De la iad la rai
14. Scena îi emoţionează la culme pe Robert, Messenhauser şi Becher, dar mai ales pe Jellinek, în ochii cărora apar lacrimi. După ce Mi-a atins fruntea cu buzele, transformarea Helenei devine şi mai evidentă, trupul ei căpătând frumuseţea şi nobleţea unei fiinţe celeste. Doar hainele ei au rămas umane, dar chiar şi acestea arată acum mult mai albe şi mai curate decât înainte. Robert se apleacă şi Mă întreabă în şoaptă dacă doresc să-i aducă un rând de haine speciale Helenei, care să o pună şi mai mult în valoare pe această floare atât de rară! Îi răspund: „În scurt timp, când îţi voi spune Eu să faci acest lucru!”
Capitolul 69 Reacţia vienezului cu nasul pe sus în faţa transformării Helenei. Diferenţa dintre vis şi realitate. Parabola lui Olaf referitoare la curtarea unei femei. 1. Între timp, vienezul cu nasul pe sus şi amicii săi observă şi ei transformarea Helenei. Unul dintre aceştia chiar îl trage de mânecă pe vienez, spunându-i: „Prietene, ai văzut? Creatura aceea, care înainte semăna cu un coş de gunoi plin de mizerii şi murdărie, este acum complet transfigurată! Este o adevărată plăcere să te uiţi la ea în aceste condiţii. Mă întreb dacă ciudatul tovarăş al lui Blum nu este un fel de mag egiptean, sau ceva de genul acesta!” 2. Vienezul îi răspunde: „Mda, am observat şi eu că s-a întâmplat ceva cu femeia, dar ştii, când o asemenea creatură se aprinde de iubire, obrajii i se îmbujorează şi pieptul pare să-i iasă în afară, transformându-se astfel într-o fiinţă aproape frumoasă. Am cunoscut pe pământ destule femei care acasă la ele păreau de-a dreptul hidoase, dar care plimbându-se duminica alături de iubiţii lor şi îmbrăcate cu hainele lor bune erau de nerecunoscut. Iubirea este singurul fenomen care poate săvârşi un asemenea miracol, înfrumuseţând o femeie, atât pe pământ, cât şi în această lume. Dacă îi iei această iubire, vei constata că faţa ei se urâţeşte imediat”. 3. Celălalt: „La prima vedere aş fi zis că ai dreptate, dar se pare că lucrurile continuă să evolueze. Mai întâi, acea femeie a fost complet transfigurată, căpătând o frumuseţe nefirească, după care a început să vorbească în cea mai pură şi mai nobilă limbă germană, ca şi cum nu ar fi vorbit niciodată dialectul vienez. Cred că nu o să-mi spui că tot iubirea a stat inclusiv la baza acestei transformări. Cu siguranţă, a existat un principiu mai înalt, pe care nu îl putem înţelege deocamdată. Priveşte-i cu atenţie frăgezimea obrajilor, delicateţea fără seamăn a braţelor şi a gâtului, frumuseţea neasemuită a părului ei blond, armonia trăsăturilor faciale şi îmbujorarea cu adevărat celestă a obrajilor ei! Haide, recunoaşte: aceasta nu este o transformare obişnuită!” 4. Privind cu atenţie, vienezul cârcotaş se vede nevoit să îi dea dreptate amicului său, căci faptele nu pot fi negate. Din grup se aude însă o altă voce, care le spune celor doi: „Prieteni demni de tot respectul meu, nici unul dintre voi nu are dreptate în cazul de faţă! După părerea mea, această transformare are o bază cât se poate de naturală. Să nu uităm că ne aflăm în lumea spiritelor, în care viaţa devine un fel de vis lipsit de orice fel de realitate intrinsecă. Trăim cu toţii într-un fel de fantezie, a cărei plăcere în clipa de faţă este de a ne pune nişte ochelari prin care percepem realitatea cu totul altfel, nu aşa cum este ea de fapt. Aceste imagini nu au mai multă substanţă aici decât aveau pe pământ cele pe care le puteam vedea atunci când priveam prin aşa-numita lanternă magică. Aţi înţeles acum cum stau lucrurile în această lume onirică?” 5. Primul vienez: „Prietene, explicaţia ta este interesantă, dar are un punct slab. Dacă lumea în care ne aflăm este un simplu vis, atunci explicaţia ta face parte integrantă din el, nefiind cu nimic mai reală decât celelalte fenomene. Sau vrei să spui că explicaţia ta este singura reală în această lume onirică? Îmi amintesc că pe vremea când trăiam pe pământ aveam deseori vise cât se poate de vii, dar ce diferenţă există între acestea şi realitatea în care ne aflăm acum, în care ne păstrăm cu toţii luciditatea! 6. În visele mele rămâneam întotdeauna într-o stare de pasivitate, în timp ce în această lume sunt pe deplin activ din punctul de vedere al lucidităţii şi al conştiinţei. În visele mele îmi era imposibil să mă interiorizez, iar dacă mi se părea că îmi amintesc ceva important, amintirea era întotdeauna vagă şi incompletă, în schimb, în această lume îmi amintesc chiar şi cele mai mici detalii ale întregii mele vieţi terestre, până la cele mai infime detalii! Spune-mi, prietene, chiar crezi că această realitate este un simplu vis? 89