Page 1

CONSILIUL JUDEłEAN BRĂILA

ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE „VESPASIAN LUNGU “

Casa

Artelor Anul VII

Nr. 7 2019

PublicaŃie anuală realizată de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila, cu sprijinul Consiliului JudeŃean Brăila


„ Casa Artelor „

N

iciodată nu e prea mult când e vorba de consemnarea în paginile unei reviste a activităŃilor de peste an. Ele vor deveni în timp istorie şi mărturie despre cum a trecut „clipa cea repede” (M. Eminescu). Revista învinge o prejudecată şi a.rmă, cu argumente viabile, un adevăr: Brăila este un pol cultural de referinŃă în această parte de Ńară. Bine făcută, centrată pe valori şi personalităŃi, revista „Casa Artelor” este o fotogramă a acestui moment cultural al Brăilei. Peste timp, ea va deveni un document care „musteşte” de surse.

- o fotogramă a culturii Brăilei prof. dr. VIOREL MORTU

Dar revista aceasta este o mică splendoare! Pentru cine vrea să ştie ceva mai mult despre su/etul oraşului, trebuie să cunoască adevărurile enunŃate aici. Bogată, diversă, frumos ilustrată – un cocktail al artelor – revista este o foarte curajoasă ofertă pentru cine vrea să ştie mai mult. Aparent, mulŃi au impresia că Brăila e „locul unde nu se întâmplă nimic”. Nimic mai fals. Revista „Casa Artelor” dovedeşte, adunând câteva din activităŃile de peste an, că aici este viaŃă culturală dinamică, de înaltă Ńinută.

SUMAR: 3 6 7

10

13

Evenimentele Darclée - pe culmile gloriei Veronica Dobrin Vespasian Lungu, profesorul de pictură dr. Maria Stoica Concursul „Armoniile Dunării“ - o adevărată sursă de talente muzicale Interviu cu doamna profesor Mariana Iordache TudoriŃa TarniŃă Pictorul Vespasian Lungu în inima şi mintea noastră (III) Vespazian Ionesi In memoriam Maria Cogălniceanu (I) Unduirea timpului Viorel Coman

15 Elena Dumitrescu-Nentwig, soprana cu condei

sub)ire

dr. Zamfir Bălan 17 O abordare a fotografiei Viorel Neagu 18 Aici Radio România ActualităŃi! De la Brăila, ne transmite Cezar Hârjescu....“ Marilena-Viorica Niculescu 20 Cum alegi repertoriul? Ioana-Maria Lupaşcu

21 Pictorul Ion Radu - „povestitorul de pe pânză“

Adriana Burlacu

23 Anton Dumitriu - proscrisul triumfător -

Mihai Vintilă

24 „Chroma Project“: promisiune şi misiune

îndeplinită! Marilena-Viorica Niculescu

27 Corul mixt „Trison“ cântă şi adună aplauze,

diplome, premii.... Ştefan Lupu

28 Maeştri ai muzicii - Darclée, privighetoarea

CarpaŃilor Laura-Vioara Vermeşan

30 Spectacol omagial dedicat Zilei NaŃionale a

României: „Moldova, Muntenia, Transilvania“ Sorin Grecu

31 Fii şi tu parte a magiei Crăciunului

Gheorghe Chitaru

32 Evenimente de referinŃă în anul 2019 36 Premii şi distincŃii obŃinute în anul 2019 38 Concursuri naŃionale organizate de

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“

2


În încheierea fantasticului Concert dedicat Centenarului Marii Uniri, numeroşii tineri artişti reuniŃi în jurul sopranei Mariana Nicolesco, intonează pe Esplanada Dunării celebrul Brindisi din La Traviata de Verdi

Casa Artelor Nr. 7/2019

EVENIMENTELE DARCLÉE – pe culmile gloriei Veronica DOBRIN Director al FundaŃiei Darclée

C

1995, acela de a onora numele elebrăm 25 de ani de Haricleei Darclée, readucându-l în când Brăila a trăit un conştiinŃa naŃională şi internaeveniment cultural Ńională, afirmând totodată şi valoaexcepŃional - Festivalul şi rea trecutului nostru în muzica de Concursul de Canto Hariclea operă. Şi asta, aprinzând în noile voDarclée. SperanŃele multor brăileni caŃii flacăra perfecŃiunii, transmide a se putea bucura de o importantă Ńând tinerelor generaŃii marile manifestare menită să cinstească tradiŃii ale artei cântului, ilustrate de memoria legendarei soprane ea şi pe care le-am dobândit eu născută în oraşul lor la 10 iunie 1860 însămi de la maeştrii mei şi de la au prins viaŃă în primăvara anului artiştii de seamă alături de care am 1995 odată cu întâlnirea primarului apărut de atâtea ori pe scenele de atunci, Anton Lungu, cu o artistă lumii”, scria Mariana Nicolesco. de anvergura Marianei Nicolesco, exemplu de dăruire pe altarul artei. PrezenŃa Domniei Sale în calitate de Preşedinte al Juriului şi mai târziu de Preşedinte al FundaŃiei Darclée e cheia succesului tuturor evenimentelor care au avut loc în aceşti 25 de ani. Cu o rară capacitate de apropiere şi de cunoaştere a oamenilor, cu tenacitate şi cu o generozitate fără egal, Mariana Nicolesco a adus Brăilei o adevărată comoară prin Festivalul şi Concursul InternaŃional de Canto Hariclea Darclée, prin Cursurile de entuziaste ale tinerilor artişti veniŃi Măiestrie Artistică, Master Classes, Înlaaplauzele Cursurile de Măiestrie Artistică oferite de marcând destinele a numeroşi tineri Mariana Nicolesco, şi sub privirile Primarului Brăilei, Domnul Viorel Marian Dragomir şi ale artişti lirici de pretutindeni. Doamnei Viceprimar DoiniŃa Ciocan, marea „Scopul Festivalului şi al soprană primeşte din partea Directorului Concursului de Canto, scopul Muzeului Brăilei „Carol I“, Profesorul Ionel Membru Corespondent al Academiei Cursurilor de Măiestrie Artistică, Cândea, Române, Diploma de Onoare şi Medalia Master Classes, a fost în ideea mea, Jubiliară marcând cei 650 de ani de atestare documentară a Brăilei încă de la prima manifestare, din

Pe parcursul acestor 25 de ani ea ne-a oferit o adevărată lecŃie de artă şi de management cultural, implicându-se în toate detaliile, asigurând în permanenŃă o desăvârşită coordonare şi funcŃionare a tuturor angrenajelor unui mecanism extrem de sensibil şi complicat. Mergând de la alegerea juriului, de la stabilirea Regulamentului Concursului, a condiŃiilor destinate participanŃilor, până la concepŃia fiecărei ediŃii de concurs sau Master Classes, inclusiv a materialelor de promovare. CompetiŃia s-a impus de-a lungul anilor drept cea mai importantă manifestare muzicală a Ńării, comparabilă cu cele similare, de veche tradiŃie, din Europa. Toate ediŃiile Festivalului şi Concursului Darclée de-a lungul celor 25 de ani, au cuprins pe lângă etapele competiŃiei, stabilite prin regulament, numeroase recitaluri, concerte, opere în concert, conferinŃe, expoziŃii, iar Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes, oferite gratuit de Mariana Nicolesco, au reprezentat şi reprezintă un formidabil Atelier Liric Continuu. De la bun început, din 1995, ea a electrizat publicul brăilean cu acel Concert Extraordinar Omagiu lui Darclée la 135 de ani de la naştere, ce a reunit, pe lângă cei care au avut privilegiul de-a fi în Sala de Concert, mii şi mii de oameni care, în ciuda unui început de ploaie, au rămas fermecaŃi în piaŃa din

3


faŃa Primăriei urmărind minunile muzicale transmise în direct pe numeroase ecrane Nr. 7/2019 anume instalate. Entuziasmul general din acele momente avea să se perpetueze la Concertele Extraordinare de pe Esplanada Dunării, în care Mariana Nicolesco a dovedit că ştie ca nimeni altcineva să pună în valoare tinerele talente aclamate de fiecare dată de peste 10.000 de spectatori. La iniŃiativa sa, specialişti de mare prestigiu au dat o nouă strălucire acustică splendidei săli a vechiului teatru în care Hariclea Darclée debuta la numai 21 de ani în 1881, transformat astfel într-un adevărat templu al cântului, în care aveau să se regăsească până acum peste 2900 de tineri artişti din 50 de Ńări şi 5 continente, unii dintre aceştia având aici prima lor şansă de afirmare, şi care azi cântă pe scene importante din Europa, America, Japonia.

Casa Artelor

Tinerii artişti veniŃi la Cursurile de Măiestrie Artistică prezintă cu mândrie Diploma de participare semnată de Mariana Nicolesco

Juriul competiŃiei, compus din personalităŃi ale vieŃii muzicale naŃionale şi internaŃionale, a statornicit de fiecare dată, într-o atmosferă de cordialitate şi rigoare, ierarhia momentului, Mariana Nicolesco încurajându-i pe toŃi concurenŃii în ideea că fiecare e un învingător în măsura în care s-a depăşit pe sine. ExcelenŃa Sa, Doamna Anna Blefari, ambasadoarea la Bucureşti a Ńării care a ridicat pe culmi arta cântului, avea să declare la Brăila: “Vin din Italia, Ńara care trăieşte în cultul artei lirice, căreia de altfel i-a dat naştere, Ńara în care s-a

4

Alături de Mariana Nicolesco, pe scena de pe Esplanada Dunării, Ambasadorul Chinei, Xu Feihong, şi mezzosoprana Baoyi Bi în mijlocul grupului format de zeci de tinere talente din Ńara lor prezente la Festivalul şi Concursul InternaŃional de Canto Hariclea Darclée

format şi Mariana Nicolesco, înainte de a cuceri teatrele italiene şi gloria universală. Cursurile de măiestrie în arta cântului, pe care ea le oferă talentelor excepŃionale pe care le-a descoperit în această pepinieră de voci care este România, precum şi altor tineri veniŃi din atâtea orizonturi ale lumii, sunt un fapt cultural de o imensă semnificaŃie”. Şi iată că un dar de nespusă încărcătură istorică şi afectivă i-a fost oferit acesteia pe scena teatrului brăilean: diadema purtată de Hariclea Darclée la premiera mondială a operei Tosca de Puccini la Roma, în 1900, şi apoi de Maria Callas, la Genova în 1954. Callas i-a dăruit-o ulterior tânărului ei prieten italian, viitorul regizor de renume Flavio Trevisan, care afirma în aplauzele publicului: “Nimic mai legitim ca această coroană ce a aparŃinut cândva Reginei Hariclea Darclée, apoi Reginei Maria Callas, să-i revină azi Reginei Mariana Nicolesco”. Dincolo de competiŃia propriuzisă, de recitalurile tinerilor artişti, de reprezentaŃiile de operă, dincolo de sărbătoarea pe care o reprezintă de fiecare dată Festivalul şi Concursul Darclée, această importantă ctitorie este o adevărată şcoală de cultură şi prin conferinŃele, aniversările, comemorările consacrate marii moşteniri muzicale naŃionale şi universale.

Astfel, laureaŃii CompetiŃiei, acompaniaŃi de Corul Fil a r m o n i c i i G e o rg e Enescu, de Orchestra de Cameră Radio, de Orchestra Festivalului Darclée sub bagheta ilustrului maestru Marco Balderi, au putut fi aplaudaŃi în opere printre care Idomeneo şi Don Giovanni de Mozart, Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Don Pasquale şi L'Elisir d'amore ori Parisina d'Este sau Gemma di Vergy de Donizetti, Il Trovatore şi apoi La Traviata , aceasta la 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Verdi, La Bohème, spectacol închinat celor 100 de ani de la prima reprezentaŃie în România, cu Darclée în rolul Mimi, Il Trittico (Tripticul) cuprinzând Il Tabarro, Suor Angelica, Gianni Schicchi în Anul InternaŃional Puccini, în fine I Pagliacci de Leoncavallo. Deosebite au fost de fiecare dată Recitalurile precedate de revelatoarele conferinŃe susŃinute de Domnul Stephan Poen, medic foniatru şi doctor în muzicologie, dedicate de-a lungul anilor unor teme printre care: Darclée în istoria teatrului liric universal, Darclée - soprană a două secole, apoi Hariclea Darclée şi epoca sa ori Bucuria perpetuării tradiŃiilor, precum şi: Mariana Nicolesco şi arta cântului, ori Marile roluri dramatice mozartiene sau Eroinele pucciniene în interpretarea sa, Analiza vocalităŃii în baroc şi clasic - la comemorarea lui

Sub “bagheta magică” a marii soprane Mariana Nicolesco, mezzosoprana Oana Andra, basul Andrei Nicoară, soprana Irina BaianŃ, tenorul Adrian Dumitru, soprana Marina Dobrescu, baritonul Silviu Mihăilă şi mezzosoprana Florentina Soare încântă publicul cu vocile şi cu arta lor


Georg Friedrich Haendel (250) şi a lui Joseph Haydn (200), Originalitatea interpretărilor sopranei în universul lui Franz Liszt (aniversare 200) şi Gustav Mahler (comemorare 100) ori Bicentenarul Verdi - Wagner.

Triumful operei L'Elisir d'amore de Donizetti în cadrul Festivalului și Concursului Interna'ional de Canto Hariclea Darclée: în jurul Marianei Nicolesco şi a Maestrului Marco Balderi, tenorul Ioan Hotea, soprana Silvia Micu, bas-baritonul Zoltan Nagy, soprana Mihaela Alexa, baritonul spaniol Alvaro Lozano, Maestrul Iosif Ion Prunner, directorul Corului Filarmonicii George Enescu

La fel, Aniversările Christoph Willibald Gluck şi Niccolò Jommelli (300), Vincenzo Bellini, Robert Schumann şi Frédéric Chopin (200), Francesco Cilea (150), Dinu Lipatti şi Yehudi Menuhin (100), precum şi Comemorările Gioachino Rossini (150), Giacomo Meyerbeer (150), George Enescu (50) - în cadrul Anului InternaŃional George Enescu proclamat de UNESCO, ori Elisabeth Schwarzkopf (10). Iar clipele în care îl sărbătoream pe scenă, la împlinirea a 85 de ani, pe marele bariton Nicolae Herlea, Preşedinte ani de-a rândul al Juriului Concursului Darclée, vor rămâne pentru totdeauna în amintirea şi în sufletele fiecăruia dintre noi. Presa naŃională şi internaŃională, Radioul şi Televiziunea au urmărit mereu cu mare atenŃie evenimentele Darclée, culminând cu Concertele Extraordinare de pe Esplanada Dunării, printre care Concertul de coruri celebre din opere sau Pe valurile Dunării, concert închinat compozitorilor din Ńările dunărene, invitat special fiind îndrăgitul fiu al

Brăilei, Johnny Răducanu, Europa cântă cu noi, salutând aderarea României la Uniunea Europeană sau celebrarea - sub titlul ReuniŃi în suflet şi în cânt - a 650 de ani de atestare documentară a Brăilei şi a Centenarului Marii Uniri, cuprinzând capodopere ale compozitorilor români din regiunile istorice ale Ńării. Şi cine ar putea uita cum miile şi miile de spectatori s-au ridicat spontan în picioare cântând, cu elan şi emoŃie, împreună cu artiştii de pe scenă, Hora Unirii. La 150 de ani de la naşterea marii glorii a teatrului liric universal, Banca NaŃională a României a lansat Moneda Darclée, iar Mariana Nicolesco, laureată a Medaliei UNESCO pentru Merite Artistice, Artist UNESCO pentru Pace, Ambasador Onorific UNESCO - în numele idealului său conform căruia nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul - a obŃinut Înaltul Patronaj al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură pentru Evenimentele Darclée.

ExuberanŃi, interpreŃii ariei Se vuol ballare Signor Contino din opera Le Nozze di Figaro de Mozart

Despre Festivalul şi Concursul InternaŃional de Canto Hariclea Darclée, Josef Hussek, Director al Festivalului de la Salzburg, scrie: „Nu cunosc nici un alt concurs de canto care să se plaseze în toate momentele şi manifestările sale la un nivel atât de înalt ca acela dedicat memoriei Haricleei Darclée. Această manifestare e mai mult decât un concurs de canto obişnuit, este tot-

deodată competiŃie, Master Class, şi adevărat festival al muzicii. Iată ce o face incomparabilă şi uniNr. 7/2019 că”. Iar acum, aşteptăm cu nerăbdare şi bucurie EdiŃia Jubiliară 2020, ce are loc între 28 iulie şi 9 august, încununarea atâtor trium-furi închinate memoriei unei minu-nate artiste şi gloriei artei cântului. Organizatori: FundaŃia Darclée, FundaŃia InternaŃională Ateneul Român, Ministerul Culturii, Primăria Brăila, Consiliul Municipal Brăila, Consiliul JudeŃean Brăila, Prefectura Brăila, Teatrul Municipal Brăila, Centrul de CreaŃie Brăila.

Casa Artelor

LAUREA!II MARELUI PREMIU DARCLÉE 1995 - soprana Ana Camelia Ştefănescu și mezzosoprana Oana Andra 1997 - soprana Ramona Eremia 1999 - baritonul George Petean 2001 - soprana Roxana Briban 2003 - mezzosoprana Iulia Merca 2005 - soprana Mihaela Maxim 2007 - sopranele Aurelia Florian și Georgeta Grigore 2010 - soprana Edith Borsos și baritonul spaniol Alvaro Lozano Gutierrez 2012 - soprana Adela Zaharia și tenorul din Kazahstan Medet Chotabaev 2015 - tenorii Ioan Hotea și Adrian Dumitru 2017 - soprana braziliană Ludmilla Miranda Bauerfeldt și mezzosoprana Florentina Soare

5


Casa Artelor Nr. 7/2019

VESPASIAN LUNGU, PROFESORUL DE PICTURĂ Maria STOICA Muzeul Brăilei „Carol I“

Î

n anul 1982, Vespasian Lungu, profesor la Școala Populară de Artă din Brăila, a sus*inut examenul pentru ob*inerea gradului didactic I, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București. Lucrarea sa, „Mișcarea artistică de amatori în contextul mișcării artistice din 'ara noastră. Rela'ia amatorism – profesionism“, a fost coordonată de Nicolae Filoteanu, atunci conferen*iar universitar. Alegerea temei se explică, în primul rând, prin aceea că cercetarea s-a făcut într-o perioadă când totul se afla sub controlul strict al partidului, când locurile în învă*ământul artistic au fost reduse dramatic, când prin „cultura de masă” și evenimentele desfășurate la scară na*ională era încurajată atragerea mediilor rurale și muncitorești spre via*a spirituală, nu doar prin asigurarea accesului la valorile culturii, ci și prin realizarea cadrului institu*ionalizat de formare a unei noi categorii de creatori, artiștii amatori. Cel mai extins capitol al lucrării (cap. VII, 6 subcapitole, 28 de pagini) tratează despre „Locul și rolul școlilor populare de artă în contextul mișcării artistice de masă”. Trecând peste poncifele „epocii de

6

aur”, recunoaștem, în pledoaria profesorului Vespasian Lungu, obiectivele general valabile ale învă*ământului voca*ional și convingerea lui că rolul școlii populare constă în ini*ierea cursan*ilor în limbajul artelor, în dezvoltarea creativită*ii acestora, în cultivarea gustului lor pentru frumos și în crearea nevoii de cultură. Scopul acestui tip de învă*ământ, așa cum lasă de în*eles autorul, este formarea unui public avizat, cu interes pentru valoare, consumator selectiv al ofertei culturale și nu profesionalizarea într-un domeniu artistic, oricare ar fi el. Profesionistul, scria Vespasian Lungu, „are nevoie de talent cultivat, de mult

studiu în școli de specialitate, îmbinat cu o muncă neîntreruptă, presărată cu renun*ări și mari sacrificii.” Contrar spiritului celor enun*ate anterior, dar pe linia democratizării nivelatoare asupra crea*iei și a creatorilor, specifică epocii, autorul face apologia artistului amator: „Artistul amator este deschis spre o comunicare directă, spontană, sinceră, care se apropie uneori de puritatea dezinteresată a jocului. În nara*ia ei, lipsită de re*inere, ea con*ine (...) o mare cantitate de atitudine morală și de comentariu critic, care îi dublează lirismul, fără a-l afecta. În felul acesta, efortul artistului amator ne apare în adevărata lui complexitate, constatând că farmecul picturii lui nu constă în calită*i de suprafa*ă, ca pitorescul, exotismul, comicul involuntar al descrip*iilor sau efectul întâmplător al stângăciei, ci în îmbinarea dintre o etică la fel de riguroasă ca a oricărei arte populare.” Dincolo de efortul de a împăca o realitate socioculturală cu imaginea ei idealizată, Vespasian Lungu oferă, în lucrarea de grad, un rezumat al activită*ii sale la catedra de pictură a Școlii Populare de Arte din Brăila, cu dificultă*ile și satisfac*iile ei. Comisia de examen l-a notat cu 10 (cu distinc*ie).


“E de mare importanŃă ca juriul unui concurs să aibă în componenŃă personalităŃi.”

Casa Artelor Nr. 7/2019

CONCURSUL „ARMONIILE DUNĂRII“ - o adevărată sursă de talente muzicale Interviu cu doamna profesor de canto

Mariana Iordache Director Artistic al Concursului NaŃional de Muzică Uşoară pentru Copii „ARMONIILE DUNĂRII“

Conceput ca o modalitate de promovare şi stimulare a studiului muzicii uşoare în rândul tinerelor talente, precum şi de readucere în atenŃia publicului a celor mai valoroase creaŃii muzicale din componistica românească şi internaŃională, Concursul naŃional de muzică uşoară pentru copii „Armoniile Dunării” organizat de Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu“ Brăila, cu sprijinul Consiliului JudeŃean Brăila, a împlinit, în 2019, zece ani de existenŃă. La ediŃia jubiliară, care s-a desfăşurat pe 12 Aprilie, în Sala de concerte a Palatului LYRA din Brăila, au fost premiaŃi 31 dintre cei 64 de concurenŃi care au urcat pe scenă, iar Marele Premiu, oferit de Grupul de firme APAN, cât şi Trofeul concursului au fost câştigate de BiancaFlorentina Bănică, în vârstă de 15 ani, elevă a Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu” din Brăila, îndrumată de profesor de canto Mariana Iordache. La cea de a zecea ediŃie a concursului, juriul a fost compus din personalităŃi marcante ale muzicii uşoare româneşti: preşedinte - Adrian Ordean (compozitor, interpret);

A consemnat

TudoriŃa TARNIłĂ Jurnalist Viorela Filip (profesor de canto, compozitor, interpret); Mariana Iordache (director artistic al Concursului şi profesor de canto la Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila); Dragoş Gheorghiu (profesor de canto, director al unei şcoli de specialitate din Bârlad) şi Dan Helciug (solistul trupei „Spitalul de UrgenŃă”). Pentru a afla mai multe amănunte despre această competiŃie a valorilor, care a ajuns la o ediŃie jubiliară, ne-am adresat doamnei Mariana Iordache, profesor de canto al instituŃiei-gazdă şi director artistic al Concursului NaŃional de Muzică Uşoară pentru Copii „Armoniile Dunării” din Brăila, care ne-a oferit cu amabilitate un interviu. În calitate de director artistic al Concursului NaŃional de Muzică Uşoară pentru Copii „Armoniile Dunării” din Brăila, vă număraŃi printre iniŃiatorii acestei manifestări culturale, care, de la an la an, a căpătat noi valenŃe. Ce v-a determinat să porniŃi în această „cursă“ de identificare a valorilor naŃionale? Întotdeauna mi-a plăcut competiŃia. Am observat că, din această competiŃie, atât elevii, cât şi profesorii, au de câştigat şi progresează. Este un schimb cultural cu talente, cu valori din Ńară, avem contact cu toate regiunile şi este normal ca fiecare să înveŃe ceva de la ceilalŃi participanŃi, elevi, profesori sau invitaŃi.

În anul 2019 a fost o ediŃie jubiliară, s-au împlinit 10 ani de la înfiinŃarea acestui concurs şi a fost o competiŃie strânsă între participanŃi. Cum vi s-a părut evoluŃia concurenŃilor în timp, există o creştere a calităŃii de la o ediŃie la alta? Categoric, da! La prima ediŃie, am avut surpriza că participanŃii de la Cluj au strălucit şi au şi obŃinut Marele Premiu la ARMONIILE DUNĂRII. Pe parcurs, au venit concurenŃi din mai multe zone ale

Adrian Ordean, Mariana Iordache, Viorela Filip, Dan Helciug, Dragoş Gheorghiu

Ńării şi, evident, valorile au fost identificate şi în alte oraşe. Astfel, calitatea concursului a crescut, nu numai din punctul de vedere al participării concurenŃilor, ci şi prin prezenŃa membrilor juriului. Au fost foarte importante şi preselecŃiile, iar aici comisia stabilită de către Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ a avut un rol foarte important, pentru că noi am încercat să îi alegem pe cei mai buni dintre cei care au trimis înregistrări. Acestea demonstrau sau nu calităŃile celor care doreau să participe la

7


concurs. Evident că, în acest fel, comisia care făcea preselecŃia a dat o mare atenŃie şi Nr. 7/2019 a încercat să fie obiectivă şi să scoată în evidenŃă doar valoarea interpretativă a copiilor respectivi. Ce v-a impresionat în mod deosebit pe parcursul celor zece ani de competiŃii, care a fost punctulcheie pe care l-aŃi descifrat pe parcursul acestor ediŃii? M-a impresionat valoarea juriului, în mod deosebit. Pornind la drum cu domnul compozitor Mihai Vanica, cel care a organizat acŃiuni culturale performante la nivel naŃional şi cu un standard foarte ridicat, pe parcurs ni s-au alăturat şi alŃi compozitori valoroşi, cum ar fi: Zsolt Kerestely, autor al unor capodopere ale muzicii uşoare româneşti, Adrian Ordean, Viorela Filip, iar aceste valori ale muzicii româneşti au atras şi concurenŃi foarte buni din Ńară, atât din rândul elevilor, cât şi din rândul profesorilor. Eu aşa consider, că e de mare importanŃă ca juriul unui concurs să aibă în componenŃă personalităŃi. Din 1974, de când sunteŃi la Şcoala Populară de Arte din Brăila şi aŃi modelat sute de voci tinere, câte viitoare valori au trecut prin mâinile dumneavoastră de dascăl? Da, sunt în Brăila din 1974, am venit aici prin repartiŃie guvernamentală şi, aproape 30 de ani, am fost singurul specialist în canto. La muzica cultă, foarte mulŃi dintre elevii mei au intrat la Canto, la Conservator, dar, nu numai că au intrat, dar au făcut cariere frumoase, naŃionale şi internaŃionale, sunt solişti vocali de anvergură, iar valoarea lor a

Casa Artelor

8

fost girată prin participarea la concursuri desfăşurate peste hotare. Pot enumera doar câteva nume: mezzosoprana Florentina Soare, care a atins apogeul cultural nu numai prin premii, a fost la Paris şi la Tokio, a luat premii şi în Italia, dar şi la Concursul InternaŃional de Canto „Hariclea Darclée“ de la Brăila; mezzosoprana Carmen Topciu, care a luat premii la Concursul InternaŃional de Canto „Hariclea Darclée“, a cântat la Arenele din Verona şi tot sezonul estival la Opera din Sydney, iar acum este invitată la Teatrul Balşoi; soprana Nicoleta AlexeChirilă, absolventă a Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu”, solistă a Operei din Braşov şi profesor de specialitate la liceul vocaŃional din oraş; tenorul Cristian Bălăşescu, de

George-Romeo Bunea, Daniela Burlacu, Aurel Bălae, Nicoleta Chirilă, Mariana Iordache, Cătălin Petrescu, Florentina Soare, Angelica Mecu-Solomon, Ramona Zaharia

la Opera NaŃională Română din Timişoara; mezzo-soprana Ramona Zaharia, absolventă a Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu”, solistă a aceleiaşi Opere din Timişoara, care a interpretat rolul Maddalena din opera „Rigoletto“, de Giuseppe Verdi, în stagiunea 2019, la Teatrul Metropolitan din New York, iar în stagiunea 2020-2021 se pregăteşte să cânte rolul titular din opera Carmen. Deci, valoarea lor este deja confirmată, iar acest lucru reprezintă o

mândrie pentru Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ şi pentru Brăila. Revenind la concursul „Armoniile Dunării“, ce ne pute)i spune din culisele acestei competiŃii, care au fost plusurile sau minusurile inerente, de la o ediŃie la alta? Problemele administrative sau cele legate de sponsorii concursului au fost rezolvate de fiecare dată cu succes de conducerea Şcolii, problema noastră este însă că nu avem o sală de spectacol mai mare în care să ne desfăşurăm activitatea. Dar, eu sper ca lumea să înŃeleagă valoarea actului cultural şi să ne ajute. Pe această cale, vreau să mulŃumesc directorului Teatrului “MARIA FILOTTI”, care ne-a permis să dăm acele recitaluri cu valorile Şcolii noastre la cel mai înalt nivel, iar Sala Mare a Teatrului a fost plină de fiecare dată. Cum aŃi conceput desfăşurarea acestui concurs şi din ce zone vin, de obicei, concurenŃii? Noi am conceput concursul în două etape, cu un număr mai mic de copii, dar acum ne-am restrâns la o singură zi şi este un adevărat maraton, atât pentru preselecŃie, cât şi pentru concurs. ParticipanŃii au venit din diverse zone ale Ńării: Bucureşti, Cluj, GalaŃi, Brăila, Iaşi, Vaslui, Bârlad, Botoşani, Râmnicu-Sărat, Buzău, Tecuci, Piteşti, ConstanŃa, Călăraşi, Câmpulung-Muscel, Braşov. ComponenŃa juriului s-a schimbat de la o ediŃie la alta? Da, din 2010 şi până în 2017, preşedintele juriului a fost compozitorul Mihai Vanica şi au fost invitaŃi Zsolt Kerestely, Adrian Ordean, iar după 2017, preşedintele juriului a devenit compozitorul Adrian Ordean,


alături de compozitori, textieri, solişti şi profesori de canto. Pot să vă spun că, exclusiv datorită domnului compozitor Mihai Vanica, din 2003 până în 2007, am susŃinut evenimente de o mare valoare, pentru că a organizat un concurs internaŃional la care au participat reprezentanŃi din Bulgaria şi Turcia, manifestare care s-a desfăşurat la Teatrul “Maria Filotti”, în condiŃii foarte bune, iar prezentatorii, tinerii pe care i-a adus tot dumnealui, ne-au impresionat de fiecare dată. După aceste concursuri, compozitorul Mihai Vanica a trecut la „Armoniile Dunării“. Care au fost invitaŃii care au susŃinut recitaluri? InvitaŃii au fost şi ei valoroşi, ceea ce a făcut să crească nivelul concursului de la un an la altul, dând, totodată, şi un exemplu de o adevărată valoare concurenŃilor. Pot enumera, printre invitaŃi, pe: Nico, Sore, Maria Radu, Alexandra Stan, CRBL, Anda Adam, Dan Helciug, Adriana Vlad, absolventă a Şcolii Populare de Arte Brăila, dar au fost şi trupe valoroase: „Schimbul Trei”, trupa lui Adrian Ordean, Dan Helciug cu „Spitalul de urgenŃă”, „Connect-R“, „Amadeus“, Trupa „Chroma Project” a Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu” Brăila. Trebuie să subliniez că, în organizarea acestui concurs, tot colectivul Şcolii Populare de Arte s-a implicat şi a pus mult suflet, iar eu, ca director artistic, Câştigătoarea ediŃiei a X-a, Bianca-Florentina Bănică, le mul*umesc, atât alături de domnul Andrei Boşneag, reprezen- c o l e g i l o r, tantul sponsorului principal cât şi celor care au ajutat la buna desfăşurare a concursului. Vă mulŃumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru tot ce faceŃi pentru descoperirea adevăratelor valori culturale care au dus numele Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu” şi al Brăilei pe toate meridianele lumii şi vă doresc aceeaşi putere de muncă în continuare!

Casa Artelor Nr. 7/2019

Recunoaştere profesională: ü Diplome de excelenŃă obŃinute pentru: rezultate deosebite obŃinute cu elevii la concursurile şi olimpiadele şcolare; cu prilejul celebrării a 60 de ani de existenŃă a Şcolii Populare de Are "Vespasian Lungu" Brăila; pentru merite deosebite in activitatea pedagogică şi contribuŃia adusă la dezvoltarea culturii şi artei brăilene, pentru întreaga activitate didactică din cadrul şcolii şi pentru contribuŃia adusă la buna desfăşurare a Concertului extraordinar de muzică clasică "Brăìleni... acasă", pentru merite deosebite în descoperirea, pregătirea şi promovarea copiilor în domeniul artistic etc. oferite de: Ÿ Consiliul JudeŃean Brăìla în anii: 2009, 2011, 2018; Ÿ Consiliul JudeŃean Botoşani în anul 2019; Ÿ Primăria Municipiului Braila în anii: 2004, 2008; Ÿ Şcoala Populară de Arte şi Meserii "Vespasian Lungu" Brăila în anii: 2006, 2009, 2011, 2016, 2018. Ÿ Inspectoratul Şcolar JudeŃean Brăila în perioada 1995 -2004; Ÿ Centrul Cultural pentru Tineret între anii 1995-2004; Ÿ DirecŃia JudeŃeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului NaŃional Brăila în anul 2004; Ÿ Liceul de Arte "H. Darclée" în anii 1995 - 2004, 2008; Ÿ Centrul Cultural Francofon Buzău în anul 2013. ü Diplome de onoare obŃinute pentru

rezultate deosebite obŃinute cu elevii la concusurile şi la Olimpiadele şcolare; pentru participarea la Cursurile InternaŃionale de Vară de la Piatra-NeamŃ; la Gala Premiilor Culturale Brăilene; pentru întreaga activitate în formarea artistilor lirici brăileni afirmaŃi şi recunoscuŃi pe scenele naŃionale şi internaŃionale; pentru contribuŃia deosebită la organizarea Concursurilor de canto ale elevilor liceelor de artă din România etc., oferite de către: Ÿ Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural prin DirecŃia Jude-

'eană pentru Cultură şi Patrimoniu NaŃional Brăila în anii 2004, 2012. Ÿ Ministerul EducaŃiei şi Cercetării NaŃionale prin Inspectoratul JudeŃean Brăìla între anii 1997-2004; Ÿ Directia JudeŃeană pentru Tineret şi Sport între anii 1994-2004; Ÿ Societatea Română de Radiodifuziune - RedacŃia Jocuri, Concursuri, Divertisment în anul 2004; Ÿ FundaŃia Ambasadorii Prieteniei României prin Liceul de Artă din Piatra-NeamŃ în anul 2012; Ÿ Liceul de Arte "Hariclea Darclée" între anii 1997-2004. ü Diploma pentru merite deosebite

obŃinută în promovarea tinerelor talente în finala Concursului de interpretare pentru copii şi tineret "Mini Mega Star" în anul 2004, oferită de RedacŃia Muzicală din Radio România, redactor şef Titus Andrei.

ü Diploma de recunoștinŃă obŃinută în

cadrul Concusului InternaŃional "Remember - 2013" pentru rezultate deosebite în pregătirea tinerelor talente interpretative, oferită de Ministerul EducaŃiei NaŃionale prin Inspectoratul Şcolar JudeŃean ConstanŃa, de către preşedintele de juriu, compozitorul Viorel Gavrilă.

Medalii aniversare oferite de: ü Consiliul JudeŃean Brăila la aniversarea a 60 de ani de existenŃă a Scolii Populare de Arte "Vespasian Lungu" în anul 2011. ü Consiliul JudeŃean şi Primăria Municipiului Brăila la aniversarea a 125 ani de activitate a SocietăŃii Filarmonice Lyra Brăila în anul 2008. * A fost inclusă în Enciclopedia PersonalităŃilor din România, de Ralph Hubner - ColecŃia „Hubners Who is Who" (Enciclopedie biografică a femeilor şi bărbaŃilor contemporani cu carieră de succes din România), ediŃia a III-a, 2008.

9


Casa Artelor Nr. 7/2019

Pictorul VESPASIAN LUNGU în inima și mintea noastră (III) - fragment din cartea „Din colbul Costișei ...” Vespazian IONESI Vacan)a de vară din anul 1967 - Tu Mariu*ă, tu! Hai până la poartă! - Da, răspunse bunica, de ce mă cau*i? - O venit Pazian acasă? Bunica o privi pieziș pe Ani*a lu' Bircu, vecina ei: - Da' ce te doare pe tine capu'? - Eee! L-am văzut ieri seară și mă gândeam că *i-o fi adus noră, că deacu' ar cam trebui, na, zic și eu ... Bunica o șfichiui cu privirea după care trânti poarta și plecă spre casă mormăind: - Nu v-ar mai răbda pământul, că rele mai sunte*i!

Vespasian Lungu, autoportret, 1957

10

Nepot al pictorului - Ce voia Ani*a?, întrebă Vespasian ridicând amândouă bra*ele spre soarele care îi mângâia fa*a. Se sim*ea bine. Ajunsese la Costișa cu o zi înainte, pe-nserat, dormise bine, iar acum se dezmor*ea un pic. - Eee, cu găinile astea. O zis că-i scurmă șan*ul ... - Mă uit îndată la gardul de la drum să văd pe unde ies și bat o scândură două. Îndata-mare! „Îndata-mare” în limbajul locului însemna repede, degrabă. Bunica și-a căutat de lucru printre oalele din bucătăria de vară râșnind în mintea ei: „Doar nu m-oi apuca și eu să-l bat la cap cu însurătoarea. Îi om în toată firea și știe el ce are de făcut. De asta nu poate dormi Ani*a!?” Și cu fetele din ziua de azi era ea cam lămurită. În decembrie anul trecut, când Vespasian a venit în vacan*a de iarnă, el fiind plecat prin sat, i-a găsit o scrisoare de la o fată. Nu a cotrobăit prin lucrurile lui, nu-i era în obicei, plicul a căzut din geantă când i-a mutat lucrurile de pe scaun pe lai*ă. A încercat să citească scrisoarea, dar era scris cam urât și nu a în*eles nimic. I-a trimis vorbă Ilenei (mama mea și sora pictorului) să vină iute la ea și au citit împreună. Nu i-a plăcut nici cum scria, dar nici ce scria. „Fetele din ziua de azi nu mai știu ce-i rușinea! Poate-i mai bine să rămână așa. Domnul le-a rândui pe toate!”

Bunica Maria, portret realizat de Vespasian Lungu în 1966

- Gata! Era o bortă în gard chiar spre Ani*a, dar am astupat-o. Ce-ar mai fi de făcut? - Nu mare lucru. De prașuit (prășit, n.r.) am terminat, poate de tăiat și de spart lemnele, dar asta mai târziu, să se usuce, să crape ușor. Mai stai și tu câteva zile liniștit că *i-o fi și *ie destul cu bătaia de cap de la facultate. - Atunci o să mai pictez, că am câteva idei, să văd ce-o să iasă. Și-a scos șevaletul din cămăru*a care-i servea de atelier de pictură, l-a șters de praf, că nu mai umblase nimeni la el de astă-vară, și l-a montat sub umbra prunului. Când se pregătea să intre după pensule, vopsele și creioane auzi poarta dinspre drum. -Ai venit, mă întebă el cu veselie. - Da, am venit, răspund eu. Ce mai faci, ai mai venit pe acasă, cât stai?


- Da, sunt în vacan*ă, o să stau până la toamnă. „A crescut, își zise unchiul, a crescut ăsta micu'! Anul trecut abia dacă-mi răspundea când îl întrebam ceva și acum, uite, discutăm ca oamenii mari.” - Ce bine, o să vin în fiecare zi să văd cum pictezi! - Foarte bine, poate mergem și la Humărie să facem baie. - Mergem! Nu-mi mai este frică de apă! ... Cu un an înainte, tot în vară, mersesem cu soră-mea Laura „la vale, la ghilit”, adică la apa Sucevei la spălat. Toată pânza care se *esea în casă pe timpul iernii se spăla în zilele călduroase de vară. Cât Laura spăla valurile de pânză pe scăunelul pus în albia râului eu, băiat fiind nu se cuvenea să ghilesc, hălăduiam cu al*i copii pe la Gârla Morii, pe la Humărie, pe la Mili*ieni, astea toate fiind locuri unde băie*ii mai mari se scăldau. La Humărie era un loc de unde se sărea „cap” adică băie*ii plonjau de pe stânci în apa adâncă, verzuie. Mie-mi era frică, nu săream! „La Mili*ieni” era o bulboană unde, se spune, s-au înecat pe vremuri trei oameni ai legii. Cică ar fi fost be*i și au intat în apă călare, iar când caii au început să înoate, ei s-au speriat, au căzut din șa și bulboana i-ar fi înghi*it...

Râpa de la Humărie, acuarelă, Vespasian Lungu

Pe la ora prânzului, rupt de foame, veneam pe firul apei când, deodată, am sim*it că nu mai am pământ sub picioare, m-am scufundat de mi-a rămas deasupra apei doar basca cu mo*ul ca un mic paratrăsnet. Dădusem și eu peste o bulboană, încă din aia cu vârtej care mă învârtea ca pe un titirez. Noroc că eram aproape de locul unde sorămea ghilea. La început, fetele au crezut că mă joc, că mă prostesc pentru a fi luat în seamă, dar când au văzut că mă zbat încercând să prind aer și-au dat seama că nu-i de glumă, au făcut lan* *inându-se de mână și

m-au scos pe mal. Am scuipat apa și m-am întins tremurând pe malul pietros. În ziua aia nu mi-a mai trebuit scăldat. După ce mi s-au uscat hainele, adică pantalonii scur*i și maioul, am luat câteva îmbucături și, în drum spre casă, am trecut Gârla Morii pe punte. Când unchiul meu a aflat de pă*anie mi-a spus: - Gata, te învă* să îno*i! La ora patru mergem la Humărie. - Nu intru în apă, mi-e frică!! - O să am grijă de tine, nu pă*ești nimic! Ești băiat! Trebuie să știi să îno*i!! Ce, vrei să te salveze fetele de la înec!? Mai mare rușinea! Degeaba vorbea unchiul, eu nu auzeam nimic. Mie-mi era frică!Am șters-o acasă sperând că mama o să găsească un motiv pentru a amâna această lec*ie. Nu a fost așa! La ora patru după amiază pășeam, cu inima strânsă, spre Humărie. Când am ajuns și am văzut apa verzuie, am început să dârdâi de frică. - -i-e frig? întrebă, ușor ironic, unchiul. - Dddaa, ddaa, am min*it eu clăn*ănind de era să-mi mușc limba. Fără discu*ie, Vespasian era un bun pedagog. Cum a făcut, nu știu! Cert este că în după amiaza aceea am învă*at să înot. Îl am în imagine cu mâinile întinse spre mine. Mă străduiam să ajung la el, iar el mai făcea un pas înapoi. - Bate apa! Vino spre mine, hai că po*i! Trage aer în piept, respiră! Când vedea că am obosit mă așeza pe mal și înota în fa*a mea. - Uite, tragi apa sub tine cu mâinile. Le miști alternativ. În același timp, ba*i apa cu picioarele. Vezi, este simplu, totul e să fii calm. Nu era simplu! Dacă mă concentram la mâini uitam de picioare! De respirat, ce să mai vorbim ... Undeva spre asfin*it, așa deodată, am sim*it că plutesc, că apa mă *ine la suprafa*ă. Nu-mi venea să cred! Nu mai voiam să ies din apă! Unchiul m-a lăsat să savurez bucuria și să prind curaj. După câtva timp a zis: - Gata, ajunge pe azi! - Mai vreau, mai vreau să înot! Încă un pic! - Hai că mai venim și mâine! Ai tăi or fi îngrijora*i, este târziu. Am ieșit sărind într-un picior să-mi scot apa din urechi. Când am dat să mă închei la cămașă, degetele, încre*ite de atâta stat în apă, nu mă ascultau!

- Las' că tenchei eu, zâmbi unchiul. Am pornit spre casă explicându-i cum am prins mișcarea cu Nr. 7/2019 înotul ca și cum el nu ar fi fost acolo. Mă asculta răbdător, cu un zâmbet frumos. La masă am reluat, printre îmbucături, povestea lec*iei de înot. - Mai încet, că te îneci cu mâncarea, acum când ai învă*at să îno*i! Tocmai când unchiul îi spunea tatei că trebuie să mergem la apa Sucevei câteva zile la rând pentru a exersa, m-a prins în mreje somnul ăla bun de copil fericit și obosit ... ... - Chiar nu-*i mai este frică? Anul ăsta ai înotat? - De când a început vacan*a am fost în fiecare zi la Humărie, dar nu m-am băgat la apa adâncă. Noi, cei mici, înotăm spre Gârla Morii unde-i până la piept. - Foarte bine! Mă aju*i să mut scara asta?

Casa Artelor

Copii la scăldat, acuarelă, Vespasian Lungu

Îl urmăream cu aten*ie pe unchiul care, folosind șevaletul, o scară și o capră de tăiat lemne, a improvizat un suport pe care a întins o bucată de pânză neagră pe care a fixat-o cu piuneze. Pânza era lungă cam de un metru și jumătate și lată de un metru. A tot măsurat și a pus semne la col*uri, în centru, pe margini, după care a pregătit vopselele. S-a apucat de lucru și, încet, încet, pe pânză au apărut copaci, tufișuri, un firicel de apă cu floricele pe mal, un col* de cer. Poieni*a a prins via*ă cu un arici care privea spre mijlocul pânzei, tot acolo priveau și cele două păsărele de pe ram ... Oare ce urma să picteze unchiul? Din tufișuri se furișa un lup cu botul negru-cenușiu larg deschis de i se vedeau to*i col*ii și o limbă roșie, pofticioasă.

11


Ochii mari și lacomi priveau, bineîn*eles, tot către mijlocul poieni*ei, unde Nr. 7/2019 unchiul a desenat-o pe Scufi*a Roșie! Eram fascinat! În câteva ceasuri pictase un tablou imens! Păsărelele, ariciul și o vulpi*ă care se i*ea de după copac, to*i păreau îngrijora*i de soarta Scufi*ei Roșii ... Soarele trecuse de mult peste șură, umbra acesteia ne învăluise alungând căldura amiezii. Vespasian a lăsat pensula pe șevalet, a făcut pasul înapoi, a înclinat capul spre dreapta și a privit îngustându-și ochii: - Daaa, nu-i rău! Cred că merge un chenar cu motive tradi*ionale, cam ca cele de pe mânecile cămășilor de la Costișa ... și le-a și zugrăvit. Se înserase deja când am mâncat împreună câte o strachină de borș cu cartofi făcut de bunica. Mmmm, ce bun era! Răcoros! Niciunul dintre noi nu nu sim*ise foamea toată ziua, dar acum se băteau turcii la gura noastră. Totdeauna, când mâncam la bunica, foloseam linguri de lemn. Nu avea în casă linguri de fier fiindcă, spunea ea, aveau gust a cocleală.

Casa Artelor

Casa părintească de la Costișa. Vespasian a realizat un interesant arc peste timp: în planul apropiat bunicul și bunica la tinere'e, apoi ea în vârstă, singură la fântână ... Este prezentată toată gospodăria, grădina, găinile și cocoșul cel obraznic ...

12

Dar, ce-i venise lui Vespasian? De ce s-a apucat de pictat pe pânză? Și de ce povestea Scufi*ei Roșii? Păi, în acei ani la pia*a din Rădău*i, vinerea când era zi de târg, rusoaicele aduceau carpete cu „Răpirea din Serai“. Carpetele veneau din zona asiatică, unde legenda răpirii fecioarelor avea rădăcină. Chiar dacă povestea nu era de pe la noi, lumea le cumpăra încântată de culorile vii care înveseleau locuin*a. Vă da*i seama ce succes a avut unchiul cu teme specifice culturii nostre: copilul care trece pe o punte păzit de un înger, Dumnezeu *inând Pământul în mănă, un cerb și o căprioară într-o poieni*ă. Nu putea picta într-o săptămână cât vindea vinerea într-un sfert de ceas. O lună de zile a pictat carpete. În fiecare vineri, la ora șapte și jumătate cobora din autobuz la pia*a din Rădău*i cu o geantă mare plină. Să fi avut de zece ori mai multe bucă*i, pe toate le-ar fi dat... Într-una din zile, cred că era spre sfârșitul lui august, când am intrat în curte la bunica, am constatat că dispăruse atelierul de pictură. Singur, sub prun, trona șevaletul. Scara era la locul ei în șură, capra de tăiat lemne, în șopru. - Gata, spuse unchiul, ajunge pe vara asta!Am să te rog ceva. - Da, am răspuns eu încântat. - Du-te la nea Grigore, poștașul, și cumpără-mi ziarele de azi și „Contemporanul” de miercuri. -ii minte sau *i le scriu? - -in minte! Unchiul mi-a întins o hârtie de o sută de lei și eu, bucuros că pot să-i fiu de folos, am rupt-o la fugă spre nea Grigore. Ziarele nu erau scumpe. „Scânteia” și „Scânteia Tineretului” costau maxim cincizeci de bani fiecare, „Zori Noi”, ziarul jude*ului Suceava era douăzeci de bani, „Contemporanul” era mai scump, cred că trei lei și ceva. Unchiul a luat ziarele și, când eu i-am întins restul, a spus zâmbind: - Ăștia-s pentru tine. Cumpără-*i ce vrei tu! Am încremenit. Erau nouăzeci și cinci de lei! Păi nici la sărbătorile de iarnă nu adunam atâta, că pentru colindă sau urătură mai primeai și câte un covrig, un măr sau nuci, nu prea avea lumea bani să dea la copii ...

Năuceala mea l-a făcut pe Vespasian să zâmbească: - Lasă că meri*i câ*iva bănu*i, nu ai stat tu cu mine cât am lucrat!? Am dat din cap că da. Surprins de norocul ce dăduse peste mine nici măcar nu am mul*umit, dar probabil că unchiul era mul*umit de reac*ia mea fiindcă m-a luat după umeri și mi-a zis: - Mergem la Humărie, facem o baie după care eu o să-mi fac bagajul și am să plec ... - Cuum, pleci?! S-a terminat vacan*a? - Nu, nu s-a terminat, dar eu o să merg câteva zile la mare. Când mă întorc doar voi trece pe acasă să-mi iau bagajul și am să stau o perioadă la Sucevi*a, la sora mea Zamfira.

Casa Zamfirei, acuarelă de Vespasian Lungu

După ani de zile, când am vorbit cu Vespasian despre vara anului 1967 și despre bacșișul generos care nu putea fi uitat, mi-a spus: - Venisem în vacan*a aceea, ultima mea vacan*ă ca student, fără niciun ban în buzunar. Mă gândeam că asta o să fie, stau toată vacan*a acasă. Dar, în autobuzul care mă ducea de la Rădău*i spre Costișa am auzit două femei care erau necăjite că nu au apucat să cumpere carpete de la rusoaice. - Nu ti supăra, leli*ă, ci fel de carpete aduc rusoaicili? întreb eu schimbându-mi vorba de bucureștean cu cea a locului. - Ăăă, frumoasi taari! Cu „Răpirea din serai“! Cumpără lumea, da' aduc pu*ine, n-ajung! mi-a zis una din ele. - Aha, zic. Și în sinea mea: „Uite cum po*i face rost de bani pentru mers la mare! Și așa a fost!” ... Pentru mine au venit alte vacan*e, fiecare cu farmecul ei, dar vara anului 1967 mi-a rămas în suflet ...


Casa Artelor Nr. 7/2019

N. 1 septembrie 1939 D. 26 octombrie 2019

In memoriam MARIA COGĂLNICEANU (I)

UNDUIREA TIMPULUI

L

a câteva luni de când și-a tras *ărâna peste chip, e bine să ne aducem aminte de făptura de cuvinte care a rămas. Începem cu evocarea poetesei care a fost. Târziu, poate nedrept de târziu, Maria Cogălniceanu își publică prima carte de poeme, „Unduirea timpului” (Ed. Limes, Cluj – Napoca, 2007). Cartea masivă, de o sută douăzeci de poeme, pare mai degrabă o antologie a poeziilor scrise dar, din păcate, nepublicate la vreme, o antologie de besactea, ce

rezuma o istorie discretă a preaplinului fiin*ei. Cine privește spre oamenii care scriu cu acea curiozitate firească, între bănuială și așteptare, poate să intuiască un adevăr simplu: fiin*ă discretă,

Viorel COMAN aparent fragilă și stângace, cu voce șoptită și vorbire ușor tremurată, cu fiara emotivită*ii disciplinată de o putere necunoscută, în mod sigur se toarce pe sine în vers. La prima vedere s-ar spune că avem de-a face cu un debut. De fapt e altceva, e scoaterea la suprafa*a, la lumina tiparului, ca pe o navă *inută îndelung și nedrept în imersiune în apele adânci, adesea tumultoase, dar mereu limpezi ale fiin*ei. Poezia sa nu e nici arma de luptă, căci nu vrea să schimbe lumea, nici versificare a realului social sau p o l i t i c . Ve r s u r i l e M a r i e i Cogălniceanu captează și evocă eul tainic, profund, înflorind fosforescent pe cerul smolit al realului. La intrarea în volum străjuiește ca un avertisment „glosa pentru cititorii mei”, un aforism nietzschean, care e un prim cod de lectură: „fiecărui suflet îi apar*ine altă lume, fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsă”. Cele nouă păr*i ale volumului par a fi vârstele unei cariere poetice până acum amânate. Este aici istoria unei fiin*e care apar*ine mai mult umbrei decât soarelui, mai mult medita*iei decât afirmării, a unei fiin*e cu o intensitate proustiană a sim*urilor, captând o realitate mult mai adâncă și mult mai adevărată, a poeziei. Dincolo de anecdotică se încheagă un jurnal secund al evenimentelor fiin*ei: copilăria, adolescen*a, iubirea. Muntele, delta,

Dunărea, satul, orașul devin spa*ii poetice atinse de sacralitate, purtătoare de mitologie poetică personală. Lumea e receptată cu o mare frăgezime a sim*urilor; fiin*a nu trăiește poezia, ci ca într-o tranzitivitate metafizică, se lăsa cu voluptate trăită de poezie. Și trăirea devine ardere de tot, fără cenușă, fără rest: „Doamne,/ smulge-mă din rădăcină !/ Floare-s fără de lumină,/ fără umblet, fără glas./ Pune-mă ca sa răsar/ sabie într-un hotar/ sau dansând ca o idee/ pe sub frun*i domnești, femeie”. (Bocet închis) E aici și un lirism discret al ipostazelor vie*ii, de la evocarea copilăriei arhaice, la dramele omului matur. Vârstele se așază ca vârstele, egale și cumin*i, formând o biografie interioară și febrilă ce devine poezie ocazională în sensul înalt, goethean al termenului: „Tu rămâi la munte/ eu mă-ngrop în șes,/ ninge peste gânduri/ Domnul meu ales.” (Mioritica) sau „– Odată, odată/ peste mun*i furată/ piatră m-am făcut./ De dor m-a durut/ iar pentru cel drag/ lacrimi am vărsat/ izvor m-am făcut/ ca-ntru început./” Adesea poezia devine cantabilă, e cuprinsă de o muzicalitate grea, bolnavă de frumuse*e. Vocalele și consoanele devin fragile tuburi de orgă și, dincolo de semnifica*ii, se încheagă o

13


muzică nouă, când doină, când bocet, din alitera*ii superbe ce încing până la Nr. 7/2019 roșu clipa: „Fără seamăn tu,/ fără nume, nu !/ Fără gând sunt eu/ fum în gyneceu,/ tropot singeriu/ sclipăt argintiu,/ vine*iu

Casa Artelor

scaiet/ abur pe Siret,/ miere în pelin,/ gând prea plin, prea plin ; Tremurare vineri/ ca și-n anii tineri/ așteptare-n dom/ *ipăt de-alcion, /ghea*ă dunărind/ zarea mistuind”. (Dihotomie) Rezultă ceva rar, ce pu*ini poe*i brăileni au încercat, o poezie cântând în ritmuri savante, din vocale și consoane. Poezia are o muzicalitate tânguită, cu rimele împerecheate ca mâinile-n rugă, cu intarsii folclorice. Par doine metafizice, nu departe de poezia senectu*ii blagiene, o doinire grea de suflet, de prea greu suflet, ce trage a bocet, o poezie a poeziei, un cântec despre cântec: „Voalul negru al triste*ii/ mă sugruma,/ mă împarte/ și desparte ;/ mă adună/ între via*ă/ și-ntre moarte/ între scâncete de strună” (Adio) Scuturate de nisipul podoabelor, apar din câteva versuri mici acuarele, – de fapt, o galerie de pasteluri spiritualizate, cuvintele cară culoare, pastă grea, fie pământoasă, fie diafană – sugerând stări, viziuni, dezvoltând un onirism calm, domestic: ”Dezbrac, din privire, câmpia/ de unduirile ei verzi/ în care numai tu te pierzi/ ca o nălucă-n amintire ” (Gavota) sau “Implacabilă, Dunărea, totuși/ aleargă spre mare./ Numai în portul inimii mele/ e ghea*ă la mal,/ solitudine și/ lentă mișcare.” (Ghea*ă la mal).

14

Maria Cogălniceanu face parte din seria rară a celor aleși. Are pasiunea formelor perfecte, frazele poetice încordate ca struna scot sunet pur. Tot ce a fost, liric vorbind, impur, a fost înlăturat. Poezia s-a lepădat de satana anecdotei și a rămas sunetul pur, muzical, al unor versuri adesea sclipitoare. Ceva asemănător mai găsim în „cântecele de câmpie” ale lui Ștefan Bănulescu. Pe de o parte, o cultura poetică impecabilă hrănește formal versurile și, pe de altă parte, o ingenuitate a sim*irii rămasă enigmatic neatinsă de vremi și vârste devine o formă de receptare a lumii. Poezia rămâne în zonele consacrate ale modernită*ii. Autoarea scrie din interiorul unui canon liric dat de marea poezie modernă românească și europeană. Nimic experimental. Nici o experien*ă lirică „eo-” sau post-modernă nu pare să o intereseze. Să ne în*elegem, nu e vorba nici de imitare, nici de lipsă de originalitate, ci mai degrabă de acea formulă lirică adecvată, convenabilă, în interiorul căreia firea își *ese pânza versului. Nici un sunet fals, nici o confuzie a poeticului. În unele poeme e atâta frenezie, atâta bucurie de a fi, încât poezia pare spusă de un „Zorba“ feminin, trăind cu patimă clipa, bucurându-se simplu și pur. „Retroviziune” este

cea mai frumoasă odă închinată Chirei Chiralina: „Trup tatuat de sărutări/ al Chirei fa*a nefecioară/ mijește-ascuns, ispititor/ din vadul Dunării, în seară./ Şi ochii ei încercănaŃi,/ Viclean aprinși într-o codană/ mi-au răsărit secure, azi/ și mă pândesc. A câta oară ?/ și mă duc năuc/ la fa*a de turc,/ și mă duc zevzec/ la fa*a de grec./ Mă duc să rămân/ la fa*a de armin.” Fără

îndoială, există în acest lirism un filon livresc subtil, hrănitor, care disciplinează emo*ia și o filtrează de umori.Adesea, poemul pare scris în pragul bibliotecii, cu chipul furat buclucaș de lecturi. Poezia este îmbibată de elemente mitologice, muzicale, livrești, biblice, picturale. Poemul „Căr*ile” evocă orașul „o Londră/ sordidă ca-n Dickens”. O salcie în bătaia vântului cânta „ca vioara sub arcușul Paganini” (Extaz). Destinul lui M. Sebastian este evocat în „Fragmente dintr-o existenŃă”: „Iosif Hechter privea plopii din grădina Sf. Petru/ și salcâmii înflori*i pe bulevard/ odată cu râsul tulburat de fiorii adolescen*ei/ intrată nebunește la Notre Dame d'Avignon.” În caiete pe care le bănuim îngălbenite s-au lucrat variante, s-au scuturat podoabe, s-au lămurit poeme și s-a aruncat „moluz”. În final, după îndelungi șlefuiri – caligrafia cu care șerpii versurilor se întind la soare în lumina albă a paginii sugerează polizări și re-polizări – rămâne o poezie hrănită de o sensibilitate ulcerată și șlefuită la flacăra unor mari și sigure lecturi. Livrescul nu e strident, se topește în poem ca mierea în ceai, dând textului arome intelectuale. În micul bazar liric local, Maria Cogălniceanu a fost și a rămas o voce lirică distinctă și adevărată.


Casa Artelor Nr. 7/2019

ELENA DUMITRESCU-NENTWIG, soprana cu condei sub)ire

E

lena DumitrescuNentwig a făcut carieră – și nu una oarecare – ca soprană, pe scene renumite din toată lumea. După debutul triumfal în opera Păsările de Braunfels, a interpretat numeroase alte roluri de mare succes: Gilda în Rigoletto, Leonore în For'a destinului, Musette în Boema, Regina Nop*ii în Flautul Fermecat, Konstanze în Răpirea din Serai, Dona Ana în Don Giovanni. Cel mai mult a cântat în Germania, dar a devenit repede foarte cunoscută și în Fran*a, Spania, Italia, Austria, Olanda, Cehoslovacia, Polonia, Israel și Elve*ia. Pentru cei mai mul*i dintre artiști, celebri sau mai pu*in celebri, „spectacolul” se încheie cu o reprezenta*ie de gală. Uneori, o prelungire – și aceasta răsplătită, însă indirect, cu multe aplauze – ca dascăl, le încununează strălucit cariera. Este și cazul Elenei DumitrescuNentwig care, în postura de profesoară interna*ională de canto, împărtășește din talentul și experien*a sa de scenă tinerilor din toată lumea, la cursurile *inute în Belgia, Germania, Polonia și Portugalia. În ultimii ani, însă, talentul și energia sa creatoare s-au manifestat într-o direc*ie mai pu*in așteptată: literatura. Roman, proză scurtă, povestiri pentru copii, teatru: în tot ce a publicat până acum, scriitoarea Elena Dumitrescu-Nentwig lasă impresia că n-a experimentat o etapă de căutări, de tatonări stilistice, de „probe de condei”, pentru a se impune în lumea literară.

Dr. Zamfir BĂLAN Muzeul Brăilei „Carol I“ De la debutul din 2014, cu romanul Naufragia'ii din Brăila, și până acum, soprana-scriitoare a publicat un număr impresionant de căr*i, încât ne putem întreba dacă, întradevăr, s-a apucat de scris în anii din urmă, sau căr*ile sale, scrise mai demult, așteptau un moment oportun. O confesiune a autoarei, strecurată într-un interviu, pare să îndreptă*ească ipoteza unui exerci*iu mai îndelungat în fa*a colii de hârtie: „Eu am scris tot timpul ceva, dar nu m-am gândit să public”. În favoarea aceleiași idei pledează și impresia de „mână de prozator” deja trecută de stângăciile inerente începutului, care se simte în oricare din paginile căr*ilor sale. Elena Dumitrescu-Nentwig scrie cu o siguran*ă a construc*iei narative care nu e la îndemâna oricui. Apoi, ușurin*a – cel pu*in asta e impresia cititorului – cu care „dirijează” întreaga desfășurare de personaje și întâmplări, precum și iscusin*a în a *ese intrigi sunt ale unui scriitor dintre cei dărui*i cu mult har. Se vede, la lectură, că Elena Dumitrescu-Nentwig trăiește intens fiecare pagină, fără a *inti efectul de moment, fără a vrea să facă impresie cu orice preŃ; scriitoarea caută să dea cea mai potrivită expresie frământărilor sale, să găsească răspunsuri, să reînvie figuri dragi, sau să pună în fa*a cititorului o adevărată pagină de istorie, o lec*ie

de via*ă asupra căreia trebuie reflectat, chiar dacă uneori absurdul pare să istovească emo*ia și atitudinea meditativă. Scrisul, pentru Elena Dumitrescu-Nentwig, este, cum chiar domnia sa mărturisește, strâns legat de actul crea*iei și nu de ambi*ia de a avea succes. Dar, poate că succesul căr*ilor vine chiar din în*elegerea scrisului ca expresie profundă a imboldului de a împărtăși cu ceilal*i o via*ă sau poveștile altor vie*i. În Naufragia'ii din Brăila (2014), roman considerat adesea o scriere autobiografică, avem o tulburătoare poveste, cu accente stranii, carnavalești, a unor tineri cărora destinul (am fi tenta*i să spunem), dar mai degrabă istoria le picură pe buze gustul năucitor de amar al unor situa*ii limită Noi, romii și restul lumii (2015) este istoria descreșterii și creșterii unei familii de *igani din Liești, al cărui urmaș la „tron” nu vrea să fie bulibașă și ajunge „domn”. În fapt, Cornel Budală (nume cu sonoritate în rândul lăutarilor, acum 40-50 de

15


Casa Artelor Nr. 7/2019

a n i ) , ajunge violonist renumit, în Occident, dar nu poate fugi de trecutul familiei și se trezește în mijlocul unor întâmplări încâlcite, complicate și complexe, unde, peste un dramatism emo*ionant, plutește un umor de foarte bună calitate.

O improprie asociere de termeni atrage aten*ia încă din titlul căr*ii al cărei miez este povestea unei tinere evreice, o elevă la un liceu din Gala*i, violată de un ofi*er de securitate. Credinciosul meu dușman (2017) împarte desfășurarea epică între fic*iune și document istoric și reușește să reînvie – sub apăsarea unui avertisment grav, subîn*eles – o lume nu demult apusă, ale cărei ecouri și miasme stăruie în memoria comunită*ii. Sunt aici pagini de literatură bună, secven*e memorabile, emo*ii, resentimente, care traduc în formă artistică un gând și un principiu de via*ă al autoarei: „Dumnezeu n-a făcut grani*e și nu ne-a separat. Este datoria noastră să luptăm contra a tot ce este totalitar, pentru că orice formă de totalitarism este un impediment pentru dezvoltarea liberă a spiritului”. Ca Iubire la margine de eșafod (2018), Elena Dumitrescu-Nentwig schimbă registrul tematic. Nu mai suntem în lumea românească încovoiată de presiunea și agresivitatea istoriei, ci undeva, în Occident, în

16

Germania, unde se petrece o incredibilă și cu atât mai tulburătoare poveste de dragoste. O lume – bine clădită pe tihna și cenușiul rutinei – e asaltată de o alta, fremătătoare, solară, zvâcnind la orice imbold al sim*urilor, iar deznodământul nu poate fi decât unul la limită și de aceea incitant și provocator.

În fiecare din aceste căr*i surprinde – aș putea spune, la fel de bine, fascinează – impresia de ușurin*ă în a povesti, indiferent de perspectiva narativă aleasă. Efectul acesta vine nu atât de la talentul de povestitor (care nu e de ignorat, desigur!), cât din experien*a de o via*ă în arta spectacolului de operă. Cine urmărește succesiunea scenelor, momentele de tensiune dramatică, armoniile textului, nu poate trece cu vederea că totul merge într-un crescendo bine strunit, făcând construc*ia epică să se amplifice, să acumuleze for*ă, să elibereze energii, în momente cheie, ca într-un spectacol de operă sau operetă. Căr*ile Elenei DumitrescuNentwig sunt autentice „puneri în scenă”. Prozatoarea stăpânește perfect arta împletirii actelor dramatice și o transferă subtil artei narative. Cititorul trăiește momentul, simte „muzica”, „vede“ spectacolul. Sunt, în cele patru căr*i, multe tablouri memorabile: năvala puradeilor gemeni în casa unchiului Budală, ajuns violonist de marcă, o celebritate în contrast deplin cu rudele flămânde și nespălate; înmormântarea bulibașei, la Liești, în derularea căreia, peste tonurile grave, apăsătoare, plutesc acorduri comice, precum două linii melodice în contrapunct; scena schimbului de parteneri, din Iubire la margine de eșafod, aproape neverosimilă, dacă n-ar avea un aer burlesc, se desface în tablouri bine dozate dramatic, din care se conturează, impunătoare, aria Pamelei; be*ia sălbatică din noaptea de Revelion (Naufragia'ii

din Brăila) – semnul unei disperări fără margini, formă inedită de eliberare de sub opresiunea istoriei – și tabloul furtunii care-l surprinde pe unul dintre „naufragia*i” pe o bancă, pe bulevard, sunt elemente ale unui „spectacol” după care nu cade cortina, dar care anun*ă începutul răzvrătirii. Deși scrie cu mare emo*ie, Elena Dumitrescu-Nentwig lasă impresia unei surprinzătoare detașări. Este, firește, doar o aparen*ă, sus*inută de umorul sub*ire și de tușele groase, care estompează înverșunarea, indignarea, revolta, dar și responsabilitatea pe care vremurile nu demult trecute i-au pus-o pe umeri autoarei. Observa*ia are legătură cu felul de a face literatură al Elenei DumitrescuNentwig: lumea căr*ilor sale este o lume-spectacol, montată chiar sub ochii cititorului. Ca urmare, timpul lecturii se suprapune timpului întâmplărilor, făcând din cititor un martor puternic implicat. Iluzia detașării este, în fapt, un truc narativ cu urmări dintre cele mai neașteptate: în postura de participant la spectacolul lumii, cititorul nu mai vede totul (numai) prin ochii autoarei, lectura nu mai pare „controlată” doar de autoritatea acesteia, ci și de propria conștiin*ă. Stările și trăirile autoarei devin stările și trăirile cititorului. În felul acesta, în plan estetic, emo*ia lecturii se apropie de emo*ia din sala de spectacol: istoria (în sens foarte larg) iese de sub carapacea lui „atunci” și devine un „acum” copleșitor, în măsură să provoace trăiri intense, reflec*ii și atitudini.

Elena Dumitrescu-Nentwig scrie despre oameni cu destine aparte. Câteva dintre personajele căr*ilor completează generos marile tipologii ale literaturii noastre. Vom vorbi despre acestea, însă, cu altă ocazie.


Casa Artelor Nr. 7/2019

O ABORDARE A FOTOGRAFIEI

C

ând un obiect este realizat normal, nu prin multiplicarea unei matriŃe, dacă se strecoară o greşeală doar obiectul respectiv este afectat. Însă o greşeală făcută de creatorul unei matriŃe este gravă, dacă trece neobservată. În acest sens, o fotografie ambiguă, sau una care creează o impresie greşită poate fi comparată cu o matriŃă defectuoasă prin faptul că, atunci când este reprodusă, erorile se vor repeta mereu. Din punctul meu de vedere, între fotografie şi viaŃă există o legătură strânsă, iar fiecare fotografie la care merită să te mai uiŃi şi a doua oară este o reflectare a vieŃii, a realităŃii, a naturii, a oamenilor, a muncii omului, de la artă până la război. Fotografia a contribuit enorm la întreaga cunoştere şi experienŃă, iar fiecare fotograf îşi poate aduce şi el contribuŃia. DorinŃa de a contribui pare a fi una din rădăcinile impulsului creator care există în fiecare om, în diverse măsuri. ToŃi simŃim dorinŃa de a face ceva valoros care ne-ar putea scoate din anonimatul cotidian. Ceva prin care să rămânem în memoria oamenilor, ceva care să ne aducă un soi de nemurire. ÎnvăŃăm cu toŃii unii de la alŃii şi din moştenirea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri. Fără spiritul creator a celor care au fost înaintea noastră am fi luat-o iar de la capăt, făcând singuri, cu trudă, micile descoperiri. Nicio persoană conştientă nu poate să nu îşi dea seama cât de îndatorată le este celor

Prof. Viorel NEAGU Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila de la care a avut de învăŃat. Singurul mod în care ne putem plăti această datorie este să asigurăm această continuitate şi să ne aducem, la rândul nostru, contribuŃia la fondul comun. Consider că fotografia este una dintre cele mai importante şi mai benefice descoperiri făcute vreodată de om. O fotografie trebuie să respecte anumite standarde şi impresia mea e că acestea sunt atinse de puŃini fotografi care au conştiinŃa şi pregătirea excepŃionale. Motivul pare să fie nu atât incapacitatea celor mai mulŃi de a utiliza tehnic potenŃialul mijlocului lor de exprimare, cât o lipsă de conştientizare a ceea ce se poate realiza. Cu siguranŃă că, îndrumaŃi şi stimulaŃi cum se cuvine, mulŃi dintre aceşti fotografi ar fi capabili să realizeze fotografii superioare celor pe care le fac în prezent. În prezent, fotografia este singurul mijloc practic de comunicare universală. În consecinŃă, cu cât mai larg este publicul căruia i se adresează o fotografie, cu atât ea are o valoare mai mare. Nicio persoană inteligentă nu ar apela la un mijloc de comunicare fie scris, fie vorbit, dacă nu ar avea ceva de spus. Totuşi, majoritatea fotografiilor realizate nu doar de amatori, ci şi de mulŃi profesionişti, nu suscită interes. Sunt la fel ca vorbele goale.

Înainte de a face o fotografie mă întreb: De ce vreau să fac acea fotografie? Va stârni vreun interes? Subiectul sau evenimentul care urmează să-l fotografiez merită păstrat? IntenŃiile şi ideile îşi pierd valoarea dacă nu au cea mai bună şi eficientă exprimare sub formă de fotografii. UşurinŃa de a te exprima clar este la fel de importantă în limbajul pictural ca şi în scris. Stăpânirea simbolurilor mijlocului de exprimare este esenŃială pentru a avea succes. Simbolurile fotografului sunt lumina, perspectiva, contrastul, culoarea, gama de griuri, claritatea, estomparea, ca să le amintesc doar pe cele mai importante. Faptul că aceste simboluri sunt înregistrate sub o formă sau alta într-o fotografie nu garantează că ele apar într-o formă optimă. Fotograful are la dispoziŃie o varietate de simboluri, pe care le poate folosi mai mult sau mai puŃin optim, în funcŃie de cât de bine le stăpâneşte, pentru a exprima o anumită idee. ÎmpiedicaŃi de o abordare tradiŃională a fotografiei, de lipsa unor cunoştinŃe tehnice sau de incapacitatea de a-şi stabili clar scopul, mulŃi fotografi renunŃă la selecŃia simbolurilor pe care ar putea să le folosească, lăsând rezultatul la voia întâmplării şi a norocului.

17


Casa Artelor

Prof. Marilena-Viorica Niculescu, Cezar Hârjescu, Prof. Nicolae Ungureanu, Prof. Vasile Zbarcea

Nr. 7/2019 6/2018

"AICI RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂ,I! De la Brăila, ne transmite Cezar Hârjescu..." Prof. Marilena-Viorica Vespazian IONESI NICULESCU nepot pictorului ŞcoalaalPopulară de Arte

E

ra semnalul după care, Cezar Hârjescu, Corespondentul Canalului Radio România Actualită'i, cel înfră*it de ceva vreme cu eterul, se făcea auzit din aparatele de radio, date aici, la margine de Bărăgan, neapărat mai „tare”! Era „vocea” ce amintea tuturor din *ara asta, că Brăila există! Cu un timbru vocal inconfundabil, cald, bărbătesc, stăpân pe regulile aspre ale limbii române, concentra de fiecare dată, informa*iile în trei, patru fraze, dându-le consisten*ă și convingând, astfel, miile de ascultători de importan*a evenimentelor petrecute în această parte de *ară. Asta, până într-o zi de septembrie a anului 2007, când, brusc, s-a hotărât să tacă... Pentru totdeauna!! Vestea rea s-a răspândit repede, ca orice lucru hidos, mai repede decât una bună. Și nici acum, după atâ*ia ani, tot nu în*elegem: de ce o fi fost nevoie să plece „acolo”... atât de devreme? Poate pentru că, era într-adevăr, un „târziu în ceasul lumii” și apropierea de mult iubita lui mamă trebuia să se producă...la acea oră și dată, fără ca el sau noi să știm... Mai avusese o „tentativă” de acest gen, prin 1969, ca urmare a

18

„Vespasian Lungu“ Brăila

unui teribil accident, dar, probabil, nu era încă timpul... Pe 26 septembrie 2007 însă, da! Păcat, mare păcat! Ziaristul, poetul, prozatorul, omul de radio, Cezar Hârjescu, a trăit doar 53 de ani, după ce văzuse lumina zilei, într-o splendidă zi de vară (9 iulie) a anului 1954 la Iași. Când nu împlinise încă cinci ani, părin*ii hotărăsc să se mute la Rădău)i, orașul ce avea să-i marcheze copilăria, odată cu șansa întâlnirii cu Maria Boghian și Veronica Moscaliuc, două doamne învă*ătoare, care, pentru Cezar, au rămas până în ultima clipă a vie*ii ca două „icoane”: una a știut să-l apropie de limba română și Sadoveanu, cealaltă, în ciuda tuturor, i-a dat, pentru prima oară, nota 10 (zece) la purtare (acesta o fi fost și unul din motivele pentru care spunea tuturor la un moment dat, că...și-ar dori ca „sfârșitul” și „odihna” de după...să-i fie în Rădău'iul lui iubit). Din 1967, îl întâlnim la Brăila, înscris la Liceul Nicolae Iorga, unde, spre norocul lui, avea să dea peste „excep*ionalul” profesor de limba și literatura română, Nicolae Ungureanu care, la finele clasei a X-a, avea să-l lase corigent, cu blestemul: „vei dori să mai rămâi

corigent, dar nu o să mai vreau eu!”. Câtă dreptate a avut! Mai ales pentru faptul că, Cezar, cel ce era mai mereu împotriva „curentului”, începuse să-și demonstreze aptitudinile literare, în ziarul brăilean „Înainte”. Și chiar dacă era vorba doar de știri, anchete, reportaje, apropierea și aprecierea lui Constantin Turtoi, Corneliu Ifrim, Vasile Rusescu, Horia Mangiurea, Mircea Constanda, Constantin Dobre , Constantin Ionescu, Candiano Priceputu şi Stan Munteanu, nume cu greutate în lumea jurnalistică a Brăilei, l-au determinat să se „autoevalueze” și să prindă curaj pentru a sus*ine examenul de admitere la Facultatea de Ziaristică a Universită'ii din București. În 1981, după ce își ia licen*a cu nota 10 (zece), este numit reporter de investiga*ii la ziarul „Vremuri noi” din Călărași. Urmează perioada în care „condeiul” lui devine cunoscut și recunoscut de către „Scânteia Tineretului” (debut literar cu lucrarea „ Av a l a n ș a ” ) , R e v i s t a „Flacăra”, de „Convorbirile


literare”, de presa brăileană („Vocea Brăilei”, „Sportul Brăilean”), de Agen*ia Na*ională de Presă „AGERPRES”, de Agen*ia Română de Presă „ROMPRES”, iar „glasul” i se face auzit prin intermediul Radio-ului, în cele patru puncte cardinale ale *ării.

A fost un individ „unicat”, ce adesea se retrăgea într-o „microlume” a lui, cu întrebări și răspunsuri pline de tâlc. Harul scrierii avea să-l înso*ească permanent și doar timididatea pe care nu i-o descopereai repede, l-a făcut să publice doar cinci căr*i: * „Contrabanda cu vise”, apărută în 1996, la Editura „Libertatea” Brăila. Splendid volum, cu impresii de călătorie ale „contrabandistului de imagini și idei, de gânduri și de vise” (n.r. citatul autorului), furate de prin drumurile sale prin Europa. „Am rămas cu visele, cu imaginile trecute fără taxe prin vamă, cu obiceiuri, fapte și locuri înregistrate pe retină, cu ceva ce nimeni nu mi-a putut interzice să iau cu mine la întoarcerea acasă: amintirile. Într-o bună zi, un alt tren, sau avion, sau vapor ori autocar, mă va duce din nou în lume. Voi reîncepe, „contrabanda” cu vise, cu imagini, cu amintiri (...)". * „Hotel Omega, 1997, Editura Softeq, Brăila. O carte-jurnal, despre cele 150 de zile petrecute în Grecia, ca participant la un curs de limbă și civiliza*ie elenă. O   carte despre

care, în „Fișă de lector”, profesorul Vasile Zbarcea spune că „îndeamnă la medita'ie chiar și după săvârșirea lecturii, propunând astfel, iubitorilor slovei, un prozator cultivat și format”. Iar prin inegalabilele-i metafore, Fănuș Neagu pronun*ă verdictul:„Cezar Hârjescu, prietenul meu, prin ceea ce scrie, hrănește mânjii, cu fluvii de vânt”. * „Nop$i cu insomnii”, 2003, Editura Centrul de Crea'ie Brăila. Volum de versuri ale unui „insomniac incurabil” (expresie folosită de autor, în autograful pe care-l păstrez cu sfin*enie) și care reprezintă tot atâtea oglinzi în care „poemele” lui Cezar Hârjescu, vorbesc despre via*a lui, care i-a fost „și mlaștină,/ și mare-nvolburată, / și zi cu soare, / și flori de cais”. Din nou Fănuș Neagu, ne asigură că „în nop'ile cu insomnii, spre norocul, doar a celor dărui'i și aleși, asemeni lui Cezar Hârjescu, 'esutul de vocale –poezia, ia chip de copil”. * „Extract de conștiin$ă”, 2004, Editura Centrul de Crea'ie, Brăila. Un „abecedar extra-confiden*ial” (cum îl numește chiar autorul), plin de gânduri – versuri, în care, de la A la Z, își strigă triste*ea. „Mă simt atât de singur/într-o lume /aglomerată de interese/ și obliga'ii, /mai mult sau mai pu'in/ majore, /încât, uneori, / aș vrea să ies / din acest deșert/ rătăcit în galaxie” (poezia „Singur”). * „Moartea vine râzând”, 2004, Editura Centrul de Crea'ie Brăila. Un roman, de fapt un raport de conștiin*ă a unui personaj imaginar, aflat pentru o perioadă, în lumea dură a închisorii, încătușat pentru o crimă, care nu era

crimă, golit de sentimente, căutându-și, disperat, liniștea pierdută aiurea. Acesta este Nr. 7/2019 „sumarul” vie)ii lui Cezar Hârjescu! O via*ă frumoasă, în parte, plină cu haruri și daruri, cu reușite, eșecuri, o via*ă complexă, râvnită poate, de mul*i. A fost iubit și nu, de trei femei, adorat de a patra, pe care, însă, în 2007, a părăsit-o pentru totdeauna. La fel ne sim*im și noi, și nedumeri*i încă, așteptăm răspuns măcar la câteva întrebări pe care ni le tot punem: - De ce, când era în „elita” intelectualilor, gazetar, poet, scriitor, om de Radio, Cezar Hârjescu, se temea de „mâinile care-mbătrânesc, cătând neîmbătrânire,/în dansul sălbatic al penei de scris”? - De ce el, care, prin 1967, era campion na)ional la ciclism, campion de mare fond al României, a „obosit” așa... brusc? - De ce ultima sa carte s-a numit „Moartea vine râzând”? Poate pentru el, așa o fi venit, dar noi to)i, cei rămași, încă, „aici”, ne vom șterge, mereu, câte o lacrimă în amintirea sa, a „boierului moldo-valah, cu pedigree, blazon și înfă'ișare de Dichiseanu, cu maniere de lord carpato-dunăreano-pontic, minte de copil nespurcat la maturizări meschine și farmec de Pantazi, ăl mai Crai de Curte Veche dintre to'i craii lui Mateiu”, după cum, atât de dureros de frumos, îl descrie bunul său prieten, jurnalistul și scriitorul brașovean, Cătălin Bădulescu. Și, vitregi*i de întâlnirile sărbătorești de altădată cu cel ce (Doamne, cât de greu îmi este să scriu!) „a fost” Cezar Hârjescu, ne luăm „Rămas bun”, dar avem și puterea de a recunoaște că Brăila a mai pierdut un OM împătimit de crea*ie, un „ARTIST AL CUVÂNTULUI”

Casa Artelor

Iar tu, Cezar dragă, găsește-$i și tu, rogu-te, calea înstelată și liniștea pe care le meri$i din plin!

19


Casa Artelor Nr. 7/2019

CUM ALEGI REPERTORIUL? Ioana-Maria LUPAŞCU Pianist-concertist la Filarmonica „Paul Constantinescu“ Ploieşti

P

rimul răspuns ce îmi vine în minte este: să te pună în valoare! O analiză atentă a abilită*ilor, dar și a slăbiciunilor, eventual în compara*ie cu ceilal*i, ușurează alegerea. Cândva, un compozitor care a vrut să-mi dedice o piesă m-a întrebat care este abilitatea mea tehnică cea mai mare: ter*e, octave, salturi, acorduri, game, note repetate sau arpegii? Îşi dorea să compună o piesă care să mă pună în valoare. Ideal este să ne alegem piesele care con*in multe momente din ceea ce ne este tehnic la îndemână și, astfel, putem străluci, dar, în același timp, în scriitură se găsesc pu*ine momente ale slăbiciunilor noastre tehnice sau chiar niciunul din astfel de pasaje. Urmează, apoi, să alegem tipul de lirism sau dramatism sau de cantabilitate care ne este mai potrivit fiecăruia și cu care ne identificăm mai bine. Aşa cum un scriitor își gândește publicul-*intă și mesajul, un muzician cumpăneşte aceleași chestiuni. Este vorba de un recital? Ce mesaj transmit? Ce fel de public am în sală? Și, în astfel de situaŃii, programul se construiește în jurul publicului. Este vorba de un examen sau un concurs? Aici lucrurile stau diferit. Trebuie respectată cerin*a stilistică sau de repertoriu. Dar principiul călăuzitor trebuie să rămână același: punerea în valoare a propriilor calită*i și atuuri. Eu aş alege piese nici ușoare, dar nici prea grele, aş alege piese pe care le pot stăpâni perfect. Piese care nu con*in pasaje tehnice pe care nu le pot rezolva deloc sau

20

le rezolv îndoielnic. Aş fugi de lucrările care pot aduce contradic*ii mari în viziunea interpretativă. Aş fugi de compozi*iile care îmi depășesc nivelul sau mintea sau experienŃa emo*ională sau de scenă, care sunt peste în*elegerea mea- pentru că mi-aș arăta astfel doar... neputinŃele. Odată alese lucrările, aş asculta toate variantele interpretative pe care le găsesc pe Youtube, dar nu aş alege să copiez interpretări, chiar dacă sunt originale, dar se îndepărtează de la textul partiturii. Ce poate da o „atingere“ personală filozofică unei interpretări mature arată ca nuca în perete în copia unui elev care denaturează, fără să știe de ce, textul.

Aş căuta să în*eleg de ce un pianist face într-un fel și altul diferit, aş căuta cheia filozofică a acelei interpretări. Aşezându-mă să studiez, în primul rând aş face tot ce pot să nu am defecte tehnice și m-aș strădui să ridic nivelul acurateŃii și strălucirii virtuoze pentru că acestea sunt precum igiena personală. Ca să pot alege o piesă să fie interpretată public trebuie să o fi cântat perfect și fără urmă de greșeală de zeci de ori, de sute de ori acasă, judecându-mă fără „merge și aşa”. Acea piesă pe care o pot cânta şi la ora două noaptea, trezită din somn, în tempo și fără greșeală, aceea e o piesă bună de prezentat, fie la examen, concurs, ori recital... Dacă nu reușesc să cânt o piesă perfect acasă de zeci de ori, cu siguran*ă nu voi reuși să o cânt bine vreodată în public, acolo unde emo*ia poate juca feste. De asemenea, clasicul sfat al profesorilor ca acolo unde elevul nu poate rezolva tehnic un pasaj să... „bage interpretare” este unul dintre cele mai proaste și anti-muzică posibile sfaturi. Acolo unde nu po*i rezolva tehnic un pasaj și nu po*i cânta în tempo-ul cerut de compozitor... schimbă piesa! Pentru că în viaŃa unui „performer“ contează „aici și acum”, nu cu cinci minute înainte sau după, contează să se poată prezenta cât mai bine în orice condi*ii. Supărarea, oboseala sau orice altceva pot distrage concentrarea. Și ar mai fi ceva: nu există scuză. Odată ce ai ales să te expui public, nu există scuză pentru nerealizare. Există, desigur, păreri și gusturi interpretative împăr*ite, dar nu și scuze pentru nerealizare sau pentru o alegere proastă.


Casa Artelor Nr. 7/2019

PICTORUL ION RADU - „povestitorul“ de pe pânză Ion Radu (n.r. Ionel în acte), mezinul familiei lui Ion şi ClemenŃa Radu, formată din nouă copii, s-a născut în comuna Vulturul din judeŃul Vrancea în anul 1952, în ajunul sărbătorii religioase a Sfintei Marii Mari. Când a împlinit 14 ani, una din surorile lui mai mari l-a luat la Brăila să aibă grija lui. Ajuns pe meleaguri dunărene s-a împlinit profesional dar şi personal, când şi-a întâlnit soŃia, Ecaterina, cu care este impreună din 1977. La nici cinci ani se naşte fiul lor Cristian, care îi va calca pe urme, în pasiune şi profesie. Tudor Arghezi spunea că "ToŃi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti". Pictorului Ion Radu i se potriveşte mănuşă acest citat, fiindcă caracteristica principală a artistului este aceea a oamenilor „mari", de valoare, dar de o modestie fără limite.

În peisajul pestri( al artiștilor plastici brăileni, Ion Radu este o figură aparte, cu un stil inconfun-

Adriana BURLACU Jurnalist dabil. De altfel, între iubitorii de artă, nu mai are nevoie de alte prezentări: pânzele lui "vorbesc" de la sine. Culorile prezente în crea(iile sale par că îi curg direct din venele mâinii cu care pictează, iar pânza nu este decât o prelungire a corpului său. De un bun sim( și o modestie rar întâlnite, deși ar avea toate motivele să fie mândru de ceea ce a realizat, artistul plastic și-a lăsat mereu sufletul să aleagă, iar ochii au fost cei care doar au urmărit mișcările mâinii pe pânză. Chiar dacă, pentru Ion Radu, Arta plastică a însemnat mai mult decât o pasiune, ci chiar un mod de via(ă și un mijloc de existen(ă, artistul plastic a oferit, cu generozitate, și celorlal(i din prea plinul min(ii și sufletului său, a ceea ce îl făcea fericit. Privind crea(iile sale, o mul(ime de senza(ii și sentimente prind via(ă. „Culorile sale par asemeni unor personaje …” Se spune că un artist nu are limite în imagina(ie sau în interpretare, iar Ion Radu a demonstrat, de-a lungul îndelungatei sale cariere, că este o afirma(ie adevărată. La scurt timp după ce a realizat că arta îi va fi menirea în via(ă, Ion Radu a ajuns la o concepŃie artistică proprie a spaŃiului pictural pe care o va păstra

pe întreg parcursul carierei sale. De altfel, muzeograful Claudia Anca Moldovan a afirmat despre el că „filtrează în arta sa esen'ele cromatice puternice ale lumii văzute“. Tot dumneaei declara că, înainte de orice, Ion Radu „analizează momentele oferite de un spa'iu, un timp și un loc, el le trăiește acumulând adevărate concentrări de energie și lumină care par să explodeze pe pânză la un moment dat“. Acest lucru este vizibil, mai ales, în peisajele sale, în care propria personalitate a transformat fragmente de realitate în momente de contemplare. Impresia pe care Ńi-o dă privindu-le, este aceea de a trece pentru câteva clipe în postura creatorului lor. „Culorile sale par asemeni unor personaje ce încearcă să-și depășească limitele date de calitatea cromatică și posibila materie ce le poate îngloba în cadrul ei, supunându-le regulilor proprii. Aceasta vibrează încontinuu, încercând să se desprindă de un suport ce le fixează și le dă limite, căutându-și o formă cristalizată prin care să poată reflecta asemeni unui spectru, o multitudine de nuan'e și de stări. Predilec'ia lui Ion Radu pentru genul peisajului inspirat de natură sau pentru aglomerările de

21


elemente ce devin peisaje a l e p ro p r i e i creativită'i, ne dezvăluie o personalitate Nr. 7/2019 ce caută continuu în libertatea actului artistic depășirea limitelor impuse de un spa'iu cu forme și culori specifice. Omul, cât și natura se transfigurează astfel, ajungându-se în situa'ia în care existen'a unuia să se contopească în celălalt. De aici se poate explica starea de melancolie specifică lucrărilor lui Ion Radu, ca o continuă căutare și regăsire a acestei legături cu natura, prin

Casa Artelor

procesul de absorb'ie în interior și de explozie cromatică a realită'ilor acesteia, ce are loc în fiecare tablou ce poartă semnătura artistului”, declară muzeograf Claudia Anca Moldovan de la Muzeul de Istorie „Carol I“ din Brăila. Să trăiești din artă este un privilegiu Ion Radu este conștient că este unul dintre acei norocoși care-și permit să trăiască din ceea ce iubesc: Arta plastică. Spre deosebire de al(i artiști plastici, pe Ion Radu nu îl vei auzi niciodată plângându-și de milă sau lamentându-se despre trecut. „Din 1971 trăiesc din pictură. Lucrez ca să supravie'uiesc, împreună cu so'ia și fiul meu (n.r. graficianul Cristian Radu), dar fac și artă. M-am ocupat de design înainte de '89. Mi-am format un stil propriu, pictez și în stil clasic și modern. Nu pot să spun că îmi este ușor, dar încerc să mă descurc. Munca este, cred, secretul supravie'uirii mele ca pictor profesionist. Nu vreau să mă laud, dar câ'i au curajul în ziua de azi să trăiască din ARTĂ ca produs comercial?”,

22

afirma , în urmă cu câ(iva ani , pictorul. O via$ă dedicată culorilor Deși vrâncean după locul nașterii, Ion Radu trăieşte la Brăila din 1966, an când s-a mutat în orașul de la Dunăre la una din surorile lui mai mari. Pentru că era pasionat de desen, pentru a-și urma chemarea, la 17 ani, între anii 1969-1972, Ion Radu a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Brăila, la clasa profesorului Vespasian Lungu, cel care i-a devenit şi mentor, părinte spiritual, părinte şi coleg de breaslă până în ultima sa clipă. Și cum era foarte pasionat de ceea ce făcea, la nici 24 de ani, în anul 1976, a debutat expoziŃional ca artist plastic. Între anii 1971 şi 1992 a lucrat ca pictor decorator, perfecŃionându-se în arta caligrafiei la Şcoala Comercială Superioară „Nicolae Kretzulescu" din Bucureşti, al cărei colaborator a devenit. După 1992, a sim(it că este momentul pentru o schimbare, așa că a decis să devină pictor liber pro-fesionist, iar hotărârea s-a dovedit a fi una de bun augur. Activitatea expoziŃională constantă, crea(iile sale unice au fost cele care i-au adus aprecierea publicului, a confraŃilor, dar şi a forului tutelar al creatorilor, Uniunea Artiştilor Plastici din România, care, în anul 2000, l-a primit în rândurile sale. Peste 30 de expoziŃii personale, expozi(ii în „tandem" cu fiul său, Cristian - un foarte apreciat grafician, recunoscut de către specialiştii din România şi nu numai - participant la peste 250 de expoziŃii de grup, sunt doar câteva dintre momentele în care crea(iile sale au putut fi cunoscute de oameni simpli, critici de artă sau al(i artiști plastici.

Lucrările lui au impresionat și, de aceea , au fost selectate pentru importante concursuri naŃionale de pictură: „ Nicolae Tonitza “ la Bârlad, în 2005, „Lascăr Vorel“ la Piatra NeamŃ, între 2001 şi 2011, Saloanele Moldovei de la Bacău/ Chişinău, în perioada 2001-2012, sau „Ion Andreescu“ de la Buzău în perioada 2002-2010. Lucrările lui Ion Radu au fost şi sunt, în continuare, apreciate şi de specialiştii internaŃionali la diverse expoziŃii sau concursuri din Italia, Slovacia, Ungaria etc. Totodată, lucrările lui se află în colecŃii particulare din toată lumea: Rom â nia, Grecia, Germania, S.U.A, Spania, Suedia, Canada, FranŃa, Norvegia, Olanda, India, Ungaria etc. În paralel cu pictura de şevalet a realizat, în regim de donaŃie, pictura murală a Bisericii "Sfântul Spiridon" în 1998 şi a făcut parte din echipa care a restaurat Teatrul Dramatic "Maria Filotti" în perioada 1988 - 1989. Să insiste, să se lupte şi să nu renunŃe niciodată… La fel ca şi al altor mari artiști plastici, nici drumul lui Ion Radu nu a fost unul ușor, dar nu a renun(at niciodată. De aceea, el le spune celor care vor să facă artă că trebuie să fie perseverenŃi şi să înveŃe din eşecuri. Nu toate uşile se deschid uşor, chiar dacă ai talent cu carul. Dimpotrivă, multe uşi se vor închide, dar trebuie să nu cedeze. Trebuie să continue, să insiste, să se lupte şi să nu renunŃe niciodată. Pentru că, într-un final, ARTA va învinge. Sterică Bădălan (artist plastic), Gheorghe Mosorescu (artist plastic şi Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici - filiala Brăila), Ion Radu (artist plastic, membru al Uniunii Artiştilor Plastici - filiala Brăila)


Casa Artelor Nr. 7/2019

ANTON DUMITRIU - proscrisul triumfător Maria Cogălniceanu, Anton Dumitriu – un proscris triumfător, Cluj Napoca, editura Limes, 2017, 158 pagini

R

ecuperarea de care au avut parte o serie de intelectuali interbelici nu putea să îl ocolească pe Anton Dumitriu, mai ales și pentru simplu fapt că acesta a apucat să fie în via*ă până în 1992. Maria Cogălniceanu își face datoria de prietenă și de cercetător când aduce în aten*ia publicului documente inedite despre Anton Dumitriu prin volumul „Anton Dumitriu – un proscris triumfător“, apărut în colec*ia Paraliteraria a editurii clujene Limes. Structurată riguros în șapte păr*i, construc*ia literară a profesoarei brăilene deși ca realizare este dispersată, ca idee este unitară. Avem în primul capitol, intitulat interesant „Fragmente biografice“, câteva crâmpeie din via*a filosofului. Accentul se pune mai mult pe operă și pe dimensiunea universală a acesteia și mai pu*in pe vicisitudinile umane ale existen*ei, deși sunt amintite momentele întunecate, precum cel al lagărului și al închisorii executate pe criterii politice. Dialogul confesiune din capitolul doi aduce în aten*ie o serie de medita*ii filosofice și este, după opinia mea, cel mai complex din structura volumului. Lumea e în descompunere, totul e o aiureală. Nu mai este acea ordine de

Mihai VINTILĂ Redactor-şef Revista „Litera 13" odinioară; acum mănânci când po*i, te scoli noaptea, nu mai e via*ă regulată. Românii aveau un stăpân juridic în familie, erau stabilite obliga*iile fiecăruia, inclusiv ale stăpânilor și ale slugilor. Pentru ca, în ciuda celor afirmate mai sus, să concluzioneze filosofic: „Pentru nimic în lume nu aș părăsi definitiv România“. O parte din coresponden*a lui Anton Dumitriu este prezentă în capitolul trei. Avem, desigur, un accent pus pe cea dintre autoare și filosof din motive practice, dar mai găsim și alte scrisori care pot dezlega unele puncte ale existen*ie sale tumultoase. Demn de remarcat mi se pare capitolul cinci dedicat inamicilor și prietenilor. Desigur că autoarea nu a făcut liste cu aceștia, ci a lăsat ca ei să iasă singuri la suprafa*a istoriei prin fragmentele de coresponden*ă care fac referire la astfel de momente. După schimbările din 1989, filosofia și-a găsit drumul firesc în literatura română. Numele puse la index sau marginalizate au putut să recucerească publicul cititor. Astfel s-a petrecut o redescoperire a literaturii române interbelice, dar și contemporane. Anton Dumitriu a intrat

și el, ca nume, în acest proces de redescoperire și de revalorizare, cu toate că nu fusese total ignorat în perioada comunistă. Căr*ile sale au apărut, cu probleme, cu întârzieri, dar totuși au apărut. Pentru a putea duce mai departe spiritul lui Anton Dumitriu, s-a constituit funda*ia care îi poată numele și care a avut câteva succese din care cel mai mare a fost acela al recuperării bibliotecii filosofului. Sunt amintite câteva aspecte din preocupările acestei funda*ii și persoanele din anturajul Partidului Na*ional Liberal de la Brăila care s-au implicat în aceste proiecte. Ultimul capitol este unul de facsimiluri. Intitulat „Addenda“, con*ine copii după coresponden*a filosofului. Din păcate, unele reproduceri, fie datorită originalelor, fie datorită vitezei de copiere, nu sunt de cea mai bună calitate. Totuși trebuie remarcată ideea și încercarea de transpunere în practică. Titlul „Anton Dumitriu – un proscris triumfător“ cred că poate fi interpretat ca fiind triumful celui care s-a exilat în filosofie, a proscrisului social și material, dar triumfător în idee și substan*ă intelectuală.

23


Casa Artelor Nr. 7/2019 6/2018

„CHROMA PROJECT”: promisiune și misiune îndeplinită! Prof. Marilena-Viorica Vespazian IONESI NICULESCU nepot pictorului ŞcoalaalPopulară de Arte

F

ără „doar” și „poate”, în Brăila de astăzi se petrec, iată, și lucruri bune, frumoase, despre care merită să se vorbească. Sau să se scrie, așa cum, cu multă admira*ie și mândrie locală, dar și profesională, o voi face eu în acest număr al Revistei „Casa Artelor”. De ce eu? Pentru că fac parte din marea familie a „Casei Artelor”, pentru că specialitatea mea este MUZICA, pe care o slujesc de peste 40 de ani, pentru că iubesc nespus ideile duse la bun sfârșit, talentul și munca necondi*ionată a celor îndrăgosti*i, iremediabil, de sunetele muzicale. Este lumea în care trăiesc și care, frecvent, îmi oferă suficiente exemple și momente, ce ies, prin valoarea lor, din tiparele obișnuite. Nici vorbă de dilentantism, de sfor*ări, neîndemânatice, de „însăilări artificiale”. Doar emo*ie artistică, spontanietate, energie și dragoste de muzică. Toate astea se regăsesc din plin la trupa „CHROMA PROJECT”care activează în cadrul Școlii Populare de Arte „Vespasian Lungu” din orașul meu de adop*ie, Brăila. Este exemplul tipic de forma*ie muzicală ce poate crea adevărate evenimente culturale, aș îndrăzni, de „colec*ie”, de multe ori.

24

„Vespasian Lungu“ Brăila

Cu o „istorie” recentă, asta însemnând vara anului 2013, CHROMA PROJECT își face singură loc printre trupele cerute de public, apreciate de specialiști. Startul a fost de bun augur, poate și pentru faptul că „microbul” era deja răspândit, la ora aceea, în Școala Populară de Arte „Vespasian Lungu", prin existen*a unei alte trupe „Porto Franco”, înfiin*ată de talentatul fost director al Școlii, George-Romeo Bunea, plecat, din păcate, mult prea devreme dintre noi, dar care a știut să lase în urmă un val uriaș de recunoștin*ă și amintiri peste care niciodată nu se va așterne uitarea. Revenind la momentul înfiin*ării trupei CHROMA PROJECT, e bine de știut că actul de naștere a fost semnat în cadrul Taberei Na*ionale de Muzică Vocală și Instrumentală de la Târgu Mureș, deci, în 2013, vara.

Cum printre tinerii participan*i se numărau și brăilenii noștri, aleși pe „sprânceană” și cu aceleași preferin*e în ale muzicii, nu a fost deloc greu să se înfiripe ideea de a se constitui într-o forma*ie muzicală, care, la finalul perioadei de tabără, avea să sus*ină un concert în fa*a publicului din Târgu Mureș. Zis și făcut! După o primă selec*ie, făcută cu seriozitate și multă dorin*ă de a cânta, s-a hotărât ca din trupă să facă parte: Florin Lazăr (chitară armonie), Mircea Ștefan Cărbunaru (chitară solo), Doru Ciutacu (voce) şi Laura Roșcan (voce), elevi ai Şcolii Populare de Arte din Brăila, Andrei Băndilă (bass) şi Maria Krisztina (Kitty) Blaga (voce) din Târgu Mureș, Vlad Polgar (instrumente de percu*ie) din Baia Mare şi, nu în ultimul r â nd , Sergiu Antoniu Roban (voce) din București. După îndelungi discu*ii, propunerea doamnei Silvia Lumini * a Cărbunaru de la Școala Populară de Arte "Vespasian Lungu" Brăila, și ea o împătimită în ale muzicii, a fost aprobată și îmbră*ișată, cu bucurie, de to*i membrii. Numele trupei avea s ă fie „CHROMA PROJECT“! S-a muncit mult, s-a repetat zeci de ore, repertoriul ales era format, ca la orice început, din mai multe genuri și stiluri muzicale, dar, în principiu, în seara concertului,


toată lumea a fost de acord că trupa nouă, a debutat cum nu se poate mai frumos. Trăseseră lozul câștigător!

Visul acestor tineri de a se constitui într-o TRUPĂ MUZICALĂ devenise realitate. Misiunea fusese în parte, îndeplinită, știut fiind faptul că scopul principal pentru care se organizase, la Târgu Mureș, o „Tabără Na*ională de Muzică Vocală și Instrumentală” era de a oferi participan*ilor un răspuns practic la întrebarea „Cum ajungi artist?” În anul următor, 2014, tot la Târgu Mureș și tot în cadrul Taberei Na*ionale de Muzică Vocală și Instrumentală, la ce-a de-a doua ediŃie, trupa CHROMA PROJECT și-a continuat drumul spre recunoaștere artistică. De data asta, însă, cu o formul ă pu * in schimbat ă : Mircea Ștefan Cărbunaru (chitar ă solo), Cristian Piron (chitară și voce), Lorina Giurgea (voce şi pian ) , Florin Laz ă r (chitară armonie) şi Ionu) Piron (instrumente de percu*ie) - toŃi din Brăila şi, nu în ultimul rând, Vlad Polgar (baterie şi instrumente de percu*ie) din Baia Mare. Din nou concert la sfârșitul perioadei, succes, aplauze, felicitări! Și totuși, CHROMA PROJECT se dorea a fi altceva! Ideea prinsese, ce-i drept, se cântau de toate - blues, rock, jazz, prelucrări... Dar starea asta de provizorat, de experiment, cu întâlniri atât de rare, nu putea continua. Se sim*ea nevoia unui proiect stabil, cu bătaie lungă, sus*inut și de o aparatură performantă, de o omogenizare instrumentală și vocală, de un repertoriu care să delimiteze strict zona sau genul de muzică spre care se îndreptau. Așa se face că, după o perioadă de doi ani de tatonări, căutări, interven*ii, „miracolul” se produce. CHROMA PROJECT renaște, apelându-se și la foștii elevi ai Școlii Populare deArte.

Se alătură trupei muzicieni de profesii diferite, instrumentiști de excep*ie cu dragoste de muzică: Mircea Cărbunaru (bass), Florin Vârgolici (tobe), înlocuit mai apoi de Cristache Kaloxilos (baterie şi instrumente de percuŃie). Și ca totul să fie „ca la carte” se stabilește și zona din care va face parte repertoriul abordat: blues și rock. Își aleg chiar și o deviză „Blues and the other things" (Blues și alte lucruri). Se aleg piese din repertoriul lui Stevie R a y Va u g a n , K e n n y Wa y n e Shepherd, John Mayer, Steve Vai etc. Primele apari*ii în public sunt foarte bine primite, cu atât mai mult cu cât s-au bucurat și de noi colaborări: Denisa Maria Balaban (voce), Alexandra Andone (voce), Alex Stan (voce). În felul acesta, repertoriul a fost diversificat, abordându-se și piese din repertoriul lui Joe Bonamassa, Free sau Bad Company, Sting, Colin James, Jurjak, Nora Noor, Eagles etc. I-am ascultat și eu chiar în această perioadă! Știam că nu mă vor dezamăgi, dar, spre surprinderea mea, realitatea a depășit cu mult așteptările. Trupa mi-a schimbat pu*in ordinea preferin*elor muzicale, genul lor de muzică situându-se foarte aproape de cea simfonică sau de operă. M-au acaparat din primele minute, cu talentul și energia lor, cu interven*iile ce nu-*i lăsau timp aproape deloc să realizezi care dintre ei era, de fapt, solistul. Precum marii maeștri, cu un talent formidabil de a improviza (Mircea Ștefan Cărbunaru, de pildă), au făcut ca apari*ia lor să fie considerată o adevărată sărbătoare, iar reapari*iile să fie cerute de public, cu insisten*ă. Așa s-a și întâmplat! În 2018 la evenimentele dedicate „Zilelor B r ă i l e i ” , Tr u p a C H R O M A PROJECT a strălucit! Mai întâi, în spectacolul din Parcul Monument, apoi la Prima edi'ie a „Festivalului de Carte” organizat de Primăria Brăilei.

Ca o adevărată „plecăciune”, în fa*a muzicii și a publicului, a fost considerată și presta*ia trupei în cadrul ConNr. 7/2019 cursului Na'ional de Muzică Ușoară pentru Copii „Armoniile Dunării” Brăila, edi*ia a X-a, în aprilie 2019, unde, pe lângă repertoriul deja cunoscut, s-au auzit și armoniile pieselor semnate Prince, Kenny Wayne Shephard, B.B. King. Când se apropiau din nou „Zilele Brăilei” (10-11 august 2019), o conjunctură mai mult decât favorabilă a făcut ca trupa CHROMA PROJECT să primească din partea excep*ionalului om de cultură, regizorul și managerul Teatrului „Maria Filotti”, Lucian Sabados, o ofertă de nerefuzat: invita*ia de a cânta două seri la rând pe scena Grădinii Publice din Brăila, devenită de câ*iva ani un adevărat „Jazzy Park”. Prezen*a trupei în deschiderea recitalurilor oferite în cele două seri, în cadrul evenimentelor derulate sub genericul „Maraton de blues şi jazz" de c ă tre cunoscu * ii Alex Calancea și Marcian Petrescu, a reprezentat o reală confirmare artistică. Spre satisfac*ia întregii audien*e, au cântat: Denisa Balaban (voce), Mircea Ștefan Cărbunaru (chitară solo), Cristian Piron (voce și chitară) Florin Lazăr (chitar ă armonie) Mircea C ă rbunaru (bass), Cristache Kaloxilos (baterie şi instrumente de percuŃie).

Casa Artelor

Bucuria certitudinii, presta*ia fără cusur, cu un profesionalism de invidiat, sunt elemente ce au stat și vor sta, categoric, la baza tuturor apari*iilor viitoare ale acestei trupe. Iar chitara lui Mircea Ștefan Cărbunaru a sunat magnific!

25


Am gândit-o, nu doar eu, ci și zecile de participan*i din cele două seri, care nu se îndurau să părăsească Nr. 7/2019 „Jazzy Park“ul brăilean, deși era trecut mult de miezul nop*ii. Au aplaudat minute în șir talentul celor din CHROMA PROJECT, pe care, cu mult drag, vi-i prezint: * Mircea Ștefan Cărbunaru: absolvent al Școlii Populare de Arte „ Ve s p a s i a n Lungu”, clasa de chitară și a cursurilor de specializare chitară blues & jazz (profesori Florin Lazăr și Crin Grigore). Actualmente student în anul IV la Facultatea de Medicină din cadrul Universită'ii „Ovidius” din Constan*a. Posesor al unui talent improvizatoric ieșit din comun, moștenit probabil de la tatăl său, Mircea Cărbunaru, coleg de trupă, de altfel, „zidește frumuse*i sonore” și este privit de to*i drept un „ales al lucrului bine făcut”. * Cristian Piron: absolvent al Școlii Populare de Arte „Vespasian L u n g u ” , speciali zări le canto muzică ușoară (profesor Liliana Chiri*ă) și chitar ă clasic ă (profesor Crin Grigore). Este proasp ăt ab solvent, în anul 2019, al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” ClujNapoca , specializarea chitar ă clasică. În prezent, îl regăsim tot la Școala Populară de Arte din Brăila, de data aceasta în postura de profesor de chitară. Muzician de excep*ie, obsedat de frumos, cu un admirabil sim* al detaliului. * Denisa Maria Balaban: absolventă a Școlii Populare de Arte „Vespasian Lungu” clasa de Canto Muzică Ușoară (profesor Mariana Iordache). Are doar 16 ani, este elevă în clasa a X-a la

Casa Artelor

26

Liceul de Arte „Hariclea Darclée" sec*ia canto clasic (profesor Cerasela Omocea). Studiază, în continuare, la Școala Populară de Arte " Ve s p a s i a n Lungu" pianul (profesor Marilena Niculescu) și chitara (profesor Cristian Piron). O voce frumoasă, clară, puternică, o sensibilitate rar întâlnită și o plăcere de a cânta, cum numai aleșii muzicii o au. Sunt atuurile Denisei, posesoare, de altfel, a numeroase premii la concursurile de specialitate din *ară, participantă ajunsă în faza superioară la concursul „X Factor România“ în 2018. * Mircea Cărbunaru: absolvent al Școlii Populare de Arte „ Ve s p a s i a n Lungu” clasa de chitară blues& jazz (profesori Florin Lazăr și Crin Grigore). Inginer de profesie, actualmente consilier la Direc'ia Jude'eană pentru Tineret și Sport, un îndrăgostit de muzică, este un instrumentist de înaltă clasă, talentat şi în „arta condeiului“, carismatic, afișând mereu un zâmbet binevoitor, apanajul oamenilor siguri pe ei. E de în*eles! Se află pe aceeași scenă cu fiul său (Mircea Ștefan Cărbunaru), împărtășesc aceeași pasiune și, de la un timp, și bucuria talentului recunoscut. * Cristache Kaloxilos: abolvent a l Ș c o l i i P o p u l a re d e A r t e „ Ve s p a s i a n Lungu”, clasa de Baterie ş i Instrumente de percu*ie (profesor GeorgeRomeo Bunea). Este veteranul trupei și un adevărat simbol al instrumentului pe care-l stăpânește cu desăvârșire. De-a lungul timpului, a colaborat cu trupe și soliști de renume (trupa Dinamic , trupa Romantic sau cu inegalabilii Anda Călugăreanu, Aurelian Andreescu, Eva Kiss, Mihaela Runceanu).

Timp de 10 ani a cântat cu trupe diverse în Germania, iar în Brăila îl reîntâlnim şi în Fanfara "Pohar Bras Band" sau Fanfara „Dunărea albastră”. * Florin Lazăr: absolvent al Școlii Populare de Arte „Vespasian Lungu”, specializările chitară (profesor Crin Grigore), orgă e l e c t ro n i c ă (profesor Cristian Șonea) și Canto Muzică Ușoară (profesor Mariana Iordache). Actualmente, profesor de chitară în cadrul aceleiaşi instituŃii, căreia îi r ă mâne fidel peste 20 de ani. Romantic, sensibil și talentat, cu o voce frumoasă, cântă la chitară, pian, cajon, ukulele și-l întâlnim în mai toate forma*iile muzicale ale Școlii Populare de Arte din Brăila (Porto Franco Band, Antic, Carré de Folk), abordând cu precădere muzica folk, dar şi blues-ul, rock-ul, jazz-ul. Cam asta este povestea în plină desfășurare a trupei brăilene CHROMA PROJECT! Și acestea sunt personajele ce îi dau via*ă. Ce bine că există! Ce frumos e drumul lor, care trece via jazz, blues & pop-rock - argumente supreme pentru degustătorii de „licori” intelectuale! Ce bine că au sus*inerea totală a managerului Școlii Populare deArte „Vespasian Lungu”, în spe*ă Cristian Morozan, pentru că, ascultându-i, în*elegi, încet, încet, ce este cu adevărat blues-ul, de pildă, și ce înseamnă a avea abilitatea de a „înflori” o frază muzicală, până la a primi recunoașterea artistică, pe loc, printr-un ropot de aplauze. În final, trebuie să recunosc! Mi-e din ce în ce mai dragă Trupa aceasta!


Casa Artelor Nr. 7/2019

CORUL MIXT „TRISON“ CÂNTĂ ȘI ADUNĂ APLAUZE, DIPLOME, PREMII…

L

a finalul anului 2019, Corul Mixt „TRISON” al Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu” Brăila, dirijat de profesorii Marcica şi Ştefan Lupu, a participat la Prague Advent Choral Meeting, un eveniment desfășurat în capitala Cehiei (5-8 decembrie) care a reunit coruri din Europa (*aragazdă, Belgia, Finlanda, Letonia, Portugalia, Ungaria). Cele două concerte sus*inute în biserici monumente istorice din Orașul de Aur – Sf. Nicolae și Sf. Arhanghel Mihail – au încântat publicul care a aplaudat la scenă deschisă. De altfel, chiar şi organizatorii au apreciat că „Trison” reprezintă „un cor de un înalt standard și experien'ă”. Tot pe plan internaŃional, Corul brăilean a fost prezent la Ҫanakkale, Turcia, în cadrul Festivalului și Concursului Coral desfășurat în perioada 2-7 iulie, alături de patruzeci și patru de coruri (Serbia, Ucraina, Grecia, Bulgaria, Macedonia de Nord, Rep. Moldova, Polonia, Turcia) cu care TRISON-ul a concurat, reușind câștigarea unui prestigios Premiu Special al juriului. Cantus Mundi, organiza*ie născută în spiritul personalită*ii Maestrului Marin Constantin, fondator al Corului MADRIGAL, apreciind valoarea Corului nostru, a invitat „Trison” la ac*iunea „Orașul cântă”, desfășurată în cadrul Festivalului Interna*ional „George Enescu”. Astfel, în zilele de 7 și 8

Prof. Ştefan LUPU Dirijor septembrie 2019, Corul mixt „Trison” a sus*inut două concerte la Muzeul -ăranului Român (7 Septembrie) și, respectiv, Parcul Circului de Stat (8 Septembrie). PrezenŃa Corului în Ńară a fost completată de invitaŃia onorată la un standard ridicat în cadrul Festivalului InternaŃional de Muzică Corală „I. D. Chirescu” Cernavodă, ediŃia a XXXVIII-a, organizat de Casa de Cultură a Municipiului Cernavodă, cu sprijinul Primăriei Municipiului Cernavodă (16 noiembrie). În Cetatea Brăilei, Corul mixt „Trison” a participat, pe parcursul anului 2019, la mai multe sărbători și evenimente, astfel: - spectacol organizat cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” (24 ianuarie); - program de colinde și muzică religioasă la Liturghia Sf. Paști din Catedrala „Nașterea Domnului”, în prezen*a IPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos (28 aprilie); - spectacol organizat cu prilejul Sfintei Sărbători a Izvorului Tămăduirii, Teatrul „Maria Filotti”, în prezenŃa autorităŃilor locale şi a unor înalte feŃe bisericeşti (3 mai); - recital susŃinut în cadrul vernisajului expoziŃiei Concursului

NaŃional de Pictură şi Grafică „Vespasian Lungu”, organizat de Școala Populară de Arte la Galeriile deArtă Brăila (25 mai); - micro-recital în cadrul evenimentelor dedícate Zilei Imnului Na(ional al României (29 iulie); - recital în cadrul Festivalului Coral “Armonifest”, edi(ia a VI-a, organizat de Casa de Cultură a Municipiului Brăila, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brăila (17 noiembrie); - recital în cadrul Spectacolului „România unită în sărbătoare”, organizat cu prilejul Zilei NaŃionale de Școala Populară de Arte „Vespasian Lungu” (28 noiembrie); - recital la Biserica cu hramul „Nașterea Domnului“ și Biserica „Sf. Dumitru - Izvorătorul de Mir” (24 și 26 decembrie) . Pentru anul 2020, Corul mixt „Trison” îşi propune să continue implicarea în proiectele culturale locale şi naŃionale de referinŃă, precum şi să participe la cel puŃin un e v e n i m e n t d e a n v e rg u r ă d i n străinătate. mixed choir

TRIS N BRÃILA

ROMÂNIA

27


Casa Artelor Nr. 7/2019 4/2016

MAEŞTRI AI MUZICII - DARCLÉE, privighetoarea CarpaŃilor Prof. Laura-Vioara VERMEŞAN

B

răila, la mijlocul secolului XIX, era un orăşel răsărit pe movilele de pământ din stânga Dunării. Clădiri cu câte un etaj în piaŃa principală, cu glastre agăŃate vara sub acoperişurile cenuşii. Ion Haricli şi soŃia sosiseră aici în primele zile ale lunii Iunie a anului 1860 ca să-şi vândă recolta foarte bogată. Îi atrăgeau prăvăliile cu mătăsuri şi dantele străine, tarabele cu lămâi şi portocale din piaŃă, dar şi muzicile din portul plin de surprize al Brăilei. Maria Haricli a născut la Brăila, în după amiaza zilei de 10 iunie 1860, fără doctor şi fără complicaŃii, o fetiŃă plăpândă cu ochii întunecaŃi ca măslinele. La botez, ea primi numele de Hariclea, derivat din numele tatălui său, care porunci slugilor să pregătească întoarcerea acasă, pe aceleaşi valuri ale Dunării. Casa din Turnu Măgurele a lui Ion Haricli era pe măsura averii sale. Hariclea a crescut în casa aceea aproape pe neobservate. Pierdută în admiraŃie faŃă de tatăl său, fremăta de bucurie când o lua cu dânsul la plimbare. Hariclea îşi trăia fericită dimineaŃa vieŃii ei lipsită de frământări. Din când în când, ea izbucnea într-un râs limpede, cu triluri succesive, care urcau tot mai sus, din ce în ce mai

28

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila melodioase. Ion Haricli le asculta încântat, doar că nu i-a trecut prin minte niciodată că acele triluri vor răsuna pe cele mai mari scene ale lunii. Hariclea moştenise interesul pentru muzică şi teatru al mamei sale, pe care Viena avea apoi să îl sporească, transformându-l în pasiune. Viena, cu viaŃa ei animată şi clocotitoare, prilejuia adevărate lecŃii de stil şi artă. Cu ocazia unei vizite la Viena, Ion Haricli şi-a dus fata la Opera Mare. Hariclea asculta torentul de sunete şi triluri de pe scenă cu un entuziasm mut: o vedea peAdelina Patti. Într-o după-amiază, se duse cu colegele de pension la grădina populară unde concerta Johann Strauss. Melodia lină, caldă, fermecătoare era „Dunărea albastră”. SoŃii Haricli o aveau pe fata lor, întoarsă de la Viena, şi Ńineau s-o arate tuturor. Gătită în rochie de tafta colorată, strânse pe talie, cu mici guleraşe şi manşete albe, după gustul vienez. Părul bogat, împletit în cozi şi despărŃit la mijloc de cărare, atrăgea privirile tuturor. Era invitată la seratele şi balurile boierimii. Într-o zi, le-a spus părinŃilor că doreşte să ia lecŃii de canto. Tatăl aprobă, gândind că nu-i decât un capriciu trecător. Cea dintâi profesoară de canto a fost

doamna Le Kerré. „Are stofă fata asta“ – îi spuse ea lui George Cavadia, care venea des de la Brăila în capitală. Datorită lui a început să cânte pe la întruniri de societate, unde i-a cunoscut pe cântăreŃii, compozitorii şi artiştii vremii. Era uimit de siguranŃa şi muzicalitatea Haricleii. Era în sufletul ei o pornire nestăvilită spre dragoste. Omul în apropierea căruia îşi pierdea obişnuita siguranŃă era locotenentul de artilerie Iorgu Hartulari. Mama, Maria, s-a împotrivit căsătoriei fiicei sale cu un ofiŃer sărac, care mai fusese însurat şi a refuzat să ia parte la cununia din Februarie 1881. Dezamăgirile o aşteptau, în curând, şi pe Hariclea. Au început grijile materiale. Hartulari era foarte cheltuitor cu jocuri de cărŃi, care se terminau cu pierderi simŃitoare. Hariclea scria acasă cerându-i tatălui său câte un ajutor. S-a mutat la Brăila, unde avea destule cunoştinŃe. A fost o ucenicie rodnică pentru artista lirică, în acea perioadă. Studia singură, i se cerea să cânte mereu lucrări noi, astfel că a obŃinut, în cercurile de muzică ale Brăilei, faima unei mari cântăreŃe. La Iaşi, ultima garnizoană a lui Iorgu Hartulari, lucrurile s-au înrăutăŃit şi mai mult. Hariclea era nefericită, s-a refugiat în patima sa pentru muzică. Mai hotărâtă ca oricând va pleca la Paris, iar soŃul o va urma pentru că vor avea un copil.


Cu regularitate, ia parte la lecŃiile de canto cu Edmond Duvernois, profesor la Conservator. Într-un an, a făcut progrese nebănuite. Improviza cu uşurinŃă adevărate dantelării muzicale. Începuse să studieze “Romeo şi Julieta”, de Charles Gounod. Ascultând-o, compozitorul tresări. Auzea o voce care îl surprindea prin bogăŃia şi frumuseŃea nuanŃelor. “Iată Julieta pe care am visat-o, are în gât o privighetoare”, spuse Gounod fericit. La 14 decembrie 1888 a fost prima apariŃie care a depăşit nivelul unui debut obişnuit. Cronicarii îi lăudau eleganŃa, distincŃia, frumuseŃea şi tinereŃea, timbrul fermecător, bunul gust. Succesul de la Paris al tinerei artiste românce s-a aflat şi în Ńară. Rânduri entuziasmate despre descoperirea Haricleii Darclée, scrise de către Gounod: “DARCLÉE ! Două silabe, ca o explozie. Scurte, pline de nerv şi savoare”. O combinaŃie fericită, lumea a învăŃat repede acest nume şi Hariclea l-a îndrăgit. În Italia, la Milano, publicul care venise cu mari pretenŃii aprecia un timbru cald şi acutele cristaline. Nu s-a mai auzit pe scena Scalei o artistă care la prima apariŃie într-un rol complicat să dispună de o şcoală de canto excelentă, de stil, susŃinut cu un talent dramatic, de excepŃie.

Primiri triumfale a avut loc şi la Madrid, într-o serie de spectacole. Aplauze vijelioase, jerbe gigante de flori, chemată la rampă de

treizecişidouă de ori. După spectacol, o serată de gală. Pe masă, între cristalurile şi tacâmurile scumpe, în vârful unui steguleŃ fluturau culorile româneşti. Darclée se întorcea în Ńară cu faima celor mai mari stele ale teatrului de operă. łinea foarte mult să spună că este „cântăreaŃă româncă”. De la banchetele ce se dădeau în onoarea sa nu puteau să lipsească culorile Ńării şi în toasturi o urare pentru poporul ei. Publicul de peste ocean a auzit-o în rolul Valentinei din „HughenoŃii“. A fost un delir greu de redat în cuvinte. Cu Ńinuta ei în care frumuseŃea şi demnitatea se conjugau armonios cu o gingăşie naturală, cu vocea-i fermecătoare, cumpătată şi delicată în efecte, a câştigat larga simpatie a publicului. PrezenŃa ei de un sfert de secol pe scenele muzicale ale lumii a fost şi o strălucită prezenŃă românească în conştiinŃa opiniei publice mondiale. Sao Paulo i-a făcut o primire care le întrecea pe toate celelalte. A coborât din vagon pe un covor de crini şi anemone. Dintr-o colivie Ńâşni pe neaşteptate un pâlc de privighetori cu mici panglici tricolore româneşti legate la picioare. MulŃimea ovaŃiona, o sărbătorea spontan, ca pe o graŃioasă întruchipare a Muzicii. Pretutindeni adulată şi sărbătorită, Hariclea Darclée – una din cele mai glorioase artiste ale teatrului liric de la sfârşitul secolului XIX şi din primii ani ai secolului XX – care vorbea cu uşurinŃă limba Ńărilor unde cânta, având prieteni în toate marile capitale occidentale, nu s-a simŃit nicăieri mai bine ca la Bucureşti. Talent dramatic fără seamăn, a fost înzestrată cu darul minunatei sale voci, în stare să exprime nuanŃele celor mai delicate sentimente, o voce puternică şi dulce, vibrantă, grandioasă în cele mai critice registre ale gamei muzicale, suplă şi docilă în cele mai dificile pasaje de agilitate, fiind, fără îndoială, una din cele mai mari artiste ale vremii. O  inteligenŃă ageră, o inimă pasionată, un suflet aprins, o foarte frumoasă femeie şi o mare artistă. Şi cum temperamentul şi întreaga sa personalitate erau stăpânite de raŃiune, Hariclea Darclée şi-a pus, treptat, problema retragerii la timp din teatru. Putea să coboare de pe scenă cu conştiinŃa misiunii împlinite, activase în teatrul liric european şi american timp de treizeci de ani. În septembrie 1936, Hariclea Darclée şi fiul ei s-au întors definitiv în Ńară. Era hotărâtă să pună bazele unei şcoli româneşti de canto, să strângă în

jurul ei nu numai tineretul dornic de progres, dar şi profesorii de canto. Însemnările şi obserNr. 7/2019 vaŃiile ei în domeniul pedagogiei cântului, rezultate din propria-i experienŃă, erau de mare folos. Avea speranŃa să obŃină o catedră de canto sau o pensie de bătrâneŃe, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Se dăruise muzicii ducând faima României pe tot globul, dicŃionarele muzicale o menŃionau ca pe una din cele mai valoroase soprane ale lumii muzicale moderne, dar acasă la ea fusese dată uitării.

Casa Artelor

Marea artistă Darclée s-a dăruit vieŃii şi artei. S-a risipit până când vântul aspru al iernii din viaŃă ne-a adus-o zgribulită, săracă şi uitată, la limanurile natale. Într-un gest de pudoare îşi apăra viaŃa, trecutul, cu o ultimă scânteie de feminitate sub cenuşa răcită a anilor. În afară de amintirile sale, nicio agoniseală, nicio pensie, nicio nădejde a zilei de mâine. S-a retras cu discreŃie şi demnitate. O bucura şi urmărea cu atenŃie activitatea componistică a fiului său. Sentimentul inutilităŃii care se cuibări, odată cu ploile de toamnă, în sufletul său, i-a grăbit moartea. Pătrunsă de frig şi de senzaŃia aceea de părăsire, bolnavă într-o rezervă de spital ca o străină pribeagă în trecere prin Bucureşti. În buimăceala agoniei a dorit să cânte, la început vocea a fost mică şi delicată, dar, pe măsură ce cânta, ea prindea putere, răsunând pentru ultima oară. Era în după amiaza zilei de 12 ianuarie 1939 (n.r. s-au împlinit 80 de ani de la trecerea sa în nefiinŃă). Este un adevărat Miracol cum Natura a întunit într-o singură făptură atâtea calităŃi ! Această făptură a fost o româncă. Se numea DARCLÉE.

29


Casa Artelor Nr. 7/2019

SPECTACOL OMAGIAL DEDICAT ZILEI NA.IONALE A ROMÂNIEI: „MOLDOVA, MUNTENIA, TRANSILVANIA“ Sorin GRECU

O

sală arhiplină aştepta, nerăbdătoare, joi, 28 noiembrie 2019, debutul Spectacolului omagial „Moldova, Muntenia, Transilvania”, organizat de Şcoala Populară de Arte Cluj, în cinstea Zilei NaŃionale a României, împreună cu Şcoala Populară de Arte şi Meserii Bacău şi Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu” Brăila, ambele participante pentru prima oară la un spectacol de acest gen la Cluj-Napoca. În public, oaspeŃi dragi urbei noastre şi judeŃului: reprezentanŃi ai raionului Hînceşti din Republica Moldova (înfrăŃit cu Clujul), ai Consiliului JudeŃean Cluj şi managerii şcolilor de arte din Cluj-Napoca, Prahova, Bacău şi Brăila. Iar oficiile de gazdă le-a făcut, cu talent şi profesionalism, Cosmin Mocean, care a caracterizat gruparea de forŃe prezente în Sala „Şantier” astfel: „Aici are loc o Unire simbolică, la o sută şi puŃini kilometri de Alba Iulia, la o sută şi un pic de ani de la Marea Unire de la 1918”. .... Spectacolul Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu” din Brăila a fost prezentat de prof. Viorel Toader, care a făcut o splendidă descriere a zonei de provenienŃă a reprezentanŃilor şcolii, evocând marile personalităŃi care s-au născut pe acele meleaguri – de la Panait Istrati, Hariclea Darclée, Ana Aslan, Maria Filotti până la Mihail Sebastian, Petru Ştefănescu-Goangă sau Fănuş Neagu. „E un spaŃiu privilegiat prin poziŃia sa geografică, oferind deschidere spre lumea Orientului şi totodată a Occidentului”, a adăugat acesta. Iar spectacolul

30

Referent de presă la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda“ Cluj-Napoca a fost şi el la înălŃime! A început cu o „Horă de concert“, interpretată de Orchestra „Rapsozii Brăilei”, coordonată muzical de prof. Cristian Șonea, apoi publicul a fost încântat de „Pandelașul”, interpretat de Grupul vocal „Flori dunărene”, coordonat de prof. Marieta Ion. Au impresionat, de asemenea, dansul popular al Ansamblului folcloric „Tinerii Bărăganului” - coordonator

coregraf Neculai Ciurea şi Suita de dansuri populare și cântecele: „Hora” - interpretată de prof. Cristian Șonea, la acordeon, „La fântână-n Bărăgan” - solist vocal Andreea Vizureanu“, „Horă” interpretată la vioară de Alexandru Murgu, „Neica vine și se duce” solist vocal Bianca Mirică, „Nu asear-alaltăseară” - solist vocal Mădălina Fră*ilă. A urmat o suită de dansuri populare, după care Grupul vocal „Flori Dunărene” a interpretat piesa „Dunăre, potecă lină”. Programul artistic a fost încheiat, fulminant, cu un nou dans popular al Ansamblului folcloric „Tinerii Bărăganului”, iar finalul momentului oferit de către oaspeŃii brăileni a aparŃinut prof. Viorel Toader, care a prezentat, la rândul său, două costume tradiŃionale din zona Munteniei. Festivitatea a continuat cu înmânarea, din partea organizatorilor, a plachetelor „Înscris de onoare” reprezentanŃilor Școlilor Populare de Arte participante şi cu predarea ştafetei reprezentanŃilor Raionului Hînceşti, Republica Moldova şi ai Şcolii de Arte Ploieşti – Centrul de Cultură şi Arte Prahova - cei care vor oferi spectacolul dedicat Zilei NaŃionale în 2020, alături de gazda clujeană. Astfel, domnul Vasile Corpodean, managerul Şcolii de Arte Cluj a declarat: „Avem o Ńară mare, v-am purtat, prin folclor, în Moldova, łara Românească şi v-am adus înapoi în Transilvania. Vreau să le mulŃumesc colegilor pentru colaborare. Proiectul, aflat la a V-a ediŃie am vrut să-l încheiem, dar văzând succesul de care s-au bucurat ediŃiile anterioare, am hotărât să-l ducem mai departe. ”


Această fotografie a fost blurată în mod intenŃionat.

Casa Artelor Nr. 7/2019

FII ŞI TU PARTE A MAGIEI CRĂCIUNULUI

C

u inima şi sufletul, în anii ce cu bucurie i-am trăit, am răspuns de multe ori apelului de a da o mână de ajutor celor a căror viaŃă este plină de nevoi, prin simple donaŃii, dar fară a mă implica în mod activ şi direct în astfel de activităŃi. Tot timpul i-am admirat pe semenii noştri care fac minunatul gest de suflet de a se implica în proiecte umanitare. Nu ştiu ce resort nu s-a declanşat în interiorul meu până acum, dar campania „Fii şi tu parte a magiei Crăciunului - donează o jucărie”, derulată de Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu” Brăila în Decembrie 2019, m-a convins de frumuseŃea, nobleŃea şi necesitatea implicării noastre şi în acŃiuni umanitare. Astfel, sfârşitul lunii Decembrie mi-a oferit prilejul de a contribui nemijlocit la o acŃiune umanitară în care am avut şansa trăirii unor momente deosebite, momente care mi-au arătat, încă o dată, cât de puŃin trebuie să ne rupem din timpul, din puŃinul nostru pentru a ne simŃi mai umani, mai plini de căldură faŃă de cei din jur care au nevoie de ajutor, pentru a fi invadaŃi de sentimente cu o mare şi benefică rezonanŃă în sufletele noastre şi ale celor în nevoi. În luna noiembrie a anului trecut, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila a dat startul Campaniei „Fii şi tu parte a magiei Crăciunului donează o jucărie”, acŃiune la care au fost invitaŃi să participe elevii şi personalul şcolii, dar şi agenŃi economici din municipiul Brăila. Surpriza a fost imensă din partea

Gheorghe CHITARU Expert, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila elevilor şcolii, care, într-un timp record, au donat enorm de multe jucării. Am simŃit în ochii acestor copii bucuria de a dărui. Au avut puterea de a renunŃa la o jucărie, pentru a trăi emoŃia unui gest frumos. Am avut sentimentul că le pasă de cei din jur şi vor să fie parte în astfel de iniŃiative. Şi cred că mulŃi am face asemenea gesturi dacă am fi chemaŃi, învingând astfel multele temeri pe care timpul le-a sădit în inimile noastre în legătură cu onestitatea unor acŃiuni umanitare.

Jucăriile lor, împreună cu pachetele cu dulciuri oferite de Carrefour Braila, au fost dăruite de Moş Crăciun copiilor de la Centrul Social MultifuncŃional „Lacu Dulce” Brăila. Ziua de 19 Decembrie 2019 a fost şi rămâne un reper al frumosului şi bucuriei dăruite unor copii plini de zâmbete, copii cu glasuri tremurânde de emoŃii recitând poezii sau interpretând cântece de iarnă pentru mult aşteptatul Moş Crăciun. Pe portativul poeziei şi cântecului au fost însoŃiŃi de elevi şi profesori ai Şcolii Populare de

Arte „Vespasian Lungu”. În cele două ore petrecute în mijlocul copiilor de la Centrul Social MultifuncŃional, de departe cel mai emoŃionant moment a fost cel în care copiii, împreună cu Moş Crăciun şi toŃi cei prezenŃi, au rostit rugăciunea „Tatăl nostru”. Am simŃit ca niciodată speranŃa din glasul lor, speranŃă care a fost adusă şi de noi, dar şi de credinŃa lor că viaŃa poate fi una mai bună. Totul depinde de ei, dar şi de cei din jurul lor, de noi toŃi. Vă invit dragii mei să fiŃi parte la iniŃierea şi desfăşurarea unor astfel de acŃiuni. Sunt momente mult aşteptate şi aducătoare de speranŃă şi credinŃă pentru cei mai puŃin norocoşi din jurul nostru, sunt momente unice care merită trăite, care ne vor umple sufletele de bucurie şi credinŃă, cum rar ne este dat să trăim. Un drag părinte, în cuvintele cu care îşi încheia slujba de duminică ne ruga să facem zi de sărbătoare şi de oferit daruri în fiecare zi pe care o trăim, că nu de alta, dar cei sărmani nu mănâncă doar de sărbători. Aşadar dragilor, am fost parte a magiei Crăciunului, vă invit să fim parte a magiei vieŃii trăită cu grijă faŃă de cei de lângă noi.

31


Casa Artelor

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

EVENIMENTE

Nr. 7/2019

IANUARIE: Ÿ Organizarea spectacolului „Dor de Eminescu”, recital de: poezie, ansamblu coral, pian, chitară, vioară – cu participarea CARP „Ana Aslan” Brăila Ÿ Organizarea spectacolului muzical-coregrafic „Unire-n cuget şi-n simŃiri” Ÿ Participarea la evenimentul „Totul e tradiŃie. De ziua micii uniri” Ÿ Participarea la proiectul educaŃional „Muzica lumii între sunet şi suflet – Genuri muzicale” - Spectacolul „Muzica uşoară sau farmecul visului” Ÿ Participarea la concursul de artă fotografică „Obiceiuri de iarnă”, ediŃia a VII-a FEBRUARIE: Participarea la proiectul cultural-educaŃional „Seara Artelor”, ediŃia a VII-a, Cluj-Napoca Ÿ Organizarea spectacolului muzical-literar „Întâlnire cu dragostea”, organizat cu prilejul Zilei îndrăgostiŃilor Ÿ Organizarea spectacolului muzical-coregrafic „Cânt şi joc de Dragobete”, organizat cu prilejul Zilei îndrăgostiŃilor la români Ÿ Participarea la concursul naŃional de artă plastică „Ion Irimescu” Suceava Ÿ

MARTIE: Participarea la spectacolul susŃinut în cadrul Târgului ”Semne de primăvară” dedicat ONG-urilor locale (ediŃia a X-a) Ÿ Organizarea audiŃiei muzicale „MărŃişoare pe portativ” Ÿ Organizarea audiŃiei muzicale „Un cântec pentru mama” Ÿ SusŃinerea unui intermezzo muzical cu prilejul lansării albumului foto-documentar „Monumentele culturale ale jude*ului Brăila”, autor profesor Ioan Munteanu Ÿ Organizarea spectacolului dedicat Zilei InternaŃionale a Femeii „Flori muzicale” Ÿ Organizarea spectacolului dedicat Zilei InternaŃionale a Femeii „Elogiu femeii” - muzică şi poezie Ÿ Organizarea audiŃiei de primăvară „Primăvara, în glasuri de copii” Ÿ Lansarea publicaŃiei culturale anuale „Casa artelor” nr. 6 Ÿ Participarea la festivalul-concurs naŃional de muzică populară pentru copii şi tineri “Florile Ceahlăului”, ediŃia a XXXI-a, Piatra-NeamŃ Ÿ Participarea la festivalul-concurs naŃional pentru copii şi tineret "Armonii româneşti", ediŃia a II-a, Gherăeşti, NeamŃ Ÿ ParticiparealaproiectuleducaŃional"Muzicalumiiîntresunet şisuflet-genurimuzicale"-activitatea„Femeiaînpoezia modernăgreacă” Ÿ Participarea la concursul naŃional de grafică „Anuala de grafică”, ediŃia a X-a, tema „Schimb de identităŃi”, ClujNapoca Ÿ Participarea la festivalul-concurs de muzică populară pentru tineri interpreŃi „Flori în łara Bârsei”, ediŃia a XII-a, Braşov Ÿ Organizarea expoziŃiei de pictură « Picătura de... culoare » Ÿ Participarea la festivalul na*ional de muzică populară „Meleaguri Brâncușiene”, edi*ia a IV-a, Baia de Fier, Gorj Ÿ

32

C

A


DE REFERINłĂ

2019

Casa Artelor Nr. 7/2019

APRILIE: Ÿ Organizarea expoziŃiei de Icoane pe sticlă “Suflet şi credinŃă” Ÿ Participarea la Festivalul "Academia Mini-Vedetelor", ediŃia a II-a, Bacău Ÿ Participarea la colocviul naŃional „Coregrafia dansului tradiŃional astăzi”, ediŃia a X-a, Buşteni Ÿ Moment artistic oferit la festivitatea de lansare a nr. 1 / 2019 al Revistei trimestriale "Casa SperanŃei", editată de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor "Ana Aslan" Brăila Ÿ Organizarea concursului naŃional de muzică uşoară pentru copii „Armoniile Dunării”, ediŃia a X-a Ÿ Participarea la concursul naŃional de arte plastice "Nicolae Milord", ediŃia a III-a, Piatra-NeamŃ Ÿ Organizarea evenimentului „Săptămâna altfel“ – vizite ale elevilor din şcoli gimnaziale şi licee brăilene Ÿ Participarea la concursul naŃional de arte vizuale "Nicolae Mantu", ediŃia a XIII-a, GalaŃi Ÿ Participarea la concursul naŃional "Cântec drag din plai străbun", ediŃia a XVI-a, Vaslui Ÿ Participarea la concursul "Piano Top Music", ediŃia I, Tecuci Ÿ Participarea la festivalul naŃional de interpretare a muzicii uşoare „Floare de april”, ediŃia a XXVI-a, Tecuci Ÿ Participarea la festivalul-concurs internaŃional de folclor pentru copii şi tineret, "Duminică, la florii", ediŃia a XXI-a, CâşliŃa-Prut, Raionul Cahul, Republica Moldova

C

A

MAI: Ÿ Participarea la evenimentul "Lumină din lumină“ Ÿ Participarea la concursul naŃional de pictură-grafică „Ilie Cămărăşan”, ediŃia I, Baia Mare Ÿ Găzduirea caravanei naŃionale „HubPhoto” - expoziŃie de fotografie şi tehnică de specialitate Ÿ Participarea la evenimentele dedicate Zilei Europei cu un microrecital de muzică uşoară şi cu un mic atelier de pictur㠟 Găzduirea unei secŃiuni a concursului interjudeŃean de interpretare muzicală „Iannis Xenakis”, ediŃia a III-a Ÿ Organizarea atelierului de chitară al clasei coordonate de prof. Florin Lazăr Ÿ Participarea la proiectul „Interferen*e culturale interetnice”, cu tema „Nevruz şi Herdelezi“ Ÿ Organizarea concursului naŃional de pian „Virtuozii”, ediŃia a XI-a Ÿ Participarea la evenimentul „Noaptea muzeelor“ Ÿ Participarea la festivalul concurs regional “Flori de Bărăgan”, ediŃia a IV-a, Ianca Ÿ Participarea la festivalul-concurs de muzică folk „Seară de Mai”, ediŃia a X-a, Brăila Ÿ Participarea la festivalul concurs al muzicii populare românești, edi*ia a XI-a, Bucecea, Botoşani Ÿ Organizarea concursului naŃional de pictură şi grafică „Vespasian Lungu”, ediŃia a XXIV-a Ÿ Participarea cu program artistic la Festivalul Dulciurilor Ÿ Participarea la festivalul-concurs naŃional de folclor pentru tineri interpreŃi "Dor de cânt românesc", Cumpăna, ConstanŃa Ÿ Participarea la festivalul "Firicel de cântec românesc", Focşani

33


Casa Artelor

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

EVENIMENTE

Nr. 7/2019

IUNIE: Ÿ Organizarea spectacolului dedicat zilei copilului Ÿ Participarea la festivalul "Floare de salcâm" ÎnsurăŃei Ÿ Participarea la concursul naŃional de pictură contemporană „Lumina verii în peisaj”, ediŃia a IX-a, Cluj-Napoca Ÿ Participarea la concursul interjudeŃean „Noelia Prisecaru”, ediŃia a XI-a, Focşani Ÿ Participarea la festivalul-concurs de interpretare a muzicii populare "Natalia Șerbănescu", edi*ia a IX-a, Tulcea Ÿ Participarea la festivalul-concurs naŃional de folclor "Aneta Stan", ediŃia a II-a, Cernavod㠟 Participarea la tabăra de creaŃie plastică Agafton, Botoşani Ÿ Organizarea recitalului cameral „Duo clarinet şi pian” Ÿ Participarea la evenimentul „Drăgaica – zâna cu parfum de miere”, parte a Proiectului „Interferente culturale interetnice” Ÿ Organizarea expoziŃiei de fotografie, pictură şi grafică cu prilejul serbării Zilei Dunării Ÿ Participarea la festivalul-concurs interjudeŃean de muzică populară "Comoara Vrancei", ediŃia a XXXVII-a, Năruja, Vrancea IULIE: Ÿ Participarea la tabăra fotografică de creaŃie „InterferenŃe”, ediŃia I, Băile Herculane Ÿ Participarea la Chanakkale International Choir Festival, Turcia Ÿ Participarea la festivalul interna*ional "Suflet românesc", Concursul de interpretare vocală, ediŃia a III-a, Prejmer, Braşov Ÿ SusŃinerea unui program artistic la evenimentul „Vive la france, Vive Brăila!”, dedicat Zilei Na*ionale a Fran*ei Ÿ Participarea cu program artistic la Ziua Imnului Na*ional al României AUGUST: Participarea cu program artistic la Zilele Brăilei Participarea la festivalul interna*ional de folclor ”Lină Chiralină” Brăila Ÿ Participarea la festivalul internaŃional de folclor pentru copii şi tineri IntepreŃi ai Cântecului şi Dansului Popular "Dobroge, mândră grădină", ediŃia a XIII-a, Mangalia Ÿ Ÿ

SEPTEMBRIE: Ÿ Participarea la festivalul Florilor de Toamnă 2019 Ÿ Participarea la proiectul "Orașul cântă", asociat Festivalului InternaŃional "George Enescu" Bucureşti, ediŃia a XXIV-a Ÿ Participarea la Festivalul Dulciurilor Ÿ Organizarea expoziŃiei de fotografie "Brăila - oraş istoric", cu prilejul Zilelor Europene ale Patrimoniului Ÿ Organizarea spectacolului de muzică populară în cadrul Festivalului Peştelui Ÿ Participarea la spectacolul folcloric organizat cu prilejul Târgului NaŃional "AgriCultura", ediŃia a XXIII-a, Brăila Ÿ Organizarea deschiderii festive a anului şcolar 2019-2020

34

C

A


DE REFERINłĂ

2019

Casa Artelor Nr. 7/2019

OCTOMBRIE: Ÿ Organizarea spectacolului muzical prilejuit de sărbătorirea Zilei internaŃionale a persoanelor vârstnice Ÿ Participarea la festivalul-concurs internaŃional de folclor "Cântecele neamului", ediŃia a XII-a, Suceava NOIEMBRIE: Ÿ Participarea la proiectul educaŃional „Cultură şi civilizaŃie europeană” - spectacolul „Brăila – cultură şi civilizaŃie” Ÿ Participarea la festivalul na*ional de folk "Chira Chiralina", edi*ia a XIII-a, Brăila Ÿ Participarea la concursul naŃional de intepretare pentru pian "Lirika", ediŃia I, Bucureşti Ÿ Participarea la festivalul internaŃional de muzică corală "I.D Chirescu", edi*ia a XXXVIII-a, Cernavod㠟 Participarea la festivalul coral „Armonifest”, edi*ia a VI-a, Brăila Ÿ Participarea la concursul na*ional de muzică ușoară românească și interna*ională pentru copii și tineret „Bucuriile Muzicii”, ediŃia a II-a – Ritmurile Nordului, Botoşani Ÿ Participarea la concursul organizat în cadrul "Festivalului Șanselor Tale", Sibiu Ÿ Organizarea serii de folk „Florin şi prietenii”, ediŃia a III-a Ÿ Participarea la proiectul educaŃional „Cultură şi civilizaŃie europeană” - tema „România – cultură şi civilizaŃie” Ÿ Organizarea spectacolului „România unită în sărbătoare”, dedicat aniversării Marii Uniri Ÿ Participarea la spectacolul omagial “Moldova, Muntenia, Transilvania”, ediŃia a V-a, dedicat Zilei NaŃionale a României, Cluj-Napoca DECEMBRIE: Ÿ SusŃinerea unui program artistic de muzică şi dansuri populare cu prilejul Târgului de iarn㠟 Participarea la The Prague Advent Choral Meeting, ediŃia 2019, Cehia Ÿ Vizita unui grup de elevi ai Şcolii Gimnaziale "Vasile Alecsandri" Brăila, în cadrul Campaniei umanitare "Fii şi tu parte a magiei Crăciunului - donează o jucărie“ Ÿ Prezentarea spectacolului de colinde şi muzică populară cu prilejul deschiderii orăşelului copiilor Ÿ Organizarea campaniei "Fii şi tu parte a magiei Crăciunului donează o jucărie" orientată 30 de copii din cadrul Centrului Social MultifuncŃional "Lacu Dulce“ Ÿ Organizarea de spectacole de colinde, muzică uşoară şi populară, cu prileul sărbătorilor de iarn㠟 Organizarea audiŃiilor de iarnă la toate clasele Şcolii

C

A 35


Casa Artelor

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

PREMII ŞI

Nr. 7/2019 LUNA IANUARIE

PREMIU Diplomă de participare

CÂŞTIGĂTOR(I) Manoilă IonuŃ

PROF. ÎNDRUMĂTOR(I) Neagu Viorel

Diplomă de participare

Radu Steliana

Radu Cristian

Premiul II Grafică MenŃiune Pictură MenŃiune – NAI Diplomă de participare

Radu Steliana Bădaşcu Maria Ciauşu Cristian-Andrei Mirică Iuliana-Bianca NuŃu Diana-Valentina Vizureanu Andreea Drăghici Lavinia-Maria Mirică Iuliana-Bianca

Radu Cristian Constantinescu Nela Ion Marieta

FEBRUARIE

MARTIE

Premiul de excelenŃă muzică populară şi trofeul secŃiunii Premiul I muzică populară şi premiul de excelenŃă Pemiul I muzică populară şi trofeul secŃiunii (8 ani) Trofeul secŃiunii (7 ani) Premiul de excelenŃă muzică populară Diplomă de participare

Diplomă de participare (finalist) Diplomă de participare

Locul I Marele Premiu MenŃiune Grupa 7-9 ani Premiu special Grupa 10-12 ani MenŃiune Grupa 13-15 ani Premiul special Grupa 13-15 ani Premiul I Grupa 16-18 ani Premiul II Grupa 16-18 ani Diplomă de participare Diplomă de excelenŃă APRILIE

Premiul III Diplomă de participare Diplomă de onoare Diplomă de excelenŃă Premiul I MenŃiune Premiul I Premiul II Diplomă de merit Premiul III categ. 16-18 ani MenŃiune categ. 7-9 ani Locul III

MenŃiune Diplomă de participare Premiul II Premiul II MAI

Premiul III

MenŃiune

36

EVENIMENT Concursul de artă fotografică „Obiceiuri de iarnă”, ediŃia a VII-a, Cluj-Napoca Evenimentul „Seara Artelor” – porŃi deschise la Şcoala de Arte Cluj, ediŃia a VII-a, Cluj-Napoca Concursul NaŃional de Artă Plastică „Ion Irimescu”, Suceava Festivalul-concurs naŃional de muzică populară pentru copii şi tineri “Florile Ceahlăului”, ediŃia a XXXI-a

Ion Marieta

Stan Maria-Alexia Festivalul-Concurs NaŃional pentru Copii şi Tineret "Armonii româneşti", ediŃia a II-a, Gherăeşti – NeamŃ

Orăşanu Giulia Stan Ioan-Dragoş Spînochi Elena-Alexandra Andronoiu Maria Gonciar Bianca Cioranu Otilia-Teodora Drăghici Lavinia-Maria

Constantinescu Nela Radu Cristian

Bulancea Ioana-Alexandra Drăghici Lavinia-Maria Adam Nicuşor-Cătălin Ceolacu Sara-Nicoleta

Ion Marieta

Bănică Bianca-Florentina Popîrlan GeorgetaEmanuela Stoian Robert-Iulian Bounegru Jocelyn Vişan Roberta-Maria

Iordache Mariana Vizuroiu Gabriela

Ivan Crina-Maria Robea Andrada Radu Steliana Andronoiu Maria Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila Bădaşcu Maria Radu Steliana Anghel Camelia-Violeta Constantinescu Nela Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila Mirică Iuliana-Bianca NuŃu Diana-Valentina Beliciu Leonard BrăguŃă Ilinca Ciucă Raluca Olteanu Ana-Maria Popîrlan GeorgetaEmanuela FormaŃia mică a Ansamblului Folcloric "Ca pe baltă", secŃia externă Tufeşti; solistă łigănuş Diana Damian Lidia Balea Cati Dabija Alexandra Damian Marian Beliciu Leonard BrăguŃă Ilinca Gherghişan Amalia-Ana-Maria Lazăr Marian BuŃia Emma-Miruna Cornea Cristian Ilie Miruna-Nicoleta Vasilescu Anca

Ion Marieta

Şonea Cristian Coman Cătălin

Vizuroiu Gabriela Iordache Mariana

Radu Cristian Constantinescu Nela

Concursul naŃional de grafică „Anuala de grafică”, ediŃia a X-a, tema „Schimb de identităŃi”, Cluj-Napoca Festivalul-concurs de muzică populară pentru tineri interpreŃi „Flori în łara Bârsei”, ediŃia a XII-a, Braşov Festivalul Na*ional de Muzică Populară „Meleaguri Brâncușiene”, edi*ia a IV-a, Baia de Fier, Gorj Festivalul "Academia Mini-Vedetelor", ediŃia a II-a, Bacău

Concursul naŃional de muzică uşoară pentru copii „Armoniile Dunării”, ediŃia a X-a, Brăila

Concursul NaŃional de Arte Plastice "Nicolae Milord", ediŃia a III-a, PiatraNeamŃ

Constantinescu Nela Radu Cristian Concursul NaŃional de Arte Vizuale "Nicolae Mantu", ediŃia a XIII-a, GalaŃi

Ion Marieta Ciucă Raluca

Vizuroiu Gabriela Gheorghe Veta Ion Marieta Constantinescu Nela Radu Cristian Niculescu Marilena Ciucă Raluca Ciucă Raluca Ciucă Raluca GheŃ Leonarda Vermeşan Laura Onodi Geanina Niculescu Marilena GheŃ Leonarda Vermeşan Laura

Concursul naŃional "Cântec drag din plai străbun", Vaslui, ediŃia a XVI-a Concursul "Piano Top Music", ediŃia I, Tecuci Festivalul NaŃional de Interpretare a Muzicii Uşoare „Floare de april”, ediŃia a XXVI-a, Tecuci Festivalul-Concurs InternaŃional de Folclor pentru Copii şi Tineret, "Duminică, la florii", ediŃia a XXI-a, CâşliŃa-Prut, Raionul Cahul, Republica Moldova Concursul naŃional de pictură-grafică „Ilie Cămărăşan”, ediŃia I, Baia Mare

Concursul NaŃional de Pian „Virtuozii”, ediŃia a XI-a, Brăila


2019

DISTINCłII

Casa Artelor Nr. 7/2019

LUNA

PREMIU

PROF. ÎNDRUMĂTOR(I) Toader Viorel

Preniul II Marele premiu Premiul II (categ. 15-25 ani) Premiul III (categ. 15-25 ani) Premiul III

CÂŞTIGĂTOR(I) Manea Cristina Constantinescu Mirela Lupu Oana-Verginica Bănică Florentina-Bianca Șcheaua Gabriel-Teodor Robea Andrada NuŃu Diana-Valentina

Premiu special (Pictură)

Anghel Camelia-Violeta

Radu Cristian

Premiul I (Grafică) Premiul special Premiul I (Juniori) MenŃiune

Bujoiu Cristina Radu Steliana Giurgiu Andreea-Maria Perianu Gabriela Cioranu Otilia-Teodora Andronoiu Maria

Radu Cristian Radu Cristian Constantinescu Nela Constantinescu Nela Radu Cristian Constantinescu Nela

Balea Cati Orăşanu Giulia -igănuş Diana-Andreea

Radu Cristian Ion Marieta

PremiuI I

Mirică Bianca-Iuliana

Ion Marieta

Trofeul festivalului Premiu de participare

NuŃu Diana-Valentina Anghel Camelia-Violeta Bădaşcu Maria Andronoiu Maria Damian Marian şi Beliciu Leonard, pian la patru mâini Ciaușu Cristian Andrei

Ion Marieta Radu Cristian Constantinescu Nela

Premiul I

MAI

Premiu special „In memoriam Vespasian Lungu” MenŃiune specială Premiul I (categ. 6-10 ani) Men*iune (categ. 10-14 ani)

IUNIE

IULIE

AUGUST

OCTOMBRIE

Premiul I - secŃiunea formaŃii instrumentale Premiul Special (categ. 9-16 ani), sec*iunea Solişti instrumentiști Premiul II (categ. 9-16 ani), sec*iunea Solişti vocali Premiul I (categ. 6-9 ani)

Lazăr Florin

Ion Marieta

Ciucă Raluca

Nu*u Diana-Valentina

Ion Marieta

Orășanu Giulia

Ion Marieta

Premiul III (categ. 9-13 ani) Premiul II Premiul III MenŃiune Premiul special oferit de Polyphonic Art And Choirs Association Premiul II - sec*iunea clasele 1-4

łigănuş Diana-Andreea Drăghici Lavinia Grupul "Flori Dunărene" Mirică Bianca Corul mixt „Trison” -igănuş Diana-Andreea

Ion Marieta

Premiul II Premiul III Premiul I

NuŃu Diana-Valentina Spînochi Elena-Alexandra NuŃu Diana-Valentina

Ion Marieta Ion Marieta Ion Marieta

Premiul II - sec*iunea solişti instrumentişti - acordeon Diplomă de participare sec*iunea solişti vocali Diplomă de participare

Caraivan Florin-Cristian

Mircea Nicolae

Bulancea Ioana-Alexandra

Ion Marieta

Bănică Bianca-Florentina

Lazăr Florin

Premiul I

Pricop Aron-Toni

Ciucă Raluca

Premiul I (categ. 15-18+ ani)

Ivan Crina

Iordache Mariana

Premiul II Diplomă de participare

Andronoiu Maria Anghel Camelia-Violeta Radu Steliana Bădaşcu Maria

Constantinescu Nela Radu Cristian

Ion Marieta

Lupu Marcica Lupu Ştefan

NOIEMBRIE

Constantinescu Nela

EVENIMENT Festivalul Concurs Regional “Flori de Bărăgan”, ediŃia a IV-a, Ianca Festivalul-Concurs de Muzică Folk “Seară de Mai”, Brăila Festival concurs al muzicii populare românești, edi*ia a XI-a, Bucecea, Botoșani

Concursul NaŃional de Pictură şi Grafică „Vespasian Lungu”, ediŃia a XXIV-a, Brăila

Festivalul-Concurs NaŃional de Folclor pentru Tineri InterpreŃi "Dor de cânt românesc", Cumpăna, ConstanŃa Festivalul "Firicel de cântec românesc", Focșani, Vrancea Festivalul "Floare de salcâm" ÎnsurăŃei Concursul naŃional de pictură contemporană „Lumina verii în peisaj”, ediŃia a IX-a, Cluj-Napoca Concursul interjudeŃean „Noelia Prisecaru”, ediŃia a XI-a, Focşani Festivalul-concurs de interpretare a muzicii populare "Natalia Șerbănescu", edi*ia a IX-a, Tulcea Festivalul-concurs naŃional de folclor "Aneta Stan", ediŃia a II-a , Cernavodă Festivalul-Concurs InterjudeŃean de Muzică Populară "Comoara Vrancei", ediŃia a XXXVII-a, Năruja, Vrancea Chanakkale International Choir Festival, Turcia Festivalul interna*ional "Suflet românesc", Concursul de interpretare vocală, ediŃia a III-a, Prejmer, Braşov Festivalul Interna*ional de folclor ”Lină Chiralină”, Brăila Festivalul InternaŃional de Folclor pentru Copii şi Tineri IntepreŃi ai Cântecului şi Dansului Popular "Dobroge, mândră grădină", ediŃia a XIII-a, Mangalia Festivalul-concurs internaŃional de folclor „Cântecele neamului”, Suceava Festivalul Na*ional de Folk "Chira Chiralina", edi*ia a XIII-a, Brăila Concursul NaŃional de Intepretare pentru Pian "Lirika", ediŃia I, Bucureşti Concursul Na*ional de Muzică Ușoară românească și interna*ională pentru copii și tineret „Bucuriile Muzicii”, ediŃia a II-a – Ritmurile Nordului, Botoşani Concurs organizat în cadrul "Festivalului Șanselor Tale", Sibiu

37


CONCURSURI NAłIONALE

Casa Artelor

organizate de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

Nr. 7/2019

24 CONCURSUL NA!IONAL DE

ediŃii

11 ediŃii

10 ediŃii

38


Cadrele didactice şi personalul de specialitate din cadrul Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila, în anul şcolar 2019-2020 SECłIA MUZICĂ: Canto clasic: Mariana Iordache Canto muzică uşoară: Mariana Iordache, Ana-Maria Baciu, Gabriela Vizuroiu, Marian Stoian Canto muzică populară: Marieta Ion, Viorel Toader, Marian Stoian Pian: Marilena Niculescu, Leonarda GheŃ, Raluca-Daniela Ciucă, Laura-Vioara Vermeşan, Geanina Onodi Vioară, violă: Gheorghe Vasile Ansamblu coral: Marcica Lupu Chitară (clasică, folk, electrică, bas): Florin Lazăr, Cristian Piron Orgă electronică: Nicolae Mircea, Gigi MîŃă, Cristian Şonea, Viorel Toader Acordeon: Nicolae Mircea, Cristian Şonea, Viorel Toader PercuŃie: Gigi MîŃă Teorie şi solfegii / Istoria muzicii: Laura-Vioara Vermeşan

Casa Artelor Nr. 7/2019

SECłIA ARTE PLASTICE: Pictură şi grafică: Cristian Radu, Nela Constantinescu Artă decorativă / Iconografie: Nela Constantinescu SECłIA COREGRAFIE: Dans popular: Georgeta Lungu, Marcela Crăciun, Marian Rusu, Cosmin-IonuŃ Giugiuc SECłIA TEATRU: Actorie copii: Silvia Iuly-Ana Tariq SECłIA CINE-FOTO: Artă fotografică: Viorel Neagu

Manager: Cristian Morozan Personal de specialitate: Contabil şef: Rodica BuŃincu Şef birou: Mariana Chitaru Secretar: Silvia-LuminiŃa Cărbunaru Expert: Gheorghe Chitaru Referent de specialitate: Ionică Popescu Referent de specialitate: Nicu Sava Referent de specialitate: Vasile Apostu Îngrijitor: Mioara Mănoilă „Casa Artelor“, nr. 7, anul VII - fondată în anul 2013. PublicaŃie culturală anuală realizată de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“, instituŃie subordonată Consiliului JudeŃean Brăila ISSN 2344 - 6463 Editura PROILAVIA Fondator: George-Romeo Bunea Autorii articolelor îşi asumă deplina responsabilitate cu privire la conŃinutul acestora. Coordonator şi tehnoredactor: Cristian Morozan

Colaboratori: Zamfir Bălan, Adriana Burlacu, Gheorghe Chitaru, Viorel Coman, Veronica Dobrin, Sorin Grecu, Vespazian Ionesi, Ioana-Maria Lupaşcu, Ştefan Lupu, Viorel Neagu, Marilena-Viorica Niculescu, Maria Stoica, TudoriŃa TarniŃă, Laura-Vioara Vermeşan, Mihai Vintilă

Redactor: Silvia-LuminiŃa Cărbunaru

Fotografi: Viorel Neagu, Marian Lica

Str. Mărăşeşti nr. 1, Brăila tel./fax: 0239/612.104 e-mail: vespasianlungu@yahoo.com web: www.vespasianlungu.ro fb: scoalapopularadearte.vespasianlungu

39


BRĂILA, str. Mărăşeşti nr. 1

0239/61.21.04 vespasianlungu@yahoo.com

f

/scoalapopularadearte.vespasianlungu www.vespasianlungu.ro

Profile for Scoala Populara Vespasian Lungu

Publicaţia Casa Artelor nr. 7/2019  

Publicaţia Casa Artelor nr. 7/2019  

Advertisement