Issuu on Google+

Funcţionarul public

”Cetăţean în slujba Cetăţenilor “ Publicaţie editată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici

Numărul 2, Aprilie 2010

ANAF îi bagă în faliment pe evazioniştii fiscali pagina 4

Asigurarea riscului profesional pagina 5

Guvernul trage de timp, nu caută soluţii pagina 14


3 EDITORIAL SNFP 4 INTERVIU SNFP 5 SINDICATUL SE IMPLICĂ 6 FUNCŢIONARUL PUBLIC ARE CUVÂNTUL 7 SUB LUPA ISTORIEI 8 PARTENERII SNFP 9 FUNCŢIONARUL PUBLIC ARE CUVÂNTUL 10 ANALIZE & COMENTARII 11 PROGRAM SNFP 12 PARTENERII SNFP 13 FUNCŢIONARUL PUBLIC ARE CUVÂNTUL 14 SNFP EXISTĂ 15 FUNCŢIONARUL PUBLIC ARE CUVÂNTUL 16 SINDICATELE PE MAPAMOND 17 SNFP VĂ RĂSPUNDE 18 PARTENERII SNFP

ProGramUl “VacanŢa 2010” PentrU membrii snfP http://www.hotel-scoica.ro/servicii.html

Sumar Aprilie

Preşedinte Sebastian Oprescu Prim VicePreşedinte Liviu Toader editor coordonator Ingrid Serenela Iordache redactor-şef Costel Rotaru art director Tonny Ungurenaşu adresa: B-dul Primăverii, nr.17, sector 1, cod poştal 011972, Bucureşti, România telefon: +4 021.319.21.25/27 interior 1770; fax:+4 031.815.43.78; telefon mobil: 0755.030.944 tiPar: Agenţia de publicitate MEDIAEXPERT www.mediaexpert.ro

Hotel aQUa băile 1 mai felix VacanŢa cU tratament balnear

croaziere în toată lumea, începând cu

499 euro/pers.

pentru membrii SNFP şi rudele de gradul 1 ale acestora

l215 euro/2 persoane – 6 zile/ 5 nopţi; intrare duminica inclUde: cazare, mic dejun, intrare două persoane la piscine cu apă termală, şezlong, vestiare, saună, sala aparate, aqua gym.

l335 euro/2 persoane – 7 zile/ 6 nopţi, cu demiPensiUne; intrare duminica inclUde: cazare, mic dejun, cină – 2 feluri, intrare două persoane la piscine cu apă termală, şezlong, vestiare, saună, sala aparate, aqua gym.

www.hotelaqua.ro

http://www.croaziere-costa.ro/oferte/download/download.html

Membrii SNFP vor beneficia de o reducere cu 10% faţă de costul afişat.


editorial SNFP

Guvernul României mimează dialogul Sebastian Oprescu, Preşedinte SNFP Am observat că, de mai multe zile, toată lumea a făcut o obsesie din negocierile cu FMI, instituţie internaţională care, pe plaiurile mioritice, şi-a consolidat statutul de sperietoare naţională. Însă, nimeni nu discută despre ce s-a schimbat în ultimul an, de la intervenţia Fondului Monetar Internaţional în economia românească, dacă împrumuturile au fost benefice şi au reuşit să urnească lucrurile, în mai bine, pentru economia şi societatea românească. Personal, am spus-o clar în nenumărate rânduri şi reafirm ideea că intervenţia Fondului Monetar Internaţional pentru România a fost benefică dar pentru funcţionarii publici a fost malefică. Din ce cauză? În urma împrumutului s-a creat o presiune asupra Guvernului României de a reduce drastic cheltuielile. Plasarea acestor probleme pe umerii bugetarilor, inclusiv a funcţionarilor publici, a creat o nemulţumire profundă pentru Guvernul României şi bineînţeles pentru funcţionarii publici, creându-se un an de puternice conflicte în România şi este evident că 2010 va fi marcat de conflicte sociale şi acţiuni de protest. Să nu uităm că sunt două legi dintre care una a fost adoptată şi alta lăsată în dezbateri. E vorba de Legea salarizării unice a bugetarilor şi Legea pensiilor, deci acolo unde de fapt Guvernul României poate să reducă din cheltuieli. Atunci când vorbim de Legea salarizării, în textul actului normativ erau cuprinse anumite principii. Ierarhizarea salariilor trebuia să se facă în funcţie de expunerea la factorul de risc, în funcţie de complexitatea activităţii, de sistemul incompatibilităţilor, de importanţa muncii în societate, principii care aveau rezonanţă în activitatea funcţionarilor publici. Din păcate, proiecţia salarială a fost undeva la nivelul minim al ierarhiei salariale, astfel încât un funcţionar public, în ziua de astăzi, are salariul cuprins între 80 de euro şi 450 de euro, în condiţiile în care acesta nu mai are dreptul să aibă alte activităţi aducătoare de venit. Ne este foarte limpede că, prin această politică, Guvernul nu urmăreşte eliminarea sau cel puţin diminuarea corupţiei din sistem, ci este în culpă atunci când vorbeşte despre corupţie.

Nimeni nu vorbeşte despre pericolul pe care îl reprezintă descurajarea atragerii de muncă specializată, profesionistă, în domeniul administraţiei publice. Or, aceasta este cea mai mare nemulţumire a funcţionarilor că, prin politica salarială, guvernul stimulează corupţia în sistem şi nu întăreşte statutul pe care funcţionarul trebuie să îl aibă în societate. În primul rând este vorba de salarizare şi vreau să spun că în momentul în care vii cu o salarizare pe fondul unei presiuni economice şi mai ales pe fondul presiunii Fondului Monetar Internaţional, fără să ţi cont de importanţa activităţii, de rolul funcţiei publice, cu siguranţă domeniul administraţiei publice, chiar şi statul în ansamblul său are de suferit, pentru că o legislaţie trebuie făcută corect şi neţinându-se cont de presiunile economice sau presiunile făcute de un fond la care România se împrumută. Între Guvernul României şi marea masă a funcţionarilor publici, funcţionari care, de fapt, pun în aplicare deciziile guvernamentale, în momentul de faţă a apărut o ruptură şi de comunicare şi de funcţiona re. Guvernul României mimează dialogul social şi asta este tragic. Se preferă în momentul de faţă să se facă economie din fondul de salarii, decât să se atragă din piaţă banii pe care îi datorează fiecare agent economic. Evaziunea fiscală este peste 20% din PIB, asta înseamnă că există o sumă mare, neatrasă la bugetul de stat şi Guvernul preferă, prin măsuri fără noimă, realism şi bun simţ, să reducă cheltuiala cu funcţionarii publici, în loc să întărească instituţia publică, să aducă acei bani la bugetul de stat. Acesta, cred eu, este un motiv de discordie şi un motiv care creează o ruptură între funcţionarii publici şi Guvernul României. Aşadar, anul 2010, aşa după cum s-a văzut în primele patru luni şi după aprecierile ce se fac şi pentru perioada următoare, este anul încercărilor, al provocărilor sindicale, anul deciziei şi al asumării. Acţiunile de protest au fost şi vor continua pe tot parcursul acestui dificil an 2010.

Economia României, în cădere liberă Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a declarat la finalul discuţiilor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) că „unul dintre rezultatele analizei” îl reprezintă şi creşterea economică negativă, însă nu a precizat o cifră în acest sens. „Este unul dintre rezultatele analizei”, a răspuns Sebastian Vlades cu întrebat fiind dacă ia în considerare o creştere negativă în acest an, după ce iniţial se vorbea despre o creştere economică a României de 1,3% în 2010, iar ulterior de 0,8%. În 2009, produsul intern brut (PIB) al României a scăzut cu 7,1%. Declaraţia ministrului Finanţelor vine la scurt timp după ce ministrul Transporturilor avertiza că economia României va scădea şi în 2010 dacă Fondul Monetar Internaţional nu va accepta creş terea deficitului bugetar, estimat în prezent la 5,9% din PIB. Ministrul Finanţelor Publice nu a dorit să co-

menteze pe marginea posibilităţii creşterii taxelor sau a cotei unice, susţinând că, din punctul de vedere al Guvernului, „dezbaterea se va încheia când se va semna scrisoarea de intenţie”.

Optimismul FMI, pe cale de dispariţie La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, nu a dorit să comenteze despre ţinta de deficit şi posibilitatea majorării acesteia sau despre creşterea taxelor, precizând că nu poate discuta despre asta până la finalizarea discuţiilor. Referitor la evoluţia veniturilor bugetare din primele luni, Franks a precizat că „în primele luni, veniturile au fost ceva mai scăzute decât ne aşteptam, dar suntem co nvinşi că situaţia se va remedia”. SNFP aprilie

3


interviu SNFP

ANAF îi bagă în faliment pe evazioniştii fiscali “Da, sunt cie reale - 1,36 miliarde de euro. La această sumă a ajuns anul trecut evaziunea fiscală” Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări, ocazie cu care ne-a explicat motivele pentru care avem o evaziune fiscală dintre cele mai ridicate între ţările Uniunii Europene, dar şi strategia pe care ANAF o are în a eradica acţiunile evazioniştilor fiscali de a se sustrage de la plata datoriilor către stat. an?

- Unde s-a făcut marea evaziune în 2009 şi care sunt zonele vizate în acest

- Probleme mari au fost pe segmentul imobiliar unde persoane foarte bogate derulau afaceri pe persoană fizică pentru evitarea plăţii TVA. O altă mare zonă de evaziune a fost cea cu TVA intracomunitar. Prin reţele de firme fantomă, prin tot felul de subterfugii, acest TVA era recuperat ilegal. Pentru anul în curs avem în vedere controalele pe acele zone de business în care evaziunea se face prin neînregistrarea veniturilor, nu prin majorarea cheltuielilor. Şi mă refer aici la spălătorii auto, frizerii, restaurante. - Au apărut în presă şi câteva cifre şi chiar unele comparaţii făcute de dumneavoastră care au şocat... - Da, sunt cifre reale - 1,36 miliarde de euro. La această sumă a ajuns anul trecut evaziunea fiscală. Şi comparaţia pe care am făcut-o ilustrează concludent starea de fapt în care ne găsim: cu această sumă s-ar putea plăti alocaţia pentru toţi copiii din România, timp de doi ani şi jumătate sau pensiile pentru aproape două milioane de oameni. Anul trecut, inspectorii ANAF, împreună cu lucrătorii vamali şi comisarii Gărzii Financiare au sesizat organele de urmărire penală pentru un prejudiciu total de aproximativ 1,36 de miliarde de euro, deci o evaziune fiscală constatată, ca urmare a verificărilor faptice pe care le-am efectuat în teren de aproximativ 1,36 miliarde de euro. Şi pentru că m-aţi întrebat de domeniile vizate în acest an, de zonele mai delicate şi expuse evaziunii fiscale, vrea să accentuez faptul că un „segment delicat” din punctul de vedere al evaziunii fiscale este domeniul TVA-ului. În principiu, vorbesc de TVA-ul aferent achiziţiilor intra-comunitare, în special legume, fructe, cereale, carne şi produse din carne. Dar desigur, avem sustragere de la plata TVA-ului şi aferente creşterii de preţ pentru produsele importate, în special bunurile de consum. Apoi avem o sustragere de la plata TVA-ului provenită din anii

4

SNFP aprilie

precedenţi, ca urmare a implicării unor persoane fizice în operaţiuni comerciale, în special în domeniul imobiliar, cu sustragerea de la plata TVA-ului. - Putem vorbi de evaziune fiscală mai mare în timp de criză? - Din păcate, da. Faptul că sumele stabilite ca venituri la buget în urma controalelor noastre din ultimele luni sunt în creştere evidentă, spune totul... - V-aţi întors recent de la Paris unde ANAF a semnat un parteneriat cu Fiscul francez pentru depistarea posibililor evazionişti fiscali. - Da. Este vorba despre un document similar cu cel semnat acum patru săptămâni cu Ungaria, axat pe trei direcţii: recuperarea banilor pe care contribuabilii din ambele ţări le datorează, schimbul unor baze de date - firmele franceze care operează în România şi reciproc - dar şi posibilitatea unor controale pentru a depista diverşi evazionişti. În cazul României şi Franţei, documentul prevede ca organele de control fiscal din cele două ţări să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul său, privind situaţia fiscală a uneia sau mai multor persoane plătitoare de impozit care prezintă un interes comun sau complementar. Potrivit documentului semnat între România şi Franţa, autoritatea competentă a uneia dintre parţi poate solicita autorităţii competente a celeilalte părţi informaţiile necesare pentru a stabili în mod corect impozitul. Controalele simultane se vor realiza în modul obişnuit de către fiecare parte, în cadrul propriilor activităţi de inspecţie. Aceasta a fost înţelegerea româno-franceză. - Şi cu partea maghiară, înţelegerea este similară? - Cooperăm pe segmentul recuperării creanţelor Statului. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi instituţia similară maghiară vor coopera fiscal în cazul contribuabililor asupra cărora există suspiciuni legate de comportamentul financiar faţă de Stat. Dealtfel, asemenea Acorduri nu sunt o noutate - anul trecut SUA şi Elveţia au pus în practică un document similar, prin care evazioniştii americani care îşi păstrau banii în băncile elveţiene erau „turnaţi” la IRS (Fiscul american). - Aţi amintit că una dintre cele trei direcţii pe care sunt axate protocoalele cu Franţa şi Ungaria se referă la schimbul unor baze de date despre firmele franceze şi ungare care operează în România şi reciproc. La ce se referă, concret, informaţiile schimbate de ANAF şi omologul francez şi cel ungar? - Este un palier mai larg. Vorbim de venituri din imobiliare, profiturile întreprinderilor, venituri din exercitarea unor profesii independente, remuneraţiile membrilor Consiliilor de Administraţie, venituri obţinute din activităţile artiştilor şi sportivilor, informaţii cu privire la impozitele percepute de un stat pe veniturile rezidenţilor celuilalt stat.

interviu realizat de Cosatel Rotaru


sindicatul se implică

- Domnule prim-vicepreşedinte Liviu Toader, în calitate de iniţiator al acestui proiect, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre asigurarea riscului profesional al funcţionarilor publici, membrii SNFP. - După cum am informat, prin adresele transmise la nivelul instituţiilor sindicalizate de către organizaţia noastră în decursul timpului, Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici a creat pentru membrii săi posibilitatea asigurării riscului profesional, negociind şi obţinând împreună cu MARSH MERCER KROLL GUZ CARPENTER OLIVER WZMAN şi UNITA VIENA INSURANCE GROUP poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională pentru funcţionarii publici din instituţiile cu atribuţiuni de control. Până în prezent nu există pe piaţa asigurărilor din România un astfel de produs pentru funcţionarii publici (există pentru medici, notari, experţi contabili, manageri, etc). Marsh Broker de Asigurare-Reasigurare SRL (www.marsh.ro) este subsidiara din România a companiei americane Marsh Inc. (marsh.com), cu sediul la New York, lider mondial în domeniul consultanţei privind riscurile şi al brokerajului în asigurări. - Care sunt instituţiile ale căror membrii SNFP pot beneficia de acest produs? - Deocamdată, SNFP a încheiat poliţa de asigurare pentru funcţionarii din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, Garda Financiară, Protecţia Consumatorului, Inspecţia Muncii şi Garda de Mediu. - Există posibilitatea ca şi alţi funcţionari, alţii decât membrii SNFP, din instituţiile pe care le-aţi enumerat să beneficieze de avantajele oferite de acest produs? - De acest produs beneficiază deocamdată numai membrii Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici. Datorită numeroaselor cereri din teritoriu, suntem în negocieri cu asiguratorul pentru a încheia un act adiţional la contract, în vederea includerii în grupul asiguraţilor dar sub umbrela SNFP şi a cole-

Asigurarea

riscului profesional

gilor noştri afiliaţi la Federaţia Sindicatelor din Administraţia Publică (FSAP), organizaţie sindicală la care sindicatul nostru este membru fondator alături de către Sindicatul Naţional al Curţii de Conturi Legis CCR. - Cum pot intra, cei interesaţi, în posesia informaţiilor cu privire la condiţiile generale şi specifice ale acestui produs? - Date despre acestea precum şi plafoanele de asigurare pot fi consultate pe site-ul www.snfp.ro la rubrica “secţiuni”. - Ne puteţi spune care sunt principalele evenimente asigurate? - Acest produs a fost creat pentru acoperirea următoarelor daune: daune suferite de terţul

păgubit/contribuabil pentru care acesta solicită în mod direct despăgubire de la asigurat, daune plătite de angajator, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pentru fapte săvârşite de asigurat, sumele pe care Curtea de Conturi le solicită ca despăgubire de la asigurat, cu condiţia ca aceste sume să fie confirmate de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. De asemenea, un lucru foarte important este acela că, poliţa despăgubeşte şi cheltuielile de judecată ocazionate de un eventual proces.

interviu realizat de Costel Rotaru

SNFP aprilie

5


funcţionarul public are cuvântul

De ce avem nevoie de funcţionarii publici? de Valentin Alexandru Toată lumea vorbeşte de cât de multe privilegii au funcţionarii publici, toţi spun, într-un cor, cât de nemernici şi nefolositori sunt acei oameni pe care ei îi întâlnesc la ghişeele administraţiei, la ghişeele trezoreriilor, la tot soiul de instituţii unde omul normal, cetăţeanul de rând se duce să-şi achite «dările». Nimeni nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă de ce acei oameni pe care îi întâlnesc în diferite instituţii ale statului sunt mereu supăraţi sau încrâncenaţi. Acum ceva vreme am asistat la o discuţie între un contribuabil «cam afumat» şi un angajat al unei trezorerii, moment în care cel din urmă era tratat ca un sclav: «hai bă, mai repede că io te plătesc… » De ce această umilinţă, doar pentru că eşti angajat al statului roman? Sau cum se face că inspectorii de la Fisc, atunci când se duc în control fie sunt luaţi peste picior, fie ameninţaţi, atât ei cât şi familiile lor, de ce? Mă gândeam să le propun guvernanţilor să desfiinţeze aceste instituţii cu «micii funcţionari» şi personal contractual din administraţia publică, dacă tot nu avem nevoie de ele !!! Aaaa… nu… nu le desfiinţează, dar nici nu-i interesează dacă acei oameni care sunt angajaţii acelor instituţii îşi pot achita facturile sau îşi pot trimite copilul la şcoală cu toate cele necesare. Mi se pare că s-a creat o confuzie şi este dealtfel destul de alimentată; atunci când vorbeşti de funcţionarii publici, oamenii se gândesc la parlamentari, la miniştrii, în genere, la funcţionarii de rang înalt. Stau şi mă întreb, pe acei funcţionari i-a văzut cineva la vreo grevă, i-a văzut cineva la vreo manifestare de protest?! Nu, pentru că ei, sărmanii nefericiţi, protestează doar când îi părăseşte amanta, pentru alt «băieţaş» e de înţeles, are fata, pentru moment o altă opţiune sau când întârzie şoferul şi trebuie să meargă la nu ştiu care supermarket sau când îi sună, enervate, soţiile că le-au rămas maşinile în pană şi nu au cum să ajungă la coafor. Aş fi curios să văd ce-ar răspunde, cum ar defini un membru al cabinetului Boc sintagma “trai decent”? Ştiu, mi-ar explica sacrifiiciile pe care le fac toţi miniştrii, evident dimpreună cu se cretarele dumnealor, familiile acestora, că vezi doamne anul ăsta, măcar de ochii lumii - vor fi nevoiţi să-şi organizeze vacanţele în ţară! Dragi guvernanţi ! DEX-ul vă învaţă, mă rog, dacă aveţi un pic de timp, dincolo de somnul din parlament şi nevrozitatea pe care o aveţi completând integrame în plen, şi anume, definiţia acestor două cuvinte, pe care românii o ştiu doar din literatură, nu şi din existenţa în această ţară: TRAI - ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi şi DECENT - acceptabil, onorabil. Înţeleg, dragi guvernanţi, că alăturarea acestor două cuvinte nu va ieşit niciodată. Trist domnilor, foarte trist dar şi foarte adevărat.

6

SNFP aprilie

Aş putea să reformulez întrebarea din titlu, într-un mod şi mai nefericit – avem cu adevărat nevoie de funcţionarii publici?


Sindicatele,

sub lupa istoriei

menire şi istorie Noţiunea de sindicat îşi are originea în cuvântul din limba latină syndicus şi în cuvântul grec sundikos, ambele desemnând o persoană care asistă pe cineva în justiţie, deci în sensul de reprezentant.

Necesitatea exercitării dreptului de asociere a muncitorilor, în scopul apărării drepturilor profesionale în raporturile de muncă cu patronii, a dus la constituirea de asociaţii profesionale. Denumirile acestor asociaţii, menite să reprezinte pe membrii lor, diferă după modul în care se pune accentul pe funcţia de reprezentare sau pe aceea de asociaţie, de exemplu: - denumiri cu accent de reprezentare: l Syndicat ouwriers (Franţa,Belgia); l Syndikat (Rusia); l Sindicat (România); - denumiri cu accent de asociaţie: l trade union (Anglia); l Gewerkschaft, Arbaiterverein, Gewerksverin, Arbaiterverband; Arbeiterberufsverein (Germania).

Dreptul de asociaţie a fost recunoscut în Vechiul Regat prin Constituţia din 1866 (art.26). În Bucovina, în 1867 iar în Transilvania în 1873 a fost recunoscută chiar legalitatea asociaţiilor profesionale. Între 1866 şi 1921 mişcarea sindicală din România a fost foarte slabă, aproape inexistentă. Această situaţie se explică atât prin faptul că nu exista o lege a sindicatelor, cât şi, mai ales prin faptul că spiritul de solidaritate nu se consolidase. Ideea de asociaţie profesională este recunoscută abia în anul 1902 prin Legea Meseriilor (legea Missir). Se urmărea dezvoltarea spiritului de asociere prin corporaţie (formă inspirată din sistemul german, austriac şi ungar). O corporaţie se putea înfiinţa într-o localitate unde existau 50 de meseriaşi şi dacă majoritatea lor era de acord. Odata înfiinţată, toţi ceilalţi deveneau membri de drept. Avea deci dublu caracter, facultativ şi obligatoriu. Din cauza diversităţii meseriilor dar şi a intereselor nu a dat rezultatele scontate. În anul 1912, printr-o nouă lege se creează o nouă formă de breaslă, formată din meseriaşi din aceeaşi meserie, ca un organ de apărare profesională. Breasla avea caracter obligatoriu. Corporaţia, grupând un număr mai mare de meseriaşi, oferea condiţii favorabile pentru înfiriparea acţiunii de asigurări sociale. Pe acest considerent a fost menţinută dându-i-se în sarcină şi organizarea birourilor de plasare.

Sindicatele în clandestinitate

Comisia Generală a Sindicatelor

Dreptul de asociere nu a fost recunoscut uşor, de la sine înţeles, ci a fost cucerit de muncitori în urma unor lupte sociale desfăşurate timp îndelungat. Forma sindicatelor profesionale apare pentru prima dată spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a Revoluţiei industriale. Aşa se explică faptul că primele trade-unions pe glob au apărut în Anglia. Iniţial, erau puţine la număr, neagreate sau chiar interzise, de multe ori funcţionând clandestin.

Primele asociaţii profesionale în ţara noastră, organizate distinct, au apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea, transformându-se în sindicate, sub denumirea Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România, care a luat fiinţă în anul 1893. În anul 1906 a avut loc conferinţa sindicatelor şi cercurilor socialiste, care a adoptat statutul sindicatelor din România. S-a creat Comisia Generală a Sindicatelor ca organ conducător şi coordonator al mişcării sindicale. În anul 1909, Legea contra sindicatelor interzice dreptul de asociere profesională a funcţionarilor statului, judeţelor, comunelor şi stabilimentelor publice. Această lege însă, lasă să se înţeleagă că nu interzice salariaţilor particulari să se asocieze. În expunerea de motive se arată chiar că este îngăduită asocierea acestora, inclusiv să declare grevă. Mişcarea sindicală care, cu toată inter dicţia, progresa datorită impulsurilor date de mişcarea socialistă, a fost stopată de guvern în

de Ingrid Serenela IORDACHE

Autorităţile româneşti, deschise progresului În România, apariţia şi consolidarea sindicatelor a fost determinată de aceeaşi factori: dezvoltarea industriei şi creşterea numerică a forţei de muncă.

urma grevei din 21 octombrie 1920. Interdicţia nu a putut dura mult din cauza presiunii muncitorilor şi a evenimentelor politice care se derulau în Europa.

Primul cadru juridic al mişcării sindicale Prin Legea sindicatelor din 26 mai 1921 s-a dat pentru prima dată un cadru juridic mişcării sindicale, recunoscând existenţa sindicatelor, dar instituind importante limitări în activitatea lor. Sindicatele erau obligate să se ocupe exclusiv de interesele lor profesionale şi să se declare independente de orice politică. Această lege a uşurat formalităţile de constituire, fără aviz prealabil, formalităţile de obţinere a personalităţii juridice şi s-a înlăturat orice control. Multe din prevederile acestei legi au fost menţinute în legile ulterioare. Prin legea persoanelor juridice din anul 1924, cerânduse avizul prealabil de înfiinţare a asociaţiilor, s-a frânat mult dezvoltarea sindicatelor. Legea sindicatelor din 1921 preciza că sindicatul are ca obiect apărarea şi dezvoltarea intereselor profesionale, în ordinea morală, culturală şi materială, fără a urmări însă împărţirea de beneficii. Deci, societăţile de agrement, politice şi religioase nu puteau fi sindicate. Prin această lege se recunoaşte dreptul de sindicalizare tuturor grupelor profesionale, cu excepţia funcţionarilor publici (lucrătorii, salariaţi de stat aveau acest drept). Ca urmare, se puteau constitui sindicate de patroni, de salariaţi şi de liberi profesionişti. Se garanta libertatea deplină fiecărei persoane. Nimeni nu putea fi constrâns de a face parte, da a nu face parte sau de a înceta să facă parte dintr-un sindicat sau asociaţii profesionale contra voinţei sale. Sindicatelor li se recunoştea, prin legea din 1921, următoarele drepturi: l dreptul de a figura în justiţie ca parte principală sau ca parte alăturată, nu numai pentru atingerile aduse personalităţii sale sau patrimoniului propriu, ci şi al membrilor săi însă, în legătură cu profesiunea şi cu interesele colective ale membrilor săi. l dreptul de a încheia convenţii colective; l­ ­ dreptul de a se asocia în uniuni şi federaţii sindicale. (va urma) Ingrid Serenela IORDACHE este Secretar General SNFP, Lider sistem instituţional Ministerul Muncii SNFP aprilie

7


partenerii SNFP

Un proiect vital pentru România mileniului III Confederaţiile Patronale şi Confederaţiile Sindicale, îngrijorate de creşterea numărului accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, au decis cu ocazia zilei de 28 aprilie - o dată cu dublă semnificaţie, fiind şi Ziua Internaţională pentru Sănătate şi Securitate la locul de muncă, dar şi Ziua Comemorării victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale - să lanseze şi să propună spre dezbatere atât Guvernului cât şi tuturor celor interesaţi în a avea un instrument util la îndemână, Proiectul Strategiei Naţionale în Domeniul Sănătăţii şi Securităţii în Muncă.

Sănătate în Muncă sunt propuse cinci coordonate strategice care vizează reformarea întregului dispozitiv naţional de prevenire a riscurilor profesionale. Acestea sunt: abordarea unei politici de securitate şi sănătate în muncă; reformarea sistemului educaţional şi de for mare profesională în materie de securitate şi sănătate în muncă (îmbunătăţirea OG 129/2000 republicată); amendarea şi reformarea sistemului de asigurare la accidentele de muncă şi boli profesionale, atribuindu-i acestuia un caracter proactiv al asigurării şi dându-i totodată eficienţa cerută de societate prin gestionarea acestuia de către o structură privată (amendarea Legii 346/2002 privind asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale); revitalizarea Inspecţiei Muncii astfel încât aceasta să poată îndeplini obiectivele strategice pentru care a fost înfiinţată şi crearea cadrului organizatoric necesar pentru creşterea rolului serviciilor externe de prevenire şi protecţie în sprijinirea întreprinderilor (în special mici şi mijlocii) pentru a integra prevenirea riscurilor profesionale în gestiunea economică a acestora prin amendarea Legii securităţii şi sănătăţii muncii 319/2006.

Cinci coordonate strategice

Întărirea securităţii şi sănătăţii în muncă, o necesitate

Potrivit Cartel Alfa, partenerii sociali înţeleg ca în acest fel să îşi aducă contribuţia la dezvoltarea dialogului social precum şi la îmbunătăţirea situaţiei din România, ţară care se confruntă cu tragice accidente petrecute la locul de muncă şi cu creşterea alarmantă a numărului de îmbolnăviri din cauze profesionale, iar situaţia se deteriorează, pe fond de criză economică, de la o zi la alta. Proiectul Strategiei Naţionale în Domeniul Sănătăţii şi Securităţii în Muncă are ca obiective prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. În scopul îmbunătăţirii activităţii în materie de Securitate şi

„ O deficienţă a procesului de reglementare din România a fost aceea că s-a desfăşurat pe fondul unei culturi de securitate şi sănătate în muncă insuficient dezvoltată. Modul în care s-a desfăşurat întregul proces de reglementare a securităţii şi sănătăţii în muncă în România a condus la o legislaţie incompletă, greu de înţeles şi de aplicat şi care necesită frecvente modificări şi actualizări. Efectele generate de nivelul calitativ al legislaţiei se accentuează mai ales în partea de aplicare şi de respectare efectivă a acesteia”, se arată întrun comunicat de presă, remis de Cartel Alfa.

Proiectul Strategiei Naţionale în Domeniul Sănătăţii şi Securităţii în Muncă este asumat de Confederaţiile Patronale CONPIROM, UGIR 1903 şi UNPR şi de Confederaţiile Sindicale Cartel ALFA, BNS, CSDR, CNSLR Frăţia şi CSN Meridian.

8

SNFP aprilie


funcţionarul public are cuvântul

TVA, un pas

înainte, zece înapoi

Un leu în plus la bugetul statului nu trebuie să devină un scop, ci doar un mijloc de aco peri re a nevoilor publice. Un leu în plus la bugetul sta tului nu ar trebui să reprezinte o şansă în plus de risipă, ci doar un pas în plus în vederea atin gerii unor obiective de interes general, o eta pă în plus pentru finalizarea unor proiecte. Un leu în plus la bugetul statului nu ar trebui să reprezinte o frustrare în plus şi o presiune mai mare pe umerii contribuabilului, ci doar un aport pentru susţinerea unor nevoi sociale pentru semenii noştrii care, din neşansă, nu-şi pot asi gura existenţa. Deci, plecând de la ideea că un leu în plus la bugetul statului este cheltuit res ponsabil, producând efecte benefice în timp şi pentru cel care va plăti acest leu în plus, îmi per mit să sugerez factorilor responsabili, cât şi con tribuabililor, să analizeze următoarea propu nere. TVA, ca taxă indirectă, care, prin menirea sa, trebuie suportată de către consumatorul final, trebuie reaşezată în ceea ce priveşte definiţia consumatorului final şi mă refer, în speţă, la persoanele juridice care, plătitoare de TVA fiind, au disipat comportamentul în ceea ce priveşte achiziţiile pentru nevoi proprii, achiziţii care nu se regăsesc niciodată cuprinse în costuri şi drept consecinţă nici în preţul de vânzare, transformând artificial un consum final în operaţiune intermediară, anulând astfel efectul produs de TVA colectată de furnizorii săi, nerealizând niciodată plus valoare la nivelul acestui gen de consum şi deci deducând, fără un temei de principiu, acea TVA aferentă consumului propriu. Altfel spus, dacă o persoană fizică suportă TVA pentru achiziţia unui ventilator (de exemplu), de ce o persoană juridică nu ar deveni consumator final pentru acest gen de achizitie? În acest sens, consider că legislaţia fiscală tre buie revizuită astfel încât consumul care nu se regăseşte în preţul de vânzare, în fapt, altceva de cât: mărfurile, materiile prime, materialele, serviciile care se distribuie în preţul de cost - să nu se admită la deducere, definindu-se în mod clar consumul final şi consumatorul final, aşa fel încât TVA să-şi producă efectele fiscale cât mai aproape de aşteptările pentru care a fost creată... În plus, consider că este necesar să se re glementeze situaţia ca de rambursări de TVA să beneficieze doar societăţile care se află în procesul de investiţii, exportatorii, cei care livrează în spaţiul european şi acele activităţi care au un proces de fabricaţie pe termen lung sau cu desfacere sezonieră (gen agriculturăz). Această abordare va fi posibilă dacă TVA va fi în strânsă legătură cu circuitul economic şi nu cu activităţile economice deoarece, sub umbrela interpretărilor posibile, un agent economic va asimila o achiziţie unor nevoi proprii ale activităţii, în condiţiile în care acest gen de achiziţii nu îşi vor aduce aportul la crearea unei plus valori niciodată, ori poate doar într-un mod nesemnificativ.

Prizonieri ai propriilor mentalităţi

De la o dilemă veche: „ce-a fost mai întâi, oul sau găina?”, la o rătăcire perpetuă între cauză şi efect, ajungem la o constatare crudă: suntem victimele propriilor mentalităţi!

dar le dăm note de trecere ca să avem numărul de elevi”, „a recidivat, a fost arestat, dar a doua zi a fost eliberat”. Şi exemplele pot continua. Din păcate, ori poate din fericire, în orice societate, prosperitatea nu va atinge masa de bază a acesteia atâta timp cât, datorită acestui gen de mentalitate, indivizii se vor complace în a acoperi propria ineficienţă apelând la rezultate speculative, frauduloase, ori prin asociere cu autoritatea birocratică de Viorel Ilie Stănică şi coruptă, făcând ca, atât individul care ar trebui să creeze plus valoarea şi să-şi Întotdeaua, un stat sărac va fi supus crească competitivitatea, cât şi cel care aceluiaşi gen de atacuri: pe de-o parte, ar trebui să gestioneze eficient, pe bază cei care contribuie vor căuta să se sus- de principii şi conştiinţă, resursele tragă, iar cei care gestionează resusele publice, să cadă pradă unui egoism vor căuta să le deturneze, iar acest atac crud al unei generaţii care uită că misiunea sa este aceea de a lăsa generaţiilor devine generalizat cu atât mai mult cu ur mătoare dreptul la o viaţă sănătoasă! cât societatea suferă de mentalitatea păÎn această stare de fapt, căutând a guboasă conform căreia „asta e, nu înţelege cauza, încercând a diminua sau avem ce face... se poate şi aşa, deci aşa elimina efectul, ne vom trezi într-o să procedăm”. rătăcire continuă între vinovaţi fără viÎn acest fel s-a ajuns ca în societatea nă, între victime fără călăi într-o comnoastră să existe o reciprocitate a ac - plicitate a tăcerii... rămânând prizonierii ceptării tacite, astfel încât acest com- propriilor mentalităţi! por tament să fie considerat unul al De aceea, consider că, aşa cum nor malităţii şi nu excepţii pe care socie- orice societate are nevoie să-şi cutatea să le trateze ca studiu de caz, faţă noască credinţa, trecutul şi tradiţiile, la de care să aibă atitudine. fel are nevoie să-şi cunoască şi viitorul Câţi dintre noi nu am auzit ceva de Or, viitorul nu va putea fi cunoscut şi genul: „am dat juma’ la naş şi am mers controlat decât printr-o educaţie cu trenul...”, „m-a prins cu radarul, dar eficientă care să asigure generaţiilor ce m-am descurcat, am dat la pace”, „a vor veni cunoaşterea rolului şi imstat dosarul ăla trei luni prin sertare, portanţa respectării regulilor şi legilor când m-am dus cu portbagajul plin s-a sociale, în paralel cu construirea, în rânrezolvat în două zile”, „am stat pe patul dul acesteia, a unui alt fel de mentalitate de spital nebăgat în seamă, până n-am - mentalitatea conform căreia în ţara ta scos plicul, mi-au dat doar aspirină”, TU eşti stăpânul doar dacă vei şti să îţi am promis comisionul şi am obţinut stăpâneşti propriile slăbiciuni. contractul”,„n-are rost, fără şpagă nu ai acces la fonduri nerambursabile”, „sunt Viorel Ilie Stănică este lider filială SNFP, judeţul ALBA copii care nici n-au trecut pe la şcoală, SNFP aprilie

9


analize şi comentarii

Principiile directoare ale strategiei participării democratice de Paul Coman Participarea democratică, ca „valoarea ce multiplică valorile”, nu se poate desfăşura decât pe baza unei strategii ce se construieşte pe principii directoare bine fundamentate. Până în prezent, experienţa practică, dezbaterea ştiinţifică şi inovarea ideologică au sintetizat următoarele principii directoare ale strategiei participării democratice:

1. Participarea democratică este unul dintre drepturile fundamentale, universale ale omului Această idee este explicit atestată de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ca şi de Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale. Studiile efectuate asupra participării drepturilor democratice confirmă că salariaţii, în procesul exercitării sistemului participativ, aduc şi judecăţi pozitive şi valori precum echitate, democraţie, umanism, solidaritate şi eficacitate. Această apreciere este independentă de ţară, nivel de dezvoltare sau cultură, ceea ce întăreşte aprecierea că participarea democratică este o nevoie umană, fundamentală. O formă concretă de participare democratică este participarea la mişcarea sindicală care se fundamentează, se organizează şi pe un alt drept universal şi anume libertatea de asociere.

2. Participarea democratică este un principiu politic general şi nu este un bun exclusiv al unei anumite ideologii Participarea a fost asociată sau integrată, timp îndelungat, în ideologiile politice de stânga. Participarea şi autogestiunea au suferit enorm în regimurile socialiste şi marxiste unde sloganurile, retorica, birocraţia, corupţia, manipularea au generat o consistentă alergie la participare. În prezent, este o nevoie acută de a relansa directorul participării ca o ideologie de drept, disociată de toate sistemele politice sau introdusă în orice sistem politic. Dacă participarea democratică este un principiu fundamental, universal al omului, conform primului principiu enunţat, atunci apare logic că participarea democratică nu poate fi proprietate exclusivă a unui partid sau unei mişcări politice. Pentru a lupta contra discreditării în care a căzut participarea democratică în toate ţările ex-comuniste, ca şi în România, trebuie ca aceasta să fie reintrodusă în programele politice. Dacă admitem că astăzi trăim într-o criză a sindicalismului, o criză cu caracter politic, atunci trebuie să amorsăm schimbarea prin care participarea democratică poate juca un rol important. Devine astfel clar că mişcarea sindicală are ca sarcină istorică de a readuce participarea democratică la ordinea zilei şi de a formula propuneri politice şi strategice susceptibile să susţină acest proiect. (va urma)

10

­Paul­Coman­este­lider­SNFP­la­ Agenţia­Naţională­pentru­Administrare­Fiscală

SNFP aprilie


program SNFP

În­anul­2009,­Sindicatul Naţional­al­Funcţionarilor Publici­(SNFP),­având­ca parteneri­Federaţia­Sindicatelor din­Administraţia­Publică (FSAP),­Federaţia­Sindicatelor Jurnaliştilor­şi­Tipografilor­din România­şi­Patronatul­Român desfăşoară,­sub­egida “RESPONSABILITATE, DEMNITATE, EFICIENŢĂ, INDEPENDENŢĂ”,­ programul­ ,,Cetăţean­în­slujba­cetăţenilor”.

„Cetăţean în slujba cetăţenilor”

Obiectivul major al programului este de a crea un corp de funcţionari publici profesionist, responsabil, eficient şi independent din punct de vedere politic, pentru a satisface cât mai bine interesele comunităţii.

RESPONSABILITATE

l a persoanei investite cu autoritate de stat, funcţionar public, conştientizarea importanţei activităţii lui, a rolului pe care îl joacă în societate şi de transferul legal de încredere pe care comunitatea l-a realizat la adresa sa. l a Societăţii Româneşti cu privire la investiţiile şi eforturile pe care trebuie să le facă pentru ca această persoană, funcţionar public, să îşi îndeplinească cât mai eficient îndatoririle. l a organizaţiilor, atât sindicale cât şi profesionale ale funcţionarilor publici, privind rolul pe care îl au în reforma funcţiei publice şi a administraţiei publice ştiind faptul că imaginea funcţionarilor publici în societate este influenţată, în mare măsură, de acţiunile acestora.

time, insuficienţa salarială, regimul incompatibilităţilor, toate împreună influenţează aplicarea legii şi subordonează interesul public interesului privat.

EFICIENŢĂ

l Activitatea funcţionarilor publici şi a instituţiilor publice este o rezultantă a atingerii punctelor mai sus enumerate.

DEMNITATE

l Ansamblul măsurilor legislative care să aducă demnitate persoanelor care ocupă funcţii publice, un statut care să reglementeze şi să situeze funcţionarul public în zona de respect a societăţii româneşti. l Întărirea autorităţii funcţionarului public, în sensul îmbunătăţirii aplicării legii într-un stat de drept.

INDEPENDENŢĂ

l Funcţionarilor publici şi a instituţiilor publice faţă de factorii perturbatori ai aplicării legii: factori politici, cercurile de interese nelegiLansarea programului a avut loc în ca dr ul Consiliului Naţional al SNFP, prin organizarea unei mese rotunde la care au participat 350 de persoane, lideri de sindicat, mass-media, oameni politici şi repre zentanţi ai Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

În luna februarie 2009 s-au desfăşurat acţiuni de conştientizare a factorului politic prin acţiuni sindicale care au vizat trimiterea unor semnale de alarmă către Guvernul Ro mâniei cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri, prin iniţierea unui pachet le gislativ care să ur mărească eficientizarea

administraţiei publice din România. Programul a continuat în luna septembrie şi noiembrie prin organizarea unor dezbateri pe temele mai sus enumerate şi va continua şi pe parcursul anului în curs prin implementarea unor programe şi a unor acţiuni concrete. SNFP aprilie

11


partenerii SNFP

În combaterea corupţiei, funcţionarul public are un partener solid Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti este structura specializată din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului din cadrul structurilor locale subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu competenţe la nivelul municipiului Bucureşti. Şeful acestui serviciu, comisar şef de poliţie Octavian MELINTESCU a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

- Pe fondul crizei financiar-economice se vorbeşte despre o cauză a fenomenului corupţiei în România. Doar criza este cauza sau vorbim şi de alţi factori? - Nu, criza financiar-economică poate fi doar un factor care să amplifice manifestările şi actele de venalitate ale funcţionarilor publici. În acelaşi timp, dat fiind realitatea economico-socială actuală, funcţionarii publici conştientizează mai bine importanţa locului de muncă pe care îl ocupă şi tentaţiile sunt restrânse ca arie de manifestare. Fenomenul corupţiei trebuie analizat şi din punct de vedere al dimensiunii morale a societăţii, a spiritului civic. Participarea activă şi energică a cetăţeanului la prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie reprezintă o condiţie sine qua non în stăvilirea acestui fenomen. În acest sens sunt derulate şi acţiunile de prevenire a corupţiei de către Direcţia Generală Anticorupţie, oferind cetăţenilor canale de comunicare eficiente, prin intermediul cărora să poată sesiza faptele de corupţie săvârşite de personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în vederea conştientizării pericolului pe care îl reprezintă acest fenomen. - Presa mediatizează, în mod excesiv chiar, fenomenele de trafic de influenţă şi de mită. Chiar sunt cele mai întîlnite sau doar cele care atrag atenţia opiniei publice? - Statistic, infracţiunile de trafic de influenţă, cele de luare de mită şi dare de mită sunt cele mai numeroase, însă se cuvine a menţiona că în ultima perioadă de timp (ianuarie 2010februarie 2010), numărul infracţiunilor de dare de mită a crescut semnificativ, fiind înregistrate un număr de 9 astfel de infracţiuni constatate la nivel naţional (una în Municipiul Bucureşti), ceea ce reflectă o bună activitate preventivă desfăşurată de către D.G.A. la nivelul structurilor M.A.I.

12

SNFP aprilie

- Care sunt aspectele pe care Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti pune accentul în strategia de combatere a corupţiei? - În primul rând, identificarea vulnerabilităţilor şi riscurilor la nivelul fiecărei structuri ale M.A.I. cu competenţe pe raza Municipiului Bucureşti şi accentuarea activităţilor cu caracter preventiv în cadrul acestor structuri. Strategia eficientă de acţiune împotriva corupţiei în rândul personalului M.A.I. are la bază caracterul prioritar al activităţilor de prevenire faţă de cele de combatere, ţinând cont de costurile ridicate pe care le comportă acţiunile complexe şi de durată menite să combată acest fenomen. Totodată, apreciem că este esenţială colaborarea şi cooperarea cu celelalte instituţii implicate în combaterea corupţiei precum şi cu societatea civilă. - Când se vorbeşte de o campanie anticorupţie, toată lumea aşteaptă rezultate imediate. Este posibil acest lucru? - Aportul consistent al cetăţenilor în sesizarea faptelor de corupţie cu care au legătură sau despre care iau la cunoştinţă în mod accidental poate influenţa în mod pozitiv rezultatele unei campanii anticorupţie. Rezultatele campaniilor anticorupţie nu pot fi privite numai prin prisma numărului persoanelor condamnate pentru comiterea unor fapte de corupţie, ci mai ales prin schimbările comportamentale ce se înregistrează la nivelul populaţiei şi personalului M.A.I., urmare a activităţilor cu caracter preventiv. - Ce sectoare sau domenii de activitate din Capitală sunt mai vulnerabile fenomenului corupţiei? - Sectoarele în care serviciul public pus la dispoziţia cetăţenilor implică contactul perma nent al funcţionarului public cu aceştia. Schimbările legislative, în sensul simplificării procedurilor de obţinere a unor avize, documente, aprobări, permise, vin să susţină cele

mai sus precizate. Astfel, susţinerea probei teoretice a examenului auto pe calculator, ghi şeul unic pentru achitarea taxelor la intrarea/ieşirea în/din ţară, paşaportul biometric, etc. sunt doar câteva dintre măsurile menite a simplifica procedurile în domeniile respective de activitate şi de a reduce riscurile producerii unor ilegalităţi din partea funcţionarilor publici ce-şi desfăşoară activitatea în domeniile respective. - Cum vedeţi raporturile cu societatea civilă în lupta comună împotriva eradicării fenomenelor de corupţie în instituţiile publice şi nu numai? - Acţiunile destinate schimbării comportamentale a personalului M.A.I. şi nu numai, în sensul manifestării în orice situaţie a unui comportament integru, sunt lipsite de finalitate dacă acest demers nu este întregit de un comportament similar adoptat de către cetăţeanul beneficiar al serviciului public prestat de către funcţionar. Societatea civilă este necesar a se constitui în principalul partener al instituţiilor implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei, având la dispoziţie pârghiile necesare în susţinerea campaniilor de conştientizare derulate de către acestea şi mai ales prin sesizarea unor acte sau fapte de corupţie, în vederea descurajării unor astfel de practici.

Date de contact:

Direcţia Generală Anticorupţie Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti Bucureşti, Bdul. Nicolae Grigorescu nr. 12A, sector 3 Telefon/ Fax: 021-324.14.13; Tel.324.16.68 E-mail:samb.dga@ mai.gov.ro 0800.806.806 - Linie telefonică gratuită unde puteţi sesiza faptele de corupţie ale angajaţilor M.A.I.


funcţionarul public are cuvântul

Fie că vorbim despre o ţară bogată sau despre una mai puţin bogată cum este şi România, provocarea şi ţinta instituţională de a controla fenomenul corupţiei are nevoie de funcţionalitatea interconectată a instituţiilor guvernamentale de control, între ele, precum şi ale acestora cu instituţiile sociale şi amintim aici instituţia sindicală. În ţările mai puţin bogate, corupţia este vădită, în special, în justiţie, putând fi întâlnită la tot pasul, controlul instituţional fiind doar la nivel declarativ.

Corupţia,

virusul care macină societatea din interior

de Liviu Toader De cealaltă parte, se poate observa faptul că ţările bogate suferă de o insuficientă reglementare a sectorului privat, mai cu seamă în ceea ce priveşte stabilirea de nor me care se referă la transferul mitei în afara graniţelor, precum şi un control ineficace al instituţiilor financiare şi al tranzacţiilor, atât interne cât şi externe. Însă, în întreaga lume, existenţa unor instituţii de control puternice, precum şi a unei legislaţii corespunzătoare şi stabile, poate asigura scăderea nivelului corupţiei, permiţând o participare considerabilă a ce-

tăţenilor la procesul luării deciziilor şi aplicării legislaţiei în domeniu, o dezvoltare profundă şi creşterea calităţii vieţii în comunităţile marginalizate. Aşadar, pentru a putea reduce corupţia este nevoie de instituţii de control puternice, o presă independentă şi o societate civilă activă. Dacă aceste instituţii sunt slabe, co -

rupţia scapă de sub control, iar consecinţele pentru cetăţeanul de rând, ca şi pentru justiţie şi egalitatea socială, în general, sunt şi vor deveni din ce în ce mai grave. Liviu TOADER este Prim vicepreşedinte SNFP, Lider instituţional Ministerul Finanţelor Publice

Amorul corupţiei cu România ne bagă în divorţ de Europa România este indulgentă cu marea corupţie, iar reforma din justiţie este periclitată de întârzierea cu care sunt pregătite codurile de procedură, sunt principalele concluzii ale raportului preliminar privind stadiul reformei justiţiei în România, dat publicităţii marţi, 23 martie, de Comisia Europeană (CE). Conform documentului, CE recomandă ca procesele să nu mai fie tergiversate, arestările să se transforme în condamnări definitive, iar cazurile de corupţie la nivel înalt finalizate, în condiţiile în care majoritatea acestora sunt afectate de întârzieri procedurale. De asemenea, Comisia mai scrie în raport că perioada electorală din a doua jumătate a anului 2009 a dus la amânarea dezbaterilor parlamentare pe marginea Codurilor de procedură, iar capacitatea sistemului judiciar a fost supusă unor presiuni suplimentare ca urmare a pierderilor nete de personal şi a protestelor din septembrie. SNFP aprilie

13


SNFP există

Sindicaliştii, din nou în stradă

Guvernul trage de timp, nu caută soluţii În data de 15 aprilie, un număr de aproximativ 430 membrii de la filialele teritoriale ale Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP) din Bucureşti, Ilfov, Olt, Galaţi, Călăraşi, Argeş şi Constanţa au participat la o acţiune de pichetare a Guvernului României. În timpul protestului din faţa Palatului Victoria, timp de două ore, sindicaliştii şi-au exprimat nemulţumirea faţă de diminuarea veniturilor, de nerespectarea contractelor colective de muncă şi a hotărârilor judecătoreşti prin care instanţele au recunoscut drepturile angajaţilor din sistemul public şi au cerut demisia membrilor Guvernului. La sfârşitul protestului, o delegaţie a Sindicatului Naţional al Funcţionarilor

Publici condusă de preşedintele Sebastian Oprescu a fost primită la nivelul Guvernului României pentru prezentarea revendicărilor. Din partea Guvernului nu a fost prezent la discuţii Prim-ministrul Emil Boc, Executivul fiind reprezentat de ministrul muncii, preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, consilieri ai prim-ministrului.

Liderul SNFP, Sebastian Oprescu, a declarat că sindicaliştii nu renunţă la calendarul de acţiuni anunţat până când nu se rezolvă concret revendică rile. Potrivit lui Oprescu, actul normativ pe care Guvernul îl promisese la începutul anului, prin care să fie date plăţi compensatorii celor cărora le-au fost diminuate veniturile, „nu este nici măcar în stadiu de proiect“. “Nu s-a rezolvat nimic la discuţie. Până când nu vor găsi soluţii pentru contractele colective de muncă, hotă rârile judecătoreşti definitive şi până când nu se va face dreptate, colegii din ţară vor intra în grevă generală. Se în cearcă să se găsească soluţii, dar e deja sfârşitul lunii aprilie şi cred că intenţia Guvernului este să tragă de timp, nu să găsească soluţii", a spus Oprescu.

14

SNFP aprilie

Delegaţia SNFP a solicitat: l1. - ridicarea în grila de salarizare a funcţionarilor publici şi personalului contractual din Administraţia Publică; l2. - apariţia de urgenţă a actului normativ care să corecteze pierderile salariale care s-au înregistrat începând cu 1 ianuarie 2010 faţă de luna decembrie 2009; l3. - respectarea hotărârilor judecătoreşti definitive, irevocabile şi înscrierea în carnetele de muncă a menţiunilor corespunzătoare; l4. - recunoaşterea contractelor colective de muncă legal încheiate; l5. - plata muncii suplimentare.


funcţionarul public are cuvântul

Un DEZIDERAT ce trebuie REALIZAT!!!

Vorbim de un termen des uzitat în ultimul timp – „DEZIDERÁT”, “deziderate”, - s.n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință, (formulată oficial). Din latinescul “desideratum”, conform DEX '98. Pornind din acest punct, a fost, este, dar nu vrem să mai rămână la stadiul unui deziderat. Vrem realizarea lui: AMENDAMENT PENTRU MODIFICAREA COEFICIENŢILOR DE IERARHIZARE DIN ANEXA NR. III /1. CAP. I.A, LIT. D şi ANEXA NR. III /2 , CAP. I.B, LIT. C - funcţiile publice specifice de execuţie din cadrul instituţiilor cu atribuţiuni de control

de Lucian Boceanu Pe tot parcursul anului 2009, am militat prin toate formele legale de acţiuni sindicale (negocieri la Ministerul Muncii, Guvern, Preşedinţie, grevă japoneză, grevă de avertisment, pichetări în faţa Guvernului, mitinguri, marşuri de protest) să obţinem, prin noua lege a salarizării, o poziţionare corectă în grila de salarizare a funcţiei publice, pentru funcţiile publice specifice de execuţie din cadrul instituţiilor de control, care să armonizeze sistemului de salarizare al personalului din sectorul bugetar în raport cu importanţa, răspunderea, complexitatea activităţii şi nivelul studiilor necesare pentru desfăşurarea activităţii şi care să respecte întocmai prevederile art.6 lit.c din Legea 330/2009 şi anume: „realizarea ierarhiei salariilor funcţiilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, având la bază următoarele criterii: nivelul studiilor şi al competenţelor, importanţa socială a muncii, complexitatea şi diversitatea activităţilor, responsabilitatea şi impactul deciziilor, expunerea la factori de risc, incompatibilităţile şi conflictele de interese, dificultatea activităţilor specifice, condiţiile de acceptare pe post”.

Guvernanţii noştri surzi şi orbi... Cu toate că demersurile noastre au urmărit, pe lângă o salarizare corectă, echitabilă şi o sporire a capacităţii instituţiilor cu atribuţiuni de control, pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege, nu am reuşit să găsim nici atunci şi nici până la această oră, deschiderea ne cesară, din partea arcului guvernamental, pentru a obţine acei coeficienţi de ierarhizare care să ne asigure o salarizare corectă în

concordanţă chiar cu principiile asumate prin legea unică a salarizării. Din acest motiv trebuie să facem toate demersurile legale pentru promovarea amendamentului privind modificarea coeficienţilor de ierarhizare pentru funcţiile publice specifice din cadrul instituţiilor cu atribuţiuni de control (ANAF - DIRECŢIILE DE CONTROL, I.T.M., PROTECŢIA CONSUMATORULUI, GARDA DE MEDIU, GARDA FINANCIARĂ, AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR), coeficienţi ce ne situează acum în treimea inferioară a grilei de salarizare, prezentându-vă, în acest sens expunerea de motive privind necesitatea majorării acestor coeficienţi.

Cu mâinile curate şi strâns legate de o lege ciuntă Prin acţiunile pe care le desfăşoară, această categorie specială de funcţionari publici şi vorbim aici de funcţionarii din cadrul instituţiilor cu atribuţiuni de control, este supusă restrângerii unor drepturi şi libertăţi, precum şi a unor incompatibilităţi şi interdicţii specifice, aplicabile pe toată durata cât desfăşoară asemenea activităţi, cât şi o anumită perioadă de timp după părăsirea acestei funcţii, determinată de natura funcţiei publice de control îndeplinite. Acţiunile desfăşurate de persoanele încadrate în funcţia publică specifică de control din cadrul fiecărei instituţii în parte au un grad sporit de risc şi stres, implicând o complexitate a muncii superioară multor domenii de activitate şi o importanţă socială a muncii ridicată, iar prin măsurile legale luate, alimentează o foarte mare parte a bugetului de stat. Lucian Boceanu este Vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică (FSAP) şi Lider Director Filiala Olt al Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici din România (SNFP)


sindicatele pe mapamond

Grevele ameninţă să paralizeze Grecia Întreaga Grecie este paralizată de grevele din mai multe sectoare vitale, între care şi administraţia. Această formă radicală de protest este îndreptată împotriva politicilor de austeritate pe care le-a adoptat deja Guvernul de la Atena, în vederea evitării colapsului Greciei. Noi măsuri dure sunt însă discutate zilele acestea de autorităţile elene şi experţii FMI şi ai Comisiei Europene, aflaţi la Atena până în data de 7 mai.

scăderea subvenţiilor publice cu 20-30 de procente. Acestor greve li se alătură funcţionarii publici. Ei au făcut deja o grevă generală de 24 de ore, a patra din acest an, pe fondul nemulţumirilor legate de scăderea salariilor în sectorul public. Deja, pentru acoperirea deficitului său public, care se ridică la 12,9% din Produsul Intern Brut în 2009, Guvernul grec a adoptat măsuri drastice, reducând salariile funcţionarilor. Sub presiunea greviştilor, ministrul de Finanţe, George Papaconstantinou a reafirmat că anul acesta nu se vor mai lua alte măsuri de austeritate. Fără acestea, însă, aver tizează FMI, criza se va adânci în Grecia, care riscă să rămână şi în 2011 singura ţară din zona euro aflată în recesiune.

Finanţare de 100-120 de miliarde de euro

Protestele au început cu apelul Partidului Comunist către sindicatele mecanicilor şi angajaţilor maritimi care au blocat feriboturile ce plecau spre insulele Cyclade şi Golful Salonic. Ulterior, a fost declanşată

şi greva de 48 de ore a angajaţilor din Justiţie, care vor creşteri salariale. În grevă de 48 de ore au intrat şi spitalele publice din Atena şi Pireu, care funcţionează cu personal redus, în semn de protest faţă de

Pachetul de finanţare pregătit de statele din zona euro şi FMI pentru Grecia va ajunge la o valoare de 100-120 miliarde euro în ur mătorii trei ani, a afirmat directorul general al Fondului, Dominique StraussKahn, într-o întâlnire cu mai mulţi parlamentari ger mani. FMI şi Banca Centrală Europeană au respins o cerere a unor parlamentari germani pentru includerea băncilor în pachetul de sprijin pentru Grecia, a afirmat un membru al Partidului Creştin Democrat, din care face parte cancelarul Angela Merkel.

Număr record de şomeri în Spania Rata şomajului din Spania a atins un record în primul trimestru, depăşind nivelul de 20%, a anunţat presa spaniolă, fără ca cifrele să fie confirmate de institutul naţional de statistică, relatează Les Echos. Potrivit cotidianului ABC, rata şomajului a avansat la 20,05% în primele trei luni ale anului, ceea ce înseamnă că 4,61 milioane de persoane nu au avut

16

SNFP aprilie

un loc de muncă. ABC susţine că informaţiile provin din statisticile oficiale, publicate din greşeală de către institutul de statistică pe pagina sa de internet. Institutul de statistică a confirmat că, din cauza unei erori, datele au putut fi accesate pentru o scurtă perioadă. Analiştii estimau că rata şomajului a urcat la doar 19,6% în primele trei luni din acest an. Rata şomajului din Spania este cea mai mare din zona euro şi afectează revenirea economică. Spre deosebire de majoritatea ţărilor vecine, Spania nu a ieşit încă din recesiune.


SNFP vă răspunde

Ce poate să facă un funcţionar public

sancţionat disciplinar? Sancţiunile disciplinare şi

răspunderea funcţionarilor publici sunt prevăzute în mod expres de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată cu modificările şi completările ulterioare. Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printrun act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Faţă de îndeplinirea procedurii prealabile există păreri în sensul că actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat direct în instanţa de contencios administrativ. În acest sens există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a dovedit a fi greşite aceste opinii şi totodată Legea Contenciosului administrativ, prevede în mod

expres şi limitativ în art.7, alin.(5) care sunt situaţiile în care nu este obligatorie plângerea prealabilă (actul administrativ de sancţionare disciplinară nu se regăseşte printre cele enumerate de Lege). Deci, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată, înainte de a se adresa instanţei de judecată pentru anularea actului administrativ de sancţionare, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. După înregistrarea plângerii prealabile, funcţionarul public se poate adresa instanţei de judecată în termenul prevăzut de Legea Contenciosului administrativ.

Jr. Claudia Ghencea, Departament Juridic SNFP Analizarea faptelor funcţionarilor publici, sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea modului de soluţionare, cade în sarcina comisiei de disciplină din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, care este organizată şi funcţionează conform prevederilor HG nr.1344/2007. În urma dezbaterii cazului şi a cercetării administrative, comisia de disciplină întocmeşte un raport pe care îl înaintează persoanei competente să aplice sancţiunea disciplinară. Într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară va trebui să emită actul administrativ de sancţionare. Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată o poate contesta în condiţiile legii la instanţa de contencios administrativ, aşa cum prevede de altfel HG nr.1344/2007 privind normele de organiza re şi funcţionare a comisiilor de disciplină şi Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţio narilor publici, republicată cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie trebuie să avem în vedere şi prevederile Legii Contenciosului administrativ, care la art.7 alin.1 prevede că “Înainte de a se adresa instanţei de SNFP aprilie

17


partenerii SNFP

Auditul intern, între dezbateri şi modificări legislative Conform definiţiei auditului intern, „auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această entitate să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de guvernare a întreprinderii, făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea în ceea ce priveşte eficacitatea şi îmbunătăţirea eficienţei managementului riscului şi a proceselor de control şi de conducere”. de Claudia Radu Ca urmare a creşterii rolului auditului intern şi înţelegerea importanţei auditorilor interni prin avantajele aduse entităţilor şi având sprijinul Comisiei Europeane s-a reuşit definirea şi tratarea conceptului de audit intern într-un mod care să fie acceptat de mediul auditorilor interni. Astfel, a luat naştere o lege a auditului intern (672/2002) în baza căreia toate entităţile publice şi cele asimilate acesteia, fonduri bugetare şi patrimoniu public sunt obligate să aibă compartimente de audit intern (direcţii, servicii, birou). Această lege a fost modificată şi completată de alte acte nor-

mative, datorită schimbărilor continue în materie de audit şi a unor serii de clarificări. Cu toate aceste modificări aduse de-a lungul timpului nu s-a reuşit să se realizeze pe deplin eliminarea confuziilor existente în legislaţia privind auditul intern.

Proiectul guvernamental menţine confuziile În data de 11.01.2010, pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a fost publicat proiectul de modificare a Legii 672/2002 privind auditul public intern, prin care se propune introducerea unor modificări legislative. În urma efectuării unei analize asupra textului se poate observa că acesta nu elimină confuziile care au planat asupra auditului intern.

Poziţie vis-a-vis de propunerile de modificare a legii auditului intern a luat şi Asociaţia Auditorilor Interni din România (AAIR). Această Asociaţie a fost înfiinţată în anul 2004 SNFP a luat poziţie la sesizarea membrilor şi este recunoscută şi sprijinită ca unic reprede sindicat care deţin calitatea de auditor in- zentant pe plan naţional de Institutul Internatern înaintând, în acest sens, o scrisoare ţional al Auditorilor Interni (IIA), fiind deschisă în atenţia Domnului Emil Boc, Prim- constituită cu scopul să stabilească şi să reMinistrul Guvernului României, Domnului prezinte un forum deschis în vederea proSebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, Minis- movării şi dezvoltării practicii de audit intern; trul Finanţelor Publice, Domnului Andras să reprezinte un cadru unde sunt promovate Szakal, Preşedintele Agenţiei Naţionale a Standardele Internaţionale de Audit Intern şi unde auditorii interni şi persoanele interesate Funcţionarilor Publici. În opinia Sindicatului Naţional al Funcţio - de activitatea specifică de audit intern să-şi narilor Publici (SNFP), ca reprezentant al poată îmbunătăţi mijloacele şi metodele de funcţionarilor ce-şi desfăşoară activitatea în exprimare profesională şi să primească sprijin cadrul diferitelor compartimente de audit pu- profesional de specialitate; să apere şi să reblic intern în instituţiile publice, acest proiect prezinte, ori de câte ori este nevoie, interesele membrilor săi.

La Conferinţa Trimestrială a Asociaţiei Auditorilor Interni din România – AAIR au fost invitaţi membrii din cadrul conducerii - Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern precum şi o echipă din partea SNFP formată din prim vicepreşedintele SNFP Liviu TOADER şi Liderul SNFP din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, RADU Claudia, care deţine şi funcţia de auditor intern în cadrul ministerului menţionat. Domnul prim vicepreşedinte Liviu TOADER, pe parcursul intervenţiei la această conferinţă, i-a asigurat pe toţi membrii de sindicat – auditori interni de tot sprijinul din partea SNFP pentru rezolvarea problemelor legate de aceste modificări legislative şi nu numai. „Considerăm ca imperios necesar să se ţină cont, în cadrul acestor modificări legislative, de punctele de vedere ale tuturor auditorilor interni deoarece nimeni nu cunoaşte mai bine problemele din practica auditului intern decât cel care munceşte efectiv zi de zi în auditul intern”, a declarat Liviu Toader, prim vicepreşedintele Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici din România. SNFP aprilie

Asociaţia Auditorilor Interni din România, o voce în domeniu

Sindicatul, alături de auditori

Liviu Toader: Problemele auditului intern pot fi reglementate doar de auditorii interni

18

de act normativ, prin conţinutul său, aduce mari deservicii acestei activităţi şi încalcă în mod vădit prevederi ale statutului de funcţionar public.

A venit şi ora dialogului Pe data de 18 februarie 2010 s-a desfăşurat Conferinţa Trimestrială a Asociaţiei Auditorilor Interni din România – AAIR unde au fost purtate discuţii privind proiectul iniţiat de UCAAPI de modificare/completare a Legii nr. 672/2002 privind auditul intern, AAIR solicitând Ministrului Finanţelor Publice reanalizarea acestui proiect de către U.C.A.A.P.I. în spiritul Standardelor, împreună cu toţi actorii implicaţi în dezvoltarea şi modernizarea activităţilor de audit intern din România, inclusiv a propunerilor şi sugestiilor A.A.I.R. de completare a Legii 672/2002, propuneri făcute încă din anul 2007, dar care nu au fost luate în considerare. Claudia RADU este auditor intern, lider SNFP Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii


Institutul Diplomatic Român, o emblemă a profesionalismului Este o onoare să găzduim în paginile publicaţiei noastre prezentarea uneia dintre instituţiile de referinţă ale României, cu atât mai mult cu cât este vorba de un domeniu foarte important, cel al afacerilor externe şi diplomaţiei. Institutul Diplomatic Român, fondat în septembrie 2005, este o instituţie publică, cu personalitate juridică, funcţionând sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe. IDR sprijină activitatea per-

sonalului specializat din cadrul ministerului prin furnizarea de expertiză şi cursuri de instruire profesională în domeniul relaţiilor internaţionale şi al diplomaţiei. IDR oferă servicii de analiză celor interesaţi, organizează evenimente dedicate unor probleme de politică internaţională, publică periodice şi lucrări de specialitate. Aceasta ar fi o succintă prezentare a Institutului Diplomatic Român însă, importantă pentru specialişti sau cei care vor să îşi perfecţioneze pregătirea în diplomaţie este oferta de cursuri pe care IDR o are în acest moment. Deja este în desfăşurare „Cursul de protocol, ceremonial şi etichetă”, iar pentru anul 2010, Institutul Diplomatic Român are programate următoarele cursuri:

CURSURI FĂRĂ TAXĂ – ORGANIZATE PENTRU ANGAJAŢII MAE Pregătire diplomatică de bază pentru diplomaţii debutanţi (Iulia Nicolae) Trimestrele I -II Februarie - martie Curs la distanţă : Organizaţia Naţiunilor Unite (Iulia Nicolae) Februarie – decembrie Curs de limba arabă – nivel I Februarie-decembrie Curs de limba rusă – nivel I (Iuliana Andrei ) Octombrie-noiembrie Curs la distanţă : NATO şi problemele de securitate în lumea contemporană

Institutul Diplomatic Român are în vedere şi PROGRAME DE FORMARE DESTINATE DIPLOMAŢILOR STRĂINI: lAprilie 2010: Organizarea Modulului 4 din cadrul European Diplomatic Programme. lMai 2010: Program intensiv pentru membrii corpului diplomatic reprezentat la Bucureşti: Tradiţie şi modernitate în România contemporană lOctombrie 2010: Program intensiv pentru diplomaţii palestinieni:Comunicare interculturală şi diplomaţie publică

CURSURI CU TAXĂ – DESTINATE PUBLICULUI INTERESAT Înscriere: Desfăşurare: Titlul cursului, cuantumul taxei, persoana de contact 8-19 martie 22 martie-22 aprilie Structuri şi mecanisme de securitate în lumea contemporană, 300 euro, Monica Grigorescu 22 martie-20 aprilie 26 aprilie-16 iulie Program de pregătire în domeniul relaţiilor internaţionale, 500 euro, Monica Grigorescu


FSAP

FederAţiA SindicAtelor din AdminiStrAţiA PUBlicĂ

www.fsap.ro

Mişcarea sindicală are nevoie de FORŢĂ, SOLIDARITATE, ATITUDINE şi PROTECŢIE FEDERAŢIA SINDICATELOR din ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ,

FEDERAŢIA SINDICATELOR din ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

organizaţie sindicală reprezentativă la nivelul ramurii Administraţie Publică, având ca membrii fondatori Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi Sindicatul Curţii de Conturi a României-Legis CCR este afiliată la CNS Cartel ALFA şi reprezintă interesele a peste 45.000 membrii de sindicat din Administraţia Publică centrală şi locală.

are ca scop principal apărarea drepturilor şi promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale personalului din Administraţia Publică. Obiectivul federaţiei este obţinerea unor condiţii decente de muncă şi viaţă pentru membrii săi, care să le permită acestora realizarea deplină a personalităţii lor, în acord cu demnitatea funcţiei publice pe care o exercită şi importanţa socială a muncii prestate de către membrii sindicatelor afiliate la FSAP.

Adresa: Splaiul Independenţei, nr.202 A, sector 6, Bucureşti, Telefon: 0755.030.930 / 0755.030.931, Fax: +031 817.83.93 Email: fsap.office@gmail.com; fsap.office@yahoo.com www.fsap.ro


Revista SNFP Nr. 2