Partide æi societate interna\ional ]i contacte exclusiv tehnice cu ambasadorii Austriei (Leconte 2005). 3 Schelder (1996: 292) l`rge]te spa\iul de influen\` al acestor partide integr@nd lunga tradi\ie populist` a Americii Latine dar ]i partide minore din America de Nord: Partidul Reformei condus de Preston Manning [n Canada sau structura partizana a lui Ross Perot din Statele Unite. 4 Perrineau enumer` 7 concepte alternative [n prefa\a edi\iei franceze a volumului lui Betz (2004: 7-9). Schelder (1996) enumer` cel pu\in 15 sinonime utilizate [n literatur`. Capoccia (2002) aminte]te alte dou` formule alternative: partidul anti-structure ]i sistemul antipartid. 5 Variante intermediare sunt deja publicate [n 1966 ]i 1970. {n paralel, Capoccia(2002) aminte]te c` al\i termeni alternativi au fost utiliza\i [n literatur`, cu mult mai pu\in` vizibilitate [ns` dec@t conceptul sartorian: “opozi\ii majore structurale” (Dahl 1966), “partide ce particip` pentru a distruge” (Daalder 1966) sau “opozi\ii deloiale” (Linz 1978). 6 Conceptul dezvoltat de Sartori este str@ns legat de propria interpretare a compromisului istoric dintre Democrazia Cristiana ]i comuni]tii italieni. Aceast` filia\ie conceptual` limiteaz` capacitatea explicativ` a no\iunii de antisistem [n afara contextului italian. 7 Vezi de exemplu interpretarea lui Morlino (1986) preluat` de Cotta (1990). 8 Rezultatul alegerilor legislative ]i preziden\iale din 2000 a fost interpretat [n mod diferit. PRM este identificat cu un exponent al dreptei radicale [n presa occidental`, [n timp ce identitatea sa este pozi\ionat` diametral opus de presa ]i anali]tii din Rom@nia. Aceast` lips` de sincronizare este datorat` combina\iilor programatice [ntre extreme: elemente discursive tipice st@ngii - protec\ionism economic, politici sociale, etc. - ]i elemente caracteristice dreptei - antisemitism, revizionism, xenofobie, rasism, na\ionalism, etc. 9 Vezi Gallagher (2003), Mungiu-Pippidi (2001), Verdury (1993), sau Verdery (1996). 10 Ezit`rile FSN de a adopta o apela\ie partitic` ]i preferin\a evident` pentru o structura “revolu\ionar`” (frontul simbolizeaz` uniunea super partes) sunt simbolice pentru percep\ia partidului ca instrument democratic de baz` (vezi Soare 2004). 11 Dac` aceast` pozi\ie radical` pierde treptat din pertinen\`, [n afara spa\iului parlamentar se dezvolt` numeroase structuri democratofobe, cea mai cunoscut` fiind [n zilele noastre Noua Dreapt`. 12 Integrarea este relativ` [n m`sura [n care loialitatea democratic` a PSD nu mai este chestionat` dar poten\ialul s`u de coali\ie ram@ne limitat. Aceea]i este [ns` situa\ia tuturor partidelor ex-comuniste din regiune. At@t MSzP [n Ungaria c@t ]i SLD [n Polonia au un poten\ial de coali\ie redus. 13 V. interviul Dan Pavel. R. Oprisan, « Acuzat de fascism », Gazeta Sporturilor, 2 martie 2005. 14 Un element simbolic este [n acest sens pozi\ia similar` PNG, PRM sau a Noii drepte cu ocazia gay parade.
ceton University Press, pp. 43-78. Dahl Robert (1990), Political Oppositions in Western Democracies, New Haven: Yale University Press. Gallagher Tom (2003), “Romania’s Greater Romania Party: Defying Political Categorisation?”, http://www.essex.ac.uk/ecpr/events/ generalconference/papers/10/2/Gallagher.pdf) ECPR Conference, Marburg, Germania. Grzymala-Busse Anna M. (2002), Redeeming the Communist Past. The Regeneration of Communist Parties in East Central Europe, Cambridge: Cambridge University Press. Hermet Guy (1996), Le passage à la démocratie, Paris, Presses de la Fondation Nationale de Sciences Politiques. Ignazi Piero (1996), “The Crisis of Parties and the Rise of New Political Parties”, Party Politics, vol. 2, n. 4, pp. 546-566. Leconte Cécile (2005), L’Europe face au défi populiste, Paris: PUF. Linz Juan (1978), “Crisis, Breakdown and Reequilibration” in Linz Juan and Stepan Alfred (eds.), The Breakdown of Democratic Regimes, Baltimore: John Hopkins University Press, pp. 3-129 Morlino Leonardo (1986), “Consolidamento democratico: definizione e modelli”, Rivista Italiana di Scienza Politica, nr 2, 1986 Mudde Cas (1996a), “The Paradox of the Anti-Party Party. Insights from the Extreme Right”, Party Politics, vol. 2, n. 2, pp. 265276. Mudde Cas (1996b), “The War of Words: Defining the Extreme Right Party Family”, West European Politics, vol. 19, n.2, pp. 225-248. Mungiu-Pippidi Alina (2001), “The Return of Populism – The 2000 Romanian Elections”, Government and Opposition, vol. 36, n. 2, pp. 230-52. Radu Alexandru (2000), Nevoia schimb`rii. Un deceniu de pluripartidism [n Rom@nia, Radu: Editura Ion Cristoiu. Roger Antoine (2002), Fascistes, communistes et paysans. Sociologie des mobilisations identitaires roumaines (1921-1989), Bruxelles : Editions de l’Université de Bruxelles. Sartori Giovanni (1976), Parties and Party Systems. A Framework for Analysis, Cambridge: Cambridge University Press. Schelder Andreas (1996), “Anti-Political-Establishment Parties”, Party Politics, vol. 2, n. 3, pp. 291-312. Soare Sorina (2004), Les partis politiques roumains après 1989, Bruxelles: Editions de l’Université de Bruxelles. Soare Sorina (2005), “Le nationalisme-populisme roumain aux portes de Bruxelles”, Amnis, 2005, 1-12. Tarchi Marco (2003), L’Italia populista. Dal qualunquismo ai girotondi, Bologna: Il Mulino. Verdery Katherine (1996), What Was Socialism, and What Comes Next?, Princeton: Princeton University Press. Verdery Catherine (1993), “Nationalism and National Sentiment in Post-Socialist Romania”, Slavic Review, vol. 52, n. 2, pp. 179203.
BIBLIOGRAFIE Betz Hans-Georg (2004), La droite populiste en Europe. Extrême et démocrate?, Paris: Editions Autrement. Capoccia Giovanni, “Anti-system Parties. A Conceptual Reassessment”, Journal of Theoretical Politics, vol. 14, n. 1, 2002, pp. 9-35. Cotta Maurizio (1990), “The Centrality of Parliament in a Democratic Consolidation: the Italian Case”, in Ulrike LIEBERT et Maurizio COTTA (eds.), Parliament and Democratic Consolidation in Southern Europe: Greece, Italy, Portugal, Spain and Turkey, London: Pinter Publishers Limited, pp. 55-91 Daalder Hans (1966), “Parties, Elites and Political Development in Western Europe”, in Lapalombara Joseph, Weiner Myron (eds.), Political Parties and Political Development, Princeton, Prin-
SORINA SOARE - licen\iat` [n }tiin\e Politice la Universitatea din Bucure]ti, doctor [n }tiin\e Politice la Universite Libre de Bruxelles. A scris numeroase articole despre via\a politic` rom@neasc` de dup` 1989.
39
S.P. nr. 123-124/2006