material: ina ţăranu-hofnăr foto: cristina epure
reper ›› Puncte strategice cronică de artă
20/21
urcaţi scările la ultimul etaj și e prima ușă pe dreapta. Are un cap de leu pe ea, nu aveţi cum s-o rataţi!”, explică ea zâmbind fiecărui spectator. Odată ajunși în faţa ușii, oamenii bat timid. Cum nu li se răspunde, cineva ia iniţiativa și intră direct. Ușa este descuiată, iar în sufragerie, pe jos, îi așteaptă perne de diferite dimensiuni. În cameră e semiîntuneric – pe geamuri este lipită hârtie creponată neagră, menită să oprească razele soarelui. Între living și dormitor sunt două uși cu vitralii albastre și galbene. În spatele lor se vede mișcare.
XXX
Când toţi cei 18 invitaţi au sosit, Lorin vine din dormitor și anunţă că vom asculta o înregistrare audio cu spectacolul „Cerul în timpul nopţii”, al britanicei Susan Hodgetts, despre un român și patru englezi în închisoare. Le urează celor prezenţi „Audiţie plăcută!”, apasă butonul „play” al unui iPod așezat într-o boxă și se retrage în spatele ușilor cu vitralii. Spectatorii rămân în semi-întuneric și ascultă concentraţi înregistrarea, mutându-și din când în când privirea curioasă peste biblioteca plină cu cărţi, singura piesă de mobilier din încăpere.
XXX
După aproximativ 30 de minute, piesa se încheie, iar Lorin revine, închide iPod-ul și se așază pe un scăunel albastru. Urmează lectura piesei scrise de el, „Pe
culmile revărsării”, în care ponderea etnică din piesa anterioară este răsturnată – sunt patru români și un englez. Din dormitor vin doi actori care se așază unul pe un aparat de TV din anii ’70, altul pe un amplificator de bas. Începe spectacolul-lectură. După câteva minute de acomodare cu prezenţa actorilor, spectatorii încep să intre în atmosferă. Se zâmbește mult și unii, mai relaxaţi, întrerup replicile actorilor cu câte un hohot de râs. La un moment dat, din dormitor își face apariţia și o fată, care se alătură celor doi, apoi un al treilea bărbat. Deși cu toţii au experienţa scenei, la doar doi metri de public par mai puţin relaxaţi decât în timpul unui spectacol într-un spaţiu clasic.
XXX
La finalul piesei, în aplauzele îndelungi ale spectatorilor, după ce fac scurte reverenţe, actorii dispar cu toţii înapoi în dormitor. Doar Lorin rămâne să răspundă întrebărilor publicului. Oamenii au curiozităţi diverse, de la inspiraţia pentru piesă, până la veridicitatea întâmplărilor. Par că vor să tragă de timp, înainte de a părăsi apartamentul-teatru și de a ieși din starea de vrăjire. În urma lor, actorii ies pe rând din adăpostul dormitorului și, stând turcește pe podea, fac roată în jurul genţii cu obiecte. Este rândul lor să se bucure de performance-ul oferit de imaginaţia spectatorilor. rpr