar ar fi şi faptul că m-am întâlnit cu băieţii şi am început să lucrăm împreună muzical şi să dezvoltăm o prietenie foarte drăguţă… apoi ar mai fi faptul că am terminat facultatea şi că activez în continuare ca muzician… şi trăiesc din asta.

1

of Cowards”.  e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în ultimii zece ani? UNU’: Nimic :). E ceva mai bine …câţiva artişti noi, dar aceeaşi poveste… poate câteva ingrediente în plus. Junkyard: Au apărut multe trupe care sună bine. Cristin: „Pu ci pu”-urile muzicii dance :) au devenit din ce în ce mai colorate şi numeroase.

4

 u cine v-ar plăcea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? UNU’: Cred că mi-ar plăcea să colaborez cu Liam Howlett (The Prodigy) pentru satisfacţia personală şi cu Depeche Mode pentru înţelepciune :)). Junkyard: Cu orchestra condusă de John Williams. Şi cu vizuale de George Lucas şi Steven Spielberg :) Cristin: Cu Prodigy pentru că am crescut cu ei şi din punctul meu de vedere ei au cam inventat muzica electronică a ultimilor 20 de ani.

 e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? UNU’: Instrumente noi nu cred că se vor inventa, doar adapta. Evoluţia tehnologiei va influenţa clar instrumentele electronice. Cât despre cele software, probabil le vom instala pe un altfel de laptop, unul subţire cât o foaie de hârtie şi pe care-l vei putea împături în portmoneu. Aşa de buzunar :) Midi Controllere Multi Touch, extrem de subţiri şi delicate la gramaj, etc. Junkyard: Buciumul electric. Cristin: Eu cred că tehnologia asta wireless o să se integreze în context… şi o să fie thereminuri noi… şi probabil clapele o să dezvolte sisteme şi mai avansate de touch-pad-uri gen ableton push şi o să le avem pe toate încorporate în acelaşi instrument.

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? UNU’: Lamb - „What Sound” încă e albumul meu preferat, dar e mai vechi de zece ani. Junkyard: Hai ultimii 15 ani: Daft Punk - „Discovery”. Cristin: The Dead Weather - „Sea

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul vostru (trupă RO)? UNU’: Pe 9 noiembrie lansăm un album nou. Evenimentul va avea loc în Clubul Colectiv din Bucureşti. În deschidere vor fi prezenţi: Bass Turbat, Gojira & Planet H, Freqax şi

2

3

5

6

NSCDJ (Not So Common Dj). Junkyard: All Stars of Underground. Cristin: Disco Balls - singura trupă din ţară care m-a încântat din ultimii ani.  ece cuvinte care să vă Z definească muzica. UNU’: Persiflarea tobelor acordate basului, echilibrând vocea şi armonicele de ghitară :). Junkyard: Haos ordonat cu gust, controlat de synth-uri, filtrat prin public. Cristin: Balans, break, dub, grunge, pogo, 2015, subbass, vsturi, guitar rigg, dropsuri.

7

 acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? UNU’: Unul dintre noi, probabil :). Junkyard: Omul bionic petrecăreţ! Cristin: Mi-ar plăcea să fie o combinaţie între Liam de la Prodigy si Stuart Zender.

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? UNU’: Chiar când a aparut… purtam o discuţie cu băieţii la o bere… Chiar nu mai ţin minte :). Junkyard: Am văzut-o pe tarabă… şi am apărut în ea. Cristin: Acum 2 ani când am văzut coperta cu ROA în prima formulă, cu interviul lor.

9

urare pentru noi... 10 OUNU’: Să promovaţi muzica bună în continuare! Sau mai bine zis, să povestim la fel şi peste zece ani :). Junkyard: La cât mai mulţi watti! Cristin: Iubire, linişte şi multă muzică bună românească.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 53


10ANIDESUNETE

„Din părinţi campioni se naşte electro bun” Vlad POPESCU / Emmah Toris

H

ai totuşi, pentru a mai atenua izul canin al motto-ului, să nu le zicem campioni ci mai bine pionieri. Pentru că, luaţi la bani mărunţi, membrii fondatori Rise of the Artificial, adică Bogdan Popoiag şi Cezar Stănciulescu cam asta au fost pentru peisajul electro românesc.

54 | Sunete | sunetelive.ro

Pe primul dintre ei îl cunoaşteţi cu siguranţă sub numele de Hard B a.k.a UNU’, proiect cu care la începutul anilor 2000 a spart gura târgului. Remixul pentru sănătatea ierbii, ragga-ul cu Dru Klein, big beat-ul disco în care Alexandra Ungurean mai greşeşte un pic şi un hipnotic proto-dubstep cu Dan de la OCS ar fi cu siguranţă de

găsit într-un ipotetic clasament românesc de electro-evergreen. Tot „electro” este cuvântul cheie care l-ar caracteriza şi pe Cezar, a.k.a Junkyard, MC vocal, producător, sound designer, compozitor şi încă câteva titulaturi pe deasupra. Pornit la drum în 1997 cu gaşca de la Yama Studios (Electric Brother, DJ Vasile, Matze etc.), Junkyard Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

se afirmă rapid atât cu producţii proprii cum ar fi o apariţie pe o compilaţie RFI din 1999, cât şi cu diverse colaborări incluzând şi un prim contact cu UNU’ („Şlagăr după lagăr”). Din 2003 şi până în 2008 devine vocea cu lirică tăioasă de la Şuie Paparude, contribuind decisiv la intrarea acestora în mainstream-ul românesc. Un album solo în 2009 pe o linie mai minimală publicat cu Sunete (da, ştim că suntem buni!) întregeşte tabloul sonor a lui Junkyard. Cam acesta este backgroundul R.O.A din punct de vedere faptic, dar, cum bine se ştie, un copil reuşit este mult mai mult decât suma virtuţilor părinţilor, fie ei şi

campioni! Chimia dintre UNU’ (dar bun) şi Junkyard dă în clocot prin 2010, într-o electro-foreză pe care Emmah, o bună cunoscătoare a procesului, o caracterizează ca o „noua lume artificială” în care „sunete metalice cresc din compoziţii electronice”. Tot Emmah continuă explicaţia detaliată a procesului chimic de care pomeneam mai sus, arătând că piesele celor de la R.O.A. sunt rezultatul unei inspirate asocieri între muzică, versuri alese cu măiestrie şi întâmplări (reale sau nu), transformate în „poveşti spuse copiilor mari la ceas de seară”. În plus, în contextul noii ere digitale, „videoclipurile lor întregesc discursul artistic in imagini

ce aparţin (de cele mai multe ori) genului comic, dar acestea sunt doar o parte din propunerile pe care R.O.A. le oferă publicului ca opţiune viabila pentru acea stare de mai bine, atunci când patologia (unor insuficienţe cotidiene) închide”. Cum era de aşteptat, simbioza dintre un MC, un meşter în ale beat-ului şi, din 2011, şi un chitarist (electric, cum altfel?) în persoana lui Cristian Negriciuc, a ieşit mult ritm, vorbă rapidă şi lirică ghiduşă, caracteristici absolut adaptate prestaţiilor live. Care live, în ziua de azi, când retail-ul de muzică a cam dat chix peste tot, este o probă de foc şi sursă majoră de ve-

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 55


10ANIDESUNETE

nit a artiştilor, acolo unde amatorii se separă de profesionişti şi banii de ţigări, de cei pentru scule. R.O.A are scule bune, fumează puţin şi bea bere Tuborg, ceea ce înseamnă live-uri multe şi intense. Tot Emmah zice că ”atunci când te afli la un concert R.O.A., stările sau reacţiile afective sunt întotdeauna pitoreşti: astfel, are loc însufleţirea şi uneori, este posibil, dacă priveşti sub incidenţa unui unghi ludic entuziasmul celor din jurul tău, să te întrebi care este omul şi care este sunetul si să constaţi că nici măcar nu mai contează. La capăt de concert (iniţiatic), fiecare dintre cei prezenţi rămâne cu schimbarea – acea schimbare spontana, care ii va face sa păşească in ‘lumea artificială’ si data viitoare, cu umor si deschidere. ‘Artificial’ poate că înseamnă tocmai trecerea într-o zonă (tăinuita, însa abordabilă şi indispensabilă) a imaginaţiei, un loc sau un moment sau o stare în

56 | Sunete | sunetelive.ro

care omul se identifica, viguros, cu adaptării şi e de părere că „muzisunetul – sunetul R.O.A. având ca ca celor de la R.O.A. presupune sursă (de pornire) tocmai intensiparcurgerea unui traseu accesibil, tatea experienţelor pe care publifiresc: cei trei promit fascinaţie cul le manifestă, pe care artistul le acustică in schimbul încântării. constată, le acceptă si le repară – Este un soi de înţelegere tacită înprin muzica, pe care, într-un final, tre public şi artişti, un sentiment omul, fie că se află în faţa scenei, de preţuire atât faţă de situaţiile şi pe scenă, sau în backstage, le lasă posibilităţile care inspiră – acelea să pulseze, mai departe, cu ocazia care întorc invariabil omul către fiecărui ‘ceai dansant’ – actual, anomul de lângă - cât şi faţă de mutrenant, adaptat”. zica unor vremuri noi, intense, faţă Live sau pe bandă, în eter sau de necesitatea adaptării. R.O.A. pe youtube, R.O.A. s-au adaptat la sunt făuritori de apropiere – sunet prezent şi exploatează cu inteligencu sunet, om cu om”. Aproape, adiţă o nişă foarte că close up and actuală, a unui roamusic.ro very personal, dubstep / elec- facebook.com/roamusic aveţi şansa să tro / glitch hop youtube.com/RoaOfficialChannel îi vedeţi şi la şi ce mai vreţi aniversarea voi, făcut în „A noastră, întruMinor” şi combinat cu versuri care un cadrul muzical eclect(r)ic în „ne place” exact „d-aia”, pentru că e care „muzica-i supremă şi ne ridică deştepte. Într-o caracterizare finală pe toţi, ţinându-ne de mână ca o mai puţin inginerească şi mult mai mamă bună”! Şi cum mama e doar personală, Emmah reia şi ea ideea una, ar fi bine să nu-i rataţi. Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Brum

 are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Radu: Trupa Brum nu are 10 ani, încă... Personal, muzical vorbind, am trecut prin atâtea întâmplări fericite şi nefericite încât nici n-aş ştii de unde să încep. Cred că proiectele din care fac parte momentan sunt „cel mai semnificativ eveniment” pentru că-mi produc constant evenimente fericite.

1

 u cine v-ar plăcea să cântaţi C din toate trupele din lume şi de ce? Cătă: Cu Tones On Tail, aş fi vorbit aceeaşi limbă (conceptual muzicală) dar nu mai există trupa, cu Evil Nine că-s pe stilu meu de party şi Jaga Jazzist că-s mulţi, buni şi faini.

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Anghel: Sunt mare fan D’Angelo,

3

58 | Sunete | sunetelive.ro

(respectiv Jay Dilla în background), iubesc toate piesele lor.

Radu: Brigada Artistică Urbană sau Subcarpaţi.

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în ultimii zece ani? Radu: Observ o expandare între ceea ce înseamnă experimente reuşite şi experimente nereuşite. Observ mult mai mult curaj, observ şi instrumentişti buni cu instrumente bune.

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Anghel: Coerenţă, stabilitate, balans, bogăţie, contemporan, robusteţe, diversitate, detaliu, acurateţe, spaţiu

4

 e instrumente noi credeţi că C vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Cătă: Cred că vor apărea midicontrollere pe modelul tuturor instrumentelor clasice (drâmba? cum ar fi?) că tentaţia pentru varietatea sonoră e mare dar instrumentele clasice vor rămâne baza pt că au sunet pur, primar.

5

6

 e cine v-ar plăcea să aveţi în P deschidere la concertul vostru (trupă RO)?

7

 acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? Cătă: Cred că Radu şi Anghel au dreptate. Un copil de 13 ani care inventează o metodă de teleportare.

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Anghel: Revista Sunete este destul cunoscută în rândul muzicienilor din Timişoara

9

urare pentru noi... 10 OAnghel: Sper la cât mai multe sărbători împreună :) şi mult succes şi de acum încolo! Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

Brum - Electro pe curent alternativ Vlad POPESCU / Bogdan Danciu

M

ă sună George acum vreo lună şi din una în alta, discutând de conţinutul revistei de faţă, mă întreabă la un moment dat: „Vlade, tu ce facultate ziceai că ai terminat?”. Eu zic „Electro”. „Păi vezi”, zice el, „ce-ţi mai baţi capul cu roackerii, ia de aici şi ascultă ceva pe felia ta, ca să nu zici că ai studiat degeaba!”. Degeaba protestez eu zicând că ştiu foarte bine că nu am studiat degeaba, că de fapt eu sunt mai puţin pe electro şi mai mult pe telecomunicaţii, că eu rock consum pe pâine zilnic, zarurile par a fi aruncate şi mă trezesc cu două

linkuri de Youtube în Inbox într-un mail în al cărui subiect este scris doar „Brum”. ”Ha, ca să vezi” îmi zic amintindu-mi de cursul de Amplificatoare Operaţionale din anul III unde brumul, ca să vă arăt că într-adevăr patalamaua de injiner nu e degeaba, este definit ca fiind „un zgomot perturbator la ieşirea amplificatoarelor de audiofrecvenţă, datorat alimentării lor de la reţeaua de curent electric alternativ”. Brum, zgomot, audio, curente alternative, electro, elemente destule pentru a ridica mănuşa şi a mă pune pe ascultat şi judecat. „The Contributors” la această analiză sunt Bogdan Danciu şi

Rastaman Ene Grozavul, care au marele avantaj de a cunoaşte deja de ceva timp muzica şi componenţa trupei şi de a fi văzut-o deja la treabă live. Din start Bogdan Danciu mă avertizează că „Brum este o mişcare sigură de comunicare nonverbală, aşa putând fi rezumată starea pe care o transmit cei trei membri ai trupei timişorene”. Tot Bogdan face şi prezentările: „siguranţa si groove-ul oferit de Anghel Mailat şi basul său, este mai apoi transformat şi transfigurat de Radu Pieloiu, toboşarul trupei, într-o baladă ritmică, ce te învăluie fără să te surmeneze şi fără să conţină un ingredient

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 59


10ANIDESUNETE

nelipsit la majoritatea trupelor din sfera electronică - agresivitatea. Cătă Vaştagu, cel de-al treilea membru, aduce consistenţă şi culorile vii necesare unei prezentări caleidoscopice. Fie că sunt sunete spaţiale sau psihedelice, fie ca e synth sau chiar chitară electrică, Cătă rezistă foarte bine tentaţiei de a nu aglomera edificiul solid construit de latura ritmică a grupului. Detaliile sale sunt un condiment important, şi fac din Brum o trupă cu multă substanţă, dar şi priza la public”. Public ascultător din care mai nou face parte şi subsemnatul, deja cu 4-5 piese Brum zumzăind on heavy rotation în urechi de câteva zile bune. Electro îngrijit, filigranat chiar, cu marele avantaj de a beneficia de o linie ritmică umană, un trend care în ultimii ani s-a amplificat masiv şi a făcut distincţia între muzica electro făcută în singurătate, de inşi trişti care pun layere peste layere de sunet, şi cei care preferă sinergia şi energia care poate

60 | Sunete | sunetelive.ro

să se nască doar într-o trupă. Cu trupeţi şi cu o istorie pe care Rastaman o povesteşte succint: „Cătă cânta cu Bumbapa alături de Duţu (voce), Sany (bass) şi Gutu (tobe). Apoi s-a unit cu Piti de la E.M.I.L, actual Future Nuggets şi Steaua de Mare. Au găsit-o pe Cinty la visual şi au pus bazele unui proiect media: Brum Conspiracy. Drumurile li s-au despărţit şi Cătă a dispărut o vreme din peisajul muzical bucureştean. S-a întors în forţă în 2012 fără video, a tăiat Conspiracy-ul, dar cu mai multă venă de electro adusă de doi noi membri […] care împreună fac o trupă la ale cărei concerte merită să plăteşti intrare.” Aşa deci, concerte. Live. Cu public plătitor care vine să asculte oameni care ştiu meserie. Tot Rastaman, grozav în ale Brum-ului, mă lămureşte cum stau lucrurile la noi, unde „sunt multe trupe care încearcă să cânte electro live însă foarte puţine dintre ele reuşesc să o şi facă. De multe ori mergi cu speran-

ţe la o trupă nouă şi pleci cu un gust amar pentru că fie e un jam session pe care doar membrii trupei îl gustă, fie se simte că au mai multe concerte la activ decât repetiţii”. În plus, avizat, adaugă că „spre deosebire de masa generală a trupelor live, unde cunoştinţele muzicale ale membrilor se situează undeva la limita dintre DJ şi trubadur de vama veche, la Brum se simte că repetitio est mater studiorum. Şi cam aşa stă treaba cu muzica, multă multă muncă, indiferent de gradul de talent”. Aşa o fi cu repetiţiile şi talentul, dar de gustibus non disputandum est şi de aceea îi cedez pentru o viziune alternativă legătura lui Bogdan care însă îmi confirmă că „fără urmă de îndoială, Brum este o trupă care îşi spune mesajul cu claritate, fără a avea însă pretenţii de inovaţii ieşite din comun. Pur şi simplu cântă cu plăcere şi asta se simte în fiecare beat. Cei trei preferă o tehnică uşor de expus, dar care constă într-un mix inteligent de contribuţii Octombrie, 2013


10ANIDESUNETE

din partea fiecărui membru”. OK, se pare că şi la capitolul live avem de-a face cu oameni care ştiu bine şi chiar foarte bine ce fac, mai ales având în vedere că spre deosebire de alte genuri precum rock-ul, „electro-ul e pretenţios pentru că nu străluceşte prin solo-uri sau pasaje muzicale cu un grad ridicat de virtouzitate. Explozia se realizează diferit, unde la nivel sub molecular, prin îndoirea şi alterarea sunetului propriu zis. Astfel, se alcătuiesc molecule diferite, pe care nu le-ai mai auzit decât în subconştient. Nu poţi să le dai de pereţi la peste sute de bpm viteză, căci transa electro-ului nu este viteza, ci vibraţia.” E Rastaman cel care tocmai a introdus conceptul vibe-ului, ingredient indispensabil pentru (al)chimia electro, care te atacă pe nevăzute şi te transformă din simplu ascultător în fan, o metamorfoză á la Kafka, pe care eu am experimentat-o pe proprii neuroni când, într-o seară, am adormit cu urechile

pline de Brum. citatea de a nu deveni elitişti sau de Din această nouă postură vă nişă, cu toate că talentul şi experienţa anunţ cu încântare că Brum pregăteşîi pot uşor propulsa în direcţia aceaste un prim album care va ieşi cel mai ta”. Rastaman pune punctele finale probabil în prima parte a lui 2014 şi pe Brüm (!), lansând şi o invitaţie pentru care Cătă & Co deja freacă directă: „muzica celor trei Brum este zi de zi studioul de înregistrări din aproape de tine. Parcă o cunoşti de Timişoara, ca să-i auzim mâine în toadinainte de undeva. Au sound cât cută ţara. Că Banatu-i fruncea, nu? prinde şi nu le e ruşine să o arate. Vă Lăsând la o parte mândria regirecomand să îi prindeţi odată pe unonală trebuie să trag încet încet linie deva, şi vă garantez că nu o să regretaţi la acest compendiu despre brum şi experienţa. Ba mai mult, sunt sigur, că efectele sale, nu înainte de a mai face o să reveniţi. Dar, grăbiţi-vă! Durata odată, á la Ilie Dobre, turul comentade viaţa a trupelor electro live din Rotorilor, acum la final de partidă. Bogmânia este scurtă, iar înregistrările rădan încheie fiind de părere că „Brum mân puţine”. Aş zice că lucrurile sunt constituie o variantă de succes prin clare, băieţii trebuie văzuţi şi auzişi, care muzica electronică poate fi, pe de aniversarea 10 Ani Sunete fiind ocazia o parte, de foarperfectă. Brum, te bună calitate, contrar numelui, facebook.com/BrumElectroLive dar şi adresabilă nu este deloc youtube.com/user/paludes000 celor care nu ies zgomot, ci 100% din sfera pop a semnal audio muzicii comerciale. Deşi departe de util, de cea mai buna calitate, live sau ei această etichetă, cei trei au capape bandă.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 61


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

Toulouse Lautrec  are e cea mai semnificativă C întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei… Toulouse Lautrec: Nouă ni s-au părut 10 ani de când am scos primul album („Heroes”), aşa că „EXTRAORDINAR” (al doilea album) este evenimentul ultimilor 10 ani!

1

 u cine v-ar plăcea să C cântaţi din toate trupele din lume şi de ce? Toulouse Lautrec: Cu toate trupele din lume :-)

2

 lbumul preferat din ultimii A zece ani? Toulouse Lautrec: Kasabian – „West Ryder Pauper Lunatic Asylum”

3

4

 e vi se pare că s-a schimbat C în muzica din România în

ultimii zece ani? Toulouse Lautrec: Creşte ca un bulgăre… Sunt multe trupe bune, însă „industria” locală este aceeaşi.  e instrumente noi credeţi C că vor fi inventate în 10 ani de acum încolo? Toulouse Lautrec: În muzica electronică se inventează zilnic sintetizatoare… Vă recomand un site: macmusic.org.

5

 e cine v-ar plăcea să aveţi P în deschidere la concertul vostru (trupă RO)? Toulouse Lautrec: Să zicem alături... Ne-au plăcut întotdeauna Robin and The Backstabbers… acum avem afinit��ţi cu Harlequin Jack, The Noise, Mojo Barrel şi I’m The Trip. Regretăm că The Mood si Mono Jacks nu mai cântă.

6

 ece cuvinte care să vă Z definească muzica. Sensor: Cub pe lămpi, Rock and Roll, vin, muzica zâmbind… „Listen to the music with no fear you can hear it too if you’re sincere”.

7

 acă trupa voastră ar fi un D om din secolul XXI, care ar fi el? Toulouse Lautrec: Trupa asta şi în secolul XXII tot Toulouse Lautrec o să fie!

8

În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE? Toulouse Lautrec: Atunci cand era în stadiul de proiect, undeva în Braşov.

9

O urare pentru noi... Toulouse Lautrec: Allez Courage!

10

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 63


ROCK&ROLL 10ANIDESUNETE

„Tot ce nu a fost spus este spus pentru totdeauna.” (Julio Cortazar) George DURBĂLĂU / Lavinia Fusu / George Pleşu

E

Este sâmbătă, o sămbătă tristă, melancolică mai ceva ca în Lars von Trier, cu facebook-ul ce îmi înroşeşte ochii mai ceva ca fumul de ţigară, cu frunze ruginii ce planează regulat pe la fereastră şi cu un playlist Toulouse Lautrec ce se roteşte pe rotisorul computerului mai ceva ca mistreţii la chiolhanurile lu’ Ţiriac. Nu ştiam foarte multe despre trio-ul bucureştean şi am trecut la a-mi face temele conştiincios, pentru că după câteva ore de lectură audio, am început să prind un pic din atmosfera pieselor trupei. Pe măsură ce trec anii am întotdeauna senzaţia că mi-e din ce în ce mai greu să mă apropii de artişti pe care nu i-am frecventat constant, numai că asta cam de fiecare dată se dovedeşte a fi o iluzie, pentru că, de fapt, când aleg să scriu despre cineva, am întotdeauna o intuiţie puternică, ce se dovedeşte reală şi inspirată, când intru mai adânc în problemă. Poate sunt doar leneş… Vi s-a mai întâmplat recent? Aşa, bun, ştiam eu! Acum că m-am redus la un lazy bastard waiting for a miracle to come (vorba lu` Cohen) my way, hai să vă mărturisesc că a început să îmi placă cum sună Toulouse Lautrec. Pe bune şi nesilit de nimeni! Şi încă nu mă strigă nimeni Bono, dar ironia şi tongue-in-cheek-ul pe care le practică băieţii sunt dublate de referinţe literare şi, iată, cum să nu observi, din lumea picturii, care fac apariţia lor să te inspire şi să te încarce cu pop art, aşa cum te încarcă şi U2, dacă îmi permiteţi alăturarea! De 4 ani pe piaţa muzicală, Apartman, Dizzy şi Greenman au găsit o nişă interesantă,

64 | Sunete | sunetelive.ro

nicidecum exclusivistă, dar nepopulată suficient, unde se mişcă elegant ca peştele în apă, sugerând că poţi face muzică ce poate fi fredonată sub duş (sau de băiatul de 8 ani al prietenului meu) dar cu suficientă pregnanţă şi relevanţă narativă încât să mă ducă cu gândul în mod bizar la Andy Warhol şi ce a reuşit el să facă. A se observa că nu am zis şi eu de Cortazar! Vă las pe voi să aflaţi de ce referirea asta aşa, din senin! Căci eu cred că mesajul şi aspectul scenic al băieţilor face trimitere la cum te poţi mişca pe muchia dintre kitsch şi artă într-un balans perfect, cu menţiunea că toate trupele care au reuşit jocul ăsta (secund!) sunt deja puncte de reper în orice cultură modernă. Dar să nu devenim atât de serioşi.. Căci, iată cum se autocaracterizează: „obisnuiţi ai localurilor de noapte, pasionaţi de femei, absint şi opium, scuipă în microfoane, gesticulează pe corzi în cabaret şi îmbătaţi de succes sparg feţele tobelor din localuri şi se uită sub crinolinele fetelor.” Aproape că roşesc la ce serios pornisem mai sus! Dar, să nu ne lăsăm înşelaţi – există laturi mai adânci, profunzimi ce sunt surprinse atent de un ascultător cu sensori ascuţiţi. Ia uite, de exemplu George Pleşu înţelege un pic mai mult: „Prins în antagonismul dintre urât şi frumos, Lautrec portretizează impertinentul, aristocratul, provocatorul, tandrul, exoticul, dar şi obscenul cu o indiferenţă pe cât de necruţătoare pe atât de plină de compasiune. Formaţia Toulouse Lautrec captiveaza cu modul în care surprinde „pe bandă” fragmente ale unei societati post-post-moderne, aşa cum picOctombrie, 2013


ROCK&ROLL 10ANIDESUNETE

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 65


10ANIDESUNETE

torul ridica vălul sub care se ascundea declamată decenţa burgheziei franceze.” De fapt, muzica este menită să aducă fragmentele astea din jurul nostru, cioburile din marea oglindă spartă. şi să le reaşeze. Căci noi avem „avantajul” ăsta – Oglinda e spartă, de mult. Unii le-au măturat şi aruncat la gunoi, alţii le-au lipit în forme noi. Estetica noului val.. ? Asta cu valul („eu şi iarna sunt pe val”) aproape că este aşa, uşor manelistică, dar nu are a face – fiecare generaţie are „valul” ei. Şi generaţia este subiectivă. Generaţia care ascultă Toulouse Lautrec poate că are ceva din generaţia care asculta Timpuri Noi. Radioul cântă mono. Dar emoţiile sunt stereo. Căci emoţia creează generaţia. Lavinia Fusu este din generaţia asta. Şi uite cum simte ea : „ Deosebit de spumoasă, de avangardă, profundă dacă ai timpul necesar să o diseci, liberă şi greu de încadrat unui singur gen muzical, pentru mine Toulouse Lautrec este o alternativă şi un nume care a crescut constant, frumos, confirmând aşteptările mele din clipa începutului…

66 | Sunete | sunetelive.ro

atunci când, lipită de gardul care delizile TL a lansat un nou disc, al doilea mita scena de public, fredonam două - un obicei bun, două albume în patru dintre piese şi le descopeream pe ceani! – „Extraordinar” pe numele lui lelalte. Nici măcar ploaia nu a reuşit şi care, după cum se prezintă primul să mai apară la orizont în timpul presingle, omonim, promite evoluţie. Nu staţiei lor atunci şi nimic, prevăd eu, scriu mai mult. Este rolul vostru să-l că nu le va împiedica parcursul ascencăutaţi dacă textul de faţă v-a incitat dent de acum şi cucerirea luptelor cu măcar aşa puţin, dacă v-a gâdilat cusinele lor artistic, sensibil la frâmânriozitatea. În numărul următor îl retările sociale din jur. Ei vor ieşi încenzăm cum se cuvine. Aveţi youtube vingători mereu pe scenele acestei şi paginile de mai jos, unde veţi afla lumi care a îmbrăţişat prima dată din detaliile prezenţei TL în peisajul mucuriozitate şi apoi de drag partiturile zical, concret, la obiect, pe ani şi pe lor incitante şi savuroase. Cine ar pucântări. Care nu sunt puţine sau ireletea uita cum sună acel Gibson roşu, vante pentru perioada scurtă de când zâmbetele pe care le afişează nonşaactivează. Până una-alta însă, ne înlant pe scenă şi motivaţiile celor trei tâlnim nu într-o „cameră cu faianţă”, de a continua ci la Atelierul să facă muzi- toulouselautrec.ro de Producţie, că…”. De asta youtube.com/ToulouseLautrecBand unde, pentru trebuie „cei trei” facebook.com/toulouselautrecband a n i v e r s a r e a să continue să noastră, TL ne facă muzică, va aduce lumea pentru paragraful ăsta. Căci, dincolo lor („ca un sat de vacanţă”), acoperit de analize stilistice, dacă muzica lor cu căciuli de blană, pentru frigul din trezeşte conştiinţe aşa cum reiese din minte. Căci ei vor avea rolul de a ne rândurile de mai sus, cred că s-a înspune ce nu s-a spus până acum, şi ţeles despre ce vorbim. Acum câteva ştiam de mult timp! Octombrie, 2013


TOP10

Doc & Roll prezintă:

Un deceniu de documentare muzicale. 2004-2013. Best of. Top Ten. Alin Ludu Dumbravă No Direction Home 2 (2005) Regia Martin Scorsese.

Metallica: Some Kind 1Regia of Monster (2004) Jack Berlinger, Bruce

După seminalul The Last Waltz (1978), maestrul Scorsese revine pe scena muzicală, cu un documentar care arată cum s-a transformat Bob Dylan dintr-un folkist angajat politic de tip Woody Guthrie, într-un artist care a şocat şi şi-a îndepărtat publicul fidel, atunci cînd a ales să cînte electric şi să devină altceva decît ceea ce se aştepta de la el. Anume, perioada 1961-1966, în care a cochetat cu boema beat din Greenich Village, a flirtat cu Joan Baez şi a fost mentorat de Johnny Cash. Acest film i-a redeschis apetitul lui Scorsese pentru pasiunea sa primară, rockul, tot el a realizat filmul concert Rolling Stones, „Shine a Light” în 2006, şi un documentar despre George Harrison, „Living in the Material World”, în 2011.

Sinofsky.

Metallica în terapie, şi în particular. Episoade în timpul înegistrărilor la discul St. Anger, despre criza trupei şi criza personală, lucruri nebănuite care i-au pe făcut pe metallici mai umani şi le-au recîştigat încrederea fanilor, dezamăgiţi de noul sound, plecarea lui Jason Newsted, şi scandalul Napster. Angajarea noului basist Robert Trujillo, implicarea unui terapist în procesul de întregistrari al albumului! Împăcarea cu Dave Mustaine membru original, dat afară la începuturi (care şi-a format propria trupă Megadeth), şi umbra morţii basistullui original Cliff Burton, care a planat asupra carierei lor ulterioare. Independent Spirit Award pentru cel mai bun documentar.

68 | Sunete | sunetelive.ro

Guitar Nation (2006) 3Air Regia Alexandra Lipsitz

Ce puşti nu a făcut vreodată solouri în aer de chitară imaginară ? Specialişti sunt Beavis şi Butt-head  Un documentar fascinant despre un concurs inedit, „Air Guitar”, dar la modul virtuos. Fani de heavy metal şi chitară din lumea întreagă se întîlnesc într-o competiţie cel puţin ciudată (începută la Los Angles, mutată apoi în Finlanda), se suie pe scenă şi cîntă mîinile în gol, cu digitaţia cît mai apropiată de cea a instrumentiştilor Octombrie, 2013


TOP10 cumentar.

Anvil: The Story of 5 Anvil (2008), Regia Sacha Gervasi

Viaţa bate filmul ! Adevăratul Spinal Tap. Trupa canadiană Anvil (heavy metal, fondată în 1978), era destinată faimei, dar destinul s-a opus. Cu toate acestea ei nu s-au dat bătuţi şi au continuat. Şi indiferent ce intemperii tragi-comice au întîmpinat în odiseea lor de tip Don Quijte, cei doi de la Anvil (nicovala) nu s-a lăsat îndoiţi. Lăsaţi baltă de promoteri escroci şi cu concerte în locuri care de care mai fantasmagorice, au ajuns chiar şi în Transilvania (Tg. Mureş) la un festival de rock greu! Un extrem de emoţionant şi de puternic film motivaţional, multipremiat, mai mult ca orice despre prietenie şi perseverenţă.

originali !

Joe Strummer: The 4 Future Is Unwritten (2007, Julien Temple)

Personalitatea lui Joe Strummer, liderul de la The Clash şi în final de la Mescaleros, dispărut în 2002, influenţa sa covîrşitoare în epocă, în lumea muzicală şi nu numai, moştenirea muzicii sale, e documentată minuţios şi din punct de vedere personal de către cel mai important regizor de rockumentar si punkumentar englez, Julien Temple, prieten apropiat cu Strummer. Temple şi-a început filmografia alături de Sex Pistols şi Malcolm McLaren cu The Great Rock’ n’ Roll Swindle, în 1980, revenind asupra subiectului din cu totul altă perspectivă în 2000, cu „The Filth and the Fury”. British Independent Film Award pentru cel mai bun do-

Might Get Loud (2008), 6ItRegia Davis Guggenheim

Trei generaţii de chitarişti întrun singur film, un dialog ca un jam session prelungit. Legendarul Jimmy Page (Led Zeppelin), profesionistul sobru The Edge (U2) şi excentricul Jack White (White Stripes, Raconteurs, The Dead Weather), o combinaţie extrem de ciudată de pus alături, îşi explică unul altuia profesiunea de credinţă, influenţele şi alegerile. Despre plăcerea de a face muzică, despre instrumente, sound, inspiraţie, tehnică şi tehnologie. Un favorit al festivalurilor de film, de la Toronto la Berlinală.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 69


TOP10 Lemmy (2010) 7Orshoski. Regia Greg Olliver, Wes

„49% Motherf**ker, 51% Son of a Bitch”, spune chiar el despre el însuşi. Un portret franc si extrem de uman al unuia din cei mai notorii hellraiser-i/troublemakers, Lemmy Killmister, basistul şi liderul trupei Motorhead, filmat in intimitatea sa. Despre cariera sa turbulentă, începută ca roadie pentru Jimi Hendrix !, perioada Hawkwind şi mitul Motorhead, diferenţa dintre imaginea de pe scenă şi cea reală, relatia cu fiul sau, Paul şi cu stripteuzele din barurile în care-şi face veacul, colecţiile sale personale cel puţin inedite. Plus interviuri cu greii genului, de la Alice Cooper la Dee Snider, Slash, James Hetfield, Marky Ramone şi chiar Billy Bob Thornton.

City (2013) , 10Sound Regia Dave Grohl.

Petrucciani (2011) 8Michel Regia Michael Radford

Chiar înainte de moartea sa, la 36 de ani din cauza unei banale pneumonii (!), genialul pianist de jazz francez, Michel Petrucciani a cîntat şi în România, la Ateneul Român. O performanţă impresionată şi emoţionată. Regizor britanic consacrat, Michael Radford („1984”, „Il Postino”, „B. Monkey”, „Neguţătorul din Veneţia”), a creat un portret în detaliu al unui muzician unic, cu un handicap major (nanism), din imagini de arhivă şi interviuri. Premiera la festivalul de la Cannes 2011, într-o proeicţie specială.

Cel mai ambiţios proiect făcut vreodată despre un studio de muzică, legendarul Sound Studio din Los Angels, un pariu personal pentru Dave Grohl (Nirvana, Foo Fighters, Queens of the Stone Age) convertit la regie, cu participarea unor personaje legendare din industria muzicală, Tom Petty, Neil Young, Stevie Nicks, Rick Springfield, Trent Reznor si...Paul McCartney. Fabulos e că, în timpul producţiei filmului, o parte din cei intervievaţi au înregistrat un album nou, cu totul original, în care combinaţiile de muzicieni sunt cel puţin neaşteptate. Aceste filme (şi altele) le veţi putea vedea la anul, la Braşov, în cadrul festivalului de gen, Doc & Roll.

Searching for Sugar 9 Man (2012) Regia Malik Bendjelloul.

Doi fani sud-africani, pornesc în căutarea lui Sixto Rodriguez, un cantautor folkist din Detroit, de la finele anilor şaizeci, asemenea lui Donovan, Cat Stevens şi Bob Dylan, care a dispărut fără urmă de sub radarul publicului acum 30 de ani. Ce s-a întîmplat cu el? O călătorie spirituală neaşteptată, din Africa de sud în America şi înapoi, un film cu recompense multiple la festivaluri, pînă şi premiul Oscar pentru cel mai bun documentar.

70 | Sunete | sunetelive.ro

Octombrie, 2013


Metallica Through the Never Regizorul multi-premiat Nimród Antal creează un eveniment cinematografic 3D ieşit din comun, Metallica: Through the Never. Cu o poveste de sine-stătătoare, filmul foloseşte şi materiale filmate în timpul concertelor live ale popularei formaţii rock. Tânărul actor Dane DeHaan (Chronicle) interpretează un fan înrăit al Metallica: el are o misiune obligatoriu de îndeplinit, totul în timp ce formaţia îşi interpretează celebrele melodii în faţa unei gigantice arene pline ochi de fani.

Ştiaţi că: Concertul care apare în Metallica: Through The Never a fost, de fapt, filmat pe parcursul a cinci concerte cu public care au avut loc anul trecut în Canada, între 17 şi 27 august, în Edmonton şi Vancouver. Iniţial fuseseră programate doar patru concerte. Al cincilea, cel de pe 27 august, a fost adăugat în ultimul moment pentru a filma câteva cadre suplimentare. Biletele pentru acest al cincilea concert au fost vândute în dimineaţa respectivă cu 1$ bucata, fără rezervare, pe principiul primul venit-primul servit. Banii din încasări au fost ulterior donaţi unei cauze caritabile.

anunţuri destinată muzicienilor în căutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea „Heavy Metal” avea să apără un nume: Lars Ulrich, un adolescent de 18 ani. Totul a început în anii ‚80, atunci când tânărul de 18 ani de origine

Despre Lars Ulrich

Despre Metallica Metallica este o formaţie de heavy metal din Los Angeles, California, SUA. A luat fiinţă în anul 1981, reuşind să vândă peste 100 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din Metallica o formaţie foarte controversată. Face parte din „Big Four of Thrash” alături de Slayer, Megadeth şi Anthrax. În 1981, ziarul din Los Angeles The Recycler găzduia o rubrică de

72 | Sunete | sunetelive.ro

favorite. Aceştia sunt impresionaţi şi îl primesc pe Lars, care merge cu ei în turneu. Influenţat de această aventură, Lars se hotărăşte ca la întoarcerea în America să încerce să-şi alcătuiască o formaţie. Numele de „Metallica” a fost ales de Lars. Lars îl ajuta pe Ron Quintana, să aleagă un nume pentru o nouă revistă care să promoveze trupele metal şi NWOBHM (New Wave Of British Heavy Metal). Quintana a propus două nume pentru revistă: „Metallica” si „Metal Mania”. Lars i-a sugerat să numească revista „Metal Mania” şi şi-a numit formaţia Metallica.

daneză Lars Ulrich, care locuia în California, merge din San Francisco în Londra pentru a vedea concertul uneia dintre formaţiile sale favorite: Diamond Head. Datorită faptului că nu îşi plănuise bine călătoria, tânărul Lars Ulrich se vede nevoit să apeleze la bunăvoinţa membrilor formaţiei

Lars Ulrich (n. 26 decembrie 1963) este bateristul formaţiei Metallica. S-a născut în Gentofte, Danemarca într-o familie de clasă mijlocie mai înstărită şi a lucrat la o benzinărie. S-a mutat apoi în Los Angeles, California la vârsta de 17 ani. La 20 de ani el a implorat-o pe bunica lui să-i cumpere primul set de tobe. Setul era marca Ludwig, deoarece a vrut să aibă exact acelaşi set ca şi Ian Paice de la Deep Purple. Octombrie, 2013


SOUNTRACK-URI:

PLAYLIST

“The Ecstasy of Gold” – piesa scrisă de Ennio Morricone în 1966 şi pe care Metallica o foloseşte ca intro în concertele sale încă din 1983 “Creeping Death” “For Whom the Bell Tolls” “Fuel” “Ride the Lightning” “One” “The Memory Remains” “Wherever I May Roam” “Cyanide” “…And Justice for All” “Master of Puppets” “Battery” “Nothing Else Matters” “Enter Sandman” “Hit the Lights” “Orion”

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 73


ALBUME2013

Albumele anului 2013 DIDO – GIRL WHO GOT AWAY Data de lansare: martie 2013

Ei bine, nu a durat decât vreo doi ani şi jumătate pentru ca angelica Dido să-şi pună şi talentele vocale şi colaboratorii foarte pestriţi la lucru şi

NKOTB – 10

Data de lansare: 2 aprilie 2013 Donnie Wahlberg, Danny Wood, Jordan Knight, Jonathan Knight, şi Joey McIntyre nu mai sunt de mult nici noi, nici puşti. Se cheamă însă în continuare New Kids on the Block şi la mai bine de 40 de primăveri trecute per capita sunt un boy-band cam bizar. Dar concerte pe care le-au susţinut de la reuninea de prin 2011

SUEDE – BLOODSPORTS

Data de lansare: martie 2013 Al VI-lea material de studio al trupei Suede a ajuns la urechile fanilor la 11 ani distanţă de la precedentul album (A New Morning, 2002) şi la un deceniu de la ultimul single al trupei, Attitude. Gloria Suede, legată eminamente de boom-ul Brit-Pop 90ist, părea a fi apus odată pentru totdeauna, încă de la lansarea A New Morning. Au urmat, după despărţire, patru albume solo ale lui Brett Anderson precum şi The Tears, (proiectul pe care solistul şi Bernard Butler, fostul tobar al Sude le-au lansat în 2004 şi abandonat doi ani mai târziu). Reuniunea cu jumătate de măsură (doar pentru concerte cu piese vechi) din 2010 s-a extins benefic şi la final de 2011, când Suede au cântat la Moscova piese noi. Deja lansat, Barriers, primul single de pe Bloodsports sună a Suede de pe la mijlocul deceniului 9. „Bloodsports este un album despre pasiuni sexuale, despre vânătoare, despre nesfârşitul joc carnal al iubirii. A fost cel mai greu şi cel mai sadisfăctor album la care am lucrat” Andreson dixit.

să înregistreze un album nou. Girl Who Got Away este, după cum declara prin primăvara 2012 artista „big, fun, electronic extravaganza”. Numai numele colaboratorilor ar fi suficient pentru a trezi interesul oricui: Rollo Armstrong & Sister Bliss (de la Faithless), Lester Mendez, A. R. Rahman, Rick Nowels, Greg Kurstin, veteranul Brian Eno şi Jeff Bhasker. No Freedom este primul extras pe single şi ne face să credem că în ciuda numărului de colaborări demne de un album hip-hop şi în ciuda declaraţiilor lui Dido, fata care a plecat va fi frumos şi foarte dido-esque dar nu chiar revoluţionar. Celelalte 10 piese (Girl Who Got Away, Let Us Move On, Blackbird, End of Night, Sitting on the Roof of the World, Love to Blame, Go Dreaming, Happy New Year, Loveless Hearts, Day Before We Went to War) incluse pe noul material pot însă infirma prima senzaţie de deja-vu plăcut.

au vândut suficiente bilete cât să încurajeze noi materiale discografice. Mai ales că partenerii de scenă au fost alţi foşti, Backstreet Boys. Cu care NKOTB au şi lansat ceva vag descriptibil ca album, NKOTBSB. Intitulat 10 (pentru că este al zecelea album NKOTB), noul material de studio este programat pentru lansare la început de aprilie şi, va beneficia şi de un turneu amplu de promovare. La care vor participa şi alte trupe de băieţi mai bătrâiori, Boyz II Men şi 98 Degrees. Primul extras pe single a fost Remix (I Love the), foarte pop şi foarte adolescentin.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 75


TOP10 SMASHING PUMPKINS Data de lansare: decembrie 2013

Despărţiţi, reuniţi, reformaţii Smashing Pumpkins rămân una dintre trupele de la care se aşteptă lucruri mari. Poate prea mari, între noi fie vorba. Zilele de glorie 90istă s-au scurs şi trecut, variatele proiecte mu-

nire în formă, cu rock retro 70ist cât se poate de agreabil şi chiar admirabil. Unul dintre cele mai bune albume Stereophonics lansate vreodată, mai

1976), „Smokin’” (Boston, 1976), „Big Eyes” (Cheap Trick, 1977), „Keep On Runnin’” (Journey, 1981) şi „Crawl”, producţie proprie, deja prezentă pe Worship Music. Ca bonus, aceştia au un remix la Crawl şi fanii ar trebui să se declare mulţumiţi de al X-lea material semnat de new yorkezii puşi pe rockuri mai dure.

THE STROKES – COMEDOWN MACHINE Data de lansare: 25 martie 2013

ales că trupa de galezi are bunul obicei de-a dovedi de la album la album o evoluţie tehnică apreciabilă, dar ne vom lămuri pe deplin în martie.

ANTRAX – ANTHEMS Data de lansare: martie 2013

zicale noi s-au dovedit efemere sau, pur şi simplu, avortate încă din stadiul de proiect...dar ascunse pe sub toate istericalele cheliosului de solist (Billy Corgan, unul dintre cei mai patentaţi attention-whores ai rockului) şi există piese teribil de bune, răpândite pe albumele mai noi ale trupei.

De când au trecut prin Bucureşti (iunie 2010), Antrax au avut ceva peripeţii. Au lansat Worship Music (în 2011, la opt ani de la precedentul material de studio), au concertat din greu şi, în ianuarie 2013, au rămas fără de Rob Caggiano, chitaristul trupei care a plecat, înlocuit fiind de Jon Donais (fost membru al Shadows Fall). Anthems este un mini-album de

STEREOPHONICS GRAFFITI ON THE TRAIN

Data de lansare: 4 martie 2013 Cei patru galezi cântă post-brit-pop de două decenii. Albumul cu numărul opt din discografia lui Kelly Jones &Co vine după o perioadă tulbure: trupa a schimbat în iulie 2012 al doilea tobar (Javier Weyler, înlocuitorul regretatului Stuart Cable a fost înlocuit cu Jamie Morrison, fost membru Noisettes), albumul a fost anunţat şi re-anunţat încă de prin 2011. Trei din cele 10 piese au fost lansate pe single la începutul anului: Violins and Tambourines, In a Moment şi Indian Summer. Dotate fiecare cu un videoclip al ei piesele anunţă un album cât se poate de reuşit, o reve-

76 | Sunete | sunetelive.ro

De la Angels au trecut deja doi ani, deci The Strokes s-au pus pe muncit la un nou album. Al V-lea material al celor cinci new yorkezi este intitulat Comedown Machine şi se va lansa pe 25 martie. Albumul a fost, conform declaraţiilor trupei, conceput în aceeaşi manieră libertin-comună ca şi

coveruri după piese ale unora din trupele iconice de prin rock-ul şaptezecist. Titlul vine de la Rush Anthem (1975), urmează „Jailbreak” (Thin Lizzy, 1976), „TNT” (AC/DC,

Angels: toţi cinci au venit la studio cu ideile proprii şi prin procesul de creaţie s-au comasat piesele pe noul album. All the Time şi One Way Trigger au fost deja lansate pe radio şi respectiv internet, prima dintre ele ar trebui să fie extrasul pe single. Programat pentru 19 februarie, All the Time, nu a cauzat chiar primirea extatică pe care Julian Casablancas &Co o sperau. Nu ar fi însă prima dată când aşteptările sunt joase şi totuşi The Strokes se bucură de succes. La urma-urmei nu sunt decât două piese dintr-un album întreg şi trupa nu este una oarecare. Despre ei s-a spus că ar putea fi salvatorii indie-rockului american. Octombrie, 2013


ESENŢIALEGLOBALE TV

Master of sex Este o dramă marca Showtimes cu portretizarea muncii pionierilor în sexualitatea umană, Bill Masters şi Virginia Johnson, un specialist în fertilitate care iniţial nu ştie nimic despre sex şi o fostă cântăreaţă de club. Adaptare a biografiei celor doi, “Master of sex” se prefigurează drept cel mai reuşit nou show al toamnei. Pe lângă un scenario bun, se laudă cu prezenţa în rolurile principale a lui Michael Sheen, nominalizat la premiile Emmy şi BAFTA, şi a mult aclamatei actriţe LizzyCaplan.

Suveniruri “Breaking Bad” la sfârşit de serie Finalul se anunţă dramatic, dar fanii vor avea o consolare. Screenbid. com va scoate la licitaţie peste 250 de obiecte icon ale seriei: chiloţii albi ai lui Walter (Bryan Cranston) pornesc de la 250 dolari,ursuleţul roz cere ca supravieţuitor al prabuşirii unui avion de la 1500 în sus, la fel şi costumele de protecţie galbele folosite de Walter şi Jesse în timp ce ‘găteau’ substanţele interzise. Redgrave în Black Box Vanessa Redgrave va juca în noua dramă ABC, “Black Box”, cu difuzare la început de 2014, şi va interpreta rolul psihiatrei personajului principal interpretat de Kelly Reilly, aici un reputat neurolog cu probleme mentale.

78 | Sunete | sunetelive.ro

MUZICĂ

Green Day şi Muse nu sunt pentru BBC Radio 1 Şeful BBC Radio 1, Ergatoudis, este extrem de atent la selecţia pieselor de playlist. Într-un interviu acordat Alternative Nation, acesta vorbeşte despre absenţa celor două trupe de pe playlist-ul BBC Radio 1. Ultimul album Green Day nu e considerat sufficient de bun pentru difuzare, la fel şi ultimul single al trupei Muse, prima respingere din ultimii zece ani. BBC Radio 1 şi-a câştigat reputaţia de a fi unul dintre bastioanele muzicii de calitate. Veşti bune de la Justin

Spre bucuria fanilor de peste ocean, Justin Timberlake a anunţat, pentru anul viitor, extinderea turneului “The 20/20 Experience” în Marea Britanie şi Europa. Începe cu un show la Sheffield înainte de a ajunge la O2 Arena din Londrape 1 aprilie, şi mai sunt înca 3 oraşe pe traseul britanic. Iar pâna la mijlocul lunii mai, Justin a stability şi pe continent concerte, în ţări precum Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Elveţia, Norvegia şi Finlanda. Turneul promovează ambele albume ale “The 20/20 Experience”, primul lansat în martie şi în topul chart-urilor din toată lumea, iar al doilea rezultat în urma colaborării cu greii hip-hopului, Drake şi Jay Z. Biletele se vor pune în vânzare începând cu 4 octombrie.

CINEMA

Plouă cu bani 35 de miliarde în primul weekend de la lansare este cifra anunţată de Sony cu privire la “Cloudy With a Chance of Meatballs 2” şi îl proiectează în fruntea box office-ului. Deşi a depăşit nivelul de debut al originalului din 2009, e departe de estimarea că va dărâma recordurile de încasări.

Casting Jurassic World Bryce Dallas Howard (“The Village”, “Spider Man 3”) îşi negociază un rol principal în “Jurassic World” în regia lui Colin Trevorrow. “Jurassic Park 4”, redenumit între timp“Jurassic World”, va avea premiera în 2015.

Filth, un film şoc Nu doar pentru unii spectatori. Şi pentru unii actori. În primul film în care joacă alături de sora sa mai mică, James McAvoy a avut parte de filmări jenante. În rol de poliţist îmbibat de băutură şi droguri o hărţuieşte sexual pe membra unei bande, jucată chiar de Joy McAvoy. Octombrie, 2013


ESENŢIALEGLOBALE MUZICĂ

John Lennon Steaua de pe Walk of Fame din Hollywood dedicată lui John Lennon, legendarul membru al formaţiei The Beatles, a fost vandalizată la sfârşitul săptămânii trecute de persoane care până în prezent nu au fost identificate.

Lauryn Hill Cântăreaţa americană de muzică hiphop Lauryn Hill sărbătoreşte eliberarea din închisoare cu o nouă melodie, „Consumerism”, care va fi introdusă pe noul său album, „Letters from Exile”, informează contactmusic.com.

Sinead O’Connor  versus Miley Cyrus Sinead O’Connor i-a dedicat o scrisoare deschisă lui Miley Cyrus, în care o sfătuieşte să nu lase industria muzicală să o „prostitueze”, după ce cântăreaţa în vârstă de 21 de ani a dezvăluit că cel mai recent videoclip al ei, „Wrecking Ball”, a fost inspirat din celebrul clip al melodiei lui Sinead, „Nothing Compares 2 U”.

80 | Sunete | sunetelive.ro

TV

 NBC Postul de televiziune NBC a anunţat că va produce un reality-show cu tematică inspirată din domeniul spaţial, iar câştigătorul emisiunii va fi trimis pe orbită, la bordul unui vehicul produs de compania Virgin Galactic. Noua emisiune, intitulată „Space Race”, va avea formatul unei competiţii cu runde eliminatorii. 

Jackson Avery Familia  Grey’s Anatomy  va mai avea un membru în curând. Jackson Avery va fi tătic! Sau mai bine zis, Jesse Williams. Actorul şi soţia acestuia vor avea un bebeluş în curând, adică prin Decembrie.

Nikita CW a emis un comunicat de presă prin care a anunţat data premierei ultimului sezon al serialului  Nikita. Potrivit acestuia, sezonul 4 va începevineri, 22 noiembrie şi va fi alcătuit din 6 episoade.

CINEMA

Licitatie LOTR Sabia lui Frodo, toiagul lui Gandalf şi proteze în forma celebrelor picioare păroase de hobbit se numără printre obiectele de recuzită utilizate în timpul filmărilor pentru trilogia cinematografică „Stăpânul inelelor” care vor fi scoase la licitaţie pe 5 decembrie, la Los Angeles. Organizatorii scot la vânzare 80 de obiecte de recuzită din această trilogie, pe care speră să obţină între 1 milion de dolari şi 1,5 milioane de dolari.

Halle Berry  Actriţa americană Halle Berry va juca în „Extant”, un serial regizat de cineastul Steven Spielberg, vedeta semnând un contract pe doi ani cu studiourile CBS Television. „Extant” este un thriller futurist care spune povestea unei femei astronaut, interpretată de Halle Berry, care încearcă să se reconecteze cu familia sa după ce se întoarce din spaţiu. Lee Daniels Cineastul Lee Daniels va primi pentru filmul „The Butler” distincţia „cel mai bun regizor” la cea de-a 17-a gală Hollywood Film Awards, pentru realizarea filmului „Lee Daniels’ The Butler” pe 21 octombrie. Octombrie, 2013


TOP10

Cele mai bune albume de jazz ale anului 2013 Berti Barbera | www.bertibarbera.com

Iată o listă cu zece albume care ar putea fi considerate valoroase, importante în contextul muzical actual, chiar dacă opiniile despre limitele în care se poate încadra limbajul jazz-istic sunt diverse. Indiferent de platforma de improvizaţie, artiştii în cauză activează în acest moment la un foarte ridicat nivel artistic, stabilind standardul actual al acestei arte. Lista nu are rigoarea unui top. Important este să ascultaţi aceste albume, iar dacă vă plac, să va continuaţi propria experienţă muzicală prin cât mai multe audiţii asemănătoare.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 85


TOP10 COREA 1CHICK “The Vigil”

Odată cu reformarea grupului Return To Forever şi înregistrarea unor momente live, Chick Corea, ajuns la 70 de ani, îşi exprimă din nou apetenţa pentru claviaturi, tonuri şi sunete care completează pianul clasic, combinate cu elemente instrumentale acustice.

Numai că această revenire a însemnat în mare parte revenirea la un repertoriu mai vechi. Mulţi apelează la reuniuni, de dragul vremurilor bune sau al unei afaceri profitabile. Corea continuă acest demers cu formarea unui nou grup şi înregistrarea unui nou album, ambele numite „The Vigil”, cu siguranţă unul dintre cele mai puternice produse din ultimii ani buni, care ne face să percepem echilibrul dintre acustic şi electric, două noţiuni privite antagonic multă vreme. Un album grandios, flamboaiant, surprinzător, poate prea încărcat, dacă nu ar fi fost dominat de viziunea vastă şi echilibrată a lui Corea, care ţine alături poliritmia cu specific latin, tonalităţi acustice curate, dar şi o doză serioasă de swing. Una dintre cele mai bune componenţe formate de Corea il are pe Hadrien Feraud la chitară bas, Tim Garland la saxofoane, Charles Altura la chitară, Marcus Gilmore la baterie, iar pe album mai sunt invitaţi percuţionistul Pernell Saturnino, basistul Stanley Clarke, saxofonistul Ravi Coltrane şi chiar soţia muzicianului, Gale Moran Corea. Toţi artiştii spun sau sunt sfatuiţi să spună că întotdeuna albumul nou e cel mai bun. Cel puţin în acest caz, „The Vigil” este fără îndoială unul dintre cele mai bune albume din discografia lui Chick Corea, ca un cumul de maniere şi amprente, grupate perfect pentru o audiţie actuală, permanent actuală.

86 | Sunete | sunetelive.ro

Christian McBride & 2”People Inside Straight Music”

Există mai multe motive pentru care un musician îşi alcătuieşte un grup: pentru a-şi îmbogăţi expreienţa, pentru a aduna mai multe personalităţi cu valori şi idei comune sau pentru a ajunge la succes. Christian McBride, cu siguranţă unul dintre cei mai valoroşi basişti contemporani, a înfiinţat Inside Straight pentru a putea cânta la Village Vanguard, formula lui de ”fusion” fiind refuzată. Primul album înregistrat în această componenţă, ”Kind of Brown”, abia a schiţat ceea ce avea să se desăvârşească pe ”People Music”. Combinaţia potrivită de condimente se simte prin acordurile mai ample, bateria mai accentuată,

vibrafonul virtuoz, saxofoanele posesive şi tonusul ridicat în permanenţă, indiferent de tempo. Fiecare muzician are timp suficient pentru a-şi expune solourile şi pentru a se asculta reciproc, într-o admirabilă unitate de grup. Mc Bride a reuşit întotdeauna să abordeze lejer stilul tradiţional, dar imensa lui deschidere oferă basului o exprimare diversă şi modernă. Chiar dacă a apărut în urma unei necesităţi, Inside Straight prinde stabilitate, iar lumea lui Christian McBride devine din ce în ce mai interesantă.

Metheny 3Pat ” Tap – Book of Angels Vol.20”

„The Book of Angels” este un corpus muzical prin care imprevizibilul John Zorn ne prezintă, într-o forma muzicală diversă şi continuă, toate numele de îngeri şi demoni care populează literatura ascunsă şi mistica vremurilor definitorii pentru spiritualitate.

La începutul anilor 90, Zorn a scris 500 de cântece inspirate din muzica tradiţională evreiască extinse pe două volume, sub titlul „Masada”. Primele 200 de piese au fost incluse în “Book One” şi interpretate prin rotaţie de către membrii ansamblului Masada, timp de zece ani. Fiecare ”carte” conţine nume şi stări, reprezentate de câte o identitate muzicală marcantă. Celelalte 300 de titluri au fost scrise în numai trei luni şi preluate de diverse nume importante din lumea mare şi bună a muzicii, sub titlul ”Book of Angels”. Indiferent de contraste, de multitudinea de stiluri implicate, colecţia ne dezvăluie o muzică minunată, adusă de muzicieni aleşi, ansamblul având dimensiunea unei enciclopedii ezoterice. Fascinaţia vine din două părţi: cea a compozitorului, John Zorn şi cea a artiştilor implicaţi pe fiecare parte. Volumul 20 ni-l prezintă pe Pat Metheny, la rândul său unul dintre cei mai inovativi muzicieni ai generaţiei sale, care marchează prima colaborare cu autorul voluminoasei epopei muzicale „Masada”. Cu excepţia bateriei, preluată de vechiul prieten Antonio Sanchez,

toate instrumentele sunt preluate de Metheny : chitară, bas, claviaturi, bandoneon «orchestrionice», electronice, flugelhorn şi multe alte faţete ale unui muzician imens. „Tap”, înregistrat în pauzele de turneu ale chitaristului, ne arată din nou imaginaţia, pasiunea, tehnica şi curiozitatea unui artist care-şi iubeşte lumea.

Jarrett 4Keith ”Somewhere”

Există artişti despre care nu mai e mare lucru de spus atunci când lansează un produs nou. Luăm pur şi Octombrie, 2013


TOP10

simplu discul, îl ascultăm, ne comparăm aşteptările şi certitudinile (ceea ce nu e cel mai indicat) sau mai bine ne bucurăm de noutate şi de continuitate. Ce să mai spui când Keith Jarrett scoate un album nou, în formula de trio neschimbată de 30 de ani, considerată ca fiind standardul de vârf în rândul grupurilor de jazz ? Chiar dacă ne prezintă un concert din 2009, apărut în 2013, „Somewhere” înseamnă celebrare. Recitalul de la Lucerna, în aceeaşi măsură explorator şi „în tradiţie”, a fost ales pentru a marca trei decenii în care extazul controlat a fost exprimat în cele mai elevate forme, într-o succesiune aparent inepuizabilă de emoţie, inspiraţie şi unicitate. Un set de piese care trece prin tot ce înseamnă acest trio: improvizaţie, standard şi o unitate sonoră aproape ireală. Bunul gust în alegerea tonurilor, identitatea timbrală, swing-ul organic, invenţiile modale şi motivice sunt câteva din luminile care emană din acest trio, aceleaşi care, în 1977, pe albumul „Tales of Another” a strălucit pentru prima oară în această formulă.

5

bri au reuşit întotdeauna să evolueze, să întrevadă noi direcţii estetice, în pofida schimbărilor de componenţă. Claviaturistul Russell Ferrante şi basistul Jimmy Haslip, miezul dual al grupului, se află la originea unei discografii de peste 20 de albume, ale căror reprezentaţii „live” au umplut săli în toată lumea. În 2012, Haslip se desparte amical de grup, locul lui fiind luat de Felix Pastorius, fiul marelui Jaco. Saxofonistul Bob Mintzer (singurul dintre ei care a lucrat de-a lungul anilor şi cu Jaco şi cu Felix Pastorius) şi bateristul William Kennedy completează formula albumului „A Rise in the Road”, în care recunoaştem ţinuta şi adaptabilitatea la schimbare, pe zece piese uimitoare prin calitatea tonală şi execuţia de ansamblu. Caracterul esenţial de jazz-fusion este neschimbat, diferenţa faţă de alte albume anterioare constând în folosirea unui număr mai redus de supraimprimări. Ca invitat îl descoperim pe trompetistul Ambrose Akinmusire. Un album tipic Yellowjackets, un jazz modern şi matur.

prin planul muzicii, cu rol important în trasarea groove-ului dar şi a liniilor solistice, cu efect estetic indiferent de tempo. Gutural în registrul de jos şi suav la capătul celălalt al ambitusului, saxofonul desfăşoară o surprinzătoare profunzime muzicală şi emoţională. „Open Heart” nu este doar un album interesant prin formula instrumentală, care alătura saxofonul bariton cu vibrafonul, basul, pianul, vocea sau bateria ci şi o excelentă colecţie de piese, orchestrate modern şi divers, accesibile oricărei urechi pregătite pentru artişti elevaţi, care atrag oricând admiraţia obiectivă, dincolo de orice moft subiectivist. O nouă amprentă puternică, un nou motiv de delectare.

ELIANE ELIAS 7“YOU-A I THOUGHT ABOUT tribute to Chet Baker”

Cred că pentru a face faţă fenomenului muzical, e nevoie să fim la curent cu apariţiile esenţiale, concentrate pe

BONACINA 6CELINE “Open Heart”

…iată o ipostază destul de rară în jazz, care nu are doar titlu de inedit, ci şi de muzică nouă, strălucit cântată. Sa-

Yellowjackets “A Rise in the Road”

Yellowjackets este una dintre acele puţine titulaturi care a rezistat în jazz peste trei decenii, ai căror memxofonul bariton a fost multă vreme considerat un instrument folosit în structura ritmică, operând cu registrele joase şi reprezentat de un număr destul de redus de mari maeştri. Îl amintim aici doar pe Gerry Mulligan. Mai nou, Celine Bonacina completează acest grup şi îl îmbogăţeşte, ca prezenţă feminină şi instrumentist de inovaţie. Controlul ei asupra saxofonului bariton aduce instrumentul în

producţiile marilor muzicieni, la care se adaugă noile apariţii remarcabile. Standardul ridicat este menţinut numai de muzicienii care s-au obişnuit de la început cu asta sau au respectat buna regulă a evoluţiei, ajungând indispensabili oricărei poveşti legate de muzică, lăsând urme imposibil de şters. Acest album menţionează două nume strălucitoare, chiar dacă în perioade diferite şi chiar prin calităţi diferite. Omagiul vine din direcţia Eliane Elias şi merge către Chet Baker. Eliane Elias, care vine din Sao Paulo şi i-a uimit pe toţi masculii jazz-ului american prin talent şi ţinută, este încă din anii 80 un fenomen, expunând forţă şi complexitate instrumentală, completate de o voce cu subtilitate

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 87


TOP10 timbrală şi cu accent exotic. Fiecare album al ei poate fi un standard de modernism, pasiune şi rafinament. Chet Baker s-a detaşat prin stil şi prin timbru, pănă în anii 80. Conexiunea nu este doar muzicală, nu se petrece doar o transmitere a unor valori muzicale, ci pare a ajunge la esenţa limbajului lor comun, bazat în mare parte pe simţ, pe emoţie. Atmosfera obţinută pe acest album de către Eliane Elias ne transmite starea lui Baker, încărcătura acelor teme, preluate ingenios, orchestrate remarcabil, abundente în aromă braziliană. Lipsa vibrato-ului şi aparenta simplitate, specifice lui Baker, sunt aici completate de o prestaţie pianistică remarcabilă, emotivitatea fiind perfect încadrată într-un sound atractiv. O captură excelentă a stilului Baker, cu un plus de senzualitate şi lumină.

8

JOHN SCOFIELD “Uberjam Deux”

John Scofield a reuşit, indiferent de suflul muzical pe care l-a urmat, să-şi insinueze tonul şi maniera de improvizaţie într-o manieră singulară, având abilitatea de a scoate din convenţional orice formă de expresie, fie ea şi aparent nesemnificativă. Ideea unui „Uberjam” în care să lucreze cu colegi mai tineri a aparut în 2002, iar albumul reprezentativ a fost senzaţional. După un an a apărut „Up All Night”, după care Scofield s-a implicat în alte proiecte. Abia după zece ani, continuarea firească la „Uberjam” a apărut, într-o formă cel

puţin la fel de explozivă, inteligentă şi modernă. Groove-ul şi explorările improvizatorice reprezintă baza acestui album, dar şi contribuţia sonoră a mai vechiului colaborator Avi Bortnik rămâne esenţială. Andy Hess preia partitura din cheia fa, iar

88 | Sunete | sunetelive.ro

senzaţionalul baterist Adam Deitch rămâne bateristul-emblemă, chiar dacă pe album, mai tânărul Louis Cato e cel puţin la fel de bun pe câteva piese. Surpriza constă în contribuţia lui John Medesky la aproape jumătate din muzica albumului. Un alt aspect remarcabil este scriitura. Chiar dacă proiectul a pornit sub forma unui jam-session, aranjamentele orchestrale sunt impecabile, stabilind o relaţie clară între instrumente, cu accent pe cele două chitare. Inimitabil şi imediat recognoscibil, acesta este John Scofield după patru decenii de muzică. Artistul îşi urmează muza, păstrând ceea ce l-a făcut unul dintre cei mai influenţi chitarişti ai jazz-ului modern.

STEPHANE BEL10 MONDO “Ever After” E destul de clar că şcoala europeană de jazz şi ceea ce s-a dezvoltat aici în jurul acestui idiom ne aduc din ce în ce mai multe motive de plăcută surprindere, muzica unora dintre cei care au ceva de spus fiind din ce în ce mai bine scrisă, cântată şi produsă, datorită şcolilor, a evenimentelor de gen şi a pasiunii celor implicaţi, cu rezultate incredibile. Există deja generaţii de muzicieni străluciţi, care umple săli şi formează stiluri, exponenţi deja omniprezenţi în orice prezentare a

HEKSELMAN 9GILAD “Hearts Wide Open” Pe Gilad Hekselman îl consider ca fiind unul dintre cei mai strălucitori chitarişti ai momentului, prin estetică şi abordarea tehnică foarte personală. Poate tonul nu este atât de inconfun-

dabil, în schimb rezolvările armonice şi melodica improvizaţiei, dau de înţeles că acest tânăr plecat din Israel şi ajuns la New York are acces la o sursă foarte specială de inspiraţie şi este unul dintre cei aleşi să o folosească cu preţuire. Efectul muzicii sale este acelaşi cu al unei suflări prietenoase de vânt, iar pe albumul „Hearts wide open”, Hekselman îşi alimentează compoziţiile cu o intensitate bine temperată de balanţa dintre tensiune şi rezoluţie, explicând astfel poziţia lui în fruntea comunităţii chitariştilor, continuând evoluţia instrumentului în plan componistic, tehnic şi emoţional, pe aceeaşi cale pe care au mers John Scofield sau Kurt Rosenwinkel.

jazz-ului contemporan de prim nivel. Stephane Belmondo ţine sus jazz-ul francez prin ingeniozitatea lui muzicală, aerul proaspat al abordării, seriozitatea expunerii şi timbrul special al trompetei. In 2013, Belmondo a lansat „Ever After”, care nu este un album de preluări, în genul celui dinainte, „Wonderland”, nici unul bazat pe voci, cum a fost acela în colaborare cu Milton Nascimento, ci un tribut adus unui vocalist (Donny Hathaway), construit în maniera muzicianului total, capabil să se exprime intens şi complex, prin mmijloace plasate pe mai multe niveluri, in aşa fel încât audiţia să ajungă şi la cei care aud, dar şi la cei care ascultă. Belmondo scrie, orchestrează şi cântă, acceptă influenţe şi revigorează muzica, respingănd orice diferenţiere între gennuri. Mai mult, are inspiraţia de a-l invita, pentru o intervenţie personală, pe minunatul vocalist Gregory Porter. O delectare obligatorie.. Octombrie, 2013


TOP10

10 concerte de văzut până la finalul anului Monica Felea

Julio Iglesias

24 şi 26 octombrie, Ora 19:00 Sala Palatului Julio Iglesias se află în plin turneu mondial şi va ajunge şi la Bucureşti pentru două spectacole de excepţie urmate până la sfârşitul lunii decembrie de alte concerte grandioase în Hong Kong şi Indonesia. În acompaniamentul orchestrei sale, Julio Iglesias îi va încânta pe spectatorii de la Sala Palatului cu un repertoriu variat, din care nu vor lipsi piesele care l-au făcut celebru.

BZN 25 octombrie, Ora 20:00 Sala Palatului BZN este prescurtarea folosită de trupa olandeză Band Zonder Naam, care semnifică „trupa fără nume”. Artiştii şi-au început cariera în anii ’60 şi de atunci au rămas în inimile fanilor cu piesele lor: „Blue Eyes, Blue Eyes”, „Dance Dance”, „Mon Amour”, „El Condor Pasa”, „Mariana”, „Delilah”, „Che Sera” sau „Mexican Night”. Trupa evine pe scena Sălii Palatului cu un nou concert extraordinar, „Greatest Hits”.

Tom Jones 1 noiembrie, Ora 20:00 Sala Palatului Thomas John Woodward este cunoscut lumii întregi ca şi Tom Jones din anii ’60. Cu un timbru vocal aparte ce îi permite să interpreteze o gamă largă de genuri muzicale, Tom Jones şi-a încântat fanii de-a lungul timpului cu piese pop, rock, R&B, country, dance, soul şi chiar gospel. După 43 de ani de carieră, nimic nu pare să îl oprească pe artistul celebru pentru show-urile sale live impecabile.

Oscar Benton 2 noiembrie 2013, Ora 19:00 Sala Palatului Oscar Benton va susţine un concert

90 | Sunete | sunetelive.ro

la Sala Palatului din Bucureşti, alături de bandul său, timp de 90 de minute. În vârstă de 64 de ani, artistul olandez revine în atenţia publicului după o pauză de aproape 20 de ani, promiţând însă un show de neuitat.

Toto Cutugno 3 noiembrie, Ora 20:00 Sala Palatului Artistul a cântat pentru prima dată în ţara noastră în 1993, când a susţinut o reprezentaţie la festivalul Cerbul de Aur. Toto Cutugno a îndrăgit România şi de atunci a revenit pentru mai multe concerte cu mare priză la publicul meloman. Iubit de întreaga planetă, Toto Cutugno, a compus mai mult de 400 de melodii şi a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Iyeoka 5 noiembrie 2013, Ora 2:00 The Silver Church Originară din Boston (S.U.A.), Iyeoka are rădăcini nigeriene pe care le exprimă printr-un stil unic, care cuprinde elemente ale muzicii soul, R&B, rock, hip hop şi jazz. Cel mai recent album al ei, „Say Yes”, a fost lansat în noiembrie 2010 şi include hituri precum „The Yellow Brick Road Song” (cunoscut ulterior şi de pe genericul serialului How to make it in America), „Simply Falling” sau „Say Yes”.

Children of Bodom 12 noiembrie, Ora 19:00 Turbohalle Concertul face parte din turneul „Halo of Blood over Europe” ce promovează cel de-al optulea album al trupei. Noul material discografic a fost lansat în luna iunie, conţine zece piese şi constituie o revenire la rădăcinile trupei, după cum este descris de criticii muzicali.

Anneke

27 noiembrie, Ora 21:00 The Silver Church Anneke Van Giersbergen revine la Bucureşti pentru a prezenta publicului din România cel mai recent album al sau: „Drive”, din care putem asculta deja noul single, „We Live On”. Anneke promite un show complet cu un setlist plin de piese atât de pe noul album, dar şi piese vechi din care nu vor lipsi cele din perioada în care a activat alături de The Gathering, trupa prin care a devenit celebră între anii 1994 şi 2007 şi nici melodiile lansate sub titulatura Agua di Annique (2007 - 2010), un proiect solo în care a activat alături de soţul său şi tobarul trupei, Rob Snijders.

The Straits 1 decembrie, Ora 20:00 Sala Palatului După o activitate de 15 ani, Dire Straits - una dintre cele mai influente trupe din istoria muzicală, cu 120 de milioane de discuri vândute în întreaga lume, patru titluri Grammy şi trei Brit Awards - s-a dezmembrat în 1996. Moştenirea lor a fost dusă mai departe de trupa The Straits. Aceasta cântă exclusiv piese ale celebrilor britanici şi răspândeşte atmosfera tipică unui concert Dire Straits în întreaga lume.

Morcheeba 11 decembrie, Ora 20:00 Arenele Romane Trupa Morcheeba revine la Bucureşti, cu un concert de promovare a noului ei album, „Head Up High”, ce va fi lansat oficial pe 14 octombrie, dată care marchează şi lansarea primului extras pe single, „Gimme Your Love”. „Head Up High”, al optulea album de studio al trupei Morcheeba, va fi lansat prin Pias Records şi a fost compus de către toţi cei trei membri ai trupei, Paul Godrey (care l-a şi produs), Ross Godfrey şi Skye Edwards. Octombrie, 2013


RECENZII

Cele mai bune albume By Hefe

H8 Printre Voi

De multe ori m-am tot întrebat de ce scena hardcore din România este atât de săracă având în vedere că vecinii noştri din balcani (bulgarii si sârbii) au o grămadă de trupe de gen şi o scenă într-o continuă ascensiune. Aici la noi a fost mai tot timpul linişte şi pace...dar au existat şi mici exceptii. H8 este una dintre ele .H8 sunt una din cele mai respectate trupe de gen de la noi, o trupă care acum câţiva ani de zile dădea într-un club bucureştean înconjurată de mulţi prieteni ultimul concert din carieră. Sincer am fost foarte trist în acea zi având în vedere că şi ultima speranţă de hardcore de la noi se stingea. Anii au trecut, au mai apărut ceva trupe şi când nimeni nu mai credea (în nici un caz eu nu mă aşteptam) H8 revin cu un ..album. Da! Un album H8 plin de piese care sună impresionant cu o producţie impecabila. Printre piese găsim „Arena”,”Hotărât” sau „Pentru asta” plus o piesă care face să se ridice părul pe mâini („Duzzu”) cântată alături de Cătălin, solistul trupei Coma. Singurul meu regret este că nici o piesă de pe album nu este în limba engleză ca să ne putem mândri mai uşor lumii întregi cu H8 din România. În rest felicitări. Pentru a cumpăra acest album intraţi şi comandaţi-l pe www.myspace.com/ h8romania şi chiar trebuie să faceţi asta pentru că este Pentru Voi. 5 stele

92 | Sunete | sunetelive.ro

PEARL JAM Backspacer

Universal Pearl Jam confirmă faptul că este una din cele mai constante şi productive trupe rock (dintre cele mari) având în vedere că acest nou album intitulat Backspacer este cel de-al 4-lea în ultimii 9 ani. Ce se întâmpla pe Backspacer? În primul rând pentru a putea readuce puterea, vigoarea şi inspiraţia pe care o aveau la mijlocul anilor ‘90 cei de la Pearl Jam îl readuc după o pauză de 11 ani în postul de producător pe Brendan O’Brien (cel care a stat în spatele marilor succese ale trupei - „Vs” în 1993 sau „Vitalogy” în 1994) alături de care cei 5 membri Pearl Jam s-au închis în studioul Henson Recording din Los Angeles (fiind pentru prima oară după 12 ani când s-au hotărât să-şi părăsească Seattle-ul pentru a înregistra ceva nou). Cam acestea fiind datele problemei am trecut la ascultat. Din start trebuie să vă spun că sunt un mare admirator al trupei şi de fiecare dată ascult cu plăcere noile lor realizări discografice dar începând de prin anul 2000 (de pe la albumul „Binaural”) de fiecare dată după ce ascult ceva nou de la ei mi-e dor de vechile albume Pearl Jam. Acest nou album nu face excepţie şi se înscrie în linia

ultimelor 4 albume dar un lucru pot să spun că din punctul meu de vedere este cam cel mai bun dintre ultimile 4 realizări ale trupei. La prima audiţie, o combinaţie de Bruce Springsteen ,The Police şi...Pearl Jam. Prima piesă „Gonna See My Friend” caracterizează destul de bine întreg albumul. Piesele sunt destul de scurte (majoritatea pieselor de pe album având în jur de 2-3 minute fiecare) şi pline de energie. Urmează „Get Some” şi „The Fixxer” (primul single al albumului) care parcă sunt legate invizibil de prima piesă şi care dau un start impresionant albumului. După care rând pe rând „Unthought Known”, „Supersonic”, „Force of Nature” (preferata mea), „Amongst the Waves” (piesă ce aduce aminte de Pearl Jam-ul anilor ‘90), „Johnny Guitar” şi „Just Breathe” (piesă despre care solistul Eddie Vedder declară că este „as close to a love song as we’ve ever gotten”, o piesă ce aduce destul de mult cu ceea ce putem auzi pe album solo al lui Eddie „Into The Wild” din 2007). Ultima piesă „The End” face simţită din plin sensibilitatea şi frumuseţea vocii lui Vedder. Albumul nu depăşeşte 36 de minute, fapt ce îi conferă titlul de cel mai scurt album al trupei dar fără îndoială şi unul din cele mai bune ale lor (din ultimii 10 ani). Octombrie, 2013


RECENZII LAGWAGON My older brother used to listen to LagwagonLagwagon este o trupă de punkrock din California cu albume ce fac parte în mod normal din colecţia oricarui skater iubitor de muzică, care se respectă. Albumele lor de la jumatatea anilor 90 erau aşteptate cu sufletul la gură de cei care atunci descopereau muzica punk rock. Din păcate timpul a trecut şi noul album Lagwagon, de fapt un EP cu 7 piese, încearcă să recreeze atmosfera din jurul trupei de acum 10-15 ani. Totul se întinde pe o durată de 19 minute iar piesele seamană cu ceea ce am mai auzit şi până acum pe albumele anterioare ale trupei. Într-o perioadă în care acest gen de muzică denumit sugestiv „skate-punk” nu mai are puterea şi popluaritea de altădată, cei de la

Lagwagon continuă să facă ceea ce fac ei mai bine şi să nu îşi dezamăgeascş fanii care au fost alaturi de ei încă de la începuturi şi care cu siguranţă vor primi cu entuziasm noul material. Totodata cei 5 punkisti încearcă să câştige noi adepţi, care însă nu ştiu în ce măsură vor mai fi atraşi de ceea ce se întâmplă cu aceasta trupă în anul 2008. Lagwagon vine cu nişte piese care se potrivesc ca şi fundal la un concurs de skateboard (bineînţeles ce are loc de desfăşurare în America) şi cu un titlu de album care spune cam totul despre situaşia actuală a punkrockului american.

THE MARS VOLTA Octahedron

Cei de la Mars Volta sunt consideraţi de foarte mulţi dintre criticii muzicali de peste ocean drept varianta anilor 2000 a celor de la Led Zeppelin având o activitate discografică extrem de prolifică cu 5 albume

de studio în 6 ani de activitate. Acest nou album „Octahedron”continuă linia prog rock experimental cu care am fost obişnuiţi de către Omar Lopez şi Cedric Bixler Zavala, cei care sunt stâlpii de rezistenţă ai acestei trupe ce pe parcursul a 50 de minute continuă să impresioneze prin virtu-

sau James Brown. Albumul „Paul s boutique„ este, după spusele multora, unul din cele mai importante şi bogate (din punct de vedere muzical) materiale din istoria hip hop- ului. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la apariţia acestui senzational album despre care MCA(unul din membri trupei) declara: „This is the record, with no fucking single!”...Eu unul înclin să-l cred...I love Bestie Boys.

ALICE IN CHAINS -Black Gives Way To Blue-

ozitate, inspiraţie şi cu un solist vocal (Omar Rodríguez Lopez) ce pare mai mult ca oricând o combinaţie între Robert Plant şi Perry Farell ( Jane’s Addiction). Piese precum „Since We’ve Been Wrong”, piesa ce aduce a Zeppelín-ul anilor ‘70, „Teflón” care te poartă cu gândul spre muzica celor de la Rush, superbul prim single al albumului şi anume „Cotopaxi” sau pianul de jazz¬ din finalul „Halo of Nembutal” fac din acest album o audiţie extrem de plăcută pe care dacă-l uitaţi în Cd player mai mult timp cu siguranţă veţi sfârşi prin a-l îndrăgi.

BEASTIE BOYS Paul s Boutique-

Mike D, King Ad-Rock si MCA din New york sunt cunoscuţi în lumea întreagă încă din 1979 drept Beastie Boys. În 1989 ei puneau pe piaţă al doilea album din carieră „Paul s Boutique”. În primul rând ce iese în evidenţă la acest album este faptul că la el s a lucrat alaturi de un

duo seznaţional de producători, şi anume Dust Brothers, cei care au pus accentul la realizarea lui pe samplarea de piese, procedeu ce abundă din plin pe acest material în care au fost samplate nu mai puţin de 105 piese ale unor artişti precum Led Zeppelin, Afrika Bambaataa, Johnny Cash

Sincer să fiu nu credeam că voi ajunge să mai scriu o recenzie la un nou album Alice In Chains dintr-un motiv relativ simplu: trupa s-a desfiinţat acum 7 ani o dată cu moartea solistului Layne Staley cel care în mare măsură dădea culoare şi originalitate acestei minunate formaţii şi cel care totodată nu ar fi putut să

fie înlocuit în ochii multora. În anul 2006 însă chitaristul Jerry Cantrell s-a hotărât să continue legenda Alice In Chains reînfiinţând trupa şi cooptându-l ca solist vocal pe William Duval, un tip care se apropie destul de mult ca stil vocal de regretatul Layne. Ce găsim pe acest album cu siguranţă nu este nici „Dirt” nici „Facelift” ci mai degraba o combinaţie dintre „Jar Of Flies” şi cele 2 albume solo Jerry Cantrell apărute începând cu 1998. Prima piesă a albumului „All Secrets Know” este un început superb o piesă care probabil ilustrează cel mai bine ce vom găsi pe album. Urmează piese precum ”Check Your Brain” single-ul care a cucerit radiourile americane, preferata mea „Acid Bubble” care parcă aminteşte destul de mult de Alice In Chains-ul pe care îl ştim şi-l iubim cu toţii, apoi „When The Sun Rose Again” sau „Your Decision”, piesă pe care solistul William DuVal îşi îndeplineşte splendid rolul pe care îl are în trupa. Mai găsim „A Looking In View”, o piesă care parcă ţine să ne readucă aminte că Alice In Chains

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 93


TOP10 vin din aceeaşi generaţie cu Nirvana şi Soundagrden iar pe final melancolica „Black Gives Way To Blue” piesa dedicată lui Lane staley şi avându-l invitat pe nimeni altul decât pe Elton John. Ca şi concluzie albumul e plin de piese excelente dar oricât de bune ar fi ele parcă nimic nu-l poate înlocui pe Layne care însa cu siguranţă este fericit acolo unde este ştiind că trupa merge înainte.

Social Distortion Hard Times And Nursery Rhymes

După o pauză de 7 ani una dintre cele mai respectate trupe de punk rock din Orange County, Calfornia şi anume Social Distortion revine

de seamă susţinători ai drepturilor sociale şi politice ale comunităţii afro americane din Statele Unite. Public enemy au fost printre primii care au anticipat viitorul cântând în 1991 împreună cu Anthrax piesa “Bring

the noise” una din primele piese cu adevărat rap metal din istorie (dacă nu chiar prima) şi chiar au samplat o piesa Slayer pe „she watch chanell zero”. PE sunt responabili şi pentru sloganul Don’t belive the hype ce acum e mai actual ca niciodata. Un album istoric…Bass how long can you go. Hefe

DEFTONES Diamond eyes

cu un nou material intitulat Hard Times And Nursery Rhymes oferind tuturor înca o lecţie despre cum se cânta un good old punk rock. Mike Ness a pus bazele acestei trupe încă din 1978 şi a reuşit să ţeasă în jurul ei un iz de legenda devenind cu timpul o trupă „cult”a scenei californiene. În 2011 SD revin cu 47 de minute ce le putem asemui cu o combinaţie de Johnny Thuders şi Bruce Springsteen, 11 piese care fac din acest nou album Social Distrortion ca legenda să continue. Welcome back, Mr Ness.

PUBLIC ENEMY It takes us a nation of millions to hold us backÎn muzica rock, Rage against the machine au fost cei care au reuşit să introducă şi să şi facă auzit cel mai bine mesajul politic în versurile pieselor. Corespondenţii lor în hip hop sunt cei de la Public enemy consideraţi fără doar şi poate unii din cei mai

96 | Sunete | sunetelive.ro

Acest album are cu adevărat o poveste în spatele lui, o poveste ce începe acum aproape 2 ani mai exact în 4 noiembrie 2008 atunci când albumul „Eros”era aproape gata de a fii lansat.În acea zi basistul trupei Chi Cheng a fost implicat într un grav accident de maşină el rămânând până în momentul de faţă într-o stare de comă.În anul 2009 trupa a abandonat piesele incluse pe acel album hotărând să o ia de la capăt cu un set nou de piese şi cu un nou basist (Sergio Vega de la Quicksand), vechiul material pastrându-l până în momentul în care (sperăm cu toţi) Chi va reveni pe scena. Astfel au început lucrul la albumul Diamond eyes şi în final au apărut 40 de minute de piese pline de încărcătură emoţională şi melancolie(deoarece muzica celor de la deftones cu greu poate fii caracterizată drept una optimistă), piese ce arată ca ceea ce era odată o gaşcă de puşti din Sacramento a evoluat în ceva bine definit cu un sound propriu care e exact ca şi la marile trupe îl poţi recunoaşte dintr o mie. Deftones cu siguranţă au ajuns în marea ligă a

rockului chiar dacă strict din punct de vedere comercial ei au fost ani de zile puşi în umbra colegilor de breaslă de la Limp Bizkit sau Korn. Prima piesă a albumului (totodată cea care dă şi titlul lui) este probabil cea mai bună piesă compusă de cei de la Deftones în ultimii ani, şi prefaţează piese precum „Beauty School”, „Sextape” sau „976 Evil” care vor deveni fără îndoială favorite ale fanilor. Nu s-a abandonat nici agresivitatea caracteristica trupei pe care o regăsim în „Royal” şi „Rocket Skates”. Acest album este o combinaţie perfectă între albumul din 2001 White Pony

şi proiectul Team sleep (din 2005 al solistului Chino Moreno) fiind totodată unul din cele mai bune materiale scoase vreodată de cei de la Deftones. Dacă reuşiţi să cumpăraţi ediţia deluxe a albumui veţi găsi în plus 3 coveruri „Do You Believe” (The Cardigans cover) „Ghosts” (Japan cover) si „Caress” (Drive Like Jehu cover)….. ladies and gentelmen .. the tones are back.

NOFX Coaster Veteranii de la NOFX au pus pe piaţă cel de al 11-lea album de studio intitulat „Coaster” constând într-un material de 30 de minute ce duce mai departe ceea ce a început mai bine de 25 de ani în urmă gaşca lui Fat Mike. Albumele NOFX se aseamănă într-un anumit fel cu cele Ac Dc, adică toate sună aproape la fel, dar la apariţia fiecăruia de fiecare dată te bucuri enorm, îl asculţi cu o plăcere ieşită din comun şi cu siguranţă găseşti ceva care să-ţi atragă atenţia. ”Coaster”nu face excepţie de la regulă şi amestecul de punk şi pe alocuri ska, versurile cu temele binecunoscute pentru un album NOFX (religie, consumul de droguri, alcool, politică) toate tratate cu mult umor îşi fac simOctombrie, 2013


TOP10 ţită prezenţa pe întregul album. „We called it America” (o piesă satirică despre situaţia în care se află acum cea mai puternică ţară de pe planetă), „Creeping out Sara” (despre un duo-

canadian de muzică indie pe nume „Tegan and Sara”), „Eddie, Bruce and Paul (despre...Iron Maiden) sau „My Orphan year”(o piesa tragic-comică scrisă despre moartea părinţilor solistului Fat Mike) sunt piese pe care fanii NOFX le aşteptau cu sufletul la gură aşa că nu rămâne decât să vă băgaţi albumul pe Ipod şi să cântaţi împreună cu cei de la Nofx unul din versurile care, zic eu, caracterizează atât acest album cât şi trupa în sine „We’ve got no competition / We’ve got no accomplished mission”.....and the punk saga continues.

SONIC YOUTH The Eternal Sonic youth sunt de aproape 30 de ani una din cele mai respectate şi importante formaţii din New York. Publicul lor este foarte variat având în vedere amalgamul de stiluri ce se găseşte pe albumele lor.Există piese pop, piese noise sau rock alternativ, există piese devenite hituri pe Mtv şi în acelaşi timp putem găsi piese

care nu ar intra în nici un playlist ale vreunei televiziuni sau ale unui post de radio comercial. Odată însă ce v-au câştigat încrederea aveţi tendinţa de ai urma orbeşte şi a aştepta cu interes noile lor albume. The Eternal este cel de al 16-lea album din istoria trupei new yorkeze şi continuă în aceeaşi

nota. Există piese ce abia depăşesc 2 minute (Sacred Trickster) şi totodată piese ce ajung până aproape de graniţă de 10 minute (Massage the History) toate însă în aceeaşi notă caracteristică albumelor Sonic Youth. Un album prin care cei de la Sonic Youth duc mai departe ceea ce au început acum ani ce zile adică „good rock n roll”. Un album care îi va face pe cei care abia acum fac cunoştinţă cu trupa să intrebe în stânga şi în dreapta de unde pot face rost de albumele vechi ale acestei formaţii unice care chiar dacă are în componenţă membri de vârsta parinţilor noştri ramâne mai cool decat mulţi dintre noi vor fi vreodată. 5 STELE Hefe

FAR At night we liveFAR este o trupa din Sacramento-California care la sfârşitul anilor 90 era considerată printre cele mai importante trupe de rock alternativ din America. Dar cum se întâmplă de obicei cu unele formaţii care nu prea stiu cum să facă faşă succesului şi atenţiei care i se accorda, s-au des-

părţit aproape fără nici o explicaţie în 1999 lăsând în urmă câteva albume despre care lumea a vorbit ani de zile şi un grup consistent de fani. Anul trecut cand nimeni nu se mai aştepta, cei de la FAR au anunţat revenirea pe scenă şi, totodată, apariţia unui nou album. „At night we live” continuă parcă exact din locul unde cei de la FAR s-au oprit mai bine de 10 ani in urma. Un album foarte bun, un album care dovedeşte încă o dată că rockul alternativ, chiar dacă este cântat în toată lumea, nicăieri nu este făcut mai bine decât de partea cealaltă a oceanului. O audiţie extrem de

placută.

LIFE OF AGONY 20 Years Strong: River Runs Red – Live In Brussels-(CD-DVD)

Un album de colecţie pentru fanii trupei new yorkeze Life of agony, una din cele mai importante şi iubite trupe crossover/hardcore din Brooklyn de la începutul anilor 90. Albumul a fost înregistrat live în sala Ancienne Belgique din Bruxelles pe data de 3 aprilie 2010 şi a constat în o re-

interpretare a albumului River Runs Red, apărut iniţial în octombrie 1993 şi devenit în timp un clasic al scenei hardcore. Albumul există atat în varianta CD, cât şi DVD, aşa că puteţi face chiar acasă în faţa televizorului un pogo pe cinste. LOA forever

DINOSAUR JR Farm

Pentru cine nu ştie vă spun că Dinosaur Jr este una din cele mai respectate trupe americane de alternative-indie rock din istorie, aşa că orice apariţie pe piaţă a vreunui nou material nu poate fi ignorată de către niciun iubitor de alternative care se respectă. În 2007 Dinosaur Jr. a revenit pe scenă în formula de aur cu un nou material discografic intitulat „Beyond” după o pauză de aproape 10 ani şi bine a făcut pentru că ne lipsea. Au continuat revenirea în 2009 cu acest nou album “Farm” care confirmă ceea ce ştiam deja. Dacă vreţi

să-i aprofundaţi încercaţi şi câteva albume clasice semnate în anii ‘80 de către Dinosaur Jr şi anume „Bug” sau „You’re Living All Over Me”. Aaaa... şi am uitat să precizez: Kurt Cobain a fost unul din cei mai mari fani ai trupei.

Octombrie, 2013sunetelive.ro

| Sunete | 97


ESENŢIALEGLOBALE MUZICĂ

21 octombrie: Buena Vista Social Club Vrei să auzi, să vezi cu ochii minţii şi să simţi „locuri senzuale şi atemporale unde visele şi dorinţele se combină într-o muzică evocatoare” (criticul Mike Gonzáles)? Atunci trebuie să încerci unul din concertele Buena Vista Social Club. De data aceasta îi găseşti concertând în Marea Britanie.

22 octombrie: Jamie Cullum Jamie Cullum este un cântăreţ de jazz de origine britanică. Deşi este pianist/ vocal la origine, performance-ul lui include şi chitară sau tobe. Jamie Cullum va concerta pe 22 octombrie pe Roundhouse în Londra. Artistul se află în plin turneu de promovare al celui mai nou album al său, Momentum.

26 octombrie: John Mayer Unul dintre cei mai talentaţi chitarişti ai momentului şi-a anunţat începerea unui turneu după mai bine de doi ani de pauză. Born and Raised lansat pe data de 22 mai 2012 a vândut peste 10 milioane de albume în S.U.A şi peste 20 de milioane de albume în întreaga lume. Concertează live pe 26 octombrie în Marea Britanie pe Wembley Arena.

98 | Sunete | sunetelive.ro

TV

Halle Berry distribuită în „Extant” Multipremiata actriţă Halle Berry îşi face apariţia şi pe micul ecran. Se zvoneşte că va fi distribuită în drama lui Steven Spielberg „Extant” produsă pentru postul de televiziune CBS, care va avea lansarea în vara lui 2014. În serial, Berry, va interpreta rolul unui astronaut care se întoarce acasă după un an şi încearcă să se reintegreze în viaţa de familie. Doar că timpul petrecut singură în spaţiu îi schimbă percepţia asupra familiei şi a ceea ce o înconjoară.

Game of Bones?!? Exact. Este cea mai nouă parodie a Game of Thrones în varianta pentru adulţi. O parodie în adevăratul sens al cuvântului, de la titlu - Game of Bones: Winter is Cumming, la decor – celebrul scaun redesenat într-o manieră obscenă.

Meg Ryan pe micul ecran Se zvoneşte că Meg Ryan ar putea fi distribuită într-un serial produs pentru postul de televiziune NBC. Proiectul este despre o autoare care se întoarce dintr-un concediu de maternitate prelungit şi îşi terorizează singurul intern. Se anunţă a fi o comedie în stilul Meg Ryan.

CINEMA

18 octombrie: Man of Thai Chi Keanu Reeves debutează ca regizor cu Man of Tai Chi, povestea unui tânăr care intră în lumea luptelor ilegale creând un stil personal de luptă bazat pe Tai Chi, spre marea dezamăgire a maestrului lui, care-şi vede învăţăcelul încălcând toate regulile acestei arte marţiale non violente. În acest proiect de suflet lui Keanu Reeves îi stau alături cei care l-au iniţiat şi l-au pregătit în artele marţiale pentru trilogia Matrix.

18 octombrie: Faust Inspirându-se liber din opera omonimă a lui Goethe, Alexandr Sokurov reinterpretează radical mitul: Faust este un gânditor, un rebel, un pionier, dar şi o fiinţă umană anonimă, făcută din carne şi sânge şi guvernată de impulsuri, lăcomie şi dorinţă 18 octombrie: Prisoners Filmul spune povestea unui tâmplar dintr-un orăşel de provincie (Hugh Jackman), a cărui fiică este răpită, împreună cu prietena ei cea mai bună. După ce poliţia nu reuşeste să găsească cele două fetiţe, tatăl disperat decide să îşi facă singur dreptate, răpindu-l la rândul său pe presupusul responsabil de dispariţia copiilor. Pe măsură ce trece timpul însă, acesta află că este posibil să fi făcut o mare greşeală şi să se fi răzbunat pe omul nepotrivit. Octombrie, 2013



Revista SUNETE Octombrie - Noiembrie Ediție Aniversară „10 ANI de Sunete”