Curtea constituţională nu are, de fapt, putere executivă. În situaţia în care o instanţă sau alta nu ia în consideraţie hotărârile Tribunalului Constituţional, acesta nu are cum reacţiona, vulgo, nu poate trimite executorul judecătoresc spre executare. Ordinea constituţională poate fi reactivată, în acest caz, numai prin sistemele de opoziţie publică şi actiunilie legislativului. Constituţia din anul 2003 oferă Curţii Constituţionale, dispoziţii mai favorabile. În virtutea Art. 147 din Constituţie1, Curtea Constituţională este investită cu o putere executiv-legislativă aparte. Dispoziţiile executiv-legislative, considerate de către Curte a fi neconstituţionale în legi, ordonanţe şi regulamanete, sunt suspendate de drept şi îşi încetează automat efectul juridic. Norma juridică asupra căreia a fost ridicată excepţia de neconstitutionalitate nu va mai putea fi aplicată, textul de lege devenind mort. Ca atare, Curtea Constitutionala ar fi avut posibilitatea, să cureţe toate legile speciale de dispoziţiile neconstituţionale date de legislativ, invocând şi admiţând excepţia de neconstituţionalitate. Din păcate, Curtea nu a transpus această dispoziţie constituţională în realitate. Decizii date de Curtea Constituţională, cum ar fi decizia nr. 1002 / 6.11.2007, excelează prin caracter anticonstituţional2. 6. Principiul cazului de precedenţă şi deciziile instanţei de recurs. Nici măcar precedentul juridic, care ar trebui să decurgă din hotărârile instanţelor judecătoreşti superioare (Curţile de Apel, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie) nu are valoare imperativă pentru acţiuni ulterioare in justiţie, fapt ce duce la incertitudine juridică, unele confuzii şi un potenţial conflictual, extrem de neproductiv. Cu totul alta este situaţia în justiţiile naţionale vest-europene şi în practica de la CEDO, unde principiul cazului de precedenţă garantează previzibilitate juridică, ducând, în final, la încrederea individului faţă de lege şi justiţie. Constituţia nu se pronunţă în această direcţie, lăsând o lacună regretabilă. 7. Protecţia averilor şi proprietatea În ciuda dispoziţiilor Art. 153, 444, 465 şi 1366 privind proprietatea, interzicerea discriminării, şi dreptul de moştenire, puterea legislativă nu s-a aliniat la prevederile Constituţiei, trecând la elaborarea unor legi speciale, cu puternice elemente dipoziţii anticonstituţionale, cum sunt legile proprietăţilor funciare 18/19917 , 169/19978, 1/20009, precum şi legile 312/200510 şi 247/200511. La fel şi legile 112/1995 5912 şi 10/200113 cu 1 Constituţia, Art. 147, pg 61. 2 Decizia 1002 din 06.11.2007 data de Curtea Constituţională, publicată în M.Of. nr. 801 din 23.11.2007. 3 Constituţia, Art.15:64 4 Constituţia, Art.44:71 5 Constituţia, Art.15:64 6 Constituţia, Art.44:71 7 Legea nr. 18/1991 din 19.02.1991, Legea fondului funciar, publicată in Mof nr. 37 din 20.02.1991 şi republicată in MOf nr.1 din 05.01.1998 8 Legea nr. 169/1997 1 din 27.10.1997, pentru modificarea şi completarea legii fondului funciar 18/1991, publicată in Mof nr. 299 din 04.11.1997 9 Legea nr. 1/2000 din 11.01.2000, pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere solicitate potrivit legii fondului funciar 18/1991 şi ale legii 169/1997, publicată in MOF nr. 8 din 12.01.2000 si actualizată la data de 20.10.2005 10 Legea nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , de către cetăţenii străini şi apatrizi precum şi de persoane juridice străine, publicată in Mof Partea I, nr. 1008 din 14.11.2005 11 Legea nr. 247/2005 din 19,07.2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, publicată în Mof Partea I nr. 653 din 22.07.05 12 Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute in proprietatea statului, publicată in Mof nr. 279 din 29.11.1995 13 Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor immobile preluate în mod abuziv în perioada 6.martie 1945 -22.12.1989, publicată în MOf 75/14.02.2001, republicată în MOf 279/04.04.2005 şi
40
Sfera Politicii 141