Euphorion
Revistă de literatură şi artă / Sibiu
dar seara aia n-a fost decât o adunare de oameni care munceau în construcţii.
(mi-a părut rău pentru ochii tăi negri făcuţi cu tuş. pentru că aduseseşi un număr fix de prăjituri de la Tosca şi eram mai mulţi. pentru că s-au purtat discuţii vagi, în jurul politicii, la care nu te pricepeai prea bine, că erau nu oameni de afaceri, ci bărbaţi obezi, obosiţi, niciunul singur, neveste vagi, în geci de fâş şi colanţi, preocupate să umple şi să golească meseşi niciun ochi pentru tine.) te-am observat, împietrită şi atât de sensibilă la oglinda plimbată de-a lungul tău.
m-ai făcut să mă simt singură înainte să mă fi simţit singură vreodată, inadecvată între preşcolarii pentru care se vorbea cu perdea, gata s-o rup la fugă. mi-ar fi plăcut să mă iei în braţe puţin. 3 / 2018
să povestim despre lumea în care erai mohair, astrahan, ruj şi hairspray, crăiasă, marele meaulnes.
la plecare, ţi-am mângâiat haina albă, pufoasă. am 28 de ani şi tu, poate, către 50. n-ai devenit nimic în familia aia urâtă.
frumuseţea ta banală ţi-a adus mici victorii, de cumetrie, şi a apus.
abdomenul tău plat e, singur, o înfrângere. am încercat să-ţi vorbesc ca de sub sticlă, în vise, de câteva ori,
dar nici în vise, regina nopţii, nu mi-ai răspuns. 35