ĂŽns( o ap(rare eficient(, ce ĂŽl scuteDte de represalii mai dure ĂŽn epoca proceselor, ĂŽnchisorilor, a crimelor politice. Iat( ap(rarea sa: „Am spus, domnule, ĂŽn religia catolic sunt o serie ĂŽntreag de autori apocrifi, pe care n-ai voie s -i cite ti. Cu o dezlegare: dac e ti episcop. &i am spus: eu, ĂŽn materie de marxism, m consider episcop, i-am citit pe to i. [...] Sunt dator ca om de tiin , de carte, s -i citesc pe to i, nu?“1 Se refugiaz( astfel, ĂŽn raport cu Partidul, ĂŽn rolul omului de Dtiin)(, intelectualului complet impar)ial. ConDtient c( afirmarea oric(rei alte op)iuni politice afar( de cea a puterii de stat este pasibil( de pedeaps(, Stahl, precum mul)i al)ii, prefer( s( nu ĂŽDi fac( op)iunile politice cunoscute, publice: „Am fost odat ĂŽntrebat [...] dac sunt un cet ean con tient, dac merg dup
indica iile date de partid. Am spus: da sunt de acord cu partidul, ĂŽn m sura ĂŽn care partidul este de acord cu mine. Sunt anumite teme, ĂŽn care sunt sut la sut de acord cu el, ĂŽn altele, ba. Nu fac obiec ii, pentru c nu fac politic , nici nu strig ĂŽn gura mare ce nu-mi place, tac din gur , ĂŽmi v d de treburile mele [...].“2 Strategia sa – discre)ie sau chiar autocenzur( privind propriile opinii politice Di promovarea imaginii de om de Dtiin)( marxist – este suficient de conving(toare pentru cei afla)i la putere Di, gra)ie rela)iilor sale cu aceDtia, face posibil(, ĂŽn anumite limite, continuarea activit()ii sale de cercetare Di publicare. Stahl ofer( comuniDtilor o interpretare acceptabil( pentru ei privind identitatea sa. Profit( apoi, conDtientizând mecanismele noului sistem politic, de conexiunile sale cu câ)iva membri de seam( ai Partidului, parte din noua aristrocra)ie a statului comunist, pentru a-Di putea continua munca Di traiul de zi cu zi. ĂŽn fine, o ultim( parte a explica)iei „supravie)uirii“ profesionale a lui H. H. Stahl se reg(seDte ĂŽn lucr(rile sale din perioada comunist(. ĂŽn acestea, pentru a evita nu numai respingerea lor de c(tre edituri dar Di represaliile posibile – variind, ĂŽn func)ie de epoca postbelic( ĂŽn care se situeaz(, de la ĂŽnchisoare Di moarte la marginalizarea profesional( Di ĂŽmpiedicarea public(rii lucr(rilor sale – construieDte Di ĂŽntre)ine aparen)a acordului cu „linia oficial( de partid“, aDa cum este aceasta ĂŽntr-o perioad( sau alta a comunismului românesc. ĂŽn acest scop utilizeaz( mai multe tehnici. Opera lui Stahl este publicat( de-a lungul unei perioade de 50-60 de ani. Tematica pe care o abordeaz(, cea a )(r(nimii, este aleas( ĂŽn func)ie de mai mul)i factori – ĂŽntâi, pentru c( este o problem( social( dominant( ĂŽn conDtiin)a oamenilor epocii, apoi din simpatie pentru aceast( categorie social( dar Di din credin)a sa ĂŽn faptul c( abordarea unei teme specifice spatiului românesc, pe care niciun altul nu a tratat-o pân( atunci, este calea de urmat c(tre succesul academic. ĂŽn acelaDi timp ĂŽns(, Stahl trebuie s( )in( cont de contextul organiza)ional Di politic ĂŽn care ĂŽncearc( s( ĂŽDi publice lucr(rile. ĂŽn perioada interbelic(, pozi)ia sa ĂŽn raport cu teoriile marxiste privind etapizarea dezvolt(rii societ()ilor precum Di orientarea sa politic( este aproape complet invizibil( ĂŽn lucr(rile sale Dtiin)ifice. Stahl scrie ĂŽn cadrul Bcolii sociologice de la BucureDti Di, ĂŽn acest context precum Di cel politic general, ĂŽDi impune anumite limite. Standardele Bcolii nu permit membrilor s(i s( amestece ĂŽn lucr(rile lor Dtiin)ifice valori Di valoriz(ri politice. Chiar Di dup( 1934, când Bcoala este implicat( ĂŽn ac)iuni pro-dezvoltare cu valen)e politice, Gusti ĂŽncearc( s( fac( din sociologii s(i specialiDti ĂŽn dezvoltare, care decid c(ile de urmat ĂŽn vederea ridic(rii satelor româneDti ĂŽn principal ĂŽn baza cercet(rii Dtin)ifice directe, de teren, a realit()ii Di nevoilor satelor – nu ĂŽn baza unor ideologii Di a unor directive politice. De aceea, ĂŽn lucr(rile Dtiin)ifice redactate ĂŽn aceast( perioad( ca membru al Bcolii, Stahl urmeaz( ĂŽn genere liniile directoare ale acesteia. Prefer( materialismul istoric al marxiDtilor ca metodologie ĂŽns(, dat( fiind compatibilitatea acestuia cu metodologia sistemului lui D. Gusti Di implicarea sa benevol( ĂŽn activit()ile Bcolii, nu face nicio trimitere la acesta ĂŽn niciuna 1 RostĂĄs, Monografia ca utopie, 14. 2 Ibidem.
52
Sfera Politicii nr. 3 (175) / 2013