Publicaţia Casa Artelor nr. 6/2018

CONSILIUL JUDEłEAN BRĂILA

ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE „VESPASIAN LUNGU “

Casa

Artelor Anul VI

Nr. 6 2018

PublicaŃie anuală realizată de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila, cu sprijinul Consiliului JudeŃean Brăila

P

entru mine, întâlnirea cu Şcoala Populară de Artă „Vespasian Lungu“ este un prilej de aduceri aminte a anilor când am frecventat cursurile, dar mai ales a oamenilor care au cârmuit destinele ei şi cu care am colaborat o bună parte de vreme. Mă gândesc cu respect la doamna profesoară Paraschiva Moise, la domnul Anghel Furtună, la profesoara Marcica Lupu şi la fostul meu elev George-Romeo Bunea, foşti directori ai acestei instituŃii şlefuitoare de talente.

Am cunoscut mulŃi absolvenŃi ai şcolii, mai ales de la clasele de canto, artă plastică, teatru, pian, percuŃie şi altele. O reverenŃă şi un omagiu pentru profesoara de canto Mariana Iordache şi pentru regretatul artist plastic Vespasian Lungu, ambii cu o activitate îndelungată şi cu rezultate notabile. În peisajul cultural al Brăilei, Şcoala Populară de Artă este mereu prezentă prin spectacole, recitaluri, expoziŃii, concursuri. Palmaresul concursurilor naŃionale şi internaŃionale la care au participat elevii Şcolii este o dovadă a interesului colectivului didactic şi al personalului de specialitate. MulŃi dintre absolvenŃi cântă azi pe marile scene din Ńară şi de peste hotare sau expun în mari galerii de artă. Pe unii dintre ei i-am întâlnit la Concursul InternaŃional de Canto „Hariclea Darclée“ sau la Cursurile de Măiestrie

Veronica DOBRIN Ex-director al Teatrului „Maria Filotti“ Brăila Artistică, Master Classes. Printre ei, Florentina Soare, Carmen Topciu, Cătălin Petrescu, Ramona Zaharia, Cristian Bălăşescu, Miruna Iancu ş.a. Şcoala Populară de Artă este o şcoală fără note şi fără catalog, unde elevii vin de dragul artei. Este o casă a artelor care te îmbie prin oferta sa educaŃională, prin spaŃiul îngrijit şi, mai ales, prin vocaŃia dascălilor ei.

Este meritoriu interesul pentru apariŃia revistei „Casa Artelor“, al cărei conŃinut completează în mod fericit lipsa unei reviste culturale periodice, aducând în prim plan valorile culturale ale Brăilei, dar şi realizările Şcolii înscrise în istoria culturală a locului.

La sărbătorirea Centenarului Marii Uniri şi a 650 de ani de atestare documentară a oraşului nostru, Şcoala Populară de Artă poate să se mândrească cu un program împlinit şi rezultate pe măsură.

Felicitări!

SUMAR: 3

6

Brăileni... ACASĂ. Concert extraordinar de muzică clasică Note de ... “Prezentator” Marilena-Viorica Niculescu Pictorul Vespasian Lungu în inima și mintea noastră (II) Vespazian Ionesi

Mihai Vintilă

25 Dinu Lipatti - faimosul necunoscut

Ştefan Doniga

27 România unită în sărbătoare

Gheorghe Chitaru

8

Valori vs non-valori Adrian Ordean

28 Descifrând lumea „Cristian“

9

Caut să mă bucur de tot ce pot în"elege din lumea artistică Interviu cu pianistul Ştefan Doniga TudoriŃa TarniŃă

30 Maeştri ai muzicii - George Enescu,

12 ExpoziŃia “Artă á la Cluj”, găzduită la Brăila Vasile Corpodean 13 Cătălina Buzoianu, nume de rezonanŃă

în teatrul românesc şi european, cetăŃean de onoare al Brăilei Veronica Dobrin

16 Sărbătoarea artei româneşti

Ioana-Maria Lupaşcu

17 Nicolae Carandino, profesorul

Maria Cogălniceanu

20 Arta de a spune poveşti prin imagini

Silvia & Mircea Cărbunaru

22 Muzica - emoŃie şi pasiune

Ana-Maria Baciu

2

23 Eliade şi brăilenii - povestea unui cerc magic

Hugo Mărăcineanu

marele romantic Laura-Vioara Vermeşan

33 Aparatul de fotografiat - un instrument

ce seamănă cu o uşă Viorel Neagu

34 De ce „Trison“ ?

Mitică Cârneciu

35 Corul mixt „Trison“ - emblemă a Şcolii

de Arte brăilene Ştefan Lupu

36 Evenimente de referinŃă în anul 2018 39 Concursuri naŃionale organizate de

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“

40 Premii şi distincŃii obŃinute în anul 2018 42 Calendar cultural în anul 2019

Casa Artelor Nr. 6/2018

Brăileni... ACASĂ

Concert extraordinar de Muzică Clasică

Note de ... “PREZENTATOR” Prof. Marilena-Viorica Vespazian IONESI NICULESCU nepot pictorului ŞcoalaalPopulară de Arte

M

iroase frumos a miracole!” – ar fi spus Fănuș Neagu, dacă s-ar „ fi aflat în seara zilei de 26 aprilie 2018, la Brăila, unde, un afiș mare și foarte atrăgător, îmbia parcă, pe to(i cei ce treceau prin fa(a Teatrului „Maria Filotti”, să-i treacă pragul, pentru că, începând cu ora 18.30, aveau posibilitatea de a-și revedea trei dintre frumoșii tineri, pleca(i la înalte studii de specialitate, acum, ARTIȘTI. Încă o dovadă, deci, că brăilenii, poartă mereu în inimă spa(iul în care s-au născut și, precum păsările călătoare, se întorc, iar și iar, la locul de unde și-au luat zborul pentru prima oară, locul unde „adie boarea în,elepciunii și a bucuriei”, adică ACASĂ.

Toate zilele premergătoare Concertului de Muzică Clasică anun(at au avut o încărcătură spirituală specială pentru noi to(i, cei de la Școala Populară de Arte „ Vespasian Lungu” , îndeosebi pentru excelenta profesoară de canto MARIANA IORDACHE, omul care le-a deschis drumul în via(ă celor trei artiști lirici, care le-a „înmânat” cheia succesului, profesoara pentru care ei s-au întors, ca niște buni copii, să-i mul(umească.

Un adevărat „buchet de frumuse,e tinerească și talent” – așa mi-au părut soprana NICOLETA ALEXE CHIRILĂ,mezzosoprana CARMEN TOPCIU şi baritonul CĂTĂLIN PETRESCU. Reîntâlnirea cu cei trei brăileni, acum artiști lirici recunoscu(i,

„Vespasian Lungu“ Brăila

aplauda(i, solicita(i, a fost posibilă datorită Proiectului Cultural ini(iat de către Școala Populară de Arte „Vespasian Lungu”, proiect ce și-a găsit extraordinar de repede ecou printre tinerii născu(i la Brăila, indiferent de locul unde sunt acum.

Așa se face că, am beneficiat deja, cu to(ii, de momente lirice strălucitoare, începând chiar cu vara anului 2017, când glasul sopranei Mariana Mihai-Zoeter, a răsunat în Sala Mare a Teatrului „Maria Filotti”.

Acum, Concertul Extraordinar de Muzică Clasică „Brăileni...

ACASĂ“, din 26 aprilie 2018, organizat de către Scoala Populară de Artă „Vespasian Lungu”, Consiliul Jude(ean Brăila, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brăila, și al Teatrului „Maria Filotti”, promitea același lucru... În așteptare, o sală arhiplină, trăind bucuria revederii cu cei ce au fost, mai ieri, copiii talenta(i ai locului în care trăim, colegii, elevii, prietenii noștri.

Caietul-program anun(a deja „minună,iile sonore” ce urmau a fi audiate de public – arii și duete din opere și operete celebre, de la Aria Lauretei din opera „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini, Aria Preziosillei „Al Suon del tamburo”, din „Puterea Destinului” a lui Giuseppe Verdi, sau Cupletul lui Boni Canciano din opereta „Silvia”, de Imre Kalmann, până la Duetul „Barcarola” din opera „Povestirile lui Hofmann“, Duetul Boni – Stazi, din opereta „Silvia” de Imre Kalmann sau splendidele lieduri, „Revedere” și „De ce nu-mi vii?”, pe versurile marelui Eminescu.

La fa(ă de cortină!! Așa și-au dorit cei trei artiști să cânte, dovedind că sunt și buni cunoscători ai „tezaurului” reprezentat de broderia ce înnobilează plușul cortinei.

Acompania(i la pian de Sena Ducariu, excep(ională corepetitoare, au cântat dumnezeiește! Iar pentru mine, să-i prezint, a fost o onoare și o mare bucurie.

Mai întâi, într-o splendidă (inută, și-a făcut apari(ia soprana Nicoleta Alexe Chirilă, brăileancă, absolventă a Școlii Populare de Arte „Vespasian Lungu”, la clasa de canto a profesoarei Mariana Iordache, licen(iată a Universită-ii „Transilvania” Brașov, Facultatea de Muzică, clasa profesor Eugenia Moldoveanu și a profesoarei doctor Cristina Soreanu.

Actualmente solistă a Operei din Brașov, este deja recunoscută pentru vocea sa caldă, aproape duioasă, pentru dic(ia perfectă, sim(ul dramatic și expresivitatea ieșită din comun, ce cucerește instantaneu auditoriul. Ne-a cucerit și pe noi, de la primele sunete!

Așa se explică succesul ob(inut cu cele peste 30 de roluri de operă și operetă, realizate în (ară sau în turneele din Anglia, Italia, Fran(a, Germania Spania, Olanda, Danemarca, Norvegia.

Așa se explică și desele solicitări de a face parte din jurii de specialitate.

Un artist complet și un pedagog de elită, (inând cont de faptul că Nicoleta este și profesor de canto la Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” Brașov.

Reac(ia sălii la Aria Laurettei, cântată de Nicoleta, m-a făcut să-mi întârzii pu(in interven(ia, aplauzele nemaicontenind.

Succes Garantat!

3

A urmat mezzosoprana CARMEN TOPCIU. Primită cu o bucurie ieșită Nr. 6/2018 din comun, cu exclama(ii de uimire... De ce ? În to(i aceşti ani, Carmen parcă a înflorit !

Casa Artelor

acesta este verdictul dat de presa de specialitate.

Nimic exagerat, dacă (inem cont că, în 2007, Carmen Topciu ob(ine Premiul I la Festivalul Interna-ional „Hariclea Darclée”Brăila, Premiul I la Festivalul de Lied, de la Brașov, Premiul I la Concursul Pucini – Cita di Luca (Italia), în 2010 Locul I la Concursul A.S.L.I.C.O. – Citta di Como (Italia), în 2016 cântă în „Carmen”, la Arena di Verona, la Bologna, Bari, la Teatrul de Operă din Shangai (China).

Nouă, în seara care ne-o doream fără sfârșit, ne-a cântat una din ariile marelui repertoriu al mezzosopranelor - Aria „Mon coeur Sovre a ta voix“ din opera „Samson și Dalila“ de Camille Saint Saens.

Superbă presta(ie!

Iordache care, intuindu-i „karatele“ glasului, și-a dat silin(a să i-l modeleze, astfel că, atunci când încă era elev al Liceului de Artă „ Hariclea Darclee”, în 1998, este declarat Marele Câștigător al Concursului Na-ional de Canto pentru elevii Liceelor deArtă, Brăila.

Cum era și firesc, urmează Cursurile Universită-ii Na-ionale de Muzică , București, Sec-ia Canto Clasic, clasa profesor Silvia Voinea. Și, pentru o completă instruire vizând cariera artistică, absolvă și Facultatea de Teatru, clasa profesor Constantin Codrescu, din cadrul Universită-ii „Spiru Haret”, București.

Soprana NICOLETA ALEXE CHIRILĂ

Frumoasă, sigură pe sine, cu gesturi aristocratice, calită(i vocale excep(ionale, cândva doar bănuite, acum apreciate și căutate de marile Teatre Muzicale. Își spun cuvântul educa(ia în familie, cei 12 ani de studiu la pian și canto la Liceul de Artă „Hariclea Darclée“, cu aceeași profesoară, Mariana Iordache, pentru care are un adevărat cult şi datorită căreia, în mare măsură, în toŃi anii de liceu, Carmen s-a situat doar pe primele locuri la cele mai „tari“ concursuri de specialitate din Ńară: în 1999 - Concursul internaŃional de interpretare instrumentală şi vocală ConstanŃa, ediŃia a VIII-a şi în 2000 - Marele Premiu la Concursul „Hariclea Darclee“ pentru elevii liceelor de artă.

Absolvă Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj, clasa profesor Ramona Eremia și Marius Budoiu. Debutează pe scena Operei din Cluj, iar din 2007 este angajată a Operei din Brașov. „ O v o c e c u ro t u n j i m i d e mărgăritar, o brăileancă ce poate interpreta la perfec,ie roluri de mare anvergură muzicală, pline de subtilitate, precum mazurcile lui Chopin, pentru un pianist” –

4

Baritonul CĂTĂLIN PETRESCU

Mezzosoprana CARMEN TOPCIU

În fine, după ce aplauzele s-au mai potolit, mi-am continuat onoranta mea misiune – prezentarea celui de al treilea artist liric, și el fiu al Brăilei – tonicul, entuziastul, fermecătorul bariton CĂTĂLIN PETRESCU, prim Solist al Teatrului NaŃional de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Evolu(ia artistică a acestui talentat tânăr a confirmat parcă ideea că „Oamenii născu,i aici, au de mici acea putere spontană de în,elegere a cântecului și poeziei”.

Numai așa se explică faptul că, din sute de copii, cunoscuta regizoare Cătălina Buzoianu, l-a ales tocmai pe Cătălin, pentru a juca, acum câ(iva ani buni, în Chira Chiralina, alături de actori ai Teatrului Maria Filotti”. Și a fost o revela(ie! Șansa viitorului artist liric a fost, însă, profesoara de canto Mariana

Î n 2 0 0 3 , e s t e L a u re a t a l Concursului Interna-ional de Canto „Hariclea Darclée“ Brăila, iar, din 2004, baritonul Cătălin Petrescu este Solist al Teatrului NaŃional de Operetă și Musical „Ion Dacian” București, unde rolurile principale parcă îl așteptau - de la Locotenentul Réne din „Susana”, Bery din „Victoria și al ei husar”, Nichita din „Lăsa,i-mă să cânt”, până la Prin-ul din Verona din „Romeo și Julietta” sau Ferko din „Voievodul ,iganilor”.

Turnele din Fran(a, Suedia, S.U.A., Italia, Germania, Cuba, Egipt etc., completează lista succeselor tânărului bariton.

Cu o astfel de „Carte de vizită” s-a prezentat în fa(a brăilenilor lui dragi „Contele Boni Cancciano” versus Cătălin Petrescu, baritonul care a încântat, pur și simplu, publicul.

Au urmat apoi, în timpul celor aproximativ două ore, momente în care vocile celor

trei artiști lirici se luau la întrecere parcă, o întrecere în frumuse(e, lăsându-ne, după fiecare arie sau duet, plini de admira(ie, entuziasm și cu un fel de mândrie pe chipuri că ...Sunt ai noștri!

Aveam și eu impresia că timpul curge prea repede și că, oricât mi-am dat silin(a, poate n-am reușit să prezint publicului, suficient de convingător, frumuse(ea și valoarea momentelor la care eram cu to(ii părtași.

Așa că, după primele arii, am (inut neapărat să vorbesc despre cea a cărei contribu(ie a fost covârșitoare la desăvârșirea momentelor artistice – delicata și talentata pianistă Sena Ducariu.

La prima vedere, rolul corepetitorului apare în culori oarecum estompate. De-abia când te numeri printre cunoscătorii aviza(i, realizezi rolul extraordinar de important al pianistului ce te acompaniază. Nesiguran(a lui poate demola și cea mai grozavă interpretare sau poate fi salvarea unui interpret mediocru.

Sena Ducariu, absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ București, clasa profesor Viorica Zorzor și a Cursurilor de Perfec-ionare din Germania cu celebrul profesor Rudolf Kehrer, este una din pianistele de mare valoare, înscrindu-și în propriul palmares, premii la diferite Concursuri de

Pianista SENA DUCARIU

Specialitate, recitaluri în (ară și străinătate.

Este Lector Universitar la Facultatea de Muzică Brașov și Maestru corepetitor la Opera din Brașov.

Fină, extrem de sensibilă, rafinată, stăpână pe partitură, indiferent de dificultate, devine una cu solistul, chiar completându-se.

Așa cum s-a întâmplat și în seara zilei de 26 aprilie 2018, când cei trei artiști lirici - soprana Nicoleta Alexe Chirilă, mezzosoprana Carmen Topciu și baritonul Cătălin Petrescu au ales s-o aibă alături pe Sena Ducariu, conștien(i de frumuse(ea acompaniamentului pianistic.

nostru din mânecă”, asul brăilenilor care iubesc muzica și știu că atunci când se va scrie istoria cântecului de Nr. 6/2018 pe plaiurile acestea binecuvântate, numele lor vor fi scrise cu majuscule.

Până una alta, am trăit bucuria de a asculta „ trei aristocra,i” ai muzicii care s-au întrecut pe sine, oferindu-ne momente demne de marile scene lirice.

La rândul nostru, i-am răsplătit

Casa Artelor

Ei bine, toată „salba” asta de talente a fermecat publicul brăilean, a transformat un Concert, anun(at, e cu aplauze, rechemări la rampă și adevărat, ca „Extraordinar”, într-o multe, multe flori.

SĂRBĂTOARE MUZICALĂ.

Ne-am despăr(it târziu, în noapte, Am convingerea că și cei mai de-abia după ce am ob(inut pesimişti dintre cei prezen(i vor promisiunea că vor reveni și că, în miza în viitor pe talentul și cariera continuare, „muzica va fi via,a lor”, sopranei Nicoleta Alexe Chirilă, a precum atât de frumos afirmau în mezzosopranei Carmen Topciu, a finalul Concertului, cântând baritonului Cătălin Petrescu și a splendida arie „Muzica e via,a pianistei Sena Ducariu. m e a ” d i n O p e r e t a „ Va l u r i l e Au toate darurile ce definesc Dunării” a lui George Grigoriu. marii interpre-i: perfectă Aparatele de fotografiat le-am omogenizare, o sonoritate caldă și folosit din plin!!! Merita!!! p l i n ă d e armonie, o s u v e r a n ă siguran-ă în parcurgerea partiturilor, o virtuozitate a nuan-ărilor, dar și strălucire. În plus, iubesc ceea ce fac şi îşi iubesc, iată, și locul natal și foștii profesori oamenii lângă care au trăit.

Prof. canto MARIANA IORDACHE, CARMENT TOPCIU, Nu degeaba îi CĂTĂLIN PETRESCU, NICOLETA ALEXE CHIRILĂ, considerăm „asul Prof. pian MARILENA NICULESCU

5

Casa Artelor Nr. 6/2018

Pictorul VESPASIAN LUNGU în inima și mintea noastră (II) Vespazian IONESI Nepot al pictorului

Î

n articolul publicat în numărul 5 al Revistei v-am povestit despre familia pictorului, despre copilăria lui, despre modul cum picta, toate în viziunea mea, copilul de vreo zece ani, cât aveam atunci. În acest articol voi creiona întâmplări din tinere(ea lui, din perioada războiului, din perioada cât a lucrat în Cehoslovacia și cum a ajuns să se stabilească în Brăila. În vara anului 1941, în plin război mondial, Vespasian termină școala generală din Costișa, Suceava. După doar două săptămâni, liniștea locurilor este sfărâmată de bubuitul tunurilor care marcau intrarea Regatului României, alături de trupele germane, în războiul împotriva U.R.S.S. pentru recucerirea teritoriilor furate la 28 iunie 1940. Spunea tatăl meu că pentru atacul din 22 iunie 1941, în lunca Sucevei, în zona satului, au fost aduse mai multe tunuri nem(ești „așa de mari că încăpeai pe (eavă”. Cu o zi înainte, sătenii au fost preveni(i ca pe timpul nop(ii să lase geamurile caselor deschise. La ora patru diminea(a tunurile au deschis focul, iar geamurile celor care nu au respectat ordinul au căzut „zzzrrr” la pământ... Războiul s-a purtat în Est, aducând moarte și durere.

Familia pictorului a plecat din zona luptelor „în evacuare”, cum se spunea atunci, iar când s-au întors și-au găsit casa goală... Noroc cu înŃelepciunea bunicului meu, tatăl lui Vespasian care, luptând în primul război mondial, ştia ce înseamnă zona de conflict și pe tot pământul pe care îl aveau au cultivat doar cartofi. Când s-au întors din bejenie au găsit

6

locul plin cu buruieni, dar și cu cartofi care le-au ajuns pentru întreaga iarnă.

Cei care au semănat grâu sau porumb nu au mai găsit nimic pe ogor...

Veniseră rușii, care au fost mai răi decât nem(ii, iar războiul s-a mutat în Vest, aducând, din nou, moarte și durere...

După război, oamenii locului au mai avut o încercare - foametea.

Seceta din anul 1946 a pârjolit ogoarele și produc(ia de cereale a fost compromisă. La intrarea în iarnă, oamenii din Costișa și-au dat seama că le vor muri vitele de foame. Chiar dacă ar fi sacrificat toate animalele din gospodărie pentru consumul propriu,

Lungu Eutimie, tatăl pictorului, 1940, Costișa, Suceava

problema nu era rezolvată, nu puteau mânca doar carne și oricum nu le-ar fi ajuns până în primăvară. Solu(ia a fost să le taie, să ducă carnea în „Regat”, adică la București, și să se întoarcă cu grâu și porumb. A început un adevărat exod. Gospodarul tăia ziua porcul sau vi(elul, iar seara doi bărba(i din familie sau prieteni plecau cu trenul din Rădău(i spre Sud. Se călătorea, de regulă, pe acoperișul vagoanelor din cauza aglomera(iei, dar și din cauza căldurii din vagoane unde carnea se putea strica. Pe drumul de întoarcere se întâmpla ca, din cauza oboselii, călătorii să pice în somn greu, iar ho(ii odihni(i să le fure totul... A fost și Vespasian la București și s-a întors cu bine. Sacii cu grâu și porumb aduși le-au ajuns până în primăvară.

De câte ori gândul meu se îndreaptă spre acei ani, am imaginea unei societă(i patriarhale, statice și nu-mi închipui oamenii acelor timpuri și locuri călătorind prin lume. Ei, nu-i deloc așa.

O scurtă istorioară din perioada respectivă, poate cu vreo trei ani mai devreme, o să ne arate că mă înșel.

Olimpia, sora cea mare a lui Vespasian, era angajată servitoare la un colonel la București. Făcea mâncare și cură(enie în casă.

Colonelul nu avea copii sau, dacă avea, erau mari și plecaseră în drumul lor, așa că Olimpia nu o ducea rău. Și-a chemat fratele să stea în București câtăva vreme... Într-una din zile, drăgu(ul ei, Toader, cu care s-a și măritat, a invitat-o în oraș.

Fâlfâind din rochie, în drum spre ușă, i-a spus fratelui său să aleagă și să pună în apă fasolea pentru masă.

Vespasian a zis că da, se rezolvă și a continuat să

deseneze. Pe la ora două după amiază, Olimpia năvălește îmbujorată și fericită în casă, dar bucuria ei se stinge când vede că fasolea era tot în castronul în care o lăsase, evident murdară.

- De ce nu ai ales fasolea?

- Am desenat, răspunde Vespasian arătându-i, cu mândrie, o coală pe care se vedeau colonelul și so(ia acestuia servind cafeaua.

Olimpia și Toader, 1945, București

Turbată de furie, Olimpia aruncă la pământ sacoșa, trântește restul de bani pe masă, înșfacă desenul și îl face bucă(i. Vespasian, după un moment de năuceală, pricepând că ceea ce vede este adevărat, ea chiar i-a rupt desenul, se repede, ia banii de pe masă și ferfeni(ește bancnotele. Ochii Olimpiei căutau ceva care să egaleze, sau să întreacă fapta lui. Îi vede hainele pe scaun, se repede, le ia, le aruncă pe geam și-i hotărăște: „PLEACĂ!” Ca în transă, mișcându-se cu încetinitorul, Vespasian își ia lucrurile și iese...

Alegând fasolea, Olimpia se liniștește și, după câtva timp, bănuind că fratele mai mic stă năuc în stradă, iese la geam cu gând să-l cheme în casă, dar, surpriză, Vespasian nu se vedea nici în stânga, nici în dreapta cât era strada de lungă. Ce să facă Olimpia, unde să-l caute? Bucureștiul nu era Costișa... S-a resemnat gândind că a plecat acasă, dar cu ce bani... După câteva zile, duminică, după ora prânzului, cine apare la ușă cu un platou de prăjituri?

Vespasian! Toate supărările sunt date pe loc la spate, iar fratele mai mic povestește: - Când m-am trezit aruncat în stradă, în primul moment, m-am speriat. Ce fac, unde mă duc, unde o să dorm, ce o să mănânc? Văzând că nu ieși la geam să mă chemi ...

- Am ieșit, dar nu te-am mai văzut, erai plecat deja!

- ... am plecat, așa la întâmplare, foarte supărat, dar, după ceva timp, mi-am zis că trebuie să-mi găsesc de lucru. Am intrat în toate dughenele, crâșmele, întrebând dacă nu au nevoie de un băiat la lucru. Până la urmă m-au primit la o cofetărie, la spălat vase... Chiar dacă la sora lui avea de

toate, Vespasian a lucrat câtăva vreme la cofetărie, până-ntr-o zi când și-a luat drumul spre Bucovina.

O altă istorie frumoasă este cea din Cehoslovacia. În vara lui 1947, aflându-se în Rădău(i, vede un afiș prin care locuitorii din zonă erau informa(i că, în cadrul unui program guvernamental, „Muncitori agricoli pot pleca în Cehoslovacia pe timp de un an de zile. Am scăpat un suspin de ușurare gândindu-mă căci, în sfârșit, mi se împlinește și mie visul de a colinda meleaguri și ,ări străine.”, scria el în „Amintiri din Cehoslovacia”.

Mai jos avem, ilustrată de Vespasian, plecarea din gara Bacău, cu muzică, rude și curioși, spre Drahanovice (undeva în estul Cehiei de astăzi).

Călătoria, începută pe 14 iunie 1947, a durat patru zile. Pe 18 iunie, au debarcat, tot în sunet de fanfară, și au fost repartiza(i în fabrici sau la ferme agricole. Vespasian a lucrat, mai întâi, într-o fabrică de zahăr, apoi fochist și, în vara și toamna anului 1948, la o fermă unde se cultivau cartofi și sfeclă. Contactul

cu civiliza(ia cehă l-a marcat pe tânărul bucovinean, i-a arătat o altă fa(ă a lumii, a văzut o (ară cu drumuri bune, cu utilaje care ușurau munca, curent electric și în grajduri, pe vremea când la noi nu era nici în case, o (ară în care munca, chiar și în agricultură, se termina la orele 16, după care oamenii mergeau la film, la teatru. Fermierul la care lucra l-a remarcat pe Vespasian, un băiat frumos, inteligent, îndemânos la treburi și, ca în poveste, l-a rugat să rămână pentru totdeauna în Cehoslovacia. I-a propus să se căsătorească cu unica lui fată și să devină, în timp, stăpânul fermei.

Fata nu era urâtă, via(a i s-ar fi schimbat în bine, dar Vespasian nu a zis da. Este adevărat că nu a zis nici nu, însă, în momentul în care a primit plic din (ară cu ordin de încorporare și-a făcut bagajul și a plecat spre

România fără regrete. Și ... a început o nouă etapă în via(a lui. A fost încorporat Nr. 6/2018 într-o unitate militară din Sibiu. Imediat după terminarea perioadei de instruc(ie, a fost propus să urmeze Şcoala de OfiŃeri - se făcea trecerea de la armata burgheză la cea populară și era nevoie de cadre pregătite de noul regim.

Casa Artelor

Lt. Vespasian Lungu, 23 noiembrie 1950, Brăila

Maria Lungu, mama pictorului, 1974, Costișa

Îl vedem, mai sus, în uniformă, cu gradul de locotenent. Fotografia era o adevărată icoană pentru bunica Maria, mama pictorului.

Tabloul, mare, cu ramă groasă era așezat deasupra ușii, ușor înclinat, iar bunica punea busuioc în spaŃiul rămas la perete. La începutul anului 1950 este repartizat la o unitate de grăniceri din Braila și, după cum mi-a spus mai târziu, „am băut apă din Dunăre și am rămas aici, pentru toată via,a”. Chiar dacă în 1952 a fost mutat la Drobeta-Turnu Severin, peste patru ani, când a terminat-o cu milităria, a revenit la Brăila. Aici și-a continuat studiile, a făcut liceul și, tot de aici, a plecat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. La terminarea facultă(ii, în vara lui 1968, a revenit ca profesor la Școala Populară de Artă. Visa el oare că, peste ani, Şcoala îi va purta numele?! Legătura cu orașul de la Dunăre a fost mai puternică decât dragostea pentru meleagurile natale. Spunea câteodată că o să se retragă la Sucevi(a, alt loc drag sufletului său, dar... „la bătrâne,e”.

Bătrâne(ea nu a venit niciodată pentru el, drept pentru care a rămas pentru totdeauna tânăr, la Brăila.

Datorită pictorului Vespasian Lungu iubesc și eu acest oraș!

Datorită lui, am cunoscut oameni cum rar mi-a fost dat să întâlnesc!

Pentru acești oameni și în amintirea lui revin în fiecare an la Brăila ...

7

Casa Artelor Nr. 6/2018

VALORI vs NON-VALORI Adrian ORDEAN

A

m deschis în 1991, imediat după revolu"ie, primul studio particular de înregistrări din România.

Fa"ă în fa"ă cu microfonul Timp de 18 ani am auzit și am văzut o grămadă de soliști și trupe din "ară și nu numai, la treabă, acolo la înregistrări, acolo unde atunci când deschizi gura în fa"a microfonului sau când faci un solo la chitară, un riff, când lovești o tobă mare, un arpegiu la bass, ești singur în fa"a adevărului, execu"i “partitura” corect, impecabil, foarte bine sau prost definitiv, ești varză, sună sau nu sună… acolo se aude ce po"i tu, la ce nivel ești în clipele acelea. Po"i pleca acasă încântat de momentul tău sau total dezamăgit, deprimat… asta în cazul în care în"elegi ce "i s-a întâmplat, care e de fapt treaba… cu muzica.

Dacă la studio te duci cu gândul că și tu po"i cânta ca ceilal"i… ai pierdut, te înșeli. Acolo nu se fac rulmen"i, acolo vii de acasă cu talentul și cu inima plină de emo"ie, cu dorin"a de a exprima și transmite ceva către cei care te vor asculta. Aduci o parte din secretele tale, o parte din sufletul tău… nu po"i veni la studio cu inima înghe"ată…, mai bine stai acasă.

Desigur că po"i evolua, dar î"i trebuie răbdare ca să studiezi, să te oprești din a face alte lucruri și să te concentrezi doar pe muzică, ca să po"i trece mai departe, treaptă cu treaptă. Acolo, la studio, i-am văzut pe mul"i venind cu o atitudine modestă și puși pe treabă, pe al"ii cu aere de vedetă și puși pe har"ă. Am avut ședin"e de înregistrare care mi-au făcut o adevărată plăcere, am avut însă și momente horror, atunci când veneau niște-unii cu

8

Compozitor şi interpret preten"ii de artiști gata consacra"i, uneori cu spa"ii de înregistrare plătite, spre mirarea mea, chiar de casele de discuri. Tot ceea ce te poate motiva să treci mai departe, în fa"a aspira"iilor unora ca ăștia, este speran"a că nu vor reuși. Între timp, revii la realitate și realizezi că jocul e simplu: el, clientul, plătește orele de înregistrare, iar studioul trăiește, dar ...

Vocea vs. mixajul de studio Câteodată năvălește prin corzile vocale sunetul ăla divin pe care î"i dorești să-l auzi, alteori răzbat prin difuzoare niște onomatopee cu preten"ii, încercând să imite vocea umană. Abia apoi intervin inginerii de sunet care învelesc și înveselesc vocile cu reverb și delay, le mixează cu negativul, trupa sau orchestra, repară falsurile și schiaunelile ce se aud în boxele de mixaj, cu ajutorul soft-urilor care au fost create pentru a corecta ușor o imperfec"iune în interpretarea unei fraze muzicale. Noi le folosim însă în extreme, putem să facem o linie melodică dintr-o poezie recitată de cineva. Asta e grozav, doar că în cele mai multe cazuri cel care vine și înregistrează la studio nu realizează că vocea lui a fost supusă unui întreg proces de editare, că nu așa a cântat el de fapt și că totul este o minciună. Interpretul e convins că așa sună vocea lui și că el e talentat. Pu"ini știu câ"i nervi, câte ore, cât de mult lucrează inginerii de sunet pentru a ob"ine rezultatul dorit de interpret. Dar artistul trebuie să fie totuși fericit și liniștit, pentru că sunetiștilor le place ceea ce fac, așa că… pe ei!

Am mai avut câteodată așa… o pornire, o revoltă, m-am indignat

împotriva celor care, cu bani, s-au descurcat așa de ușor și repede, încât nici nu au mai călcat, în urcușul lor, pe fiecare treaptă a scării către succes, așa cum ar fi fost firesc, ci au sărit câte două, trei etaje deodată în ascensiunea lor către radiouri, televiziuni și, apoi, direct pe scenele de concert. Și toate astea pentru că au multe „like”-uri pe Youtube și pe Facebook. Noroc că dacă te ui"i la artiștii mari ai planetei, vei observa că valorile nu se amestecă cu non-valorile, artiștii cei mai tari sunt la un nivel atât de ridicat profesional încât e aproape imposibil să te apropii de ei, trebuie să vii cu ceva ieșit din comun ca să intri și tu acolo, iar dacă ai intrat, datoria ta e să ridici și mai sus ștacheta.

Dar pentru ca toate astea să se întâmple, cu bune și cu rele, trebuie să urcăm câteva trepte, așa, pe rând, ca să existe o logică în drumul spre succes și, mai apoi, pe scenele mari. Unii încep de la o scenă imaginară pe podea, al"ii au parte de un podium, apoi apare o scenă mică, alta mai mare… și tot așa, până la scenele din pieŃele orașelor sau de pe stadioane.

Festivalurile sunt o treaptă importantă în evolu"ia tinerilor soliști sau trupe.

Acolo apare competi"ia, apar emo"iile și stress-ul de care, de multe ori, avem nevoie. Festivalul „ Armoniile Dunării” este doar un exemplu de dăruire din partea organizatorilor și de o calitate deosebită a concuren"ilor…

Să nu mai vorbim de Școala Populară de Arte „ Vespasian Lungu “ , o adevărată pepinieră de talente ghidate de profesori dedica"i. Să participi la festivaluri e foarte important. Să nu uităm că acum câ"iva ani buni în urmă, pe scena Festivalului „Cerbul de Aur” începeau urcușul, alături de artiști din toată lumea, concuren"ii Julio Iglesias și ChristinaAguilera.

Casa Artelor Nr. 6/2018

Interviu cu pianistul

Ştefan Doniga Ștefan Doniga este unul dintre cei mai apreciaŃi şi activi artişti ai generaŃiei sale, colaborând cu instituŃii de cultură de primă mărime din România şi susŃinând concerte şi recitaluri în peste 20 de Ńări.

PrezenŃele sale scenice includ apariŃii solistice sau ca partener de muzică de cameră alături de muzicieni reputaŃi, iar în domeniul muzical desfăşoară o activitate amplă, alături de apariŃiile scenice numărându-se susŃinerea şi coordonarea organizării de cursuri de măiestrie în Austria, Cehia şi Coreea de Sud. Are o contribu*ie deosebită la realizarea unor cicluri de emisiuni de analiză muzicală pentru posturile culturale naŃionale de radio şi televiziune, realizarea de ilustraŃie muzicală pentru piese de teatru, regie tehnică de operă, conceperea de scenarii de teatru şi balet, traducerea şi publicarea de cărŃi în doemeniul artistic. Î n calitate de impresar, Ştefan Doniga a colaborat cu instituŃii de prestigiu, are o bogată activitate managerială și coordonează numeroase proiecte culturale în România şi peste hotare.

TudoriŃa TarniŃă: Sunte"i unul dintre cei mai activi și mai aprecia"i muzicieni ai tinerei genera"ii, cu o paletă vastă de produc"ii muzicale, concerte și recitaluri sus"inute în "ară și în întreaga lume. Cum a început activitatea artistică a pianistului Ștefan Doniga? Ştefan Doniga: Cu o șansă extraordinară: intrasem de numai un

“... caut să mă bucur de tot ce pot în$elege din lumea artistică.”

A consemnat

TudoriŃa TARNIłĂ Jurnalist an la Academia de Muzică din București (pe atunci Conservatorul „CIPRIAN PORUMBESCU“) și un foarte bun prieten – dirijorul RADU POPA – mi-a propus să-i fiu alături pentru a înfiin"a și gestiona o nouă orchestră simfonică, finan"ată de Primăria din Giurgiu. Aveam 18 ani și, cu acceptul Ministrului Culturii de atunci, am primit derogare de studii pentru a fi director de institu"ie publică. Am ajuns astfel cel mai tânăr director de filarmonică din "ară (la vremea aceea, dar cred că încă se păstrează „recordul”), intrând repede și profund în via"a artistică din România. S-ar putea spune că acesta este o latură managerială și nu artistică (pianistică) a activită"ii, însă contactele dezvoltate în acei ani mi-au deschis o perspectivă extraordinară în toate direc"iile care "in de muzică, începând, în acest context, o activitate coerentă concertistică.

T. T. : Î n a n u l 2 0 0 0 a " i reprezentat România la primul F E S T I VA L B A L C A N I C A L TINERILOR PIANIȘTI și a"i primit Medalia Festivalului. Ce ne pute"i spune despre înregistrarea integrală a mazurcilor pentru pian deALEXANDER SKRIABIN? Ş.D.: Festivalul din anul 2000, de la Razgrad, a fost, de asemenea, o consecin"ă a activită"ii mele la Giurgiu. Vecinătatea cu Bulgaria îmi

adusese toate aceste contacte.

Printr-un distribuitor de discuri (vinil, încă), un bulgar care îmi devenise prieten, am intrat în posesia unor înregistrări ale mazurcilor de Skriabin. Pe atunci nu exista Youtube, aşadar a găsi imprimări ale unor lucrări mai pu"in cântate era o chestiune de noroc. Am ascultat discul și m-am îndrăgostit subit de acest fabulos compozitor, de acest incredibil vizionar – Alexandr Skriabin. A mai durat, însă, încă 4 ani, până am ajuns la Luxemburg, pentru a putea găsi și partiturile acestor mazurci (de asemenea, a găsi partituri pe atunci era o adevărată aventură).

Le-am învă"at în cursul anului următor așa că am reușit să prezint, într-un recital la Ateneul Român, pentru prima dată în România, integrala mazurcilor lui Skriabin. Nu este un merit faptul că am rămas încă singurul pianist român care a făcut acest lucru. Poate că nu s-a mai gândit nimeni până acum. În orice caz, acel recital de la Ateneu a fost înregistrat de Radio România și, se pare, a fost o imprimare bună, atâta vreme cât a fost clasată în arhivă și a fost imediat transmisă , prin schimburi de înregistrări, către Uniunea Europeană de Radio (EBU).

9

Am trăit, astfel, o experien"ă interesantă, când, după mul"i ani, tranzitând Nr. 6/2018 Germania, am auzit din întâmplare la radio (pe WDR3) difuzându-se exact imprimările mele.

Casa Artelor

T.T.: Ave"i o colaborare fructuoasă cu multe case de discuri din întreaga lume, una dintre acestea fiind casa olandeză de discuri BRILLIANT CLASSICS. Cum a început și ce reprezintă pentru dv. o astfel de colaborare? Ş.D.: A început, de asemenea, printr-o șansă (îmi dau seama, iată, că au fost multe astfel de momente neașteptate...). Fusesem, în 2002 și 2003, în Coreea de Sud, în turnee de recitaluri, concerte și cursuri.

Acolo a trebuit să învă" în regim de urgen"ă (10 zile) un concert pentru pian în primă audi"ie al unui compozitor coreean, pentru a-l cânta alături de Orchestra Filarmonicii „JANACEK“ din Ostrava, Cehia, care se afla, de asemenea, în turneu în zonă.

După câ"iva ani, aceeași filamonică realiza, pe fonduri europene, un proiect alături de Institutul Olandez pentru Muzică de la Haga. Aveau de imprimat două concerte ale unui compozitor necunoscut – Serghei Bortkiewicz – însă dirijorul, un olandez venit de la Sidney, nu s-a în"eles cu pianistul recomandat de institut și a anun"at că renun"ă la imprimări dacă nu se schimbă pianistul. Mai era foarte pu"in timp pentru imprimări (o lună și jumătate) și atunci cei din orchestră și-au aminitit de un pianist din România care înva"ă repede. Astfel au ajuns la mine acele partituri vechi de aproape un secol (unul dintre concerte era faximil după manuscris) pe care le-am inregistrat, apărând acest disc minunat. Colaborarea cu institutul olandez există și acum și reprezintă o mare și onorantă recunoaștere a eforturilor depuse de atunci pentru a readuce în muzica actuală crea"ia lui Bortkiewicz, deoarece tot ce se descoperă nou, dintre partiturile sale, îmi este transmis mie, având mereu șansa unor prime audi"ii absolute.

10

T.T.: Multe dintre imprimările realizate de dv. - cum ar fi muzica lui SERGHEI BORTKIEWICZstârnesc interesul și aten"ia publicului larg, nu doar interesul lumii muzicale. Ce ne pute"i spune despre această muzică? Ş.D.: A studia și prezenta public o partitură în primă audi"ie absolută este o experien"ă aparte, mult diferită de ceea ce înseamnă învă"area unei crea"ii cunoscute. Fascina"ia este, însă, cu atât mai mare cu cât o astfel de partitură este una pierdută de un secol și abia descoperită. Nu știu câ"i au trăit senza"ia de a păși pe un tărâm neumblat, plin de uimitoare frumuse"i și bogă"ii... este o bucurie imposibil de descris. De cele mai multe ori, astfel de „reconstituiri” au un rol pur documentar, muzica în cauză fiind, pe merit, căzută în uitare, ignorată. În cazul lui Bortkiewicz însă, vicisitudinile teribile ale unui destin tragic și nu calitatea compozi"iilor au

făcut ca aceste manuscrise (mii de pagini) să fie rătăcite, pierdute.

Bortkiewicz era celebru în vremea sa (început de secol XX) dar, prigonit de bolșevici și ulterior de naziști, a trebuit să renun"e, pe rând, la manuscrisele sale în schimbul hranei și hainelor. De aceea, scrierile sale s-au pierdut timp de multe decenii. Este, astfel, lesne de în"eles ce interes extraordinar se trezește în lumea muzicală de fiecare dată când o astfel de partitură este găsită și adusă la lumină. La fel s-a întâmplat cu cele două concerte pentru pian lansate la BRILLIANT CLASSICS în martie 2018: primirea lor pe pia"ă a fost entuziastă, discul fiind vândut în număr foarte mare în toate col"urile lumii și bucurându-se de recenzii foarte bune în cele mai importante reviste muzicale la nivel mondial și devenind „recording of the month” în luna mai 2018 pe MusicWeb International.

T.T.: La Teatrul NaŃional de Operetă şi Musical „ION DACIAN“

a"i avut câteva proiecte inedite în anul 2013. Ne pute"i oferi câteva amănunte despre acestea? Ş.D.: În colaborare cu Teatrul NaŃional de Operetă şi Musical „ION DACIAN“ din București am realizat, ca director muzical, şase edi"ii ale Festivalului Interna"ional al Artelor Spectacolului Muzical „Via"a e frumoasă”. În cadrul edi"iei din 2013, am avut posibilitatea de a crea, după un scenariu propriu, un spectacol de teatru-dans desfășurat în jurul meu ca pianist, pe scenă, pe care l-am montat la Teatrul Metropolis și care s-a bucurat de o foarte bună apreciere din partea publicului. Spectacolul se numește „6” și vorbește despre rolul inspira"iei, al șansei, în actul crea"iei.

A fost un bun început, deoarece pasiunea pentru lumea dansului m-a făcut să generez și alte produc"ii, preluate de Teatrul de Operetă, cum ar fi spectacolul „Anais”, de asemenea pe un scenariu propriu și pentru care am realizat și textul.

De asemenea, în 2013 am publicat o traducere a unei căr"i a lui Maurice Bejart (da, am o adevărată fascina"ie pentru dansul contemporan), o traducere pe care am făcut-o în numai 4 zile și pe care încă o mai reiau, adeseori, pentru bucuria reîntâlnirii cu o crea"ie de mare sensibilitate, Bejart fiind, înainte de orice, un uriaș artist. Așadar, anul 2013 a însemnat începutul unor experien"e diverse, interesante și care continuă, pe linia lor, și astăzi: spectacolul „6” va fi reluat de Operetă, am în produc"ie un al treilea scenariu de teatru-dans, am publicat de atunci o altă traducere despre muzică etc.

T.T.: A"i sus"inut și sus"ine"i recitaluri pe scenele din România și din peste 20 de "ări, dar ave"i și o amplă activitate în sus"inerea și coordonarea unor cursuri de măiestrie. Ne pute"i oferi detalii despre bogata activitate muzicală și managerială pe care o desfășura"i? Ş.D.: Dincolo de concerte, recitaluri și timpul aferent de studiu, caut să mă bucur de tot ce pot în"elege din lumea artistică. Spuneam, așadar, mai devreme, că am creat scenarii de spectacole de teatru-dans. Sunt trei, până acum, dintre care două s-au jucat deja. Am tradus și

publicat două căr"i din domeniul artei (din franceză – Maurice Bejart și engleză – povestea Fantomei de la Operă).

Dincolo de acestea, am finalizat un volum de versuri și o piesă de teatru, tot în versuri (utilizând exclusiv forma de sonet), pe care încerc să o montez în București. Am creat muzică de teatru pentru trei spectacole dintre care, pentru unul am primit și un premiu. Am făcut, la Ostrava, în Cehia, regie tehnică de operă pentru „Flautul fermecat”. În 2005-2007 am fost realizatorul unor emisiuni de analiză muzicală și divertisment pentru Radio România Muzical și pentru TVR Cultural, prezentând, în 2007, transmisiunile în direct de la Festivalul George Enescu.

Am organizat și gestionat, din 2002 în 2005, câteva serii de cursuri de măiestrie în Cehia, Austria și Coreea de Sud și am organizat numeroase concerte cu studen"ii respectivi. Am făcut produc"ia muzicală a două mari spectacole de teatru muzical (2007, Tragedia lui Carmen – regia Ion Caramitru și 2008 – 2011, Călătoria lui Orfeu – regia Alexandru Darie). În calitate de director al Filarmonicii din Giurgiu, timp de 10 ani, am creat și produs peste 200 de concerte și cel pu"in tot atâtea produc"ii în cadrul a şase edi"ii de festival „Via"a e frumoasă”.

Sunt parte dintr-un minunat proiect de muzică electronică intitulat „DACIKA”, un concept original, monumental, unic. Și mai sunt alte câteva pe care nu le mai amintesc acum.

T.T.: Pe de altă parte, a"i ini"iat și coordonat prezen"a unor artiști de prestigiu pe scenele românești.

Printre aceștia, legenda jazz-ului mondial, Arturo Sandoval, prezent la București. Vă rog ne spune"i mai multe despre aceste evenimente. Ş.D.: Da, activitatea managerială aș lega-o mai mult de aceste evenimente conduc o agen"ie de impresariat prin care am organizat, în România și străinătate, de-a lungul timpului, numeroase produc"ii de care sunt mândru. Am avut, astfel, șansa de a lucra alături de: Francis Ford Coppola și Claude Lelouch (produc"ie muzicală pentru film), Arturo Sandoval, Bobby McFerrin, Chick Corea, Gotan Project, Pink Martini, Mariza, Dulce Pontes, Richard Galliano, Alessandro Safina și mul"i al"ii.

T.T.: În anul 2018 a"i efectuat un turneu de recitaluri împreună cu violonista Diana Jipa. Cum a fost turneul na"ional de prezentare și promovare a proiectului „DINU LIPATTI-COMPOZITORUL. ÎNREGISTRĂRI ÎN PREMIERĂ“? Ş.D.: A fost dificil deoarece, în același timp, desfășuram încă trei turnee na"ionale: un alt turneu de 10 recitaluri cu Diana Jipa (“Un secol de muzică românească“), un turneu de şase concerte cu orchestra UNIREA și un turneu de şase spectacole cu proiectul DACIKA. De asemenea, Diana avea, în paralel, un turneu de vreo 14 recitaluri cu Octuorul de Enescu. Însă, entuziasmul prezentării în premieră a unor lucrări de mare valoare semnate de Dinu Lipatti ne-a animat și ne-a dăruit o energie minunată, cu care am purtat muzica acestui uluitor artist către publicul din toată "ara.

(sau deloc) cântată și să identificăm posibilită"i (între care, foarte important, posibilită"i Nr. 6/2018 financiare) de a o înregistra pe disc, de a o prezenta public.

Mul"umirea unui astfel de act este imposibil de descris. În proiectul LIPATTI am publicat 500 de CD-uri pe care le-am distribuit gratuit în unită"i de învă"ământ și cultură din "ară și străinătate. Imagina"i-vă ce sim"im atunci când, de două-trei ori pe săptămână, primim e-mail-uri de temiri-unde din "ară sau de pe alte meleaguri în care ni se mul"mește pentru faptul că am publicat acest disc cu această muzică necunoscută, dar minunată și că ne-am gândit și la ei aceia care ne scriu - noi fiind, de multe ori, singurii care i-au contactat vreodată cu un sprijin sau motiv cultural. Cam asta este starea noastră după încheierea acestui proiect LIPATTI...

Casa Artelor

T.T.: Care sunt proiectele dv. pentru 2019 și pentru anii ce vor urma?

T. T. : P r i n t r e l u c r ă r i l e prezentate în turneul de recitaluri s-a numărat SONATINA, de Dinu Lipatti, o piesă foarte pu"in interpretată. Cum a fost primită această piesă și toate celelalte pe care dv. le-a"i șlefuit și le-a"i scos la lumină, oferindu-le publicului ca pe adevărate bijuterii muzicale? Ş.D.: Scoaterea la lumină a acestor partituri este meritul unor artiști și cercetători importan"i, pentru care port un deosebit respect: profesorul G r i g o r e B ă rg ă u a n u , d o a m n a profesoară Lavinia Coman, pianiștii Viniciu Moroianu, Luiza Borac, Matei Varga, editorul Matei Bănică, muzicologii Monica Isăcescu și Ștefan Costache, omul de cultură Alice Barb, compozitorul Vlad Răzvan Baciu și mul"i al"ii - lor se datorează scoaterea la lumină a crea"iei lui Lipatti. Noi (Diana Jipa și cu mine) nu am făcut decât să ne apropiem de această muzică mai pu"in

Ş.D.: Anul 2019 va începe interesant, cu un turneu de recitaluri, în luna ianuarie, în Norvegia. Voi continua, alături de Diana Jipa, cu o serie de recitaluri la Ciudad de Mexico - Mexic, Havana și Cienfuegos - Cuba (aprilie 2019) și Anqing China, în luna mai. Luna iunie sperăm să ne găsească la Varșovia, la Tallinn - Estonia și, apoi, la Vene"ia. Între acestea avem programat un turneu na"ional cu recitaluri dedicate culturii românești în context european și un altul (pentru toamnă) consacrat muzicii feminine. Pe lângă ele, voi reface spectacolul „6” la Opereta bucureșteană și am propusă o colaborare cu Teatrul Evreiesc pentru un spectacol muzical de stagiune.

Mai sunt și alte proiecte propuse pentru anul 2019 însă, nefiind definitivate acum, nu aș vrea să le men"ionez.

Pentru anii care vor urma?

Bucurie, muzică bună, momente frumoase, public numeros și fericit.

Cred că sunt proiecte bune...

Vă mul$umesc și vă doresc spor în toate activită,ile pe care le desfășura,i!

11

Casa Artelor Nr. 6/2018

EXPOZIłIA “ARTĂ Á LA CLUJ”, GĂZDUITĂ LA BRĂILA Vasile CORPODEAN

S

ub egida „Centenar România”, Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj, instituŃie subordonată Consiliului JudeŃean Cluj, a organizat la Brăila, în perioada 5-15 noiembrie 2018, expoziŃia de prezentare „Artă á la Cluj”, al cărei vernisaj a avut loc la Teatrul „Maria Filotti” Brăila. ExpoziŃia a fost realizată în colaborare cu Consiliul JudeŃean Brăila, Primăria Municipiului Brăila, Teatrul „Maria Filotti” şi Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu”.

Lucrările prezentate, rod al unei munci asidue a foştilor şi actualilor cursanŃi - care se întinde pe parcursul a mai mulŃi ani, în cadrul mai multor tabere de arte plastice organizate de către Şcoala de Arte Cluj între anii 2009-2017 - a reprezentat o edificatoare dovadă a continuităŃii eforturilor instituŃiei în planul valorificării resurselor culturale şi turistice ale Clujului, fiind şi obiectul unei expoziŃii itinerante în România şi Republica Moldova, care a debutat la ReşiŃa, a continuat la Târgu-Jiu, Zalău, Suceava, în municipiul Hînceşti Republica Moldova, la Botoşani, Satu Mare şi Sfântu Gheorghe.

Iată că şi Municipiul Brăila a

12

Manager al Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda“ Cluj devenit, în luna noiembrie 2018, gazdă a evenimentului! Este minunat că, în Anul Centenarului, prin această acŃiune s-a adus membrilor comunităŃii din această parte a Ńării gândul bun, al Clujului şi al clujenilor. Publicul brăilean a apreciat aceste lucrări şi, apoi, pornind de la ele, va putea vizita judeŃul ardelean, pentru a-i admira frumuseŃile.

Vernisajul a fost urmat de un spectacol artistic susŃinut de elevi şi absolvenŃi ai Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu” Brăila de la clasele de canto clasic (coordonator profesor Mariana Iordache), pian (coordonator profesor Raluca Ciucă), vioară (coordonator profesor Ioan Popescu), precum şi de Corul mixt „Trison” al Şcolii, coordonat de profesorii Marcica şi Ştefan Lupu.

În cadrul expoziŃiei au fost incluse lucrări în care s-au imortalizat, prin mijloacele artei plastice, de la obiective turistice până la lucrări arhitecturale, statui ale unor personalităŃi ale zonei sau, pur şi simplu, râuri şi peisaje din judeŃul Cluj, toate obiectivele bucurându-se de o binemeritată notorietate, precum: Complexul Muzeal „Octavian Goga” - Ciucea, Castelul Bánffy de la BonŃida, Biserica de lemn de la Nicula, Complexul arhitectural de la Tăuşeni - comuna BonŃida, Cetatea Dăbâca, stufărişurile de la Sic, Crişul Repede, lacul TarniŃa, cascada „Vălul Miresei” din RăchiŃele, Catedrala armeanocatolică „Sfânta Treime” din Gherla, Barajul TarniŃa, Cheile Turzii, lacul „Laguna Albastră”, Salina Turda, mormântul lui Mihai Viteazul etc.

Casa Artelor Nr. 6/2018

CĂTĂLINA BUZOIANU, NUME DE REZONANłĂ ÎN TEATRUL ROMÂNESC ŞI EUROPEAN, CETĂłEAN DE ONOARE AL BRĂILEI

A

m întâlnit-o pe Doamna Cătălina Buzoianu în urmă cu 25 de ani. Era în foaierul Teatrului “Maria Filotti” însoŃită de întreaga sa echipă ce urma să pună în scenă un spectacol important şi mult aşteptat - CHIRA CHIRALINA după Panait Istrati, cu un scenariu ce îi aparŃinea. Îşi adunase în echipa de creaŃie personalităŃi artistice importante, legate de Brăila, care înŃelegeau fiorul şi spiritul locului: Dragoş Buhagiar - renumit scenograf, deŃinător a numeroase premii la festivaluri naŃionale şi internaŃionale, Nicu Alifantis cunoscut brăilenilor pentru frumuseŃea muzicii compusă de el, alŃi specialişti în mişcare scenică, în exerciŃii de dicŃie, ş.a. A fost o muncă de echipă impresionantă, finalizată printr-un spectacol monumental, poate cel mai bun spectacol din toate timpurile al teatrului brăilean.

Auzisem de multă vreme despre succesele teatrale ale Domniei Sale.

Reuşisem să văd o parte din spectacolele de la Bucureşti, mai ales cele de la Teatrul Mic unde era prim regizor: „Efectul razelor gama asupra anemonelor” de P. Zindel, „Să-i îmbrăcăm pe cei goi“ de Luigi Pirandello, „Pescăruşul” deA.P. Cehov.

Cătălina Buzoianu s-a născut la Brăila la 13 aprilie 1938, într-o familie de intelectuali. Vitregiile vremii au îndreptat-o spre Liceul Economic din oraşul natal.

Dragostea pentru teatru i-a îndreptat, însă, paşii spre Şcoala Populară de Arte Brăila,

Veronica DOBRIN Ex-director al Teatrului „Maria Filotti“ Brăila avându-l profesor pe celebrul actor şi regizor Ştefan Iordănescu. Îşi urmează soŃul şi devine actriŃă în trupa Teatrului de Stat din Baia Mare, apoi la Teatrul din Timişoara. Nu se simte confortabil în rol de actriŃă şi reuşeşte, în ciuda dosarului politic de atunci (tatăl arestat), să fie admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa de regie având ca maeştri pe profesorii Ion Olteanu, Radu Penciulescu şi David Esrig. Începe să monteze spectacole încă din anii studenŃiei graŃie recunoaşterii talentului ei de către profesori.

Montează cu succes la Teatrul NaŃional Craiova şi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Participă la Festivalul InternaŃional de Teatru de la Nancy. Îşi începe activitatea în studioul tinerilor regizori al Teatrului NaŃional “Vasile Alecsandri” din Iaşi, în anul

Vanessa Radu, Veronica Dobrin, Bujor Macrin, Cătălina Buzoianu, Anca Cismaru

1969. Spectacole memorabile au rămas până azi în conştiinŃa publicului printre care: „Pescăruşul” de A.P. Cehov, „Bolnavul închipuit” de Molière, „Iaşii în carnaval” de Vasile Alecsandri, „Istoria ieroglifă” de Dimitrie Cantemir.

Cunoscutul critic de teatru Ştefan Oprea scria: “Spectacolele Cătălinei Buzoianu au impus o directivă nouă în activitatea colectivului artistic, i-au revizuit stilul de joc, au contribuit decisiv la impunerea unei atmosfere de muncă şi credinŃă în arta teatrală modernă”.

Teatrul, spune Cătălina Buzoianu, este „o artă a sintezei tuturor celorlalte arte”. În anii următori s-a alăturat trupei Teatrului Tineretului din Piatra NeamŃ cu care a realizat proiecte memorabile: „TinereŃe fără bătrâneŃe”, dramatizare de Eduard Covali apreciat la Festivalul Mondial de la Nancy ca un eseu teatral sau „Peer Gynt“ de Ibsen.

Vine la Bucureşti ca prim regizor al Teatrului Mic. Cine n-a auzit de marile spectacole realizate sub bagheta Cătălinei Buzoianu: „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, „ Nişte Ńărani” de Dinu S ă raru, „Lolita” de Vladimir Nabokov, „ Furtuna” de Shakespeare sau „ Cum gândeşte Amy“ de David Hare care a fost prezent în Festivalul „Zile şi nopŃi de teatru la Brăila”. Spectacole de răsunet montează la Teatrul Bulandra

13

u n d e devine regizor permanent: „Interviu” de Ecaterina Oproiu, „Patul Nr. 6/2018 lui Procust” de Camil Petrescu, „O dimineaŃă pierdută“ de Gabriela Adamesteanu, „Mutter Courage“ de Bertolth Brecht, „Turandot“ de Carlo Gozzi, ş.a.

Cătălina Buzoianu a regizat în aproape toate teatrele bucureştene: Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul de Comedie, Teatrul NaŃional, Teatrul Mundi, Un Teatru, dar şi la Teatrul NaŃional „Lucian Blaga” Cluj Napoca şi Teatrul NaŃional „Mihail Eminescu” Timişoara. În perioada 1994-2000, Cătălina Buzoianu se întoarce cu dragoste în oraşul copilăriei.

Cândva declara într-un interviu: „Lumea lui Panait Istrati arată pentru mine ca Brăila, oraşul în care m-am născut, ca Dunărea, ca un drum spre Mediterana, ca Mediterana, ca Marsilia unde a coborât, ca sudul FranŃei şi mai ales ca toată lumea arabă cu oraşele care l-au fascinat şi pe el”. Acesta este motivul pentru care pune în scenă, după scenarii proprii, „Chira Chiralina” (1996) şi ulterior „Mediterana” (2000), două spectacole monumentale despre care

Casa Artelor

brăilenii trebuie să ştie. Ambele spectacole, de un success răsunător, au fost incluse în programul Institutului Mediteranean de Teatru şi prezentate în colaborare cu Teatrul Toursky din Marsilia.

14

„Chira Chiralina” un spectacol tulburător, cu o distribuŃie care acoperă aproape 50 de personaje: actori brăileni, colaboratori din teatre bucureştene, elevi ai Liceului de Artă şi ai Şcolii Populare de Artă. Decorul şi costumele inspirate din epoca vremii au fost create de Irina Solomon şi brăileanul Dragoş Buhagiar. PuŃini ştiu că la apelul făcut de conducerea teatrului de atunci, dramaturgul Ion Bălan, cetăŃenii au donat obiecte vechi care au făcut parte din recuzita spectacolului, dar şi costume de altădată. Impresionantă muzica lui

scenograf strălucit, nimeni alta decât fiica regizoarei Cătălina Buzoianu. Să amintim din nou muzica inspirată a lui Nicu Alifantis care, alături de Dorina Crişan Rusu, a contribuit din plin la crearea atmosferei spectacolului.

Bujor Macrin şi Mircea Valentin, spectacolul „Mediterana“

Scenă din spectacolul „Chira Chiralina“

Nicu Alifantis care a simŃit, alături de Cătălina, fiorul locului. Un spectacol de anvergură, complet, complex, vibrant care a fost onorat cu Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului InternaŃional de Teatru de la Piatra NeamŃ (1996) şi Marele Premiu la Festivalul NaŃional de Teatru „Ion Luca Caragiale” (1997).

Spectacolul „Mediterana”, după Panait Istrati, a făcut parte dintr-un program regizoral în care Cătălina Buzoianu a urmărit să pună în valoare sinteza Orient-Occident în spaŃiul interferenŃelor culturale ale bazinului mediteranean, un loc aparte aflat la porŃile orientului, tulburător prin mitologia sa. Actori braileni, bucureşteni, dar şi francezi, distribuiŃi în spectacol au trăit emoŃia premierei în limba franceză la Marsilia în mai 1999 în cadrul Întâlnirilor I n t e r n a Ń i o n a l e a l e Te a t r u l u i Mediteranean (ediŃia a IX-a).

La Brăila, premiera a avut loc în octombrie 2000, după finalizarea decorului şi costumelor, ale căror autor a fost Velica Panduru,

„Mediterana” a reprezentat România la Festivalul de Teatru Antic de la Butrinti (Albania), la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Braşov şi la Festivalul NaŃional de Teatru Bucureşti primind aprecierile criticilor la Colocviul UNITER. Marii artişti sunt şi mari gânditori. Cătălina Buzoianu face parte din această categorie rară.

O dovadă rămâne proiectul de geniu „Odiseea 2001” al cărui autor este realizat în colaborare cu Teatrul Bulandra, Teatrul Toursky şi cu Institutul de Teatru Mediteranean, cu sprijinul Marinei Române.

Spectacolul al cărui scenariu aparŃine Cătălinei Buzoianu a poposit cu vasul ConstanŃa în 18 porturi mediteraneene din 10 Ńări riverane (FranŃa, Spania, Maroc, Algeria, Italia, CroaŃia, Muntenegru, Albania, Grecia, Bulgaria şi, apoi, pe Dunăre, la Brăila). Întregul proiect a reînviat marile mituri, pe urmele călătoriei iniŃiatice ale lui Ulise. Pentru brăileni este de neuitat ziua de 6 august 2001 când nava ConstanŃa, încărcată cu artişti români şi străini, participanŃi la acest periplu cultural, s-a întors după o lună încărcată de experienŃe artistice în porturile Mediteranei. Printre ei şi actriŃa brăileancă Vanessa Radu.

Cătălina Buzoianu descrie momentul sosirii: „... În sfârşit acasă! Brăila -

Scenă din spectacolul „Mediterana“

locul de naştere al vaporului, al Vanessei şi al meu. Suntem înconjuraŃi de nave-pilot şi de poliŃia marină. Pe Ńărm, oameni mulŃi cu baloane, steguleŃe, fanfare şi flori.

Suntem primiŃi ca nişte veritabili eroi ai expediŃiei lui Ulise. Coborâm pe Esplanadă. Suntem aşteptaŃi de Ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, de Primarul Anton Lungu, de Prefectul judeŃului şi de oficialităŃile oraşului” scrie Cătălina în cartea „Vaporul interior”.

Bucuria revederii - aceasta era atmosfera pe Esplanada Dunării.

Artiştii români şi străini întâmpinaŃi cu pâine şi sare, cu flori şi coşuri cu fructe, invitaŃi într-o horă a unirii şi în jocul PeriniŃa. Pe scenă, cântece şi dansuri greceşti, lipoveneşti, evreieşti.

A doua zi a avut loc, la Teatrul „Maria Filotti“, conferinŃa de presă şi reuniunea Institutului de Teatru Mediteranean, urmate de spectacolul „Mediterana” în sala teatrului şi, seara, spectacolul “Odiseea” pe Esplanada Dunării, spectacole de mare succes din partea publicului. Printre invitaŃi José Monleón Bennácer (Spania), reprezentant al Institutului Mediteranean, Richard Martin, directorul Teatrului Toursky Marsilia. „Pentru mine, scrie Cătălina, ar trebui să fie un triumf.

Odiseea a început acum şapte ani cu Chira Chiralina, spectacolul oraşului şi al fluviului; Mediterana, spectacolul integrării mediteraneene… Acum e un moment al adevărului. Pentru mine teatrul înseamnă spaŃiu…”

Cătălina Buzoianu şi Richard Martin, la Brăila

În anul 1996, î n semn de recunoaştere a meritelor sale profesionale, Cătălina Buzoianu a primit titlul de CetăŃean de Onoare al Municipiului Brăila Pentru Brăila a rămas cu un vis neîmplinit acela de a pune în scenă Jurnalul lui Mihail Sebastian.

Scenariul era pregătit, dar bugetul din acea vremea nu a făcut posibilă această propunere.

A fost Preşedinte de Onoare al Festivalului „Zile şi NopŃi de Teatru la

Brăila” sprijinind programul primelor ediŃii.

Cătălina Buzoianu a montat peste 100 de spectacole în Ńară şi peste hotare. Este cunoscută prin activitatea şi spectacolele montate peste hotare în FranŃa, Germania, ElveŃia, Serbia, Polonia, Israel, Spania, Ungaria, S.U.A.

UNITER, Marele Premiu al Festivalului NaŃional de T e a t r u (1996,1997), P r e m i u l Nr. 6/2018 UNITER pentru î n t r e a g a activitate. Titlu de Doctor Honoris Causa al UniversităŃii de Artă Teatrală şi Cinematografică (2013), importante premii la festivalurile internaŃional de la Durham (Anglia), Sciacca (Italia), Lublin (Polonia), Haifa (Israel), Castillia (Spania), precum şi premiul acordat de Radio France.

Casa Artelor

Scenă din spectacolul „Chira Chiralina“

A regizat spectacole de păpuşi, de operă, musicaluri şi producŃii de film. Spectacolele de operă „Oedip” de George Enescu montate la Lucerna (ElveŃia) şi Bucureşti şi „Lumea de pe lună” montat la Bucureşti, „Caragiale şi noi” au fost bine primite de public şi de critică.

Filmele de televiziune „Trenul din zori nu mai opreşte aici” (1994), „Vocea umană“ (1990) şi „Efectul razelor gama asupra anemonelor” (1977) poartă semnătura de prestigiu a celebrei regizoare.

Cătălina Buzoianu lasă moştenire şi trei cărŃi: „ Novele teatrale “ , „Vaporul interior“ şi „Mnemosina“, bunica lui Orfeu (2005).

Sunt acte de bravură culturală, prin care un om cu talent şi idei a contribuit la salvarea teatrului de la înapoiere. Ea nu lasă moştenire numai montări de geniu, ci şi o viziune asupra ideii de teatru în cultură, în istorie, în societate. Începând cu anul 1975, Cătălina Buzoianu şi-a dedicat viaŃa învăŃământului teatral din România, fiind profesor la catedra de regie teatru, iar, după 1990, decan al facultăŃii de teatru din UNATC. „ExperienŃa mea cu studenŃii mă reconfortează” spunea ades Domnia Sa. Foştii săi studenŃi sunt astăzi regizori de marcă ai scenei româneşti: Mihai MănuŃiu, Alexandru Dabija, Felix Alexa, LaurenŃiu Damian, Cristian Juncu, Mona Chirilă, ş.a.

A obŃinut de-a lungul prodigioasei sale cariere numeroase premii naŃionale şi internaŃionale: Premiul Academiei Române (1973), Premiul

În anul 2018, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani şi a unei cariere artistice de aproape 60 de ani, în semn de apreciere a prestigioasei sale activităŃi artistice, ediŃia Festivalului NaŃional de Teatru i-a fost dedicată Cătălinei Buzoianu, f i i n d d e c l a r a t ă A RT I S T A L FESTIVALULUI, iar Preşedintele României a decorat-o cu Ordinul N a Ń i o n a l „ S E RV I C I U L CREDINCIOS“ în grad de Comandor.

Totodată a fost lansată şi cartea „Cătălina Buzoianu, magie, abur, vis”, antologie teatrologică de Florica Ichim şi Irina Zlotea.

Cătălina Buzoianu este un model de artist, de creator, de cetăŃean dăruit familiei, teatrului, artei adevărate, de luptător pentru adevăr. Brăila - mereu recunoscătoare!

15

Casa Artelor Nr. 6/2018 Imagine din concertul „Româneşte“, susŃinut la Filarmonica „Paul Constantinescu“ Ploieşti Foto: Silviu Covaci

SĂRBĂTOAREA ARTEI ROMÂNEŞTI Ioana-Maria LUPAŞCU

P

e tot parcursul anului 2018, în cadrul concertelor „Enescu pe în,elesul t u t u ro r “ , a m r e l a t a t m e r e u publicului o amintire pe care am să v-o povestesc şi acum. În anii de liceu și în Conservator am studiat o singură piesă mică de Enescu și atât. Ajungând să fiu studenta marelui pianist rus Lazar Berman, am așteptat să studiez Liszt, Beethoven, marii romantici, marii compozitori ruşi. Și aşa a și fost, dar, spre mirarea mea, în al doilea an de studiu, Maestrul mi-a spus: - Ești româncă, nu?

- Da. - Cân(i Enescu?

- Nu. - Nu se poate, trebuie să cân(i Enescu!

Am primit această decizie cu nedumerire și neîncredere, dar nicio decizie a Maestrului nu era discutabilă ori negociabilă. Astfel,

16

Pianist-concertist la Filarmonica „Paul Constantinescu“ Ploieşti am învă(at și Suita nr. 1 și Sonata nr. 1. Atunci am luat o lec(ie de na(ionalism și identitate, pe care am în(eles-o mai târziu. În 2018, fiind sărbătoarea Centenarului, am cântat cu multă plăcere muzica românească, ceea ce voi face și în viitor. Într-un an de sărbătoare, cred că adevărata serbare au adus-o, în viaŃa noastră, muzica și religia. Deși a fost un an încărcat cu diverse dispute, din păcate, românii au venit în sălile de concert, aplaudând minunatele concerte organizate și, de asemenea, în lăcașul Domnului. Nu este o întâmplare. Sufletul nostru are nevoie, se vindecă și se bucură doar alături de Dumnezeu și, adesea, prin frumuse(ea artelor.

Identitatea noastră culturală este un tezaur și, în 2018, a fost o binecuvântare, atât pentru artiști, cât şi pentru public, faptul că ne-am cunoscut moștenirea lăsată de înaintași şi ne-am asumat necondi(ionat identitatea, intrând astfel în normalitate.

Mă gândesc cu smerenie că un străin m-a învă(at să iubesc muzica românească.

Acest lucru trebuie să-l facem noi to(i, românii.

Avem bucuria ca în patrimoniul na(ional cultural să existe genii precum Brâncuși,

Imagine din concertul „Româneşte“, susŃinut în Sala Mare a Operei NaŃionale Bucureşti

Maria Tănase, Eminescu, Enescu...

Aceasta este comoara fiecărui român ce nu poate fi luată de nimeni, de aceea este pre(uită. Și această comoară... dată de Dumnezeu.

RecunoştinŃa înnobilează orice suflet și aceasta a fost ceea ce a adus acest an Centenar, cu bucurie, în sălile de spectacol, concerte la care am fost onorată să particip. Îmi doresc să ne bucurăm că suntem români și să continuăm să mul(umim celor ce au fost și lui Dumnezeu și în anii ce vin, aşa cum am făcut-o în 2018, pentru că sărbătoarea este continuă în sufletele noastre.

Nimeni nu poate merge înainte fără dragoste de Ńară și de Dumnezeu.

Foto: Paul Buciuta

Casa Artelor Nr. 6/2018

Nicolae CARANDINO, profesorul F r a g m e n t e x t r a s d i n l u c r a re a Maria Cogălniceanu - „N. Carandino Labirinturi“, Editura Limes, Cluj, 2014

P

rintre marii profesori care au funcŃionat la Şcoala Populară de Artă din Brăila, începând cu anul şcolar 1962-1963, îl găsim şi pe Nicolae Carandino, abia ieşit din pustietăŃile Bărăganului unde avusese domiciliu obligatoriu. Despre anii aceia mai mult decât dramatici aflăm crude adevăruri, răsfoind documentele din Arhiva CNSAS, câte ne-au fost permise spre studiu. Întoarcerea deŃinutului politic în lume s-a produs cu puŃin mai devreme decât prin decretul general de amnistie. N. Carandino a ales să trăiască în Brăila natală al cărui geniu fusese dus în cultura românească şi prin contribuŃia sa.

Era un nume, o personalitate.

Fusese. Acum, începea să meargă pe altă cale a destinului său. În documentele şcolare arhivate la prestigioasa instituŃie, numită acum Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu”, semnătura sa apare cu regularitate până în anul 1966. Profesorul de „cursuri auxiliare”, încadrat cu jumătate de normă, primea 500 lei vechi, lunar, după cum reiese din statele de plată şi notele contabile la poziŃia 13, mai rar la poziŃia 15.

Ultima semnătură originală şi inconfundabilă stă sub convocarea pentru consiliul pedagogic de miercuri, 16 iunie, ora 12, când urma să se discute încheierea situaŃiei de sfârşit de an. Iscălitura este făcută cu cerneală roşie pe fila 51 verso din Registrul nr. 52/1965. În memoriile sale, cunoscute sub titlul „De la o zi la alta“, N. Carandino spune că şi-a dat demisia de la această şcoală, fară să precizeze cauzele. Un astfel de

Prof. Maria COGĂLNICEANU document nu se găseşte nici în arhivele şcolii, nici în cele ale Comitetului Orăşenesc de Cultură şi Artă. Nu fabulăm, nu ne bazăm pe legendele citadine, ori pe memoria orală, cu baza ei de incertitudini.

Poate că într-o zi va apărea înscrisul pe care-l căutăm.

Angajat la Teatrul de păpuşi din localitate, îşi completează modestele venituri predând lecŃii de cultură generală (teorii, solfegii, istoria muzicii, istoria teatrului).

IniŃial, după cum arată Catalogul profesorului Carandino Nicolae, susŃinea cursul de cultură generală muzicală, adică Istoria Muzicii.

CompoziŃia socială a elevilor săi era diversă (muncitori, funcŃionari mărunŃi, activişti de partid, casnice, elevi de liceu); nivelul este slab, inegal, lipsindu-le unora cunoştinŃe de cultură

generală elementară; frecvenŃa, cu pauze mari, disciplina muncii intelectual-artistice lăsa de dorit.

De aceea, se punea în discuŃie mobilizarea lor prin varii metode.

Omogenizarea auditorilor şi atragerea lor spre cursurile mai abstracte se puteau împlini numai printr-un efort susŃinut al cadrelor didactice, prin audiŃii, expoziŃii de artă plastică, comentarea critică a unor articole din reviste, spectacole şi o mai exigentă selecŃie a candidaŃilor. Fostul director de la Teatrul NaŃional din Bucureşti recomandă achiziŃionarea unor reviste, cărŃi şi alte materiale didactice: discuri, radio, magnetofon funcŃionabil şi benzi de magnetofon, dar şi introducerea în repertoriul clasei de actorie a unor dramaturgi mai puŃin dogmatici, deşi continuau recitalurile pe versuri de Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Teodor Măinescu şi alŃii asemenea.

Fără să fi absolvit o facultate cu profil didactic, însă dispunând de o vastă cultură umanistă, obligat de bruştele schimbări politice şi, mai ales, de consecinŃele provocate de acestea (regimuri dictatoriale, lagăre, închisori, anularea libertăŃii de opinie, confiscări de bunuri, delaŃiuni) ca exponent al „generaŃiei pierdute", N. Carandino a făcut profesorat dintr-o necesitate existenŃială dar şi cu mare probitate. Timp de patru ani a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din oraşul pe care l-a iubit definitiv. Spunea cândva aidoma lui Peter Neagoe, exilat în America, „Acolo mi-am lăsat inima, în Brăila cosmopolită."

A revenit într-un oraş străin, greu de recunoscut, ca

17

după un diluviu pustiitor.

Profesorul N. Carandino a practicat această proNr. 6/2018 fesie ca pe o m i s i u n e nobilă, implicându-se total în actul educativ, fără nici cea mai mică abatere. Era respectat, avea prestigiu şi autoritate. Prezent continuu la catedră şi în afara ei prin activităŃi culturale, a răspuns exigenŃelor profesiei şi chiar acelor cerinŃe aberante, venite de sus. A încercat să fie „pe linie”, dar acolo unde constata o idee contorsionată spre a spune altceva decât adevărul, venea cu clarificări. (...)

Cercetând toate documentele şcolare din Arhiva Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu", în limita anilor 1962-1966, am găsit Catalogul profesorului Carandino Nicolae, planificările materiilor de învăŃământ pe care le preda şi câteva acte oficiale semnate de mână. (…) Factorul politic era primordial chiar şi în domeniul artei care izbutea să iasă în evidenŃă numai dacă profesorul era un maestru sau un spirit cultivat.

N. Carandino se afla în această categorie. De aceea, a lăsat impresii de neuitat printre foştii săi elevi, care-l evocă şi astăzi cu admiraŃie.

Avea intuiŃia talentelor şi o pregătire psihopedagogică admirabilă.

Fişele psihopedagogice sunt microschiŃe portretistice, redactate cu atenŃie şi obiectivitate. Îl interesa evoluŃia intelectuală şi artistică a elevilor săi, puterea de muncă şi starea de sănătate, timpul acordat studiului. Ei puteau fi viitori interpreŃi sau simpli consumatori de artă însă avizaŃi. Nici Carandino nu agrea „lăutărismul” sau „urechismul”. Caracterizările se suprapun pe notele existente în catalog. Când cineva era notat cu zece pe linie şi dispunea de vocaŃie artistică era lăudat şi trebuia sprijinit să poată obŃine performanŃe. Altcineva, deşi „dotat pentru lumea ideilor", din cauza sănătăŃii precare nu poate face „progrese” prea mari. Profesorul N. Carandino avea puterea de a admira cu sinceritate, dar şi de a observa nonvaloarea şi de a o descalifica. (...) Era uneori citat pentru iniŃiative şi reuşite

Casa Artelor

18

şcolare. Şi-a făcut datoria cu rigoare şi dăruire. A fost un profesor model.

Numai când slăbiciunea trupului îl obliga, lipsea de la cursuri pe care, ulterior, le recupera totalmente.

Exigentul cronicar teatral de altădată este un profesor corect, lucid.

Consideră că elevii neavând un nivel artistic pe măsură este prematur ca, în 1963-1964, şcoala să-şi planifice un program la televiziune. Aceasta i se pare „o pretenŃie prea mare". Dar pentru atragerea candidaŃilor şi formarea spectatorului de mâine sugerează să se prezinte în întreprinderi spectacole cu temă, precedate de scurte conferinŃe introductive, urmate de demonstraŃii artistice, bucăŃi vocale şi instrumentale. (…) Ascultat sau ignorat, N. Carandino simte uneori pustiul din jur. Lumea nu avea

calitatea pe care şi-o dorea un profesor de elită. Profesorii aveau, ei înşişi, nevoie de educaŃie estetică. În consecinŃă, colectivul didactic îşi va propune ca temă pentru şedinŃele comisiei metodice chiar în anul şcolar 1963/1964, „Modernismul”.

N. Carandino precizează că profesorii ar avea posibilitatea de a se informa în acest domeniu şi prilejul de a-şi completa cunoştinŃele în afara strictei specialităŃi (16 oct. 1964). Analizând cu ochi critic, dar obiectiv, unele producŃii şcolare, face distincŃia necesară între mişcarea de amatori şi creaŃiile profesioniste. În registrul de procese-verbale se consemnează părerile sale juste: „ProducŃiile şcolii noastre nu sunt excepŃionale, dar nu trebuie făcută o comparaŃie cu instituŃii profesioniste, ci numai cu şcoli similare. În ce priveşte clasa de teatru, să se revizuiască repertoriul; să se încerce piese de alŃi autori ca Horia Lovinescu, Lucia Demetrius, Mirodan.”

N. Carandino a fost nebun după teatru ca Hokusai cel nebun după pictură. Opera sa de cronicar teatral şi de îndrumător al echipelor de amatori cu care ajungea, totuşi, pe unele scene

din căminele culturale în vremea domiciliului obligatoriu, asociată destinului său uman de erou tragic în perioade istorice convulsive, nu exclude scrisul menit reprezentării scenice. Încă din primul an de profesorat, în provincia muntenească îşi încearcă forŃa creatoare scriind „Cadrilul morŃilor“. Vorbind despre Teatrul de amatori şi importanŃa lui, la comisia metodică din şcoală, cel ce consemnează în registrul de proceseverbale menŃionează că lucrarea a fost foarte bine documentată, oglindind la nivel înalt toate problemele privitoare la teatrul de amatori. N. Carandino se prezintă acum în dubla sa ipostază, de pedagog şi scriitor, citind propria sa piesă „Cadrilul morŃilor“. Prof.

N. Ivanov o consideră bună însă e de părere că ar trebui excluse expresiile franŃuzeşti prea numeroase. El propune şi schimbarea titlului acestei scrieri iar, dacă se vor face mici corecturi, ar putea fi prezentată Casei de CreaŃie pentru aprobarea reprezentării ei. (…) Piesa prezintă o perioadă trecută (10-15 ani în urmă), dar este interesantă şi plăcută".

N. Carandino îşi apără opera.

Justifică franŃuzismele ca sursă de umor, însă refuză să o dea pe mâna cenzorului politic. Venea dintr-o prelungită detenŃie, consemnată în multe dosare de urmărire informativă, existente la CNSAS. Probabil că se iluzionase sperând că şi-ar putea reprezenta piesa. Dar cine putea să-şi rişte postul din învăŃământ pentru o scurtă satisfacŃie estetică a unui proscris? Este ferm ca şi altădată în condiŃii mult mai grele decât cele din 1964. Piesa reprezintă o epocă de mult apusă, iar în ceea ce priveşte întrebuinŃarea termenilor franŃuzeşti, aceasta este specifică acelei epoci; eliminarea lor ar lipsi piesa de tot umorul - spune el. (…) Din cele opt referate susŃinute de profesorii Şcolii Populare de Artă („Păpuşile şi problemele lor”, „Succese ale culturii muzicale româneşti”, „Şcoala şi educaŃia estetică”, „Echipele coregrafice de amatori”, „Sprijinirea activităŃii plastice de amatori”, „Analiza comisiei metodice pe anul şcolar 1963/1964") existente la dosar, numai referatul şi piesa „Cadrilul morŃii“ de N. Carandino lipsesc. Şi din acest amănunt se vede că i se acorda o atenŃie specială. Era supravegheat în continuare. (…) N. Carandino exprimă necesitatea unei bune stăpâniri a teoriei, în toate formele de artă existente atunci în programa şcolilor cu profil artistic. Dansul popular românesc este foarte apreciat în

străinătate, însă istoria dansului şi execuŃia mişcărilor coregrafice trebuie puse în relaŃie cu teoria. Luările sale de cuvânt sunt documentate, logice şi expresive.

Reiterează necesitatea unei discoteci sistematice, a unor benzi de magnetofon, albume de artă, instrumente muzicale, cărŃi de specialitate ş.a. Exigent cu sine, nu poate tolera deficienŃele unor spectacole sau lipsa de interes pentru istoria teatrului a elevilor de la clasa de actorie. Căuta mereu alte soluŃii pedagogice. (...) Coregrafia, ca artă ce face parte din secŃiile şcolii brăilene, este ilustrată prin referatul Dansul modern de la Isadora Duncan la baletul clasic, susŃinut de tovarăşul Hariton, „bun actor al teatrului de păpuşi”.

O temă la ordinea zilei, în acei ani, era Valorificarea folclorului, mijloc de educaŃie patriotică (Referent prof. Şerbănescu Teodora). N. Carandino apreciază laconic munca autoarei. Calificativul „interesant” este urmat de remarca: „s-ar fi cuvenit să fie mai bogat“.

Am insistat asupra acestor chestiuni şi am citat abundent din toate documentele existente în arhiva Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu” Brăila, tocmai pentru că ele n-au fost exploatate până acum. Riscau să rămână literă moartă peste veacuri, antrenând cu ele o parte din viaŃa intelectualului N. Carandino, supus chinurilor pe un real/imaginar pat al lui Procust. Din vremi piratereşti, am recuperat aceste inedite care ne stau în faŃa ochilor. Cel puŃin aici nu începuse „dansul grotesc" al adevăratelor-falsificatelor dosare de mai târziu, pentru că activitatea didactică a lui N. Carandino era bine urmărită, se ştia totul. Brăila nu era o metropolă greu de supravegheat.

Profesorul N. Carandino, cu catalog sau fără catalog, făcea o impresie puternică prin cultura sa, prin contribuŃia substanŃială adusă învăŃământului artistic local.

Autodisciplina, spiritul organizatoric, seriozitatea, grija faŃă de tinerele talente sunt trăsături de personalitate pe care le-a transmis şi altora. Deşi a muncit în condiŃii aspre, n-a demobilizat. În timp ce se făceau audiŃii cu „Lucia di Lammermoor” de Donizetti, soba fumega într-un palat căzut în întuneric sau neîncălzit, elevi şi profesori îmbrăcaŃi cu paltoanele aveau mâinile îngheŃate şi nu puteau exersa; micuŃele balerine erau vinete de frig; condiŃii rele,

greu de suportat la clasa de teatru şi la cea de chitară-mandolină, deşi în cămară se găsesc destule brichete şi câteva lemne de foc. Şi-n această atmos feră în care economia planificată se asocia cu indolenŃa şi delăsarea unora, „te inspiră, cântă, barde!”. La acest tablou se adaugă incidente stupide, comportament necivilizat, insulte, aşa încât poŃi să-Ńi scrii demisia. Realitatea concretă este dezvăluită cu întregul ei cortegiu în Registrul nr. 52 din anul 1965, la filele 35,39. Şi totuşi, sacrificiul profesorilor şi elevilor n-a fost zadarnic.

Roadele apar în timp. Se dau spectacole, se organizează orchestre, echipe de teatru, se desăvârşesc solişti vocali şi instrumentali care se disting la

concursuri, se obŃin premii.

Consemnările din registrele şcolare nu-l ignoră pe excelentul profesor şi conferenŃiar. I se dau calificativele meritate: „Tov. prof. Carandino a predat Istoria Teatrului în foarte clare condiŃii pe înŃelesul elevilor” (28 mai 1965). Ce contează suferinŃele limbii române şi agramatismul unor profesori din acea epocă? La disciplinele învăŃământului artistic predate de N. Carandino „elevii se prezintă corecŃi şi disciplinaŃi” (4 iunie 1965). Perlele sunt extrase din Registrul nr. 52/1965 ff. 48, 49, 51.

Atent cu educaŃia viitorilor artişti, grijuliu cu cei care, din cauze independente de voinŃa lor, nu ajung cu punctualitate la ore, profesorul nu e nici dur, nici absurd, nici rău.

Acelaşi profesor de serviciu notează în condică următoarele rânduri: „Elevii la istoria muzicii care nu a(u) putut da ex(amene) la început au fost examinaŃi pe rând, după cum au venit prin grija tov. prof. Carandino” (11 iunie 1965).

N. Carandino se impune prin cultură, erudiŃie, ştiinŃă a detaliului semnificativ, prin adevărul şi onestitatea convingerilor. InteligenŃa, în aliaj cu dragostea pentru frumosul artistic, argumentează valoarea omului şi a scriitorului. Semnele

trecerii sale de la jurnalism la cronică teatrală se depistează în activitatea profesorală, care este un fel de apostolat în oraşul natal.

Casa Artelor Nr. 6/2018

Nicolaos – Haralambos Carandino (după cum scrie în certificatul de naştere aflat în Dosarul personal din arhiva Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu”) - gazetar, memorialist şi cronicar dramatic, se naşte la Brăila, la 19 iulie 1905.

Provine dintr-o familie de origine greacă; tatăl studiază medicina la Bologna şi la Paris cu Charcot, este un spirit cultivat pentru care fiul va nutri un cult întreaga viaŃă. Mama lui, crescută în stilul fetelor de familie burgheză, vorbea şi scria franŃuzeşte, cânta la pian. Nicolae Carandino îşi va petrece copilăria şi adolescenŃa în protipendada mai mult grecească a oraşului. Spiritul cosmopolit în care s-a format nu-l va împiedica, la câteva decenii distanŃă, arestat politic de către Securitate, să refuze emigrarea în G re c i a , e m i g r a re o f e r i t ă c u o bunăvoinŃă calculată de către Partidul Comunist, care nu dorea, datorită spiritului caustic şi incomod al lui Carandino, să-l includă în proces cu Iuliu Maniu. A „optat” pentru nouă ani de temniŃă grea (efectuată la GalaŃi şi Sighet) şi opt ani de domiciliu obligatoriu la Bumbăcari şi Rubla, „sate noi” construite de „titoiştii” deportaŃi cu ani în urmă în Bărăgan.

Studiile liceale le urmează la Brăila, iar cele universitare, dreptul şi filozofia, la Bucureşti şi Paris. Şi dacă amintim dintre profesori pe Vasile P â r v a n , N i c o l a e I o rg a , O v i d Densusianu, Mircea Juvara, Istrate Micescu, Nae Ionescu şi lista ar mai putea continua, ne putem da seama de solida cultură însuşită în răstimpul acelor ani şi dăruită cu frenezie apoi artei gazetăreşti sau cronicii dramatice în cei care au urmat. În perioada pariziană, o reîntâlneşte pe fiica profesorului său de latină-germană din Brăila, cu care se căsătoreşte acolo.

Este vorba de viitoarea actriŃă a NaŃionalului – Lilly Carandino. În timpul celui de-al doilea război mondial este internat în lagărul de la Târgu-Jiu (1942), odată cu Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Zaharia Stancu.

Este, în două rânduri, director al Teatrului NaŃional, iar între anii 19441947, directorul ziarului Dreptatea, oficiosul Partidului NaŃional łărănesc, fiind una dintre persoanele cele mai apropiate şi apreciate.

Prin Hotărârea nr. 72, din 1 septembrie 1995, Nicolae Carandino a fost declarat CetăŃean de Onoare al Brailei.

Moare pe 16 februarie 1996, la 91 de ani.

19

Casa Artelor Nr. 6/2018

ARTA DE A SPUNE POVEŞTI PRIN IMAGINI Medicul Dragoş Prisacaru este personajul potrivit pentru a fi pus în paginile revistei noastre fiindcă, în calitate de fost cursant al Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu”, a reuşit să îmbine o meserie atâta de „acaparatoare”, precum chirurgia, cu arta fotografică. El ne oferă o reflectare a activităŃii şcolii şi un exemplu pentru cursanŃii de astăzi care vor descoperi un om destinat altei profesii, dar care a reuşit să se împlinească şi pe plan artistic.

Pe Dragoş l-am regăsit după 3 ani de la absovirea şcolii, la debutul său cu expoziŃia personală “O floare şi o fată”,

L

a Medicină, descoperirea pasiunii şi ... din nou acasă.

O vorbă printre fotografi spune că „nu camera este esenŃa, ci persoana din spatele ei“. Din acest motiv, scopul articolului este de a descoperi, împreună cu cititorii, personalitatea unui tânăr artist brăilean care şi-a materializat creativitatea prin fotografie. Se numeşte Dragoş Prisacaru, are 36 de ani, este medic chirurg şi face parte dintre aceia care au refuzat să se alinieze unor şabloane profesionale prin care practicantul unei profesii rămâne tributar numai acelei profesii.

Pentru mulŃi dintre noi fotografia reprezintă doar amintiri, momente unice trăite cândva, adică un recurs la memorie şi o piedică în calea uitării. Cu siguranŃa, fotografia reprezintă mai mult. Este, poate, o formă de creaŃie artistică, poate o disciplină cu valenŃe ştiinŃifice, poate un hobby sau poate doar o meserie. Nu ne hazardăm să dăm o definiŃie, fiindcă putem deschide uşa controverselor. Am aflat doar că pentru Dragoş Prisacaru, fotografia este câte puŃin din toate, dar, în primul rând, este arta de a spune poveşti.

Totodată, ştim că i se pare fascinant tot ceea ce rezultă

20

vernisată, pe 22 noiembrie 2018, la Centrul Multicultural şi de Recreere “Poarta CetăŃii”. Probabil că ExpoziŃia nu s-ar fi putut materializa fără sprijinul unei echipe de voluntari cu o contribuŃie esenŃială la realizarea acestui inedit proiect, la care vom face referire în articolul de mai jos. Amintim aici că, alături de artistul fotograf Dragoş Prisacaru, au contribuit la acest “performance art”: Ica Datcu (make-up artist), Adina Olivia (hair-stylist), Cosmin Radu (asistent lumini), Robert Vicol (making-of şi recuziter).

Articol de

Silvia & Mircea CĂRBUNARU din interacŃiunea umană şi surprinde acest lucru în fotografiile sale. Este felul său de a spune că încearcă să „prindă“ crâmpeie de viaŃă, ştiind foarte bine că pentru noi, profanii în ale fotografiei, esenŃa vieŃii imortalizată într-o imagine are efectul unui medicament, ca un elixir pentru o existenŃă lungă şi frumoasă.

Prin urmare, cine este persoana din spatele camerei? Aceea din centrul universului artistic numit „Dragoş Prisacaru“ şi a fotografiilor sale?

A copilărit, apoi a trăit efervescenŃa adolescenŃei în Brăila şi a terminat Colegiul NaŃional „Gheorghe Munteanu Murgoci”, perioadă în care s-a bucurat de o atmosferă boemă. Tânăr rebel, cu aplecare către filosofie şi meditaŃie,

dar şi cu înclinaŃii reale către literatură şi cunoaştere, a citit mult încât a reuşit să „devoreze“ toată biblioteca familiei. Asculta poveşti şi piese de teatru la pick-up şi findcă în această situaŃie nu exista o stimulare vizuală, nu îi rămânea decât să îşi imagineze povestea ascultată, în versiunea proprie. Acolo, în acea atmosferă imaginară, se simŃea în elementul lui.

A fost universul, refugiul perfect pentru Dragoş, într-o perioadă destul de ternă pentru multe generaŃii. În viziunea părinŃilor, filosofia şi literatura, partea creativ-artistică către care era înclinat încă de atunci, nu putea să îi asigure un trai foarte bun, aşa că a fost orientat cu diplomaŃie către alegerea unei ocupaŃii onorante.

Pus în faŃa unei situaŃii de a-şi alege o meserie de viitor, a optat, prin excludere, pentru medicină. Factorul principal în decizia sa a fost acela că simŃea lăuntric nevoia să ajute sau să fie de ajutor oamenilor.

Domeniul Psihologiei era la fel de atrăgător. Datorită complexităŃii şi fiindcă putea să atingă domeniul psihologiei şi în calitate de medic, a ales şi a urmat Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti, Facultatea de Medicină şi a obŃinut rezidenŃiatul în Chirurgie. A continuat,

astfel, să ducă mai departe o tradiŃie de familie începută de mama sa.

Pe toată perioada facultăŃii, aplecarea sa creativ-artistică nu a fost foarte bine valorificată, ştiut fiind că medicina este una dintre cele mai solicitante domenii de studiu.

Contactul cu lumea fotografiei a avut loc mai târziu.

La câŃiva ani după terminarea facultăŃii, a cunoscut un fotograf din Bucureşti. La vremea respectivă, Dragoş Prisacaru făcea parte dintr-un grup de motociclişti, iar acel fotograf era cel care documenta vizual ieşirile programate ale motocicliştilor. Omul a reuşit să-l incite atât de tare încât a început să îşi dorească să cunoască mai multe despre fotografie, pe care o privea la început mai mult ca un hobby.

DorinŃa de a realiza, la rându-i, fotografii era cunoscută prietenilor din grupul de motociclişti, iar, de ziua sa, a primit de la aceştia, cadou, un aparat de fotografiat. Primul său aparat era un Canon 1100 D, simplu, robust, dar care îi permitea să intre în lumea profesională a fotografiei.

Apoi a început joaca „de-a fotografia“ prin Bucureşti. A fost primul pas către creaŃia artistică: prin oraş, prin parcuri, încercând subiecte facile, disponibile oricui, în principal peisaje dar şi fotografii de stradă, subiect care l-a fascinat de la început, fiindcă îl făcea părtaş la viaŃa cotidiană a trecătorilor. Îi plăceau, în mod deosebit, contrastele, atât fizice cât şi cele de compoziŃie, dar şi... oamenii.

Bucureştiul i-a oferit surse de inspiraŃie inepuizabile. Ulterior, întors la Brăila, ca medic-chirurg la Spitalul JudeŃean, după 12 ani, a gasit un alt fel de oraş decât Bucureştiul. A vrut să îşi cultive

pasiunea pentru că simŃea că trebuie să capete noi motivaŃii de a merge mai departe. „O zi fără fotografie, e o zi pierdută!“ La Brăila a descoperit pe Facebook un curs de fotografie care se desfaşura la Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ unde l-a cunoscut pe coordonatorul acestuia, Viorel Neagu, care ulterior i-a devenit şi bun prieten.

Cursul i-a oferit o atmosferă extrem de relaxată şi destinsă încât, în scurt timp, a devenit o alternativă profitabilă după o săptămână tensionată de muncă la spital. În fiecare miercuri aştepta cu nerăbdare să ajungă la cursul de fotografie, iar această zi devenise în agenda sa cea mai aşteptată din săptămână. Îşi aminteşte că un rol

important în formarea sa l-au avut... „temele pentru acasă”. Deşi acestea erau cel mai adesea făcute pe ultima sută de metri, Dragoş Prisacaru nu dorea să se prezinte fără nici o fotografie făcută, la fiecare întâlnire.

A merge fără nimic, fără tema de acasă la şcoală, era, pentru el, o zi pierdută. Pentru ceea ce realiza acasă primea sfaturi de la profesor, care îi corecta anumite perspective ale gândirii fotografice, modelându-l precum un fierar care făureşte o sabie lovind metalul de mii de ori până la forma dorită.

Dacă primul an de şcoală a fost plin de tatonări şi acumulări majore, în al doilea an, ca urmare a unor schimbări organizatorice ale cursului, Dragoş Prisacaru a optat pentru mai mult studiu individual.

Pasiunea pentru fotografie era de necontestat dar împlinirea profesional-artistică a venit treptat.

În opinia artistului, fotografia era un lucru care se petrece mai întâi în mintea fotografului şi, apoi, pe suport Nr. 6/2018 de hârtie sau pe suport digital.

Singura situaŃie în care poŃi fi surprins este atunci când faci fotografia de stradă, însă şi atunci îŃi propui să surprinzi sau să observi ceva, iar componenta întâmplătoare ajunge, astfel, într-o proporŃie rezonabil de mică.

Pentru Dragoş Prisacaru fotografia a reprezentat şi supapa prin care a reuşit să se elibereze de presiunea primilor ani în dificila meserie de medic-chirurg. Acesta a fost un mare beneficiu personal, fiindcă l-a determinat să ajungă întro zona în care îi plăcea ceea ce făcea şi în care se putea exprima liber.

Casa Artelor

Portrete de fete: o expoziŃie şi o confirmare.

ExperienŃa expoziŃională a artistului Dragoş Prisacaru a început cu imagini florale în cadrul prezentărilor anuale de la Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu”.

Natura a reprezentat preferinŃa sa primordială în fotografie, însă marea provocare a fost realizarea portretelor umane.

Până la prima expoziŃie personală aveau să treacă doi ani materializaŃi într-un lung drum plin de acumulări. În primul rând, trebuia realizată o dotare şi perfecŃionare tehnică, dar şi zeci de ieşiri în natură, pe malul lacului Sarighiol sau în alte locaŃii mai apropiate sau mai depărtate de Brăila, unde natura avea ceva de transmis.

În toată această perioadă şi-a pregătit „arsenalul” tehnic corespunzător tipului de fotografii realizate, iar în cazul sesiunilor

21

foto pentru portrete... a pus la punct o locaŃie pe care a numit-o bombastic „studio”, Nr. 6/2018 dar care era locul în care pregătea şi alte lucruri: vestimentaŃia, luminile, bateriile, încărcătoarele, acumulatoarele etc.

Casa Artelor

Apoi, a ales o temă provocatoare sub titulatura „O floare şi o fată”.

Asocierea imaginii femeii cu temele florale a venit de la sine, iar expoziŃia s-a construit firesc precum o „antologie” a emotivităŃii umane prin care artistul cuprindea, în acelaşi cadru, o floare şi o fată. Întâmplător sau nu, sinonimul cuvântului „antologie“ este „florilegiu“, în acest fel sugestia artistului fotograf pare a fi aceea că a împins voit creaŃia fotografică din zona strict estetică înspre un anumit simbolism construit cu migală în doi ani de zile. Ideea de a transmite stări emoŃionale pure ale fiinŃei umane prin suavitatea trasăturilor feminine a reprezentat dimensiunea originală a acestei expoziŃii, fiindcă o simplă asociere a femeilor cu florile nu ar fi depăşit zona superficial emoŃională.

Discutând cu Dragoş Prisacaru am înŃeles cât de dificil a fost să atingă performanŃe estetice în arta portretului fiindcă, dincolo de tehnica fotografică (stăpânirea luminii, aparaturii, a programelor de editare etc.), trebuie să ştie calea prin care te poŃi conecta la sufletul oamenilor. Dacă ar fi să îl cităm, fotograful ne-a mărturisit că lucrările sale din expoziŃie „nu sunt doar portrete, ci

22

ilustraŃii de personaje... iar fiecare dintre ele spune, de fapt, o poveste”.

O altă parte dificilă a proiectului a fost coordonarea oamenilor implicaŃi în proiect (n.r. - echipa), în acelaşi interval orar, în aceeaşi locaŃie, uneori la distanŃă, probono, fără nici un câştig, doar cel de promovare. Această relaŃie a funcŃionat bine un timp îndelungat până ce inspiraŃia artistului a zis „stop joc“.

Dincolo de toate aceste detalii privind proiectul „O floare şi o fată“, Dragoş Prisacaru rămâne exponentul artistului fotograf care s-a „autoconstruit” cu determinarea pasionaŃilor pentru un hobby, iar, mai târziu, cu talentul artistului, a reuşit să ne transmită poveşti prin mijloacele de expresie vizuală avute la îndemână. Vrem sau nu, el este exemplul că fotografia reprezintă arta de a spune poveşti prin imagini, iar Dragoş Prisacaru nu a terminat încă de „istorisit” tot ceea ce păstrează închis în universul său artistic.

MUZICA - emoŃie şi pasiune -

Prof. Ana-Maria BACIU Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila „Muzica este legătura de chei fermecate, cu care se deschid uşile universului sufletesc.” (Valeria Mahok)

A

tunci când pronunŃ cuvântul „muzică”, mintea îmi „zburdă” şi mă face să am cele mai frumoase trăiri, sentimente, chiar emoŃii, pe care doar ea le oferă în dar.

Muzica face parte din viaŃa noastă, iar acest lucru reiese din faptul că, fiecare dintre noi, cel puŃin o dată în viaŃă, a fredonat o melodie preferată, în momentele triste sau fericite. Când auzim un cântec îndrăgit, inima începe să bată tot mai tare, privirea se luminează, iar ochii ne strălucesc.

Dacă vorbim despre copii, cei care cresc ascultând muzică şi fredonând cântecele, sunt, de regulă, mult mai receptivi, acumulează mai repede informaŃiile şi, dacă sunt îndrumaŃi în acest sens, încep să citească înainte de a merge la şcoală. ExperienŃa de a asculta muzică îmbunătăŃeşte în mod semnificativ activitatea cerebrală.

S-a dovedit faptul că cei care trăiesc într-un mediu în care se ascultă muzică îşi coordonează mai bine mişcările, sunt mult mai sociabili şi îşi însuşesc noŃiunea de respect de sine mai repede, comparativ cu acei copii care nu ascultă muzică. În concluzie, lăsaŃi copiii să asculte muzică, să fredoneze, să se exprime muzical şi, astfel, vor fi mai fericiŃi, mai creativi, mai receptivi. Muzica se poate transforma, din plăcere, în marea lui pasiune, ba chiar într-un mod de viaŃă. Acest mod de viaŃă este unul presărat cu dificultăŃi, cu transpiraŃie, dar în final, totul e satisfacŃie.

EmoŃia trece prin vene şi se tranformă în pasiune, pasiunea notelor de pe portativ, care, mai apoi se transformă în muzică.

Muzica ne însoŃeşte, ea este peste tot şi în toate.

Casa Artelor Nr. 6/2018

ELIADE ŞI BRĂILENII - povestea unui cerc magic Cartea „Eliade și brăilenii (Studiu de geografie culturală)” de prof. dr.

Valentin Popa – scriitor, muzeograf, volum apărut la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” a fost lansat pe 23 iunie 2018, la sediul instituŃiei muzeale brăilene.

Perspectiva de analiză propusă în acest volum a fost posibilă gra,ie faptului că Brăila a reprezentat, prin particularită,ile specifice (mediu economic solid, multiculturalitate girată de prezen,a mozaicului etnic, un învă,ământ performant), o adevărată pepinieră de spirite dintre cele mai remarcabile pentru cultura na,ională și nu numai - cu care Mircea Eliade a rela,ionat într-un fel sau altul (colaborare, prietenie, neîn,elegere, adversitate) - ne informează Valentin Popa în Prolog. De fapt, de aici, pornește această carte, aici își are originea și de aici își trage esen(a.

M

ircea Eliade nu ar fi Mircea Eliade fără influen(a lui Nae Ionescu, brăileanul cel mai cunoscut în epocă. Personajele care interac(ionează cu Eliade și la care face referire autorul sunt, pe lângă profesorul amintit mai sus, un adevărat model pentru Eliade, Mihail Sebastian, prietenul atipic, Vasile Băncilă, alt mare brăilean născut în zodia filosofiei românești, Perpessicius, din rolul cronicarului literar, Mihail Polihroniade, din postura militantului de dreapta, Anton Dumitriu, în rolul contestatarului de stânga și cuplul Mihai Vâlsan și Eugen Schileru mai mult în posturi tangen(iale, dar pline de farmec și savoare.

Pornind de la această schi(ă Valentin Popa trece la treabă.

Mihai VINTILĂ Redactor-şef Revista „Litera 13" Conturează mai întâi personalitatea și opera lui Nae Ionescu.

Descoperim cum s-a făcut aproprierea dintre profesor și Eliade și prin informa(ii istorice și filosofice în(elegem de ce a avut loc această apropiere. Ea este mai presus decât cea dintre profesor și discipol și trece la un alt nivel și anume la aceea dintre creator și geniu. Sunt amintite informa(ii dintre cele mai diverse, uneori suculente, precum intrarea lui Eliade în corpul profesoral al Universită(ii București prin renun(area profesorului la unele ore și la plata lor pentru a le încredin(a tânărului protejat. Astfel, având un venit orecum stabil, Mircea Eliade se va putea arunca în jurnalism, în scrierea de căr(i, poate primi un

stipendiu de la statul român pentru o călătorie în India care va fi finan(ată par(ial și de plă(ile făcute de ziarul Cuvântul aflat sub conducerea lui Nae Ionescu. Practic, profesorul creează discipolului condi(iile de a învă(a, de a scrie și, mai mult decât atât, îi oferă o tribună unde să scrie. Pornind de la aceste legături, Mircea Eliade devine o prezen(ă curentă în literatura timpului, în polemicile și dezbaterile literare. Odată cu această asumare vine, însă, și partea mai pu(in frumoasă. Avem o apropiere prin intermediul profesorului de ideile extremei drepte românești, avem o prigoană făcută sub regele Carol al II-lea, pornind de la domiciliu obligatoriu şi ajungând la internarea într-un lagăr. Toate, însă, sunt efemere și nu fac decât a adăuga experien(e care îi vor da posibilitatea tânărului Eliade de a se maturiza, de a descoperi drumul de urmat.

C u M i h a i l Sebastian prietenia apare prin intermediul implicării în gruparea Criterion și prin colaborarea la ziarul Cuvântul. Sebastian intrase, încă din timpul liceului, în aten(ia profesorului Nae Ionescu care, impresionat de personalitatea și cunoștin(ele tânărului brăilean, îi acordă posibilitatea de a scrie. Cronicile literare semnate de Mihai Sebastian au devenit un fapt curent în presa literară a timpului.

Prietenia cu Eliade s-a legat pornind de la punctele comune: profesorul

23

Nae Ionescu și literatura.

E s t e adevărat că a fost implicată și o femeie în această poveste, Nr. 6/2018 dar Sebastian a fost cel care a făcut pasul în spate și care a acoperit apoi cu discre(ie legătura sa cu viitoarea doamnă Eliade. Literatura, însă, a fost liantul cel puternic. Căr(ile semnate de Eliade au fost prompt semnalate de Mihail Sebastian, pozi(iile sale politice de la început sprijinite, dar, treptat, alunecarea spre dreapta a lui Eliade a dus la o retragere a lui Sebastian, însă sentimentele de prietenie, în ciuda vicisitudinilor, au rămas. Interesante sunt la acest capitol incursiunile pe care Valentin Popa le face, în paralel, pe evenimente între Jurnalul portughez a lui Mircea Eliade și Jurnalul lui Mihai Sebastian.

Abordarea dă farmec și consolidează, în același timp, informa(iile, dar și conturarea momentelor. Separarea dintre Sebastian și Eliade are loc prin decesul primului, când unul va intra în istorie, iar altul abia va incepe să își scrie istoria.

Casa Artelor

Vasile Băncilă interac(ionează cu Mircea Eliade doar prin prisma profesorului Nae Ionescu și, uneori, prin polemici de presă, mai ales datorită pozi(iilor sale din revista Gândirea. Moartea profesorului Nae Ionescu duce și la îndepărtarea celor doi, mai ales că exista și o diferen(ă de vârstă în favoarea lui Băncilă, dar și datorită preocupărilor literare diferite. Vasile Băncilă se va aventura pe direc(ia Lucian Blaga, iar Eliade înspre istoria religiilor.

Perpessicius face cronici de întâmpinare favorabile căr(ilor publicate de Eliade, dar nu se avântă să eviden(ieze aspectele neconvingătoare din acestea. El rămâne doar la pozi(ia criticului literar binevoitor, impresionat de cultura autorului recenzat dar care nu intră în profunzimile operelor literare poate pentru că se aștepta la apari(ii viitoare mult mai consistente.

24

Mihail Polihroniade are o rela(ie strânsă cu Eliade, atât din pozi(ia sa de asistent universitar dar, mai ales, din cele de redactor șef de gazete.

Pozi(iile politice se întâlnesc, erudi(ia nu lipsește, iar subiectele sunt multiple. Și în acest caz, profesorul Nae Ionescu este primul liant, dar, apoi, prietenia continuă pe bazele descrise mai sus. Publicistica, în special, este cea care îi aduce pe baricade comune, să sus(ină bătălii contra acelorași (inte. Nu putem ști spre ce ar fi mers această prietenie, deoarece Mihail Polihroniade moare în închisoare, odată cu lotul legionarilor împușca(i din ordinul lui Carol al II-lea.

Anton Dumitriu este criticul cel mai hotărât a lui Eliade.

Atât pozi(iile sale literare, cât și cele politice îi sunt luate în colimator. Colaborator al unor gazete de stânga, Anton Dumitriu este primul care feliază căr(ile lui Mircea Eliade pentru a arăta șubrezimea unor demonstra(ii și informa(ii, pentru a lovi în imaginea de erudit pe care Eliade și-o construise în epocă. Uneori, atacurile sunt la limita limbajului, alteori sunt erudite și bine documentate. Din păcate, între cei doi autori nu a avut loc o polemică propriu-zisă.

Anton Dumitriu publica, iar Eliade nu îl băga în seamă.

Ajunsese la solu(ii extreme Dumitriu doar, doar, de va primi un răspuns. Îi trimitea articolele prin poștă, îl suna la telefon, ajunsese chiar să angajeze o persoană feminină să-l sune și să dezbată pozi(iile sale cu Eliade! Cu toate aceaste încercări, Mircea Eliade nu a răspuns, nu s-a angajat în nicio polemică.

Mihai Vâlsan și Eugen Schileru sunt două personaje care au avut doar tangen(ial legături cu Mircea Eliade.

Nu se poate spune că rela(iile lor au fost mai mult decât unele de

simple cunoștin(e întâmplătoare.

Totuși, unele aspecte semnalate de autor prezintă interes, mai ales pentru ineditul lor.

Privit în ansamblu, acest volum de geografie culturală este, pe bună dreptate, intitulat studiu. Informa(iile sunt pertinente, citatele abundente, bibliografia înfiorător de lungă și completă, informa(iile literare și istorice bine detaliate și corecte, uneori enervant de bine documentate.

Erudi(ia autorului se vede în modul cum construiește la fiecare capitol punctele de legătură, cum urmărește firul ideilor și cum reușește să se strecoare printre opinii diverse.

Valentin Popa își folosește cultura proprie pentru a ne desluși nouă subtile rela(ii, diverse chestiuni literare sau filosofice. Pentru cititor este o plăcere și un deliciu literar parcurgerea paginilor acestei căr(ii.

Ar trebui remarcată op(iunea integrării citatelor prin evitarea notelor de subsol, fapt care dinamizează citirea și accesul la informa(ie. Tot remarcabilă este și modalitatea de redare a informa(iilor. Avem o poveste care curge parcă cinematografic și care

ne aduce în fa(ă întâmplări, con(inutul căr(ilor, jurnale, scrisori, articole, evenimente și conturează persoane și personalită(i. Autorul este un maestru care reușește să scrie impecabil toate acestea. Este, de departe, cea mai bună carte semnată de Valentin Popa și mă aștept chiar să primească premii literare. Așa cum semnalează Cristian Bădili(ă, „brăilenii alcătuiesc un adevărat cerc magic în jurul celui mai charismatic savant român din secolul XX“. Eliade și brăilenii este povestea acestui cerc magic.

Casa Artelor Nr. 6/2018

D

DINU LIPATTI - faimosul necunoscut -

intre cele peste patruzeci de recitaluri pe care le-am susŃinut în cursul anului 2018 în cadrul unor turnee naŃionale dedicate celebrării Culturii NaŃionale şi Centenarului Marii Uniri, două mi-au adus bucuria de a păşi pe scenă în faŃa minunatului public brăilean. Şi dacă primul dintre acestea – din seria intitulată „Un secol de muzică românească” – mi-a prilejuit o încântătoare reîntâlnire cu elevii, profesorii şi iubitorii muzicii din cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu”, cel de-al doilea, susŃinut, de asemenea, în compania distinsei violoniste Diana Jipa, a însemnat onoarea de a urca pentru întâia oară pe scena Teatrului „Maria Filotti“. Această extraordinară experienŃă artistică a avut însă un motiv pe măsură: deschiderea turneului de lansare a compact-discului „DINU LIPATTI – COMPOZITORUL, înregistrări în premieră”.

Recitalul din 29 octombrie 2018 a făcut parte dintr-un proiect cultural complex – realizat cu sprijinul AdministraŃiei Fondului Cultural NaŃional şi al SocietăŃii R o m â n e d e Radiodifuziune – care a cuprins imprimarea în premieră a unei serii de compoziŃii semnate de

Ştefan DONIGA Pianist Dinu Lipatti, publicarea şi distribuirea gratuită a 500 de exemplare ale discului rezultat şi un turneu naŃional de prezentare a acestui produs discografic. Albumul conŃine lucrări pentru pian solo, vioară solo şi duo vioară-pian şi propune o privire amplă, proaspătă, asupra unei laturi pe nedrept aproape necunoscută a personalităŃii acestui ilustru muzician român.

Este cunoscut faptul că Lipatti a fost ŞI compozitor. Se ştie această informaŃie, însă conŃinutul ei şi anume creaŃiile Lipatti în sine sunt în cea mai mare parte neauzite de publicul larg. Cu muzica lui ne-am întâlnit fără prea multă convingere, unii dintre noi, în şcolile de muzică, unde se cânta, în general, Sonatina pentru mâna stângă. Se cunoştea,

aşadar, faptul că lăsase în urmă o serie de lucrări, însă aceasta latură a personalită(ii sale a fost mereu privită cu condescendenŃă. Enormă eroare, izvorâtă din inconfortul de a pătrunde partituri impecabil şi foarte dens construite, ca nişte fortăreŃe ce ascund înăuntru miracole. În “cercurile profesioniste” se ştiu şi se cântă rar câteva dintre lucrările sale, dar atât, putându-se, astfel, spune că Lipatti este un artist faimos, însă un compozitor inedit. Şi nu numai la el acasă. Aici, în Ńara lui, ar trebui, e drept, să fie cel mai cântat, dar situaŃia este aceeeşi pretutindeni: compozitorul Lipatti este „în curs” de descoperire.

Am pornit în această intenŃie de „restitutio” cu bucurie şi convingere şi cred cu tărie că astfel de gesturi nu sunt un merit, ci o datorie p e n t r u o r i c e profesionist, în orice domeniu, mai cu seamă în cultură şi cu atât mai mult când e vorba de o valoare a Ńării tale. Şi cu aceeaşi bucurie remarc împlinirea unor demersuri similare: readucerea în a t e n Ń i a publicului de către dirijorul

25

Gabriel Bebeşelea, începând cu anul trecut, a două partituri enesciene complet necuNr. 6/2018 noscute, este un fapt de uriaşă importanŃă şi un act de mare responsabilitate.

Imprimările cu creaŃii de Lipatti realizate împreună cu Diana Jipa sunt, pe aceeaşi axă a importanŃei documentare şi artistice, rezultatul unei inten(ii similare: de a reconstitui cât mai bine, mai către întreg, imaginea unui uriaş creator pe care încă nu îl cunoaştem, nu îl asimilăm la dreapta lui valoare, de a arăta faŃete inedite ale unei personalităŃi care a dus numele culturii româneşti la cel mai de sus nivel cu putinŃă.

Casa Artelor

Iar răsplata pe care aprofundarea paginilor lui Lipatti o aduce este copleşitoare: fiecare lucrare este o bijuterie uluitoare, de o bogăŃie şi complexitate neaşteptată. Intrând în universul lor pare de necrezut că un tânăr (căci Lipatti a fost, din păcate, doar tânăr) – copil, adolescent sau în pragul maturită(ii, a putut fi capabil de asemenea împliniri artistice, pe măsura celor mai înalte spirite creatoare. Oricine intră în contact cu partiturile sale descoperă faptul că personalitatea

26

compozitorului Lipatti este cel pu"in pe măsura celei a interpretului. Iar interpretul, o ştie o lume întreagă, a fost uriaş. Dacă destinul, inexplicabil de generos şi de hain deopotrivă, i-ar mai fi îngăduit câteva decenii de viaŃă, România ar fi avut un alt creator de anvergura lui

Enescu – un Hindemith, Respighi sau Britten român, cu care ne-am fi mândrit fără efortul acestor dificile reconstituiri.

Nu e astfel de mirare că sunt personalităŃi admirabile care îşi dedică mare parte din activitatea lor readucerii lui Dinu Lipatti acolo unde îi este locul - în prim-planul culturii româneşti şi, de aici, la nivel mondial.

Profesorul Grigore Bărgăuanu, distinşii p i a n i ş t i Vi n i c i u Moroianu, Luiza Borac şi Matei Varga, editorul Matei Bănică, neobositul creator de evenimente culturale doamna Alice Barb, redactorii Monica Isăcescu şi Ştefan Costache, de la Radio România Muzical, şi mulŃi alŃii pun umărul la această înfăptuire. GraŃie lor, Lipatti reînvie şi lor li se vor alătura, sunt convins,

încetul cu încetul, mereu alŃi artişti, vrăjiti de miracolul acestui geniu.

Cheia în a pătrunde bucuria scrierilor lui Lipatti este, aşadar, a lăsa deoparte prejudecăŃile şi a fi deschis către o perspectivă modernă, proaspătă, vie asupra limbajului sonor. Este ceea ce i-a revelat lumii pe Stravinski, Berg, Bartok şi câŃi alŃii. Şi ar fi păcat, ca de nepermis de multe alte ori, să ni se arate de departe cum şi de ce este important să îl preŃuim pe Lipatti.

Poate că este, în fine, cazul să învăŃăm din modul în care am fost „convinşi” de o lume întreagă să îi apreciem pe Brâncuşi, Tristan Tzara, Eugen Ionesco, Eliade şi să ajungem să credem în faptul că modernitatea se poate naşte şi în România, şi chiar la un nivel desăvârşit. Acolo unde, fără îndoială, stă COMPOZITORUL Dinu Lipatti.

Proiectul LIPATTI mi-a îngăduit ș i u n a l t t i p d e î n c â n t a re : colaborarea cu un artist de o desoebită calitate. A evolua lângă un muzician precum violonista Diana Jipa este un privilegiu.

Ta l e n t u l e d u c a t , r i g o a r e a perfec,ionistă şi instinctul său muzical, inteligent condus, nu îmi dau dreptul nicio clipă să spun că am considerat-o drept o op,iune pentru această colaborare ci, dimpotrivă, că mă simt onorat pentru faptul că am realizat-o împreună. Ca artişti, ne cunoaştem de peste 10 ani, iar colaborarea a i n t e r v e n i t o a re c u m f i re s c , apropiindu-ne modul de a în,elege muzica şi de a ne bucura de ea. Îmi amintesc multe momente în care ne întâlneam, între orele de studiu, şi cântam de plăcere, mai ales Prokofiev, fără nicio finalitate precisă, din simpla bucurie de a face muzică. Ideea de a realiza programe coerente a venit astfel de la sine şi, odată pornită, s-a dovedit a fi deosebit de viabilă. Avem, în mai pu,in de 14 luni de colaborare scenică, aproape 40 de recitaluri și concerte împreună și cel pu,in încă 30 programate pentru anul 2019, în peste 10 ,ări.

Casa Artelor Nr. 6/2018

ROMÂNIA UNITĂ ÎN SĂRBĂTOARE

C

a trăitori ai acestor meleaguri am avut şansa, în anul 2018, să fim părtaşi la o mare sărbătoare aniversară a naŃiunii române, sărbătoare prilejuită de aniversarea a 100 de ani de la MAREA UNIRE A ROMÂNILOR de la 1 Decembrie 1918.

InstituŃiile de cultură au fost chemate mai mult ca oricând să dea tonul manifestărilor cultural-artistice la nivel naŃional şi local dedicate măreŃei sărbători. Şcoala Populară de Arte și Meserii „Vespasian Lungu” Brăila, instituŃie de cultură cu un impact deosebit la nivel local şi judeŃean, a desfăşurat pe tot parcusul anului 2018 numeroase manifestări cultural-artistice, concursuri, spectacole, expoziŃii dedicate Marii Uniri. Una din aceste manifestări a fost şi spectacolul intitulat „România unită în sărbătoare” realizat de Şcoala Populară de Arte și Meserii „Vespasian Lungu” Brăila în parteneriat cu Uniunea Jude(enă „Solidaritatea” a Pensionarilor Brăila și cu Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „AnaAslan” Brăila.

Trebuie să mărturisesc faptul că a trecut ceva timp de când cântecul şi poezia nu m-au mai făcut să trăiesc cu atâta intensitate mesajul patriotic transmis de ceea ce a fos pregătit şi interpretat în acest spectacol. De puŃine ori în viaŃă am avut şansa de a asculta pe viu imnul de stat al României cântat de o sală întreagă cu atâta încărcătură emoŃională, încât nu puŃine priviri lăsau să răsară lacrimi de o căldură molipsitoare în colŃul ochilor.

Gheorghe CHITARU Expert, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila Pe o scenă încadrată de flori şi steaguri tricolore, au păşit pe rând tineri şi vârstnici care, prin poezie şi cântec, au dorit şi au reuşit să ne facă să simŃim gustul plăcut al sentimentului apartenenŃei la un popor şi o Ńară care se pot mândri cu foarte multe momente ale istoriei naŃionale şi care la loc de cinste au aşezat ziua de 1 Decembrie 1918, ziua Marii Uniri. O zi măreaŃă, de care orice român poate fi mândru şi care trebuie să trezească în noi toŃi sentimentul datoriei de a păstra cu sfinŃenie ceea ce străbunii noştri ne-au transmis spre moştenire şi pentru care şi noi, astăzi, la rândul nostru, trebuie să gândim că România zilelor noastre nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri.

Ascultându-i pe micii interpreŃi, privindu-i pe tinerii dansatori, am avut convingerea că prin cultură putem Ńine treze sentimente ca patriotism, mândrie naŃională, dragoste de limbă, port şi obiceiuri populare. TinereŃea şi talentul micilor artişti ai Şcolii s-au împletit armonios cu experienŃa şi talentul pensionarilor aparŃinând Uniunii Jude(ene „Solidaritatea” și Casei de Ajutor Reciproc „Ana Aslan”. Arta poate fi şi este liantul între generaŃii şi tot ea poate asigura transmiterea multor valori care pot să asigure locul acestei naŃiuni între naŃiunile lumii, mult timp de aici înainte şi, de ce nu, pentru totdeauna. În cei peste 67 de ani de existenŃă ai Şcolii Populare de Arte și Meserii

„Vespasian Lungu” Brăila, zeci de mii de copii, tineri şi vârstnicii i-au păşit pragul descoperindu-şi înclinaŃia spre un domeniu al artelor şi mulŃi dintre ei, ca amatori sau profesionişti ieri, astăzi şi mâine au fost, sunt şi vor fi purtători ai frumoaselor tradiŃii ale poporului român, ducând astfel, mai departe, moştenirea lăsată de cei ce, prin jerfă şi partiotism, acum mai bine de o sută de ani, au reuşit unirea întregului neam românesc.

La ceas de sărbătoare, ce poate fi mai frumos decât să aplauzi la auzul unor cuvinte ca „ La mul Ńi ani România, la mulŃi ani români!”.

27

Casa Artelor Nr. 6/2018

DESCIFRÂND LUMEA „CRISTIAN“ Prof. Hugo MĂRĂCINEANU Artist plastic

B

răilean, şcolit în Liceul de Arte „Hariclea Darclée", licenŃiat şi masterat la Iaşi, Facultatea de artă „George Enescu", Cristian Radu - profesor la Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu“, prelucrează cu o migală de bijutier teme, peisaje, compoziŃii legate de spaŃiul natal şi-mi confirmă că artiştii sunt sarea şi piperul unei societăŃi, ei au fost şi au rămas cronicarii permanenŃi a tot ce a fost, este şi ce face spaŃiul real şi creat al umanului.

Tăcut, tenace, plin de o râvnă ce se poate descifra cu uşurinŃă din numărul apreciabil de expoziŃii personale, colective, saloane, bienale şi tabere de creaŃie, elevul - devenit student astăzi - se impune ca un artist original, apreciat nu numai în Brăila, ci şi la Bucureşti, Târgovişte, Râmnicu Vălcea, Buzău, Bacău, Chişinău, Piatra-NeamŃ, unde a fost nominalizat (pentru grafică), bienala Buzău 2014 şi premiat la Saloanele Moldovei, Chişinău 2017, cu lucrări achiziŃionate de muzeele de artă din Brăila, Bacău, Focşani, GalaŃi.

Cu acestea spuse sper că v-am convins că putem discuta despre un artist de certă valoare absolvent de grafică, dar care scapă cu nonşalanŃă caii inspiraŃiei şi pe câmpiile picturii, iar în

28

unele din operele sale graniŃa dintre cele două se estompează, artistul fiind atât de meşter în a manevra şi a îmbina limbajul graficii (linie, punct, poantă, simbol) cu limbajul picturii (culoare, contrast cald-rece, efect psihocromatic, perspectivă cromatică), încât cu greu cineva ar mai putea spune „iată o grafică" sau „iată o pictură".

Pentru Cristian, această delimitare grafic-pictural este o constrângere din care se eliberează, făcând apel la redarea cât mai complexă a unor stări psihice ori senzitive şi, pentru că o linie poate fi şi colorată, o culoare poate fi şi haşurată, pentru că pensulaŃia poate căpăta valenŃe liniare, atunci totul este posibil în sprijinul ideii şi al trăirilor artistului. În 2018, an cu dublă aniversare pentru brăileni - 650 ani de atestare şi 100 de ani de la Unirea cea Mare, filiala UAP România din Brăila a dedicat evenimentului o expoziŃie la Bucureşti - Căminul Artei

str. Biserica Enei în perioada 17-30 martie, sub auspiciile unui poster „Brăila 650", bine primită de publicul cunoscător şi remarcată de criticul Doina Mândru şi presa de specialitate.

Sub aceeaşi siglă „Brăila 650“ (înscrisă pe pavimentul Galeriilor de Artă de Ion Radu), pe 5 mai 2018 s-a vernisat expoziŃia personală Radu&Fiul (Ion Radu şi Cristian Radu) cu Tema „Brăila (spaŃiu, timp şi lumină)“.

Subordonat temei dragă celor doi artişti şi nu la prima abordare, Cristian se dezlănŃuie pe coordonatele posibile: linie, perspectivă liniară şi cromatică, monumentalism,

laviuri, compoziŃii mixte, deschise ori în spirală, tehnici variate de explorare a suprafeŃei, liniei şi tuşei: tuşă plată, ruptă, ştearsă, fuzionată, justapusă, smulsă.

Trăirea conştientă a unui spaŃiu îi lasă artistului o deschidere largă spre interpretarea personală pe reluarea în stăpânire a unei realităŃi alterată de timp şi oameni, bazat pe sensibilitate şi meşteşug. Pornind de la celebrele „Vederi din Brăila“, Cristian recrează un spaŃiu atins de aripa uitării şi-n pericol de „modernizare", adică de distrugere.

Construieşte o perspectivă clară spaŃii recognoscibile - şi Ńese o reŃea liniară ce aminteşte de reproducerile pe zincuri gravate la dăltiŃă cromatic imită litografia secolului XIX şi începutul secolului XX, depăşind cu mult monotonia şi mecanicismul unor reproduceri repetabile, dar este minunată această „à la manière” învăluită într-o atmosferă de epocă „retro“, chiar dacă prezintă locuri din zilele noastre. Trecutul devine, pentru Cristian, materie plastică numai bună de modelat şi de pus în evidenŃă, tehnica precisă, acurateŃea, linia

expresivă ori doar constructivă şi sentimentul straniu că, parcă, parcă am mai trăit aşa ceva odată, cândva. În unghiuri (uneori sugerate de vederi a la Jana) ce trimit privitorul în lumea de ansamblu a cetăŃii şi-l fac să constate aspectul european al acestui burg cu deschideri largi cu senzaŃia de echilibru unitar şi de bun gust, toate sunt puse sub semnul trecutului, chiar şi unele reconstituiri ce vor să dea continuitate patrimoniului urban şi speranŃa de continuitate.

Culoarea este abil strecurată, smulsă printre şi pe sub reŃele de linii ce completează fastuos structura de rezistenŃă a unor compoziŃii (descifrate în pictografica lui Cristian) stranii, aici mai greu de descifrat, fiind umbrite de lumea recognoscibilă şi atât de dragă brăileanului cu ştaif şi mare iubitor a tot ceea ce a făcut faima cetăŃii. În economia câmpului plastic, artistul îşi păstrează vaste spaŃii libere clare şi neaglomerate de reŃele liniare (numite cer, stradă, Dunăre), în care îşi face pe dragul sufletului său şi le umple cu explozii cromatice în pete

ce fuzionează aleatoriu şi vin ca un contratimp, ca o pauză la ordinea rigidă a palpabilului.

Se pare că aceasta ar fi una din metodele, temele pe care artistul le

exersează jucând volume (fără sensul lor sugerat de realitate) în contrast cu vaste zone ce Nr. 6/2018 nu spun nimic, ori sunt sfâşiate de linii subŃiri, firave, imateriale ce te târăsc în puncte de aglomerări, frământări, ruperi, claustrări, pe care Ńi le impune, te forŃează să le trăieşti, să le bagi în seamă.

Casa Artelor

Publicul îl recunoaşte (nu, nu-i un stil), îi recunoaşte maniera tensionată, trăirea de dincolo de spaŃiul bidimensional al lucrărilor.

Artistul tăcut, plin de râvnă, adâncit în căutări (nu tehnice) lasă să se simtă vulcanul ce clocoteşte în spatele unor imense suprafeŃe monocrome sau negre, generatoare de spaime şi întrebări,ori de meditaŃii abisale.

Descifrând „lumea Cristian“ privitorul trebuie, se simte obligat să-şi facă introspecŃie, să se lecuiască de tot ce nu şi-a împlinit, să încerce a pricepe trăind necunoscutul. Da, arta este capabilă să mişte, ca şi credinŃa că „dacă un bob de credinŃă poate muta munŃii“, atunci şi cu un bob de artă poŃi muta o inimă. Astfel, în mod cert, vei reuşi să-Ńi deschizi o poartă în faŃa ochilor celui ce se apropie cu bună credinŃă, cu lumea zidită în el, de lumea pe care i-o propune artistul.

29

„CompoziŃia, singură ea rămâne.

Interpretul moare, compozitorul niciodată.”

Casa Artelor Nr. 6/2018 4/2016

MAEŞTRI AI MUZICII - GEORGE ENESCU, marele romantic Prof. Laura-Vioara VERMEŞAN

P

oate că dintre toŃi compozitorii contemporani, români şi străini, cel mai complet, cel mai uimitor prin mulŃimea preocupărilor sale a fost George Enescu. Prietenilor săi le spunea că are cinci profesiuni: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Dintre ele, o preŃuia mai mult pe cea de compozitor. În Ńinuturile Dorohoiului, câmpuri încărcate de holde şi străjuite de dealuri molcome, oamenii sunt aşezaŃi, au priviri blânde, citeşti în ochii lor tristeŃea unei vieŃi consumată în munci istovitoare. Într-o casă bătrânească, modestă, de om cu posibilităŃi mijlocii, locuiau Costache Enescu - agricultor şi soŃia sa Maria.

Robust şi voluntar, Costache Enescu se consacrase cultivării pământului, după ce, în adolescenŃă, părăsise seminarul preoŃesc. Maria Enescu, fiică de preot, era, în contrast cu energicul său soŃ, numai gingăşie şi afecŃiune. Îi plăcea să cânte, acompaniindu-se la chitară. ViaŃa le era posomorâtă. Cei şapte copii pe care-i aduseseră până atunci pe lume, muriseră la puŃină vreme. În acele zile aşteptau, cu speranŃă crispată de teamă, venirea celui de-al optulea copil. Va împărtăşi el oare soarta frăŃiorilor săi ? Spre seara lui

30

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila 19 august 1881 îşi făcu apariŃia.

PărinŃii îl botezară Gheorghe. Mai târziu aveau să-l alinte, numindu-l Jorjac. Îl păzesc ca ochii din cap, îl înconjoară cu o tandreŃe şi îngrijire excesivă. De-abia în al treilea an de viaŃă s-a împrietenit cu cei din preajma casei, s-a întâlnit cu arborii, păsările, soarele care îi înfioară sufletul cu simŃiri noi. Dar interesul copilului este atras de figura lăutarului a cărui pricepere de a scoate sunete plăcute dintr-o cutie curioasă îl uimeşte. Familia s-a mutat de la Liveni, la Cracalia, o comună aşezată la câŃiva kilometri. Aici a întâlnit un taraf lăutăresc, „curioasa orchestră, compusă dintr-un fluier, câteva viori, un Ńambal şi un contrabas” - îşi aminteşte Enescu. A doua zi întinse un fir de aŃă pe o bucată de lemn şi, convins că are de-a face cu o vioară, imită ceea ce auzise în ajun. Din beŃişoare de lemn îşi făcu un Ńambal. Aceasta a fost prima experienŃă muzicală, care le-a apărut părinŃilor ca o manifestare a dorinŃei de joacă. Şi-au închipuit că-i vor face plăcere, dăruindu-i o vioară – jucărie, cu trei coarde. Cât se înşelaseră!

ReacŃia copilului fu violentă: „Luai

vioara şi fără a mai cădea pe gânduri o aruncai în foc”. După rugăminŃi insistente obŃine o vioară adevărată.

Copilul o priveşte extaziat şi, fără a şovăi, se apucă să-i desluşească tainele. Într-o bună zi, apar primele rezultate: cântă cu un singur deget, pe coarda Re, popularul vals „Valurile Dunării” de Ivanovici. Tatăl rămâne consternat. Recurse la serviciile unui lăutar cunoscut, Neculai Chioru care, după câteva lecŃii, nu a mai avut ce să-l înveŃe pe copil: îi „furase” tot meşteşugul. Dezvoltarea copilului se producea vertiginos, nu numai pe plan muzical, dar şi uman. Ajuns la cinci ani, Enescu era o mică personalitate, cu demnitatea, mândria, hotărârea şi perseverenŃa sa. Adus în faŃa reputatului compozitor şi profesor Eduard Caudella, pentru a face demonstraŃia aptitudinilor muzicale şi rugat de acesta să cânte ceva, copilul de cinci ani replică: - Mai întâi, cântă-mi dumneata ca să văd ce ştii.

Caudella este uluit.

- Mi se pare cam rău crescut copilul dumitale, se adresă părintelui. Tatăl îşi dojeneşte fiul care, după multă rezistenŃă, cedează rugăminŃilor paterne şi cântă melodiile cunoscute şi chiar improvizează. Caudella

priveşte interesat. În acest băieŃel obraznic se ascundea, pare-se, un viitor mare artist. Şi-a propus să-i urmărească dezvoltarea, dar era absolut necesar ca Enescu să înveŃe notele. După doi ani, tatăl socoteşte că a sosit timpul să întreprindă o nouă călătorie la Iaşi pentru a cere sfat maestrului. Şi iată-l pe Jorjac demonstrând pentru a doua oară lui Caudella rezultatele studiului său de autodidact. Caudella este entuziasmat. Copilul Enescu are nevoie de orizonturile largi pe care i le putea deschide numai o cultură cu mari tradiŃii. „La Viena, marele oraş al muzicii!“, acesta este sfatul lui Caudella. Va pleca însoŃit de mama sa, lăsând în urmă casa natală, locul unde a trăit înconjurat de afecŃiune şi de atâtea privelişti ale naturii. łinându-se strâns de mâna mamei sale, micul moldovean de şapte ani coboară din trenul care-l aducea, într-unul din cele mai importante centre ale civilizaŃiei europene.

Zilele acomodării trec repede şi iată-l pe Jorjac elevul lui Sigismund Bachrich, primul său pedagog în ale viorii. Este admis în 1890 în clasele superioare ale Conservatorului din Viena, devenind elevul lui Joseph Heilmesberger, violonist, pedagog şi compozitor.

Asupra sa s-a lăsat aripa protectoare a propriului său profesor, care l-a luat la domiciliul lui, iar timp de patru ani l-a vegheat cu grijă paternă şi profesională.

Frecventează concerte şi spectacole de operă, încercând seară cu seară sentimentul unei noi descoperiri. Primul mare şoc l-a primit din parte muzicii titanului: „Aspectul său sobru, tragic şi solemn frapa imaginaŃia mea de copil.

Muzica sa îmi potolea setea de plenitudine armonică”. Mai umană, mai generoasă i se părea chemarea muzicii lui Brahms, una din marile pasiuni ale tinereŃii lui Enescu. Dar suprema revelaŃie a fost, pentru micul E n e s c u , m u z i c a l u i Wa g n e r.

IntonaŃiile wagneriene nu numai că îl făceau să freamăte, dar se integrau conştiinŃei acestuia. PărinŃii văzuseră în micul Jorjac un viitor mare violonist, dar dorinŃa lui arzătoare este de a deveni creator al muzicii.

Prima sa ieşire în faŃa publicului vienez, cu prilejul unui concert dat la 26 februarie 1892 de elevii conservatorului, îl impune deja ca pe un talent ieşit din comun, apariŃia sa fiind consemnată elogios în presa vremii.

La începutul verii, Jorjac reapărea pe plaiurile natale, bucurându-şi părinŃii, precum şi mulŃimea consătenilor mândri de copilulminune care se ridicase din mijlocul lor.

Va împlini 13 ani, iar, drept recunoaştere, la absolvirea conservatorului i se oferă medalia de argint şi calificativul Excelent, ambele acordate numai talentelor excepŃionale şi, destul de rar, străinilor. La Viena a învăŃat multe lucruri, dar Parisul poate să-l înveŃe şi mai multe, este sfatul profesorului său. După câteva săptămâni, Enescu se îndreaptă spre Paris, însoŃit de tatăl său. Lucrează în primul an cu Massenet, apoi cu Gabriel Faurè. Liric şi personal ca structură artistică, Enescu avea să simtă nevoia patetică de autoexprimare şi se răzvrătea împotriva unor imperative scolastice.

Adolescentul de 15 ani şi jumătate vrea să spună ceva nou, pe care nu-l găseşte decât în cântecele şi jocurile din Cracalia care Ńâşneau acum miraculos din adâncurile misterioase ale amintirii, cerându-şi eliberarea.

Din aceste melodii de dor şi petrecere va compune o fantezie vie şi sclipitoare, care să aducă simplitatea plină de vitalitate a unui popor brav şi harnic. Aşa se naşte ideea „Poemei Române”, fiind un mijloc de a-şi potoli dorul de Ńară.

La 6 februarie 1898 prima apariŃie publică în calitate de compozitor al Poemei Române, avea 16 ani. ReacŃia publicului a fost entuziastă. Apoi, lucrarea a fost prezentată în sala Ateneului sub bagheta autorului

î n s u ş i .

Entuziasmul a depăşit orice margini.

La 18 ani, Enescu se simte suveran pe Nr. 6/2018 meşteşugul compoziŃiei. Va încerca să scrie un „Octet” pentru 4 viori, 2 viole şi 2 violonceli, într-o formă de grandioasă şi complexă arhitectură.

NăzuinŃa sa îndrăzneaŃă şi înnoitoare a părut multora de neînŃeles, nu semăna cu nimic din ceea ce se compunea la ora aceea în Europa.

La început de secol, Enescu avea 20 de ani, vârsta marilor elanuri, a visurilor romantice. Contururile figurii sunt de o desăvârşită armonie şi nobleŃe, stranie îmbinare de frumuseŃe şi exaltare.

A terminat studiile, la absolvire a obŃinut „Marele Premiu”, dar nu se stabileşte definitiv în Ńară, nu o face pentru că înapoierea culturală a României ar fi împiedicat genul său să se dezvolte în toată plenitudinea.

Continuând linia „Poemei” va compune ceva mai concentrat, mai puŃin descriptiv. Va fi o rapsodie.

Câteva arii populare auzite de el de la lăutari se vor înlănŃui într-un ameŃitor vârtej simfonic, creând un tablou sărbătoresc, o apoteoză a dansului.

Răzbat din muzica „Rapsodiei în LA major” o nestăvilită dragoste de viaŃă, bucuria de a trăi a unui popor robust, senin şi plin de temperament.

Urmează „Rapsodia în RE major”, evocarea având ca fond peisajul românesc, cu sublimele sale amurguri, cu tradiŃionalele figuri ale păstorului şi lăutarului.

Din ciocnirea simfonismului şi rapsodului Ńâşneşte scânteia unei noi viziuni. „Preludiul la unison”, cu care Enescu îşi deschide prima sa „Suită pentru orchestră”(1903), reprezintă trecerea compozitorului de la etapa citării melodiilor populare la aceea a inventării unui material melodic original în spirit popular.

Compunea şi concerta, devenise virtuoz de talie internaŃională.

Munca organizată şi continuă a devenit a doua sa natură. „Odihneşte-te de muncă prin muncă”, obişnuia el să spună. Părea că posedă inepuizabile surse de energie. În viaŃa lui Enescu răsărise soarele strălucitor al gloriei. Faima

Casa Artelor

31

despre inspiratul violonist român mergea din capitală în capitală.

AspiraŃia lui Nr. 6/2018 supremă era de a se stabili în patria sa, unde să se poată consacra creaŃiei, dar în acea vreme era cu neputinŃă să faci din compoziŃie un mijloc de existenŃă, astfel că dorea să-şi realizeze independenŃa materială. În concertele din Rusia, încununate de un mare succes, îl vom întâlni pe Enescu în compania marilor muzicieni, într-o etapă de ascensiune internaŃională unde începe să se manifeste ca dirijor şi pianist. Această multilaterală demonstraŃie a înzestrării sale muzicale era spectaculoasă şi constituia motiv în plus de atracŃie pentru publicul european. OvaŃionat seară de seară, abia dacă mai găseşte timp pentru a se ocupa de compoziŃie.

A izbutit să scrie „Dixtuorul”, terminat în 1906 şi destinat unei formaŃii de zece suflători - o poveste duioasă despre plaiurile natale, copilăria pierdută în negura vremurilor şi cele 7 cântece pe versuri de Clement Marot. Acestea erau lucrări de cea mai profundă esenŃă muzicală. Ceea ce fascina publicul era vibraŃia şi virtuozitatea artei sale interpretative.

El conta, înainte de toate, ca genial violonist şi strălucit dirijor. Spre mâhnirea artistului, pe compozitorul din el îl apreciau mai puŃin. În plină „vâltoare” compune „Simfonia a III-a cu orgă şi cor”, în care redă zbuciumul omenirii din primul război mondial, fiind cea mai tumultoasă dintre lucrările sale în care se manifestă resursele vulcanice ale temperamentului său artistic. Pe continentul european a revenit pacea, iar Enescu, în pragul împlinirii a patru decenii de viaŃă, îşi reia tradiŃionalele turnee.

A efectuat patru călătorii în America, publicul arătând mult interes pentru personalitatea lui de compozitor.

ApariŃiile sale s-au bucurat de mult succes şi de o caldă apreciere. Într-o perioadă de senină destindere a vieŃii, Enescu începe să lucreze la opera „Oedip”, cea mai de seamă creaŃie pe care avea să i-o dedice viitoarei sale soŃii. Maria Cantacuzino i-a devenit tovarăşă de viaŃă, ea promitea să aline tristeŃile creatorului neînŃeles. După aproape un deceniu de muncă încordată, Enescu pune

Casa Artelor

32

punctul final de orgă operei sale „Oedip”. Opera lui Enescu, pe libretul scris de poetul francez Edmond Fleg, respiră încredere în puterea pe care o are omul, această „firavă trestie gânditoare”, de a se ridica deasupra forŃelor oarbe ale naturii prin încordarea bărbătească a spiritului său.

Primul spectacol a fost un triumf, o binemeritată satisfacŃie pentru compozitor, care a uimit prin absoluta originalitate a expresiei sale muzicale.

Un izvor de muzică pură, de mândrie că muzica românească a putut dărui culturii mondiale o capodoperă de asemenea nobleŃe şi forŃă. Deceniul al treilea îi mai aducea lui Enescu o bucurie: prietenia filială a unui tânăr care, înŃelegându-l, avea să continue cu strălucire spiritul enescian.

Tânărul american Yehudi Menuhin a devenit, sub îndrumarea lui Enescu, unul din violoniştii străluciŃi ai secolului. Pe cei doi îi lega o puternică afecŃiune. Minunată şi profund simbolică realizare este „Dublul concert” de Bach, înregistrat

în 1933, de Enescu şi Menuhin, care a obŃinut „Marele Premiu InternaŃional al Discului“. Demn, elevul de 17 ani a stat alături de maestrul său. Enescu nu uita datoria sa faŃă de şcoala românească. O simpatie deosebită îi arată lui Dinu Lipatti, pianist şi compozitor. Cu gândul la anii netulburaŃi ai copilăriei compune cele două suite : „Săteasca” pentru orchestră (1938) şi „Impresii din copilărie” pentru vioară şi pian (1940). Locurile natale sunt văzute cu ochii omului aflat la amurgul vieŃii. În timpul celui de-al doilea război mondial, Enescu apare calm, încrezător în viitor, gata să dea ajutor celor năpăstuiŃi. Colindă Ńara în lung şi în lat cu vioara la subsoară. Dă concerte pentru studenŃi sau în folosul nevoiaşilor, cântă în beneficiul artiştilor şomeri. Cu sănătatea şubrezită, activitatea lui Enescu este pătrunsă de cel mai tineresc dinamism. Militarismul şi rasismul îl determină să compună poemul simfonic „Vox Maris”, muzică care va reda neputinŃa omului în faŃa

stihiilor distrugătoare. Atmosfera de renaştere spirituală a Europei postbelice îl îmbie pe Enescu să reia tradiŃia turneelor pentru a saluta lumea eliberată.

Pleacă din Ńară la 10 septembrie 1946. Slăbirea fizică îl obligă să apară din ce în ce mai rar ca violonist. Un atac de cord îl imobilizează pentru câtva timp. Această rărire a apariŃiilor publice îi crea o situaŃie materială din ce în ce mai strâmtorată. Iar peste tragedia compozitorului neînŃeles, a interpretului istovit, a geniului în nevoie se aşează imensul, mistuitorul dor de Ńară. Boala progresează necruŃător, dar Enescu nu se dă biruit.

Toate forŃele şi le îndreaptă spre terminarea unei „Simfonii de cameră” pentru 12 instrumente solistice, ultima operă pe care artistul a mai avut puterea să o compună.

Rămâne până în pragul celor 74 de ani credincios unui înalt ideal artistic şi etic. Enescu izbutea să-şi păstreze neştirbită tinereŃea spirituală. Moartea nu venea ca o încheiere firească a unei degringolade, ci ca trăsnetul care răpune un stejar falnic.

Aşa a plecat dintre noi George Enescu, în după-amiaza zilei de 5 mai 1955. RămăşiŃele sale pământeşti au fost depuse în mormântul din cimitirul parizian. „Ce-mi trebuie veselie, dacă am cunoscut ceea ce voiam să cunosc: bucuria efortului şi plăcerea de a crea! Intrând în port, privesc oceanul vieŃii, valurile se şterg în depărtare şi nu mai rămâne decât o oglindă netedă care reflectă cerul – cerul meu: MUZICA”.

Casa Artelor Nr. 6/2018

APARATUL DE FOTOGRAFIAT - un instrument ce seamănă cu o uşă -

A

ceste gânduri, stări, le-am simŃit şi trăit acum zece ani, când am făcut trecerea de la aparatul foto clasic, pe film, la aparatul foto digital. Am ales să le includ în acest articol, motivat de faptul că sunt de actualitate şi pot fi de folos în demersul cuiva.

Cu toŃii înŃelegem că schimbarea unui aparat foto poate fi un precursor al schimbării viziunii artistice. De ce? Pentru că instrumentul pe care îl alegem schimbă modul în care noi vedeam subiectele, în general modul în care vedeam lumea. Nicicând nu devine mai vizibil acest lucru pentru fotografi decât la schimbarea radicală a aparatelor. În acest context, am cumpărat o cameră digitală ieftină, doar pentru a experimenta şi a mă Ńine la curent cu noile tehnologii. Eram încântat de echipamentul pe care-l foloseam la acel moment, dar îmi păsa foarte mult şi de flexibilitatea pe care ne-o oferă noile echipamente. În ceea ce mă priveşte, în continuare cred că ceea ce contează nu este aparatul, obiectivul foto, ci modul în care acesta îmi permite să fiu mai creativ.

Sunt mai prolific, mai inventiv, mai conştient de ceea ce vreau, mai comunicativ, mai fidel viziunii mele, mai reactiv la mediul înconjurător, cu noua camera foto? Încă nu ştiu, dar, totuşi, m-am gândit că ar putea fi interesant.

Am ieşit să fotografiez cu el, să-l testez, dar, mai cu seamă, pentru a vedea ce făceam eu diferit faŃă de

Prof. Viorel NEAGU Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila până acum, cu alte cuvinte cum mă schimbă aparatul foto. „Joaca” cu camera digitală e altceva, nefiind nevoie de film, developare, de probe negative.

M-am simŃit eliberat de un stres şi gata să experimentez, să mă joc, să încerc imagini şi moduri noi de a vedea. Este clar că rezultatul e puŃin probabil să fie unul bun, dar faptul că pot experimenta, fără să am acele cheltuieli materiale şi de timp, mă face, prin joc şi experiment, să fiu mai creativ într-un mod la care nu m-am gândit până acum.

Dacă aparatul foto pe film mă făcea să lucrez metodic, încet, atent, camera digitală mă îndeamnă să iau rapid decizii, să fiu spontan şi reactiv. Orice subiect ce mi se părea interesant îl fotografiam în repetate rânduri, reacŃionând intuitiv fără să conceptualizez deloc, în afară de chestiunile tehnice imediate, desigur, pe care trebuia să le rezolv.

Acest mod de abordare îmi dă fotografii diferite şi nu neapărat mai bune decât cele pe film, dar, în mod clar, diferite. Consider acest proces unul stimulativ şi productiv din punct de vedere creativ.

Dacă ar fi să adăugăm şi faptul că avem posibilitatea de a verifica cu ajutorul unui laptop, pe teren, ceea ce am fotografiat atunci, digitalul pare că pune amprenta decisiv asupra fotografiei, în general.

Dacă la început calitatea printurilor de pe negativele digitale nu părea să se compare cu cea a imaginilor obŃinute de pe peliculă foto, acest aspect se pare că a fost repede rezolvat, în prezent negativele digitale oferind o mare bogăŃie de tonuri. Iar dacă mai adăugăm şi prelucrările în Photoshop ale negativelor digitale, obŃinem iar ceea ce ne oferă camera digitală, o mare libertate în procesul creativ.

Deoarece experienŃa „developării” negativului digital în Photoshop este complet diferită de manipulările din laboratorul foto clasic cu substanŃe chimice.

33

Modalitatea de lucru cu unul dintre cele două instrumente este o alegere creativă.

Nr. 6/2018 Printurile, finalitatea procesului creativ, să spunem cumva, pot avea acelaşi nivel calitativ de pe ambele sisteme.

Nu este vorba despre ce este bun sau mai puŃin bun, dar, pe măsură ce lucrez cu camera digitală, îmi dau seama cât de mult mi se lărgeşte orizontul creativ.

Casa Artelor

De ce „TRISON“ ?

Mitică CÂRNECIU Membru al Corului mixt „TRISON“ - partida de bas

P

Asemenea momentului când stăm în faŃa unei uşi, întrebându-ne ce vom găsi dincolo, aşa şi camera digitală e ca o uşă pe care am deschis-o, oferindu-ne moduri noi de a ne raporta fotografic la lume, dar şi a ne face mai critici, odată cu evoluŃia acestei tehnologii.

Spun asta nu pentru că tehnologia este atât de interesantă, ci fiindcă modul în care aceasta influenŃează felul în care văd, gândesc şi reacŃionez la imagini, în timp ce lucrez, este atât de provocator şi surprinzător.

34

entru că, în ultimii ani, s-a impus, de departe, ca fiind cel mai reprezentativ grup coral din Brăila. Mărturie în acest sens stau multiplele concerte sus"inute pe scenele locale, cât și în diverse loca"ii din "ară.

Diversitatea repertoriului, pliat întotdeauna pe evenimentele sociale, istorice, culturale a făcut ca

activitatea Corului să fie elogiată în presă, încununată cu diplome și medalii, dar, mai presus de orice, de receptivitatea unui auditoriu din ce în ce mai autorizat și bun cunoscător al fenomenului muzical coral.

Aplauzele publicului reprezintă încununarea unei activită"i, cel mai adesea necunoscută în exterior, din partea tuturor membrilor corului, cu sute de ore și zeci de zile de repeti"ii până la găsirea celei mai relevante abordări artistice a pieselor corale.

Structura eterogenă a membrilor corului, cu

profesii din cele mai diverse, altele decât din lumea muzicii, face și mai grea misiunea celor doi inegalabili conducători și dirijori, oameni devota"i până la epuizare unui crez artistic existen"ial al crea"iei, numind aici pe profesorii Marcica și Ștefan Lupu, admirabili pentru implicare și determinare în ceea ce a devenit Corul Mixt TRISON. Este de la sine în"eles că însăși existen"a TRISONului li se datorează, fiind cei ce au pus temeliile și care au condus de-a lungul timpului, fără întreruperi, întregul grup.

Privind de afară, pentru cei neimplica"i uneori fiind chiar factori decizionali, pare o activitate de rutină, însă nu este deloc așa.

Totuși, participările interna"ionale pot fi considerate cele mai importante realizări ale Corului. În acele momente, nu se mai reprezintă doar Școala de Arte și/sau municipalitatea Brăilei, ci suntem România! Au fost momente absolut remarcabile prin prezen"a la Balcic Bulgaria, Karpenisi şi Preveza Grecia, Ohrid - Macedonia, festivaluri și concursuri extrem de puternice, cu participări elitiste în ceea ce privește diversitatea culturală a Balcanilor și nu numai. Încununarea activită"ii Corului cu diplome și medalii reprezintă o dovadă peste timp a ceea ce a fost, însă rămân trăirile și sentimentele înăl"ătoare când se conștientizează că nimeni nu se reprezintă doar pe sine, ci este mesagerul unei întregi na"iuni.

Pentru membrii Corului, receptivitatea și ova"iile publicului sunt mai presus de orice!...

Actualmente, Trison-ul este deja un reper!...

Casa Artelor Nr. 6/2018

CORUL MIXT „TRISON“ - emblemă a Şcolii de Arte brăilene -

C

orul mixt TRISON – forma(ie etalon a Brăilei care func(ionează sub generoasele auspicii ale Școlii Populare de Arte și Meserii „Vespasian Lungu” – și-a onorat „cartea de vizită” cu rezultate deosebite şi de-a lungul anului 2018. Mai ales că în acest an am avut sărbătoarea sărbătorilor – 100 de ani de la Marea Unire.

Astfel că trisoniștii s-au „înhămat” la treabă, participând la ac(iuni și evenimente care au cinstit această Sărbătoare Na(ională, dar și sărbători religioase precum cea a Paștelor sau Crăciunului – amândouă celebrate la Catedrala „Nașterea Domnului” din municipiu și difuzate de TRINITAS TV – ori aniversarea venerabilului Cor Bărbătesc „Armonia“, unde TRISON a evoluat în compania unor prestigioase coruri din România și Fran(a.

Să nu uităm și participarea Corului la prestigiosul Festival

Prof. Ştefan LUPU Dirijor Coral Interna(ional „Ioan Dimitrie Chirescu” de la Cernavodă, unde echipa organizatoare condusă de inimosul colonel (rez.) Constantin Grăjdeanu merită mereu nota maximă! Spectacolul nostru a fost urmărit – ca de fiecare dată – de Marele Juriu al Asocia(iei Na(ionale Corale din România condus de maestrul Voicu Enăchescu, secondat de personalită(i precum Laura-Ana Mânzat (Radio România Muzical), profesorul Va l e n t i n G r u e s c u ş i compozitorul Constantin Arvinte. În plan interna(ional, Corul Mixt TRISON – beneficiind de suportul acordat de Consiliul Jude(ean și Școala Populară de Arte „Vespasian Lungu” – s-a acoperit de laurii succeselor repurtate în primitoarea localitate Karpenisi din Grecia. La Festivalul-Concurs Coral Interna(ional organizat de Asocia(ia Culturală Antonio Vivaldi – reprezentată cu brio de prestigioasa familie muzicală George și Dionissos Xenakis – Corul Mixt TRISON a fost premiat

la toate categoriile unde s-a înscris!

Astfel, la categoriile cor mixt și prelucrări de folclor am luat câte un loc II și Medalie de Argint. Potrivit axiomei „Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place”, TRISON a plecat de la sec(iunea coruri religioase cu un pre(ios Premiu I și Medalie deAur! La începutul lui 2019, TRISON-ul se gândește la noi și noi apari(ii și participări în diverse evenimente, spectacole, festivaluri și concursuri... Am scris „concursuri”?... Da, am început preparativele pentru FestivalulConcurs Coral Interna(ional de la Çanakale – Turcia!... Și vor mai fi și altele! Sănătoși să fim, să le putem duce la bun sfârșit!... Și, să nu uit: tuturor celor care au auzit sau cunosc activitatea Corului Mixt TRISON, le dorim un An cu sănătate și gânduri frumoase!

35

Casa Artelor

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

EVENIMENTE

Nr. 6/2018

IANUARIE: Organizarea Evenimentului „Eminescu să ne judece”, microrecital de pian şi canto dedicat marelui poet naŃional Organizarea Spectacolului muzical „Unire-n cuget şi-n simŃiri” dedicat Unirii Principatelor Române Participarea la Proiectul educaŃional „Extemporal şi la dirigenŃie” – simpozion naŃional cu participare internaŃională FEBRUARIE: Participarea la Evenimentul „Seara Artelor” – porŃi deschise la Şcoala de Arte Cluj, ediŃia a VI-a Participarea la Concursul de artă fotografică „Obiceiuri de iarnă”, ediŃia a VI-a, Cluj-Napoca Organizarea Spectacolului „Întâlnire cu dragostea”, dedicat Zilei ÎndrăgostiŃilor Organizarea Spectacolului tradiŃional românesc de muzică şi dans popular „Joc şi Cânt de Dragobete”, dedicat “Zilei dragostei la români” Organizarea Evenimentului „Dragobetele sărută fetele!”

Participarea la Spectacolul organizat cu prilejul Târgului de mărŃişor „Semne de primăvară” Participarea la Concursul NaŃional de Artă Plastică „Ion Irimescu” Suceava MARTIE: Organizarea AudiŃiei muzicale „MărŃişoare muzicale” Participarea la Cconcertul extraordinar „Centenarul Marii Uniri - Brăila 650” Organizarea Spectacolului muzical „Acorduri de primăvară” Lansarea PublicaŃiei culturale anuale „Casa artelor” nr. 5 Organizarea ExpoziŃiei de pictură „Flori de primăvară” Participarea la Proiectul educaŃional „Muzica lumii între sunet şi suflet” – Universul instrumentelor muzicale Participarea la Festivalul naŃional de muzică populară „Meleaguri brâncuşiene”, ediŃia a III-a, Tîrgu-Jiu Organizarea Concursului naŃional de muzică uşoară pentru copii „Armoniile Dunării”, ediŃia a IX-a Participarea la Concursul naŃional de arte plastice "Nicolae Milord", ediŃia a II-a, Piatra-NeamŃ Organizarea Spectacolului muzical „România mare în zi de sărbătoare”

APRILIE: Organizarea Expozi(iei de icoane, ouă încondeiate, ștergare tradi(ionale, costume populare și flori "Lumină din lumină" Participarea la lansarea volumului de proză scurtă „Ochiul sufletului” de Angela Burtea Participarea la Festivalul de folclor "De dor de primăvară", ediŃia a XIV-a, Caracal Participarea la Festivalul naŃional de interpretare a muzicii uşoare, ediŃia a XXV-a „Floare de april”, Tecuci Organizarea Concertului extraordinar de muzică clasică "Brăileni... acasă" Participarea la Concursul naŃional de muzică populară "Cântec drag din plai străbun", ediŃia a XV-a, Vaslui

36

C

A

2018

DE REFERINłĂ

Casa Artelor Nr. 6/2018

MAI: Participarea la Concursul naŃional de Interpretare "Pianul fermecat", ediŃia a IV-a, GalaŃi Participarea la Concursul judeŃean de muzică populară "Bucuria cântecului popular", Brăila Participarea la evenimentele dedicate Zilei Europei Participarea la Concursul de interpretare vocală "LiedArt", ediŃia a VI-a, Râmnicu-Vâlcea Organizarea Recitalului de pian şi acordeon "Piazzolla by night" Organizarea Concursului naŃional de pian „Virtuozii”, ediŃia a X-a Participarea la Festivalul-concurs de muzică folk “Seară de Mai”, Brăila Participarea la Concursul judeŃean de interpretare muzicală "Cântece vechi, voci tinere", ediŃia a X-a, Viziru - Brăila Participarea la Festivalul internaŃional de folclor pentru tinerii interpreŃi „Dor de cantec românesc", ediŃia a XIII-a, Cumpăna - ConstanŃa Participarea la Proiectul educaŃional "Universul instrumentelor muzicale". Spectacolul de muzică şi poezie "Cântecul chitarelor" Participarea la Festivalul interjudeŃean de interpretare a muzicii populare „Baladele Siretului”, ediŃia a XXII-a, Tecuci Organizarea Concursului naŃional de pictură şi grafică „Vespasian Lungu”, ediŃia a XXIII-a Participarea la Concursul de muzică populară "Tinere Speran(e", ediŃia a VII-a, Medgidia Participarea la Festivalul florilor, ediŃia a XVIII-a, Brăila IUNIE: Participare la emisiunea TVR „Joaca de-a copilăria”, în cadrul Zilei Copilului – transmisiune în direct Participarea la Festivalul-concurs euroregional de interpretare vocală şi instrumentală folclorică pentru copii şi tineri interpreŃi „Perla Dunării”, ediŃia a XI-a, GalaŃi Participarea la Festivalul internaŃional de muzică şi poezie „Eminesciana”, ediŃia a XXXII-a, Străşeni - Moldova Participarea la Concertul folcloric de închidere a stagiunii orchestrei populare a Filarmonicii "Paul Constantinescu" Ploieşti, "Flacăra Prahovei" Participarea la Festivalul-concurs interjudeŃean de muzică populară "Comoara Vrancei", ediŃia a XXXVI-a, Năruja Vrancea Participarea la Festivalul coral internaŃional, ediŃia a XXII-a şi la concursul coral internaŃional „Antonio Vivaldi”, ediŃia a XVI-a, Karpenissi - Grecia

C

A

IULIE: Participarea la evenimentul „Independence „Day, activităŃi dedicate Zilei Statelor Unite ale Americii Organizarea Şcolii de vară la Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu”, ediŃia I Participarea la Concursul naŃional de pictură contemporană „Trup şi suflet – Centenar”, ediŃia a VIII-a, Cluj-Napoca Participarea cu ExpoziŃia de fotografie „Promovarea zonei cu specific pescăresc” în cadrul Proiectului "Identitate şi tradiŃie de-a lungul Dunării", finanŃat de POR 2007-2013

37

Casa Artelor Nr. 6/2018

2018 Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

EVENIMENTE DE REFERINłĂ

AUGUST: Participarea la Zilele Municipiului Brăila SEPTEMBRIE: Participarea la Târgul naŃional de carte, ediŃia I Participarea la Festivalul florilor de toamnă, ediŃia a XIX-a Organizarea ExpoziŃiei de fotografie "Brăila - oraş istoric", cu prilejul Zilelor Europene ale Patrimoniului Participare la voluntariatul organizat cu prilejul Zilei NaŃionale de CurăŃenie Participarea la evenimentul „Festivalul Luminii”, ediŃia a VIII-a, activitate cu specific cercetăşesc Participarea la Festivalul-concurs naŃional „Arte şi tradiŃii româneşti”, ediŃia a V-a, Slatina Organizarea Recitalului cameral „Un secol de muzică românească” - Ştefan Doniga (pian) şi Diana Jipa (vioară) Participarea la Târgul NaŃional de Agricultură, ediŃia a XXII-a OCTOMBRIE: Organizarea Deschiderii festive a anului şcolar 2018-2019 Organizarea Spectacolului „Şi ei sunt ai noştri”, prilejuit de Ziua InternaŃională a Persoanelor Vârstnice Participarea la Festivalul-concurs internaŃional de folclor „Cântecele neamului”, Suceava Organizarea Recitalului pentru promovarea compact discului „DINU LIPATTI – compozitorul. Înregistrări în premieră” Ştefan Doniga (pian) şi Diana Jipa (vioară) NOIEMBRIE: Organizarea ExpoziŃiei de prezentare a judeŃului Cluj, „Artă á la Cluj” - Sub egida „Centenar România” Participare la Proiectul educaŃional „Muzica lumii între sunet şi suflet”, manifestarea „Muzica simfonică – drum către univers” Participarea la Festivalul-concurs de interpretare vocală „Braşov art talent”, ediŃia a IV-a Participarea la Aniversarea a 185 de ani de la naşterea militantului renaşterii bulgăreşti, Dobri Voynikov Participarea la Festivalul Coral „Armonifest”, ediŃia a V-a Organizarea Serii de folk „Florin şi prietenii”, ediŃia a II-a Participarea la Festivalul internaŃional de muzică corală „I.D. Chirescu” Cernavodă, ediŃia a XXXVII-a Organizarea Spectacolului „România unită în sărbătoare”, dedicat aniversării Centenarului Marii Uniri DECEMBRIE: Participarea la Târgul de iarnă organizat de Primăria Municipiului Brăila Participarea la Festivalul Na(ional de Folk "Chira Chiralina", Brăila, edi(ia a XII-a Organizarea Evenimentului „Poveşti la gura sobei” Organizarea ExpoziŃiei de fotografie „SecvenŃe 2018” în cadrul Centrului Multicultural „Poarta CetăŃii Brăila” Participare la Spectacolul „Totul e poveste de Crăciun” Organizarea AudiŃiilor de iarnă la toate clasele Şcolii

38

C

A

CONCURSURI NAłIONALE organizate de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

Casa Artelor Nr. 6/2018

23 CONCURSUL NA!IONAL DE

ediŃii

10 ediŃii

9

ediŃii

39

Casa Artelor

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

PREMII ŞI

Nr. 6/2018 LUNA

FEBRUARIE

MARTIE

PREMIU Diplomă de participare

CÂŞTIGĂTOR(I) Radu Cristian

MenŃiunea II

Dan Galia

Neagu Viorel

Premiul III

Dobre Cristina

Radu Cristian

Diplomă de participare

Şcheaua Teodor-Gabriel

Mircea Nicolae

Premiul III MenŃiune

Ivan Crina-Maria Balaban Denisa-Maria Bănică Bianca-Florentina Onofrei Ana Panait Marian-Ion Iaba Ana-Maria Cosmina

Iordache Mariana Iordache Mariana

Premiu special Premiul II (grafică) Diplomă de excelenŃă

Premiul III, secŃiunea Solişti Premiul III MenŃiune

Moldoveanu Cornelia Baciu Anda-Ştefania

Baciu Ana-Maria

Locul II, Sec(iunea Vocal Locul III, Sec(iunea Vocal

Mirică Iuliana-Bianca łigănuş Diana

Ion Marieta

Trofeul categoriei a VIII-a

Luca-Alexandru Marin

Ciucă Raluca

Premiul II Premiul I

Ghinea Alin-Costinel Coman Andreea-Simona Ceolacu Sara Mirică Iuliana-Bianca Militaru Antonio Ioan Dobre Daria Spînochi Alexandra CoteŃ Francesca Nadoleanu Alexandra Copae Maria Iamandeiu Diana Nazâru Iulia Negrea Rebeca Ciobotariu Simina Cazacu Rebeca Bercaru Ana-Maria Georgiana CreŃu Tudorel Zăvoianu Andreea Serea Eduard Muşat Raluca-Elena

Premiul II

Premiul III MAI MenŃiune

Premiul III

MAI

40

Premiul I Premiul aniversar „Brăila 650” Premiul II Premiul III Premiul aniversar „Virtuozii 10 ani” Premiul III MenŃiune Premiul aniversar „Virtuozii 10 ani” MenŃiune Premiul aniversar „Virtuozii 10 ani” MenŃiune Premiul aniversar „Virtuozii 10 ani” MenŃiune

Radu Cristian Constantinescu Nela

Ion Marieta

Concursul NaŃional de Arte Plastice "Nicolae Milord", ediŃia a II-a, Piatra NeamŃ

Festivalul de folclor "De dor de primăvară", ediŃia a XIV-a, Caracal Festivalul naŃional de interpretare a muzicii uşoare „Floare de april”, ediŃia a XXV-a, Tecuci Concursul naŃional de muzică populară "Cântec drag din plai străbun", ediŃia a XV-a, Vaslui Concursul NaŃional de Interpretare "Pianul fermecat", ediŃia a IV-a, GalaŃi

Ion Marieta Coman Cătălin MîŃă Gigi Ion Marieta Toader Viorel Coman Cătălin MîŃă Gigi

Concursul JudeŃean de Muzică Populară "Bucuria cântecului popular", Brăila

Toader Viorel

Coman Cătălin MîŃă Gigi

Iordache Mariana Ciucă Raluca

Ghinea Alin-Costinel Gherghişan Amalia-AnaMaria

GheŃ Elena-Leonarda

Drăgan Lucia-Maria Rusinoiu Delia

Vermeşan Laura Ciucă Raluca

Brebenel Ioana-Miruna

Vermeşan Laura

Lazăr Marian Burcă Karina

Concursul naŃional de muzică uşoară pentru copii „Armoniile Dunării”, ediŃia a IX-a, Brăila

Coman Cătălin

Marin Luca-Alexandru

Dura Maria-Adriana

EVENIMENT Evenimentul „Seara Artelor” – porŃi deschise la Şcoala de Arte Cluj, ediŃia a VI-a, Cluj-Napoca Concurs de artă fotografică „Obiceiuri de iarnă”, ediŃia a VI-a, Cluj-Napoca Concursul NaŃional de Artă Plastică „Ion Irimescu”, Suceava Festivalul naŃional de muzică populară „Meleaguri brâncuşiene”, ediŃia a III-a

Vizuroiu Gabriela Radu Cristian

Şcoala Populară de Arte "Vespasian Lungu" Radu Steliana Cioranu Otilia-Teodora Ciubotaru Ioana-Gabriela Gonciar Bianca-Ioana Dobre Cristina-Mădălina Bulancea Alexandra

Diplomă de participare

APRILIE

ÎNDRUMĂTOR(I)

Concursul de interpretare vocală "LiedArt", ediŃia a VI-a, RâmnicuVâlcea

Concursul NaŃional de Pian „Virtuozii”, ediŃia a X-a, Brăila

2018

DISTINCłII

Casa Artelor Nr. 6/2018

LUNA

PREMIU Marele premiu

Premiul I Premiul II MenŃiune Trofeul Festivalului MenŃiune

MAI

Premiul III MenŃiune Premiul II MenŃiune specială

Premiul special aniversar „Brăila 650 ani” Premiul special

IUNIE

Coman Cătălin

Ion Marieta

Ion Marieta

Radu Cristian

Premiul I Premiul II

Adam Nicuşor

Şonea Cristian

Premiul II

Grupul vocal "Flori Dunărene" (Stan Alexia, Drăghici Lavinia şi NuŃu Diana-Valentina) Corul mixt "Trison"

Ion Marieta

Premiul I şi medalie de aur la sec(iunea Muzică religioasă Premiul II şi medalie de argint la sec(iunea Coruri mixte Premiul II şi medalie de argint la sec(iunea Muzică Folk Premiul special Diplomă de participare

Premiul III SEPTEMBRIE MenŃiune Diplomă de merit Premiul special Premiul II (Muzică populară) Premiul III (Muzică populară) Premiul de participare (Muzică populară) Premiul II (Muzică uşoară) NOIEMBRIE Premiul III (Muzică uşoară) MenŃiune (Muzică uşoară)

Premiul de participare Premiul de popularitate Premiul pentru cea mai bună crea(ie

EVENIMENT

Festivalul-Concurs de Muzică Folk “Seară de Mai”, Brăila

Constantinescu Nela

Diplomă de participare

DECEMBRIE

Mirică Iuliana-Bianca Stan Maria-Alexia łigănuş Diana-Andreea NuŃu Diana-Valentina Drăghici Lavinia-Maria Radu Steliana

ÎNDRUMĂTOR(I) Lazăr Florin

Burcă Karina TarŃa Flavia-Nicoleta Mirică Iuliana-Bianca

IULIE

OCTOMBRIE

CÂŞTIGĂTOR(I) Grupul Quantum (Anton Monica, Poitașu Mihnea, Găliceanu Cristian, Piron Ioan) Șcheaua Teodor-Gabriel Ion Alessia-Christina-Elena Poplahov Eduard-Dimitris Robea Andrada Ceolacu Sara Copae Maria Coman Andreea łigănuş Diana-Andreea Mirică Iuliana-Bianca

Ion Marieta

Concursul JudeŃean de Interpretare Muzicală "Cântece vechi, voci tinere", ediŃia a X-a, Viziru - Brăila Festivalul internaŃional de folclor pentru tinerii interpreŃi „Dor de cantec românesc", ediŃia a XIII-a, Cumpăna ConstanŃa Festivalul interjudeŃean de interpretare a muzicii populare „Baladele Siretului”, ediŃia a XXII-a, Tecuci Concursul NaŃional de Pictură şi Grafică „Vespasian Lungu”, ediŃia a XXIII-a, Brăila Concursul de Muzică Populară "Tinere Speran(e", ediŃia a VII-a, Medgidia Festivalul-concurs euroregional de interpretare vocală şi instrumentală folclorică pentru copii şi tineri interpreŃi „Perla Dunării”, ediŃia a XI-a, GalaŃi Festivalul-concurs interjudeŃean de muzică populară "Comoara Vrancei", ediŃia a XXXVI-a, Năruja - Vrancea

Lupu Marcica, Lupu Ştefan Festivalul Coral InternaŃional, ediŃia a XXII-a şi Concursul Coral InternaŃional „Antonio Vivaldi”, ediŃia a XVI-a, Karpenissi - Grecia

Lupu Marcica, Lupu Ştefan Bădaşcu Maria Mihăilă Adriana Leu Adriana-Sara Grup de elevi şi absolvenŃi

Constantinescu Nela, Kaloxilos Elena Neagu Viorel

Ciauşu Cristian-Andrei Grupul vocal "Flori Dunărene" (NuŃu DianaValentina, Stan MariaAlexia, Mirică IulianaBianca) NuŃu Diana-Valentina Ion Marieta Drăghici Lavinia

Ion Marieta

Popârlan GeorgetaEmanuela łigănuş Diana-Andreea Lupu Oana-Verginica Manea Cristina-Ştefania Balaban Denisa-Maria (absolventă) Panait Marian Iancu Diana-Florina (absolventă) Popârlan Georgeta-Emanuela Prună Maria-Alexia Fră(ilă Delia-Maria Iancu Andreea-LuminiŃa Cristian Florin-Ionu( Șcheaua Teodor-Gabriel

Toader Viorel

Concursul naŃional de pictură contemporană „Trup şi suflet – Centenar”, ediŃia a VIII-a, Cluj-Napoca ExpoziŃia de fotografie „Promovarea zonei cu specific pescăresc”, în cadrul Proiectului "Identitate şi tradiŃie de-a lungul Dunării", finanŃat de POR 20072013

Festivalul-concurs naŃional „Arte şi tradiŃii româneşti”, ediŃia a V-a, Slatina

Ion Marieta

Festivalul-concurs internaŃional de folclor „Cântecele neamului”, Suceava

Ion Marieta Toader Viorel Iordache Mariana Vizuroiu Gabriela Vizuroiu Gabriela Vizuroiu Gabriela Vizuroiu Gabriela Vizuroiu Gabriela Vizuroiu Gabriela Lazăr Florin

Festivalul-concurs de interpretare vocală „Braşov art talent”, ediŃia a IV-a, Braşov

Festivalul Na(ional de Folk "Chira Chiralina", edi(ia a XII-a, Brăila

41

Casa Artelor Nr. 6/2018 PERIOADA

IANUARIE

FEBRUARIE

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila

CALENDAR CULTURAL ACTIVITATEA “Dor de Eminescu” - spectacol literar-muzical dedicat poetului naŃional Mihai Eminescu.

“Unire-n cuget şi-n simŃiri” - spectacol literar-muzical realizat cu prilejul aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române. „Întâlnire cu dragostea” – spectacol muzical-coregrafic dedicat Zilei ÎndrăgostiŃilor “Valentine’s day”, cu participarea unor personalităŃi artistice. „Cântând de Dragobete” – spectacol tradiŃional românesc de muzică şi dans dedicat “Zilei dragostei la români” cu participarea unor personalităŃi artistice.

ExpoziŃie de Artă Fotografică « Flori » ExpoziŃie de Pictură « Picătura de... culoare »

MARTIE

APRILIE

MAI

IUNIE IULIE

AUGUSTSEPTEMBRIE

OCTOMBRIE

NOIEMBRIEDECEMBRIE

PERMANENT

PERMANENT PERMANENT

42

2019

« Ghiocei de ziua ta ! » – spectacol muzical dedicat Zilei InternaŃionale a Femeii.

Lansarea numărului 6 al publicaŃiei anuale „CASA ARTELOR” realizată de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila, publicaŃie cu caracter cultural-artistic şi educaŃional.

ExpoziŃie de Icoane pe sticlă “Suflet şi credinŃă” cu ocazia Sfintelor Sărbatori de Paşte.

Concursul NaŃional de Muzică Uşoară pentru Copii “Armoniile Dunării”, ediŃia a X-a, cu participarea unor personalităŃi artistice.

Spectacol muzical-coregrafic “9 Mai - Ziua Europei”.

Concursul NaŃional de Pian “Virtuozii”, ediŃia a XI-a, cu participarea unor personalităŃi artistice; recital de pian Ioana-Maria Lupaşcu.

Concursul NaŃional de Pictură şi Grafică “Vespasian Lungu” ediŃia a XXIV-a, cu participarea unor personalităŃi artistice.

“Festivalul Florilor de Primăvară” - spectacol muzical-coregrafic, expozitie de fotografie şi pictură.

“A sosit vacanŃa mare!” - Spectacol festiv al Şcolii Populare de Arte “Vespasian Lungu” cu ocazia încheierii anului şcolar.

“Zilele porŃilor deschise” - eveniment de promovare a ofertei educaŃionale pentru anul şcolar 2019-2020.

Tabără de creaŃie artistică cu participarea elevilor şi profesorilor şcolilor populare de artă din Ńară şi a unor personalităŃi artistice.

Participarea la diverse proiecte şi schimburi culturale organizate în parteneriat cu instituŃii publice, alte organizaŃii / operatori culturali; participarea cursanŃilor, formaŃiilor, ansamblurilor instituŃiei la diferite evenimente cu caracter judeŃean, naŃional, internaŃional, precum şi la evenimente şi aniversări ale şcolilor populare de artă din Ńară.

“Zilele porŃilor deschise” - eveniment de promovare a ofertei educaŃionale pentru anul şcolar 2019-2020.

Deschiderea festivă a noului an şcolar 2019-2020 - spectacol muzicalcoregrafic.

“Festivalul Florilor de Toamnă” - spectacol muzical-coregrafic, expozitie de fotografie şi pictură.

“Poveşti la gura sobei” expoziŃie de pictură şi artă decorativă a miciilor artişti plastici – cursanŃi ai claselor de pictură.

Spectacol de muzică tradiŃional românească prilejuit de Ziua NaŃională a României.

“E vremea colindelor!”- Spectacol muzical-coregrafic de tradiŃii şi obiceiuri româneşti.

Participarea la diverse proiecte şi schimburi culturale organizate în parteneriat cu instituŃii publice, alte organizaŃii / operatori culturali (Zilele Brăilei, Festivalul florilor de primăvară, Festivalul florilor de toamnă, festivaluri de folclor, festivalul etniilor, aniversări ale unor localităŃi din judeŃ etc.)

Participarea cursanŃilor, formaŃiilor, ansamblurilor instituŃiei la diferite concursuri, festivaluri, expoziŃii, spectacole etc. cu caracter judeŃean, naŃional, internaŃional.

Participarea la evenimentele şi aniversările şcolilor populare de artă din Ńară prin participarea cursanŃilor, profesorilor şi reprezentanŃilor instituŃiei la schimburi culturale, tabere de creaŃie, workshop-uri etc.

LOCA#IA Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» InstituŃia publică de spectacole «Lyra» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» / Teatrul «Maria Filotti» Galeriile de Artă Grădina publică Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu » / Esplanadă Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» sau alte locaŃii Local, judeŃean, naŃional, internaŃional Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Grădina publică Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Şcoala Populară de Arte «Vespasian Lungu» Local, judeŃean, naŃional, internaŃional Local, judeŃean, naŃional, internaŃional NaŃional şi internaŃional

Cadrele didactice şi personalul de specialitate din cadrul Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu“ Brăila, în anul şcolar 2018-2019 SECłIA MUZICĂ: Canto clasic: Mariana Iordache Canto muzică uşoară: Mariana Iordache, Ana-Maria Baciu, Gabriela Vizuroiu, Marian Stoian Canto muzică populară: Marieta Ion, Viorel Toader, Cătălin Coman, Marian Stoian Pian: Marilena Niculescu, Leonarda GheŃ, Raluca-Daniela Ciucă, Laura-Vioara Vermeşan, Geanina Onodi Vioară, violă: Gheorghe Vasile, Ioan Popescu Ansamblu coral: Marcica Lupu Chitară (clasică, folk, electrică, bas): Florin Lazăr, Gheorghe Vasile Orgă electronică: Nicolae Mircea, Gigi MîŃă, Cristian Şonea, Viorel Toader Acordeon: Nicolae Mircea, Cristian Şonea, Viorel Toader PercuŃie: Gigi MîŃă Teorie şi solfegii / Istoria muzicii: Laura-Vioara Vermeşan

Casa Artelor Nr. 6/2018

SECłIA ARTE PLASTICE: Pictură şi grafică: Cristian Radu, Nela Constantinescu Artă decorativă / Iconografie: Nela Constantinescu SECłIA COREGRAFIE: Dans popular: Georgeta Lungu, Veta Gheorghe, Neculai Ciurea, Marian Rusu SECłIA TEATRU: Actorie copii: Silvia Iuly-Ana Tariq SECłIA CINE-FOTO: Artă fotografică: Viorel Neagu

Manager: Cristian Morozan

Personal de specialitate: Contabil şef: Rodica BuŃincu Şef birou: Mariana Chitaru Secretar: Silvia-LuminiŃa Cărbunaru Expert: Gheorghe Chitaru Referent de specialitate: Ionică Popescu Referent de specialitate: Nicu Sava Referent de specialitate: Vasile Apostu Îngrijitor: Mioara Mănoilă „Casa Artelor“, nr. 6, anul VI - fondată în anul 2013.

PublicaŃie culturală anuală realizată de Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu“, instituŃie subordonată Consiliului JudeŃean Brăila ISSN 2344 - 6463 Editura PROILAVIA Fondator: George-Romeo Bunea Autorii articolelor îşi asumă deplina responsabilitate cu privire la conŃinutul acestora.

Coordonator şi tehnoredactor: Cristian Morozan

Colaboratori: Ana-Maria Baciu, Mircea Cărbunaru, Silvia Cărbunaru, Mitică Cârneciu, Gheorghe Chitaru, Maria Cogălniceanu, Vasile Corpodean, Veronica Dobrin, Ştefan Doniga, Vespazian Ionesi, Ioana-Maria Lupaşcu, Ştefan Lupu, Hugo Mărăcineanu, Viorel Neagu, Marilena-Viorica Niculescu, Adrian Ordean, TudoriŃa TarniŃă, Laura-Vioara Vermeşan, Mihai Vintilă

Redactor: Silvia-LuminiŃa Cărbunaru

Fotograf: Viorel Neagu

Str. Mărăşeşti nr. 1, Brăila tel./fax: 0239/612.104 e-mail: vespasianlungu@yahoo.com web: www.vespasianlungu.ro fb: scoalapopularadearte.vespasianlungu

43

BRĂILA, str. Mărăşeşti nr. 1

0239/61.21.04 vespasianlungu@yahoo.com

f

/scoalapopularadearte.vespasianlungu www.vespasianlungu.ro