Istorie recentã fic`rilor de denumire ]i a persoanelor din conducere. Astfel, [ntre martie ]i iulie 1945 spionajul a fost condus de Nicolae St`nescu; [ntre iulie 1945 ]i ianuarie 1947 de c`tre Lucian Stupineanu; [ntre ianuarie 1947 ]i 1954 de Serghei Nicolau (Nikonov); [ntre 1954 ]i 1955 de Vasile V[lcu; [ntre 1955 ]i 1959 de Mihai Gavriliuc; [ntre 1959 ]i 1978 de Nicolae Doicaru; [n 1978 de Alexandru D`nescu ]i Alexandru T`unescu; [ntre 1978 ]i 1980 de Romus Dima; [ntre 1980 ]i 1984 de Nicolae Ple]i\`; [ntre 1984 ]i 1990 de Aristotel Stamatoiu; [ntre 1990 ]i 1992 de Mihai Caraman; ]i [ntre 1992 ]i 1997 de Ioan Talpe]80. Venirea la putere a lui Ceau]escu [n 1965 nu a afectat imediat structura ]i modul de operare al Securit`\ii. Treptat, el ]i-a impus obiectivele prioritare, [ntre care se afla propaganda intern` ]i extern` centrat` pe cultul personalit`\ii sale ]i al Elenei Ceau]escu. Din martie 1980 so\ia lui Ceau]escu devine prim-vicepre]edinte al guvernului, fiind [n fapt num`rul doi [n ierarhia de partid ]i de stat. Schimb`rile ideologice ]i politice cele mai importante [n aceast` evolu\ie au fost “tezele din iulie” 1971, care au declan]at o nou` perioad` de represiune a libert`\ii de expresie ]i de g[ndire ]i cumularea de c`tre Ceau]escu a celor mai [nalte func\ii de partid ]i de stat (secretar general PCR, pre]edinte al RSR ]i comandant suprem al for\elor armate), [ncep[nd cu 1974. Dup` defec\iunea lui Pacepa, tem[ndu-se de un complot Ceau]escu a ac\ionat pentru controlarea strict` a aparatului Securit`\ii, schimb[ndu-i pe to\i cei care i se p`reau suspec\i, nesiguri sau nu afi]au o suficient` obedien\`. Manevra nu i-a [nt`rit controlul asupra Organelor, ci a avut efectul contrar, acestea debaras[ndu-se de el cu prima ocazie. Imediat dup` fuga lui Ceau]escu, din 22 decembrie 1989, ]i capturarea sa, Securitatea a [nscenat – [n colaborare cu Armata ]i Mili\ia, ]i probabil sub directa coordonare a serviciilor secrete sovietice – diversiunea “terori]tilor”, prin care a asigurat preluarea puterii de c`tre e]alonul secund al nomenclaturii ]i p`strarea controlului asupra societ`\ii rom@ne]ti. Securitatea dupã 1989 Securitatea a continuat s` func\ioneze f`r` [ntrerupere dup` decembrie 1989. Au fost p`strate acelea]i structuri, s-a men\inut cea mai mare parte a angaja\ilor ]i au fost utilizate vechile practici ]i metode operative. Din declara\iile publice ale directorilor serviciilor secrete de dup` 1989 – cei ai Serviciului Rom@n de Informa\ii (Virgil M`gureanu ]i Radu Timofte) ]i Serviciului de Informa\ii Externe (Gheorghe Fulga), [ntre 15 ]i 25 % din angaja\ii lor provin din cadrele Securit`\ii. Ceea ce nu spun ]efii
S.P. nr. 109/2004
acestor servicii este c` ierarhia lor superioar` este, [n cvasitotalitatea ei, format` din ofi\eri ai Securit`\ii, [n timp ce numero]i fo]ti ofi\eri de Securitate ocup` pozi\ii influente [n institu\iile publice, [n organiza\ii civice ]i [n marele patronat, domin[nd ]i control[nd ansamblul societ`\ii rom@ne]ti81. Activitatea serviciilor secrete a fost legiferat`, mai [nt[i, prin decrete secrete ale Consiliului Frontului Salv`rii Na\ionale ]i/sau ale regimului Iliescu: [n ianuarie 1990 pentru serviciul secret al MI (ini\ial UM 0215, [n prezent UM 0962); [n februarie 1990 pentru Centrul de Informa\ii Externe (din decembrie denumit Serviciul de Informa\ii Externe); [n martie 1990 pentru Serviciul Rom@n de Informa\ii. Apoi, au fost date hot`r[ri de guvern, ordine ministeriale ]i ordonan\e de urgen\` (pentru Serviciul de Telecomunica\ii Speciale, Direc\ia General` de Informa\ii Militare, Serviciul Independent de Protec\ie ]i Anticorup\ie ]i Serviciul de Protec\ie ]i Paz`), care ulterior au fost transformate [n legi speciale (SIPA – Serviciul secret al Ministerului Justi\iei nu avea p[n` [n decembrie 2003 o astfel de lege). Activit`\ile tuturor acestor structuri informative au fost reglementate printr-o lege general` – Legea nr. 51 privind siguran\a na\ional` a Rom@niei, din iulie 1991, la care s-a ad`ugat Legea privind protec\ia informa\iilor clasificate, din august 2002. Dup` 1989 serviciile secrete n`scute din Securitate ]i-au [mp`r\it vechile arhive ]i ]i-au construit propriile dosare pornind de la acestea. Principalii de\in`tori ai arhivelor Securit`\ii s[nt: SRI, SIE, DGIM ]i serviciul secret al MI. Un num`r de dosare au fost arse sau sustrase [n perioada decembrie 1989-ianuarie 1990, iar [n 1991 SRI a distrus o parte din fondurile arhivistice con\in[nd documente de dinainte ]i de dup` 1989 (cazurile Jiet ]i Berevoie]ti), sub directoratul lui Virgil M`gureanu. P[n` [n anul 2000 accesul la arhivele Securit`\ii a fost posibil numai pentru cele de\inute de SRI ]i a fost strict controlat de responsabilii serviciului. {n 1999 a fost promulgat` Legea privind accesul la propriul dosar ]i de deconspirare a Securit`\ii ca poli\ie politic`, prin care a fost [nfiin\at CNSAS. Aplicarea legii a trenat [ns`, uneori din cauza lipsei de sus\inere, alteori a opozi\iei f`\i]e a autorit`\ilor statului ]i a serviciilor secrete fa\` de activitatea noii institu\ii. La r[ndul s`u, organismul de conducere al Consiliului, Colegiul, s-a supus politicii duse de pre]edin\ie, guvern ]i serviciile secrete, a compromis [n mod iremediabil statutul de independen\` pe care legea [l acorda Consiliului, ajung[nd astfel s` transforme institu\ia [ntr-una de conspirare a agen\ilor ]i colaboratorilor Securit`\ii implica\i [n activit`\i
50