Actualitatea creștină, nr. 1/2020 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 01/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Credința ne oferă capacitatea de a privi cu speranță evenimentele vieții și ne ajută imagine: desen în tușrăul negrunu pentru visite de pauvres”, ediția ilustrată să acceptăm chiar și înfrângeri șiLegendă suferințe, știind că are„Laniciodată ultimul cuvânt. (manuscris), 1923.

CUVÂNT PENTRU SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR 2020

(Papa Francisc, @Pontifex, 14 decembrie 2019) Statuiaînseamnă Sf. Apostol Paul,timp Piața San Pietro, Vatican Prezența lui Dumnezeu în același puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Un nou an, un nou start Rugăciunea autentică

Ce tip de lume dorim să transmitem celor care vor veni după noi, copiilor care cresc? Această întrebare nu se referă numai la mediu în mod izolat, pentru că nu se poate pune problema în manieră parțială. Când ne întrebăm cu privire la lumea pe care vrem s-o lăsăm, ne referim mai ales la orientarea sa generală, la sensul său, la valorile sale. Dacă nu pulsează în ele această întrebare de fond, nu cred că preocupările noastre ecologice pot să obțină efecte importante. Dar dacă această întrebare este pusă cu curaj, ne conduce în mod inevitabil la alte întrebări foarte directe: În ce scop trecem din această lume? Pentru ce scop am venit în această viață? Pentru ce scop lucrăm și luptăm? Pentru ce acest pământ are nevoie de noi? De aceea, nu mai e suficient a spune că trebuie să ne preocupăm pentru generațiile viitoare. Trebuie să ne dăm seama că ceea ce este în joc este demnitatea noastră. A lăsa o planetă locuibilă generațiilor viitoare, depinde, în primul rând, de noi. Acest aspect este unul care ne afectează în mod dramatic, pentru că are de-a face cu sensul ultim al șederii noastre pe pământ. (Enciclica Laudato si’, cap. V, nr. 160)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 1/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Cuvânt pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor 2020 FOCUS

4 5

Eveniment Un nou Arhiepiscop de Alba Iulia - Mons. Gergely Kovács Știri interne/externe Biserică și societate

Bioetică Un nou an, un nou start VATICAN

SPIRITUALITATE

15 Catehezele Papei Rugăciunea autentică 16 Sfânta Scriptură - Psalmii La ce e bună istoria? CULTURĂ

17 File de istorie Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (V) 18 Idei pentru timpul liber 19 Sacralitatea în artă ETCETERA

20 Anunțuri

L’Osservatore Romano Suflet tânăr

Nu se negociază Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

13 ABC-ul credinței 14 Jubileul de la Loreto

CUPRINS

Nr. 1/2020 - număr special

NUMĂR SPECIAL

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 1/2020

Decret de numire a ÎPS Aurel Percă

Dicționar canonic

Dosar - ÎPS Aurel Percă

Mesaje pentru cei doi Arhiepiscopi

Arhidieceza - infografic

Dosar - ÎPS Ioan Robu

Arhiepiscopi de București

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 1/2020 - număr special Foto credit: Alexis Dimcev

Mesajul redacției Numărul din luna ianuarie se deschide cu Mesajul ÎPS Aurel Percă pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, în care afirmă: „În climatul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, creștinii de toate confesiunile sunt chemați an de an să-și intensifice rugăciunea pentru ca toți să fie una (In 17,11) și să realizeze prin gesturi concrete apropierea unul de altul [...] Imaginea pe care ne-o propune textul din anul acesta este parabola unei omeniri care, printre mii de obstacole, este în drum spre recunoașterea unei prezențe mântuitoare în interiorul istoriei noastre frământate [...] În această Săptămână consacrată ecumenismului, să implorăm de la Dumnezeu darul unității, pentru ca planul lui Dumnezeu să se realizeze pentru lumea întreagă. Pentru aceasta binecuvântez toate inițiativele care vor fi întreprinse și invoc lumina Sfântului Duh pentru ca gesturile de omenie ale creștinilor să grăbească realizarea unității Bisericii.” Rubrica Suflet tânăr ne arată că există lucruri care nu se negociază, iar unul dintre ele este credința proprie. La Universul familiei aflăm despre Jubileul de la Loreto. Catehezele Papei tratează despre rugăciunea autentică, iar la Sfânta Scriptură ni se oferă răspunsul la întrebarea „La ce e bună istoria?” Rubrica File de istorie continuă seria dedicată biografiilor episcopilor și arhiepiscopilor, propunându-ne ca subiect în acest număr dezvoltarea presei catolice în timpul în care Alexandru Theodor Cisar a fost arhiepiscop de București. Vă recomandăm să citiți și numărul special dedicat evenimentului din 11 ianuarie 2020, când Monseniorul Aurel Percă își inaugurează slujirea arhiepiscopală.

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Cuvânt pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor 2020

n climatul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, creștinii de toate confesiunile sunt chemați an de an să-și intensifice rugăciunea pentru „ca toți să fie una” (In 17,11) și să realizeze prin gesturi concrete apropierea unul de altul. Tema propusă pentru această Săptămână în anul 2020 este pericopa din Faptele Apostolilor (27,18 - 28,10), cu un verset călăuzitor care cheamă creștinii la apropiere prin gestul concret al omeniei sau al ospitalității: „ei ne arătau o deosebită omenie” (Fap 28,2). Un sinonim al „omeniei” este și ospitalitatea, pe care au experimentat-o Paul cu însoțitorii săi în naufragiul din apropierea insulei Malta și când toți au fost îmbrățișați de iubirea și Providența lui Dumnezeu, făcute concrete de „aceste persoane care ne-au tratat cu omenie” (cf. Introducere teologico-pastorală la textul oficial). Imaginea pe care ne-o propune textul din anul acesta este parabola unei omeniri care, printre mii de obstacole, este în drum spre recunoașterea unei prezențe mântuitoare în interiorul istoriei noastre frământate. Indigenii maltezi tratează cu o rară ospitalitate („omenie”) pe naufragiați, făcându-i să se încălzească în jurul unui foc. La acest punct are loc un „semn” care îi impresionează pe locuitorii insulei. Ceea ce va impresiona pe cei „scandalizați” de diviziunile existente între creștini vor fi și gesturile concrete de „omenie”, de ospitalitate, în efortul comun de apropiere dintre creștini. „Omenia” este, în fond, un gest de caritate, și după cum același Sfânt Paul scrie în Imnul iubirii, din prima Scrisoare către Corinteni: „Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândrește. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (13,4-8). Unitatea dintre creștini presupune caritatea, care este o întâlnire plină de iubire dincolo de diferențele de limbă, cultură, credință.

Desigur, rugăciunea pentru unitate reprezintă drumul regal spre ecumenism; ea le permite creștinilor din întreaga lume să privească cu ochi noi la Cristos și la unitatea Bisericii, dar pentru a realiza acest ideal este nevoie și de gesturi concrete, din partea tuturor. Nu putem fi creștini fără a fi „ecumenici”, fără a fi solidari în momentele de încercare, de furtună, uneori de naufragiu. În momentele de încercare creștinii trebuie să se ajute, să dea semne de „omenie”, de primire, și acest gest reprezintă o apropiere. Apropierea dintre creștini crește și se intensifică de fiecare dată când, amintindu-ne de unicul botez cu care am fost renăscuți la viața cea nouă, de unica credință care ne însuflețește și de unicul Duh Sfânt care ne călăuzește (cf. Ef 4,4-5), ne rugăm unii pentru alții, ne rugăm împreună ca frați (cf. Mt 18,19-20), dar și atunci când suntem atenți la nevoile altora, când suntem „plini de omenie”. Pornind de la scena biblică propusă pentru meditație, rugăciune și reflecție pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor din anul acesta, sper ca spiritul ecumenic să crească în sufletele tuturor oamenilor de bunăvoință, în toate comunitățile noastre și să devină un stil de viață, un mod de a fi și de a face ecumenism, plecând de la binele și de la lumina Duhului Sfânt care sunt în profunzimea ființelor noastre. În această Săptămână consacrată ecumenismului, să implorăm de la Dumnezeu darul unității, pentru ca planul lui Dumnezeu să se realizeze pentru lumea întreagă. Pentru aceasta binecuvântez toate inițiativele care vor fi întreprinse și invoc lumina Sfântului Duh pentru ca gesturile de „omenie” ale creștinilor să grăbească realizarea unității Bisericii.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS eveniment

Arhiepiscopia RomanoCatolică de Alba Iulia are o suprafață de 58.234 km2 și 335.500 de romano-catolici, dintr-o populație totală de 3.590.500 de locuitori. Este organizată în 253 de parohii și are 299 de preoți diecezani și 44 de seminariști în propriul seminar, 132 de persoane consacrate (51 călugări și 81 de călugărițe). (cf. Annuario Pontificio, 2019) Sursă foto: vaticannews.va

un nou arhiepiscop de alba iulia Mons. Gergely Kovács

Sfântul Părinte Papa Francisc l-a numit pe Mons. Gergely Kovács ca Arhiepiscop al Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. Totodată a acceptat renunțarea la oficiu a Înalt Preasfințitului György Jakubinyi, până acum Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia, și a Preasfințitului József Tamás, Episcop auxiliar al aceleiași Arhidieceze.

nunţul a fost publicat la 24 decembrie 2019 de către Sfântul Scaun. Din voința Papei Francisc, Mons. György Jakubinyi rămâne la conducerea Arhidiecezei RomanoCatolice de Alba Iulia ca Administrator Apostolic, până la preluarea în posesie a Arhidiecezei de către noul Arhiepiscop numit. Mons. Gergely Kovács s-a născut la 21 iulie 1968 la Târgu Secuiesc, județul Covasna, în Arhiepiscopia 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

de Alba Iulia, unde a absolvit studiile liceale în 1987. Până în 1990 a urmat cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. Trimis la Roma din 1990 până în 1996, a studiat la Universitatea Pontificală Gregoriană (PUG), finalizând cu un bacalaureat în Teologie în 1992. A fost hirotonit preot la Târgu Secuiesc la 3 iulie 1993 de către Arhiepiscopul de Alba Iulia E.S. Mons. Lajos Bálint şi încardinat în aceeași Arhidieceză. A obținut

apoi licența în Drept Canonic la Universitatea Laterană în 1994 și doctoratul în 1996. În decursul celor 26 de ani de preoţie a îndeplinit diverse funcţii şi responsabilități. Din 1996 a slujit ca vicar parohial la Târgu Mureș. Din 1997 se află în serviciul Sfântului Scaun activând în cadrul Consiliului Pontifical pentru Cultură, în care a fost responsabil pentru secţiunea limba germană și Europa Centrală de Est şi redactor al revistei Cultura e Fede. Numit la 24 iulie 2000 capelan al Sfântului Părinte de către Papa Ioan Paul al II-lea, din 2007 activează ca director al Oficiului aceluiași Consiliu Pontifical. Colaborează atât cu Congregația pentru Cler, secţiunea de limbă germană, cât și cu Tribunalul Rota Romana. Mons. Gergely Kovács vorbeşte fluent maghiară, română, italiană şi germană. Data și locul consacrării episcopale a Mons. Gergely Kovács vor fi stabilite ulterior. (sursa: www.bisericacatolica.ro)

ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

In memoriam... Pe 27 decembrie 2019, a trecut la cele veșnice, după o îndelungată suferință, Pr. Iosif Cobzaru, în vârstă de 69 de ani, la Pitești.

ANIVERSARE Cardinalul Lucian Mureșan a sărbătorit, pe 19 decembrie 2019, 55 de ani de la hirotonirea preoțească.

ărintele slujise comunitatea din Pitești mai bine de 30 de ani și alesese să locuiască tot acolo după pensionare. Pr. Iosif Cobzaru s-a născut la 9 aprilie 1950, la Tețcani (Neamț). A fost sfinţit preot la 24 iunie 1975 în Catedrala veche din Iași, prin impunerea mâinilor PS Petru Pleșca, Episcop al Diecezei de Iaşi. A activat la PopeștiLeordeni, la București, la Catedrala Sf. Iosif, ca administrator parohial (1984-1985), și Pitești (1985-2016). Din 2016 era preot pensionar. Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost așezat în biserica Sf. Apostoli Petru și Paul din Pitești, pe care Pr. Iosif Cobzaru a iubit-o mult. În ziua în care se celebra sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret: Isus, Maria și Iosif, a fost celebrat un recviem la care au participat peste două sute

de persoane. De la Pitești sicriul a fost transportat la București, unde în biserica Sf. Tereza a Pruncului Isus au avut loc funeraliile, pe 30 decembrie. Trupul neînsuflețit al Pr. Iosif Cobzaru a fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, la parcela preoților. Ritul înmormântării a fost prezidat de IPS Ioan Robu, alături de PS Cornel Damian și mai mulți preoți. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Vatican

Polonia

SUA

Simpozion despre îngrijirea paliativă

Centenarul nașterii Papei Ioan Paul al II-lea

Anul Euharistiei în dieceza de Boston

La Vatican s-a desfășurat în perioada 11-12 decembrie 2019 un simpozion privind îngrijirea paliativă, organizat de Academia Pontificală pentru Viață și inițiativa WISH, parte a Fundației Qatar. Au avut loc discuții despre sinuciderea asistată, precum și prezentări susținute de reprezentanți ai creștinismului, ai islamismului și ai iudaismului pe tema eticii medicale, a sănătății mintale a persoanelor în vârstă și a cooperării interreligioase în îngrijirea paliativă.

În Polonia se va celebra centenarul nașterii Papei Ioan Paul al IIlea începând cu luna mai și până în luna iunie 2020. Pe 17 mai, se va celebra la Vatican o liturghie solemnă cu ocazia pelerinajului pentru cei 100 de ani de la nașterea Sfântului Ioan Paul al II-lea. Acesta a vizitat în timpul pontificatului său mai multe sate și orașe din Polonia. Episcopatul polonez va publica un mesaj special adresat credincioșilor, subliniind actualitatea magisteriului Papei Wojtyła.

Cardinalul Sean Patrick OʼMalley, arhiepiscop de Boston, a anunțat că anul 2020 este anul Euharistiei în dieceza pe care o conduce. Acesta a adresat o scrisoare arhidiecezei în care vorbește despre propria lui experiență legat de Euharistie. De asemenea, a voit să vină în întâmpinarea unei exigențe, aceea de a face cunoscută catolicilor americani învățătura Bisericii despre Euharistie și transsubstanțiere și de a-i încuraja să trăiască din plin acest an special.

a 19 decembrie 1964, a primit darul preoției prin punerea mâinilor Episcopului auxiliar al Maramureşului, dr. Ioan Dragomir. În anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop al eparhiei de Maramureș. Patru ani mai târziu, a fost numit arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Acestei Biserici, Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât Mitropolitului Lucian i s-a încredințat titlul de arhiepiscop major. În anul 2012, Arhiepiscopul Lucian Mureşan a fost creat cardinal. (e-communio.ro)

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Sursă foto: LIFE Runners

Un nou an, un nou start Text: Monica Râpeanu

iitorul celor mai tineri, în special al copiilor marginalizați, abandonați, fără posibilitatea de a merge la școală, fără îngrijire, inclusiv medicală – lipsiți practic de orice fel de asistență – s-a aflat în centrul intenției de rugăciune a Papei Francisc pentru luna decembrie a anului pe care tocmai l-am lăsat în urmă. Sfântul Părinte ne-a îndemnat „să ne rugăm pentru ca fiecare țară să ia măsurile necesare pentru a face din viitorul copiilor o prioritate, mai ales din viitorul copiilor care suferă în timpurile noastre”. Ceea ce poate unii nu știu este că tot spre finele anului trecut s-au împlinit 30 de ani de când, pe fundalul unei lumi în schimbare, liderii mondiali s-au reunit și și-au asumat un angajament istoric față de copiii lumii de a le asigura și proteja drepturile prin adoptarea Convenției 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

Națiunilor Unite privind drepturile copilului. Din 1989 și până astăzi s-au făcut pași care au contribuit la transformarea vieții copiilor în întreaga lume, însă, evident, îi revine și societății actuale datoria de a cere constant liderilor de guverne, afaceri și comunități să-și îndeplinească angajamentele și să ia măsuri care să asigure toate drepturile copilului. E nevoie deci ca fiecare dintre noi, fără excepție, să lupte cât poate pentru ca fiecărui copil să-i fie asigurate și protejate toate drepturile, începând bineînțeles cu dreptul fundamental la viață. Viitorul copiilor trebuie să fie o prioritate, fiindcă fără ei societatea nu are viitor! Fiecare an nou ne oferă 365 (sau 366) de oportunități de a acționa și de a schimba ceva pentru ei. Fiecare 1 ianuarie ne plasează la linia de start a unei noi curse a faptelor bune. Depinde doar de noi dacă

ne mobilizăm și decidem să ieșim din bula și zona noastră de confort pentru a participa la această cursă! Sezonul generozității nu ar trebui să se încheie în ianuarie. Copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun. Copiii abandonați, abuzați, bolnavi sau care trăiesc în mizerie și lipsuri de tot felul nu au nevoie de sprijin doar de Sărbători, ci constant. Problemele lor nu se rezolvă printr-un singur gest sau un ajutor ocazional. Campaniile de strângere de fonduri și toate celelalte acțiuni caritabile, ai căror beneficiari sunt copiii, merită susținute tot timpul anului. Atunci când nu putem dona bani sau lucruri, putem dona copiilor suferinzi din timpul, priceperea și eforturile noastre pentru ca ei să o poată duce mai bine. Unii aleg să „alerge” pentru alții, și, în special, în numele copiilor, nu doar la figurat, ci la propriu. Ba chiar aleg să facă asta într-un mod cu totul aparte: aleargă împingând un cărucior cu un copil și reușesc să scoată și timpi la care mulți atleți doar visează. Julia Webb, în vârstă de 36 de ani, din Arkansas (SUA), mamă a trei copii și susținătoare a mișcării proviață, este un astfel de exemplu. Anul trecut, la sfârșitul lunii noiembrie, ea a câștigat semimaratonul feminin Route 66 din Tulsa, Oklahoma, stabilind un record mondial pentru cel mai rapid semimaraton alergat în timp ce a împins și căruciorul în care se afla fiica ei, Gabriella, în vârstă de numai 10 luni. Rezultatul oficial este în curs de ratificare de către Cartea Recordurilor Guinness. Atât Julia, cât și soțul ei, Alan Webb (atlet renumit și el pentru că deține recordul american la o milă), sunt catolici devotați și membri activi ai grupului LIFE Runners, cel mai mare grup de atleți pro-viață din lume, care promovează prin sport drepturile mamelor și ale copiilor.

Biserică și societate

LIFE Runners are peste 13.000 de atleți creștini în 39 de țări din întreaga lume (35% dintre ei din 50 de filiale având 22 și sub 22 de ani), care susțin și strâng fonduri pentru cauza pro-viață. În timpul cursei care a dus-o spre victorie, Julia a purtat – în ciuda obiecțiilor oficialilor – tricoul albastru al grupului LIFE Runners pe care era imprimat mesajul: „Amintiți-vă de cei nenăscuți”. În prezent, ea se pregătește pentru a alerga un maraton în februarie, în Atlanta, cu scopul de a se califica pentru următoarele Jocuri Olimpice. Pentru Fox News, Julia a declarat: „M-am simțit dintotdeauna chemată să alerg”, adăugând că asta e una dintre pasiunile ei pe care le combină cu vocația de a fi mamă. Așa a decis să alerge altfel participând la curse alături de cei trei copii ai ei. Într-o postare pe Facebook, Julia a scris: Decizia de a mă alătura grupului LIFE Runners nu a fost una ușoară. Ani de-a rândul n-am vrut sa iau o atitudine fermă prin care să susțin, să apăr și să promovez vreo cauză anume. Nu îmi doream să „ofensez” pe nimeni și îmi propusesem să fiu agreabilă cu toată lumea. Însă în 2016 soțul meu a trăit experiența unei convertiri și de atunci încoace el nu a încetat să mă inspire și să mă facă să reflectez profund. Mi-am dat seama că deseori îmi era rușine cu Cristos și Biserica Sa. Îmi era rușine în public de credința mea. Deși am fost întotdeauna o adeptă a mișcării Pro Life, îmi era groază să iau atitudine. Tot ce-mi doream era să fiu acceptată de ceilalți. Astăzi mă simt chemată să fiu un autentic martor al lui Cristos. Mai sunt și zile când m-aș ascunde mai degrabă în spatele logoului Nike, dar știu că a sosit timpul să ies din zona mea de confort și să lupt pentru cei mai mici membri ai societății. Mai e cineva destul de curajos să mi se alăture?

Julia Webb aleargă și pentru a dărui speranță altor mame, cât și în numele fiecărei femei căreia i se spune că nu poate fi și mamă și să-și împlinească și visele în același timp. Și ceea ce o ajută și o împinge să facă asta este credința. Într-o lume în care cel mai amenințat și dezbătut drept este încă, în mod paradoxal, însuși dreptul la viață, Julia este campioană la alergat pentru alții, în numele Vieții. „Când particip la o cursă din partea LIFE Runners nu o fac pentru mine, ci pentru o cauză mult mai mare decât mine și asta îmi dă acel impuls de care am nevoie pentru a atinge obiective mari”, a mai declarat ea, exprimându-și totodată dorința de a vedea grupul din care face parte crescând. Fără a căuta

să-și facă publicitate, ea a transmis că speră ca mesajul din spatele realizărilor ei să aibă un impact mare în ceea ce privește apărarea vieții și demnității fiecărei persoane. Asemeni Juliei Webb, sunt mulți părinți în întreaga lume care se dedică, pe lângă viața de familie, și unor cauze nobile prin care sunt ajutați alți copii. Parafrazând ceea ce spunea cu doar nouă ani în urmă Regele Mihai al României, să nu privim la lumea de astăzi ca la o moștenire lăsată de părinții noștri, ci să o considerăm ca fiind o lume „pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”. Numai prin binele pe care îl sădim, azi și în fiecare zi, clădim binele generațiilor viitoare.

O MISIUNE ESENȚIALĂ „A descoperi și a face descoperită demnitatea inviolabilă a fiecărei persoane umane constituie o misiune esențială, ba, într-un anumit sens, misiunea centrală și unificatoare a slujirii pe care Biserica și, în ea, credincioșii laici sunt chemați să o aducă familiei oamenilor. […] Recunoașterea efectivă a demnității persoanei fiecărei ființe umane pretinde respectul, apărarea și promovarea drepturilor persoanei umane. Este vorba despre drepturile naturale, universale și inviolabile: nimeni, nici individul, nici grupul, nici autoritatea, nici statul, nu le poate modifica și cu atât mai puțin elimina, pentru că aceste drepturi provin de la Dumnezeu însuși. Or, inviolabilitatea persoanei, reflex al inviolabilității absolute a lui Dumnezeu însuși, își găsește prima și fundamentala expresie în inviolabilitatea vieții umane. Este întru totul fals și iluzoriu discursul comun, care de altfel pe bună dreptate este făcut, despre drepturile omului – ca de exemplu despre dreptul la sănătate, casă, muncă, familie și cultură – dacă nu se apără cu maximă hotărâre dreptul la viață, ca drept prim și originar, condiție pentru toate celelalte drepturi ale persoanei.” (Papa Ioan Paul al II-lea, fragmente din exortația apostolică postsinodală CHRISTIFIDELES LAICI, 30.12.1988, https://www.magisteriu.ro/ christifideles-laici-1998/)

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Ascultare şi evanghelizare Valoarea ascultării celuilalt L’Osservatore Romano, 12 decembrie 2019

„F

iecare creştin e chemat să comunice prin viaţa sa prezenţa şi compasiunea lui Cristos”, ne spune Arhiepiscopul de Manila, Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle, care la 8 decembrie a fost numit prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. Provocările pastorale ale comunicării şi evanghelizării într-o lume tot mai digitală sunt mari, a observat cardinalul într-un interviu pentru Osservatore Romano, dar a adăugat şi că numeroasele e-mailuri şi mesaje primite din toată lumea cu ocazia noii numiri dovedesc că „printre credincioşi există entuziasm pentru lucrarea de evanghelizare”. Proclamarea Evangheliei, a mai spus cardinalul, porneşte de la o „spiritualitate a ascultării”. „Foarte des când vorbim despre comunicare, ne grăbim şi nu ascultăm. Ascultarea celorlalţi cu inima este un prim pas necesar în evanghelizare. [...] Catehezele şi cuvintele Evangheliei care mi-au rămas întipărite în memorie, în minte şi în inimă, de când eram copil, nu le conectez cu un loc anume sau cu un moment specific, ci mai degrabă cu o persoană care mi-a vorbit din inimă şi care a ştiut să asculte. [...] Relaţia interpersonală este cea mai bună formă de comunicare în evanghelizare.” „Tinerii cunosc lumea digitală mai bine decât noi, ei ne pot oferi sfaturi minunate. La fel, femeile au o predispoziţie naturală pentru 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Semnele sacrului şi amprentele realului Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle

comunicare. Când îmi sun părinţii, tata spune doar foarte puţin, apoi trece telefonul zicând: Vorbeşte cu mama ta... Da, femeile şi mamele sunt experţi în comunicare. Să învăţăm de la tineri şi femei.” Folosirea inteligenţei artificiale, consideră Cardinalul Tagle, a dat curs „unei schimbări culturale care ne afectează corpul şi mintea. Noi, creştinii, suntem chemaţi să dezvoltăm alte tipuri de inteligenţă, cum ar fi cea relaţională, care generează încredere şi siguranţă. Există azi atâta teamă faţă de celălalt, suspiciune şi prejudecăţi... Misiunea noastră comună este să dăm vestea cea bună a Evangheliei, care este Cristos.” Dar pentru a fi misionari „e nevoie de întâlnirea personală cu Cristos, e nevoie să ne purtăm crucea cu El şi să trăim caritatea prin mici acte de bunătate care aduc frecvent şi constant între noi Împărăţia lui Dumnezeu.” Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Paolo Affatato

Expoziţia de grafică a secolului XX, deschisă în clădirea Braccio di Carlo Magno din Piața San Pietro până la 29.02.2020, prilejuieşte

descoperirea „unei comori ascunse” a cărei viaţă, închisă în penumbra sertarelor ce compun Colecţia de artă contemporană a Muzeelor Vaticane, este în mod normal departe de privirea publicului. Expoziţia prezintă o selecţie extraordinară de lucrări, majoritatea inedite, semnate de artişti ca Paul Klee, Max Ernst, Marc Chagall, Henri Matisse. Colecţia a fost înfiinţată la îndemnul Papei Paul al VI-lea de a „restabili legătura fundamentală între artă şi credinţă, între creativitatea şi sensibilitatea artiştilor şi valorile fondatoare ale Bisericii noastre.”

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

De ce vrei să participi la Liturghie? (I)

Nu se negociază

a mulți ani și un an nou cu binecuvântarea lui Dumnezeu în tot ceea ce ți-ai propus frumos în acest an 2020! Cu această urare te salut, drag tânăr cititor, asigurându-te că îmi pare bine că ai ales și de această dată să ne întâlnim pe această cale a cuvântului și a lecturii. Iată că Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim startul unui nou an și sper că îți continui drumul vieții cu gânduri încurajatoare. Probabil ai deja câteva planuri pregătite, niște idei cu care cochetezi și vrei să devină realitate. Uite, dacă tot este momentul începutului, aș vrea să te provoc cel puțin să reflectezi chiar și în treacăt la un gând pe care l-am întâlnit într-o sinteză despre una din Audiențele Generale de miercuri (a doua) ale Papei Francisc din luna decembrie, anul trecut. Papa a întâlnit atunci un grup de peste o mie de ucraineni greco-catolici, care au venit în pelerinaj la mormântul Sfântului Petru. Empatizând cu istoria Bisericii lor încercată de greutăți în trecut, Papa i-a oferit ca exemplu în fața tuturor:

TINERII ÎNTREABĂ

„ei nu au negociat credința. Astăzi, în lume, în Europa, atâția creștini sunt persecutați și își dau viața pentru credința lor sau sunt persecutați cu mănuși albe, adică puși deoparte, marginalizați. Dar acesta este semnul că mergem pe calea lui Isus” (https:// www.vaticannews.va/ro.html din 11 decembrie 2019). Ce-ar fi dacă una din noile dorințe pentru acest an ar atinge sfera spirituală și ar suna chiar așa: „anul acesta credința mea nu se negociază”. Credința proprie ar trebui să reprezinte un bun neprețuit, și aceasta pentru că este darul lui Dumnezeu. Cine simte că se „clatină” cu credința proprie sau chiar că a pierdut-o înseamnă că a negociat-o pentru puțin. Ar trebui să o recâștige, căci cine nu își simte credința arzând se lipsește de ceea ce îl ajută să simtă divinul în interiorul său. Așadar, credința nu se negociază, așa cum nici mântuirea nu se negociază. Acum gândește-te la tine: credința ta este de negociat? Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Rugăciunea este ușa credinței; rugăciunea este medicament pentru inimă. Papa Francisc

oate mă gândesc că este o poruncă a lui Dumnezeu... sau aşa am învăţat acasă, sau preotul care celebrează predică bine. Desigur, Dumnezeu acţionează şi prin aceste aspecte ca să ne atragă la El. Dar Liturghia este şi o lucrare a noastră pentru Dumnezeu, atunci avem nevoie să fim prezenţi constant la ceea ce se întâmplă. De aceea, putem să ne unim cu El în diferite momente ale Liturghiei. Înainte de lecturi, să spun: „Doamne, fă ca acest Cuvânt să pătrundă în mine şi să aducă viaţă.” Dacă lecturile sunt mai greu de înţeles, să spun: „Doamne, nu înţeleg mereu tot ce se spune şi nu pot să cuprind cu mintea, dar ştiu cine eşti şi ştiu că Cuvântul tău este adevăr. Măreşte credinţa mea.” Ofertoriul este un moment prielnic de a aduce tot ce am trăit de-a lungul zilei: „Doamne, îţi ofer munca mea, suferinţa mea, îngrijorarea mea, oboseala mea şi te rog să le transformi. Îţi ofer bucuria mea şi recunoştinţa mea şi te rog să le sfinţeşti.” Făcând asta, facem Liturghia prezentă în viaţa noastră. Sr. Gabriela Lungu FCJ

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Fii și tu o inimă mai bună

u acest moto, am dat startul anul trecut proiectului „Școala de Voluntariat”. După cele 2 etape parcurse de-a lungul ultimului an (cursul de anul trecut din noiembrie și cele 40 de ore de voluntariat), în weekendul 15-17 noiembrie am avut ocazia să ne reîntâlnim cu voluntarii cursanți, la Mănăstirea Carmelitană de la Ciofliceni. Dacă anul trecut am experimentat diverse forme de voluntariat și ne-am implicat în diferite evenimente și asociații, cea de-a treia etapă ne-a dat ocazia să împărtășim unii cu alții drumul pe care l-am parcurs. Am conștientizat cu toții în aceste zile că atunci când vrem să facem bine, când vrem să ajutăm, să fim de folos pentru oameni și societate, să fim un exemplu bun și o inimă mai bună, ne lovim de obstacole, dar motivația și dorința trebuie să rămână neschimbate. Eu am vorbit destul, voi lăsa acum participanții: „Mi-a făcut plăcere să retrăiesc experiența Școlii de Voluntariat. M-am bucurat să îmi revăd majoritatea prietenilor pe care i-am

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

Text: Theodora Bratu

cunoscut anul trecut. Prin workshopurile conduse de Lucian și Cristina, am avut posibilitatea să îmi împărtășesc experiența de voluntariat, să învăț din experiențele colegilor mei și să aprofundez importanța voluntariatului în dezvoltarea personală, impactul nostru asupra societății și importanța relaxării pentru a putea găsi echilibrul necesar spre a putea da mai departe din tine. Anul acesta ne-am putut uni în credință alături de câțiva colegi ortodocși la momentele de rugăciune de dimineață și de seară și la Sfânta Liturghie. Au fost zile cu un profund impact spiritual, de meditație, de distracție și prietenie, pe care le-aș recomanda prietenilor și apropiaților.” (Vanessa Caproni, voluntar) „Școala de Voluntariat a fost, cu siguranță, o experiență specială. Nu mi-am imaginat niciodată cât de frumoasă poate să fie o poveste de voluntar. Mi-am dat seama că pentru mulți dintre noi, voluntariatul e mai mult decât o simplă activitate. E un dar care ne ajută să creștem, să înflorim alături de celălalt. Sufletul meu este împlinit după

acest eveniment. Mi-am reîncărcat bateriile speranței. Bateriile iubirii. Un proverb african spunea: «Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună.» După acest weekend, pot spune cu bucurie că vreau să ajung departe.” (Diana Benchea, voluntar) „Pentru mine a fost o experiență minunată, plină de căldură și liniște emoțională. M-am bucurat să văd cum oamenii se construiesc și își creează propriile povești prin contactul cu alte povești și experiențe de viață.” (Cristina Frățilă, trainer)

SUFLET TÂNĂR

Să trăim în prezent cu pace!

n an nou. Artificii. Zeci de lumini și beculețe. În jurul meu, doar gălăgie, pocnitori și oameni care sărbătoresc trecerea, acel dinamism care ne caracterizează viața. Trecere. Câți dintre noi nu și-au făcut planuri de viitor în acea noapte, cu un pahar de șampanie în mână și privirea spre ce va urma? Mereu pe fugă. Oarecum însetați de a avea totul în ordine, de a planifica. Vrem să fim stăpâni pe ce ni se va întâmpla. De multe ori, uit de clipa

prezentului. Uit să trăiesc acum. Nu degeaba, present, „prezent” în limba engleză, înseamnă şi „cadou/dar”. Această fărâmă de timp este darul lui Dumnezeu pentru ființa umană. Este acel ceva care deja a trecut, care ne oferă sens și prezență. Vreau să trăiesc prezentul cu pace, împreună cu cei din jurul meu. Să fim darul de acum, de care umanitatea are atâta nevoie. Să nu ne pierdem mereu în gânduri și în temeri. Să trăim. Să iubim. Să fim present. (Cristian)

Utopia

I Can Only Imagine (2018)

Reflexie

oi, ca oameni, avem o anume predispoziție către a ne lăsa seduși de către o utopie. Secolul trecut a fost marcat de roadele a două astfel de utopii. Desigur, se poate argumenta faptul că nu utopiile respective, ci drumul către ele a fost cauza catastrofelor care au dus la atât de multă suferință. Dar adevărul este că utopiile respective conțin acel sâmbure de violență și că acesta nu este doar o externalitate accidentală. O analiză superficială a situației de acum ne poate face să credem că acest pericol este de mult trecut. Suntem mai toleranți acum, mai cinici către mari teorii care pot explica tot, mai reticenți către proiectele de perfecționare a umanității. Dar adevărul care se ascunde în spatele aparențelor este că ne

CINEMATECA

îndreptăm cu pași rapizi către o nouă utopie. Nu, nu prevăd o revoluție la orizont. Utopia actuală este că lucrurile pot continua așa cum decurg acum, că există un destin profetic numit Progres, pe care îl urmăm datorită valorilor liberale de care ne-am atașat atât de profund. Care sunt semnele acestei utopii? În primul rând, orice urmă de raționament este înlocuită cu argumentație sentimentală. În al doilea rând, toate valorile care ne-au făcut să fim puternici sunt inversate. Pentru cei sceptici, vă rog să analizați atent următoarele fenomene: individualismul, ecologia, toleranța, imigrația, globalizarea. Întrebați-vă sincer cine are de câștigat din ele și care sunt consecințele logice ale discursului principal pe aceste teme. Rafael Ropotă

amintire a puterii iertării și a unei melodii ce inspiră și aduce speranța. Sinteza: Bart Millard, în vârstă de 10 ani, locuiește împreună cu mama sa și cu tatăl său abuziv. Într-o zi, se întoarce dintr-o tabără, descoperă lipsa mamei sale și își acuză tatăl ca ar fi determinat plecarea ei. Anii trec, Bart alege să joace fotbal pentru a-i face pe plac tatălui său, dar o accidentare îi încheie cariera sportivă și îl determină să se apuce de muzică. Despre film: Filmul este bazat pe povestea reală a cântărețului Bart Millard, iar titlul reprezintă una din cele mai cunoscute melodii ale formației MercyMe, dedicate tatălui acestuia. Recomandare: Filmul a câștigat premiul GMA Dove Award - Filmul motivațional al anului, cât și premiul K-LOVE Fan Award - Film cu impact. Alexandra Iacoban

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

„Sinodul tinerilor” la Târgoviște și București

Activitatea CDPT Activități lunare – 2020 FEBRUARIE

roiectul diecezan „Sinodul în parohii și decanate” merge mai departe. Este demarat de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului și dorește să favorizeze întâlnirea PS Cornel Damian cu tinerii, persoanele consacrate și preoții care îi coordonează din parohiile și decanatele Arhidiecezei, pentru a le împărtăși din experiența sa sinodală, dar și viziunea Bisericii cu privire la noile căi pentru a face pastorație cu adolescenții și tinerii. De aceea, pe data de 14 decembrie, începând cu ora 11, în Parohia Sf. Francisc din Assisi de

la Târgoviște, Preasfințitul a fost în mijlocul comunității decanale de tineri pentru Sfânta Liturghie, cateheză și o agapă tinerească oferită de Pr. paroh Ioan Solomon și preoții din decanat. Duminică, 15 decembrie, a venit rândul adolescenților și al tinerilor de la Parohia Catedralei din București, pentru a primi mărturia sinodală a episcopului auxiliar de București. Programul a prevăzut Sfânta Liturghie (ora 17) și o cateheză moderată tot de PS Cornel. Proiectul va continua și în anul 2020; astfel, în funcție de programul Excelenței Sale, vor fi vizitate și alte parohii și decanate ale Arhidiecezei.

TRENTO (iTALIA)

ROMA (iTALIA)

Tinerii la Trento

Server Minecraft al Vaticanului

În această lună, la Trento se organizează două întâlniri internaționale pentru tinerii până în 19 ani (2-10 ianuarie) și pentru cei între 19 și 30 de ani (16-19 ianuarie). La aceste întâlniri de formare spirituală, culturală, cât și pentru dezvoltare personală vor participa inclusiv tineri din România, și chiar șase din București. Aceștia s-au pregătit pentru aceste întâlniri inclusiv prin strângeri de fonduri, dăruind comunității diverse activități sociale și produse hand-made.

Cei 91 de milioane de jucători Minecraft vor avea, în curând, un nou server în care vor putea să creeze, să exploreze și să construiască o comunitate. Acest server va fi moderat de părintele Robert R. Ballecer, un preot iezuit cunoscut și sub numele de „Iezuitul digital”. Motivația lui este de a oferi gamerilor catolici o atmosferă non-toxică în care să se joace, să se exprime și să construiască relații pe care să reușească ulterior să le aducă și în viața reală. (Bianca Bîlha)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

15 februarie 2020 – Festivalul Tinereții

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Iosif vândut de frații săi (Gen 37,12-36)

raţii lui au mers la Sihem ca să pască turma tatălui lor. Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii tăi nu pasc [oile] la Sihem? Vino, te voi trimite la ei!” El a răspuns: „Iată-mă!” I-a zis [Israel]: „Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt în pace şi dacă turma este bine şi adu-mi veşti!” Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta! Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!” Ruben a auzit şi a voit să-l scape din mâna

lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viaţa!” Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!” [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui. Când Iosif a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el, l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. După aceea s-au aşezat să mănânce pâine. Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui? Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor şi să

Verset de reținut: Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt în pace şi dacă turma este bine şi adu-mi veşti! (Gen 37,14) nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!” Şi fraţii lui l-au ascultat. Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Putifar, un demnitar al lui Faraon, şi anume comandantul gărzii.

De colorat:

Dar patriarhii, geloşi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el. (Fap 7,9)

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Jubileul de la Loreto Pe 8 decembrie 2019, în Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, s-a deschis Poarta Sfântă la cunoscutul Sanctuar din Loreto. Pentru un an calendaristic, până la data de 10 decembrie 2020 pelerinii pot trece pragul Casei Sfinte de la Nazaret. Text: Pr. Fabian Măriuţ

ubileul este un an de har asociat şi cu sărbătorirea centenarului de când Maica Domnului de la Loreto este patroana aeronauticii şi a celor care călătoresc cu avionul. Jubileul este pus sub îndemnul „Chemaţi să zburăm spre înălţimi”. De la înălţimea la care avioanele străbat cerurile suntem invitaţi în mod metaforic să ne ridicăm pe culmi spirituale. Zborul cu avionul apare astfel ca o figură de stil a drumului către sfinţenie. Cum trecerea Porţii Sfinte ar trebui să fie însoţită mereu de dorinţa de convertire, zborul la înălţimi corespunde, de fapt, şi coborârii în adâncul sufletului pentru o profundă cercetare a cugetului, spovadă, împărtăşanie, participare la Sfânta Liturghie, rugăciune după intenţia Sfântului Părinte. Toate laolaltă

pentru a obţine indulgenţa specifică anului jubiliar. Dorinţa divină s-a concretizat odată cu „da”-ul Mariei, care acum cuprinde toate „da”-urile credinţei: „da”-ul celor care se căsătoresc, al celor care se consacră Domnului, al celor care îşi trăiesc cu devotament profesia – mai ales că munca Sfântului Iosif şi a lui Isus au contribuit la sfinţirea Casei de la Nazaret. Putem aminti şi „da”-ul bolnavilor, al părinţilor cu copii cu nevoi speciale, al mamelor singure etc... dar mai ales „da”-ul constant, permanent, de fiecare zi, pentru a trăi în acord cu voinţa lui Dumnezeu al fiecărui botezat. Pentru Papa Francisc sanctuarul de la Loreto este un pol de evanghelizare pentru familii, tineri şi bolnavi.

Din punct de vedere teologic, Sfânta Casă ne vorbeşte despre dorinţa tainică a lui Dumnezeu de a locui cu noi. Între zidurile sale s-a pronunţat „da”-ul decisiv al începutului Întrupării Cuvântului.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

Fiecare în condiţia proprie de viaţă a primit chemarea de a tinde către culmi. Acest lucru ni-l amintim şi cu ocazia sfinţirii caselor. Între casa (apartamentul) fiecărei familii şi Sfânta Casă de la Nazaret este o strânsă legătură, pe atât de adâncă pe cât „da”-ul Maicii Domnului este un suport pentru toate „da”-urile noastre în a-l urma pe Cristos şi a înainta pe calea sfinţeniei. Poate nu vom reuşi ca anul acesta să trecem prin Poarta Sfântă de la Loreto. Totuşi, în lumea tot mai globalizată, fără doar şi poate, călătoria cu avionul este cel mai simplu şi la îndemână mijloc de deplasare. Trecând prin poarta de siguranţă a aeroporturilor, ne-am putea aminti că nu suntem doar călători, ci pelerini care răspândesc parfumul lui Cristos.

SPIRITUALITATE

Rugăciunea autentică Evangheliile ne-au transmis descrieri ale lui Isus ca om al rugăciunii. În ciuda urgenței misiunii sale și a cererii din partea atâtor persoane care îl căutau, Isus simte nevoia de a se retrage în singurătate și de a se ruga. Text: Iulia Cojocariu

n perioada 5 decembrie 2018 – 22 mai 2019, Papa Francisc a ținut o serie de cateheze dedicate rugăciunii Tatăl nostru. În prima dintre ele s-a referit la cererea ucenicilor adresată lui Isus: „Învață-ne să ne rugăm.” Sfântul Părinte a început prin a spune că în Evanghelii Isus este descris ca fiind un om al rugăciunii: Isus se ruga. Se ruga cu intensitate în momentele publice, luând parte la liturgia poporului său, dar se ruga și în locuri reculese, departe de tumultul lumii, în locuri care îi permiteau să coboare în secretul sufletului său. Ultimele cuvinte ale lui Isus înainte de a-și da viața pe cruce sunt cuvinte din psalmi, adică din rugăciune. Lucrul cel mai important și cel mai bun pe care trebuie să-l facem

este de a repeta invocația ucenicilor: „Învățătorule, învață-ne să ne rugăm.” Să repetăm și noi: „Doamne, învață-mă să mă rog.” În cadrul catehezei din 12 decembre 2018, Suveranul Pontif a vorbit despre rugăciunea care cere cu încredere. Isus le oferă ucenicilor săi o rugăciune scurtă, îndrăzneață, alcătuită din șapte cereri – o cifră care în Biblie nu este întâmplătoare, dar care indică plinătatea. Isus îi invită pe ucenicii săi să se apropie de Dumnezeu și să-i adreseze cu încredere anumite cereri. Isus îi îndeamnă pe ucenicii săi să i se adreseze lui Dumnezeu numindu-l „Tată”, termen care exprimă familiaritatea și încrederea filială. Rugăciunea Tatăl nostru se înrădăcinează în realitatea concretă a

Rugăciunea omului, care se naște în mod natural în sufletul său, este unul din misterele de nepătruns ale universului.

omului. Ea cere pâinea cea de toate zilele: o cerere simplă, dar esențială. Rugăciunea este prezentă peste tot unde există un om care e flămând, care plânge, care luptă, care suferă și care se întreabă „de ce”. Isus vrea ca orice suferință, orice neliniște să se înalțe către cer și să devină dialog. Sfântul Părinte a mai arătat cum creștinii pot simți nevoia de a-l lăuda pe Dumnezeu. În felul acesta s-a adăugat textului rugăciunii Tatăl nostru o doxologie: „Căci a ta este împărăția, și puterea și mărirea în veci” (Didahe, 8, 2). Rugăciunea autentică nu este neapărat rugăciunea de laudă, căci și rugăciunea de cerere este autentică, este spontană, este un act de credință în Dumnezeu care este Tată, care este bun, care este atotputernic. Este un act de credință în mine, care sunt mic, păcătos, în nevoie. De aceea rugăciunea care cere ceva este foarte nobilă. Dumnezeu este Tatăl care are o compasiune imensă pentru noi și vrea să-i vorbim fără teamă, direct, numindu-l Tată. De aceea, putem să-i spunem totul, chiar și lucrurile care în viața noastră rămân deformate și de neînțeles. Și ne-a promis că va fi pentru totdeauna cu noi, până în ultimele zile pe care le vom petrece pe acest pământ. Să ne rugăm Tatăl nostru, începând astfel, simplu: „Tată” sau „tăticule”. El ne înțelege și ne iubește mult. IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele! / Voi deschide gura mea în parabole, / voi descoperi enigmele din vechime; / ceea ce am auzit şi am cunoscut, / ceea ce neau povestit părinţii noştri, / nu le vom ţine ascunse de fiii lor; / vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului, / puterea şi faptele pe care el le-a făcut. (Ps 77/78, 1b-4)

La ce e bună istoria? Text: Pr. Tarciziu Șerban

ai înainte ca Cicero să fi elogiat istoria cu celebrele epitete de martora timpului, lumina adevărului sau maestra vieţii, autorul Psalmului 78 le cerea deja conaţionalilor săi să se îngrijească să transmită generaţiilor viitoare amintirea principalelor evenimente ale istoriei lor, pentru ca nu cumva ele să repete greşelile celor din trecut şi să aibă de suferit de pe urma consecinţelor. El le spunea cu o gravitate deosebită: Ia aminte, poporul meu, la învăţătura mea; pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele! Ceea ce am auzit şi am cunoscut, ceea ce ne-au povestit părinţii noştri nu le vom ţine ascunse de fiii lor. Două sunt aspectele asupra cărora psalmistul insistă. Pe de o parte, 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

el vrea ca să nu fie uitate nenumăratele intervenţii ale lui Dumnezeu în favoarea poporului său pentru a-l elibera din acele situaţii care îl ameninţau cu dispariţia de pe scena istoriei: vom vesti generaţiilor viitoare faptele glorioase ale Domnului, puterea şi minunile pe care el le-a făcut... ele vor povesti copiilor lor, pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile sale. Pe de altă parte, psalmistul insistă să nu fie uitate seria nesfârşită de greşeli, de păcate şi de răzvrătiri prin care cei din trecut l-au sfidat şi l-au ofensat pe Cel care s-a angajat pe Muntele Sinai să-i ocrotească, cu condiţia ca ei să-i păzească poruncile: Fiii lui Efraim n-au păzit legământul lui Dumnezeu şi

au refuzat să umble în legea lui. Ei au uitat de minunile pe care le arătase lor... au continuat să păcătuiască împotriva lui, să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt. Abia atunci când Dumnezeu îi lovea de moarte, ei îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre el. Îşi aduceau aminte că Cel Preaînalt este mântuitorul lor. Dar rugăciunea lor nu era lipsită de un cinism incredibil. Ei îl înşelau cu gura şi-l minţeau cu limba. Inima lor nu era sinceră faţă de El... Dar El, fiind îndurător, le ierta totuşi vinovăţia, iar de multe ori şi-a potolit mânia şi nu a dat drumul întregii sale furii. Câte învăţături nu am putea desprinde din această istorie, învăţături care privesc viaţa şi mai ales atitudinea noastră corectă faţă de Dumnezeu!?

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (V)

n scrisoarea pastorală prilejuită de preluarea conducerii Arhidiecezei de București, Arhiep. Alexandru Theodor Cisar și-a anunțat intenția de a sprijini dezvoltarea presei catolice. Avea deja experiența de patru ani, cât se aflase la conducerea Episcopiei de Iași, unde se manifestase ca un iubitor de cultură și animator al publicațiilor Lumina creștinului, Viața, Almanahul Viața, Almanahul Presa Bună, Sentinela Catolică și Aurora Franciscană. De asemenea, Curierul Parohiei Catolice de Galați a fost realizat de parohul Ulderico Cipolloni în colaborare cu Arhiep. Cisar. La București, apăreau în anul 1925 revistele Jugendfreund („Amicul Tinerimii”) și Bukarester Katholisches Sonntagsblatt, ambele apărute în limba germană. Din acest motiv, Arhiep. Cisar a preluat ideea fondării de ziare și reviste catolice în limba română, pe care o vorbeau toți credincioșii din Arhidieceză. Exista, în acest caz, precedentul ziarului Albina, fondat în anul 1921 de către Nunțiatura Apostolică la București și dispărut din peisajul publicistic doi ani mai târziu, precum și acela al ziarului Crainicul, fondat de un grup de intelectuali catolici din București la 29 octombrie 1933. La scurt timp, Crainicul își va înceta aparițiile, iar pe terenul publicistic lăsat gol de cele două ziare vor apărea două publicații de mare prestigiu – revistele Buletin Parohial (decembrie 1933) și Farul Nou (ianuarie 1934). Ambele reviste au apărut cu aprobarea Arhiepiscopului

Text: Dr. Dănuț Doboș

Cisar, în urma unor discuții purtate cu parohul Catedralei Sfântul Iosif, canonicul Iosif Schubert, în cazul Buletinului Parohial, și cu canonicul Anton Durcovici în cazul Farului Nou. Buletinul Parohial, cu o apariție lunară, înlocuia revista Bukarester Katholisches Sonntagsblatt, fiind transferat în anul 1933 (doar administrația) la Timișoara. În ce privește Farul Nou, cu o apariție săptămânală, publicația a fost coordonată de Fericitul Anton Durcovici și de grupul intelectualilor din cadrul Congregației Mariane a Bărbaților și Tinerilor din capitala României. Arhiepiscopul Cisar a fost un colaborator permanent al revistei, publicând ani de zile, sub pseudonimul „Teofil”, serialul fluviu „Gânduri vechi pentru vremuri nouă”. Totodată revista a găzduit unele dintre cuvântările rostite de arhiepiscop în Senatul României și la alte manifestări publice, fiind relatate și evenimentele pastorale la care arhiepiscopul a luat parte. De menționat faptul că Arhiepiscopul Cisar a semnat articolulprogram din numărul 1/1933 al revistei Buletin Parohial, în cadrul căruia a prezentat motivele apariției, structura și conținutul revistei. Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a aprobat în anul 1939 apariția revistei Raiul Copiilor, aflată sub coordonarea preotului iezuit Alexandru Horvath, iar în anul 1945 a revistei Raiul Tineretului, aflată sub conducerea preotului iezuit Otto Canisius Fahrenkopf. Ambele reviste au fost finanțate de către

Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, însă au fost suprimate de regimul comunist ateu în anul 1948. În anul 1944 își încetaseră activitatea și revistele Farul Nou și Buletin Parohial. Închiderea publicațiilor catolice în anul 1948, în Arhidieceză cât și în celelalte dieceze, a fost o grea lovitură aplicată de comuniști Bisericii Catolice din România. Arhiepiscopul Cisar a fost obligat să asiste neputincios la această dramă, el devenind la scurt timp o victimă a persecuției și a terorii instaurate de Securitate și regimul comunist. IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

EXPOZIȚIE

„Portretul ca biografie a inocenței. Un fotograf interbelic: Dumitru Furnică-Minovici (1897-1982)” - expoziție tematică de fotografie deschisă la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici până pe 30 martie 2020.

SPECTACOL

„Frumoasa din pădurea adormită”, 19 ianuarie, ora 16, Happy Cinema, București. La muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski și coregrafia lui Marius Petipa se adaugă secțiuni create special pentru Baletul Regal. Spectacolul este difuzat pe ecranul de cinema.

Rugăciunea. Suflu de viaţă nouă Editura ARCB, Bucureşti 2019

entru omul credincios, realitatea rugăciunii este ceva firesc pentru relaţia sa cu Dumnezeu. Şi pe măsură ce creşte profunzimea acestei relaţii, omul simte că rugăciunea devine, într-adevăr, o respiraţie a sufletului, iar „viaţa se schimbă în funcţie de rugăciune”, aşa cum afirma Papa Francisc la 17 septembrie 2018. Nu întotdeauna însă ştim cum să ne rugăm sau ce să spunem; de altfel, şi ucenicii îi cer Domnului să-i înveţe să se roage (cf. Lc 11,1). Prezentul volum adună „cele mai semnificative cuvinte ale Papei Francisc cu privire la rugăciune, pentru a-i ajuta pe creştini să trăiască o relaţie personală cu Domnul”. Cititorul va descoperi alte perle de înţelepciune şi simplitate evanghelică ale Papei, care spune multe în cuvinte puţine, însă bine alese.

Format: 14,8 x 21 cm, 160 de pagini

Valoarea cărţii este sporită prin prefaţa semnată de Patriarhul Kiril al Moscovei, care arată valoarea comună a rugăciunii pentru orice creştin, iar dialogul cu Domnul devine ferment de unitate şi viaţă duhovnicească. Cartea mai cuprinde şi un text inedit al Papei Francisc despre locul rugăciunii în viaţa creştinului, întreg textul acestui volum fiind un îndemn cald şi patern la a ne apropia mai mult de frumuseţea rugăciunii, prin care şi viaţa de zi cu zi devine mai frumoasă. Pr. Andrei Dumitrescu

Expoziție

„În jurul și împrejurul suprarealismului” Adresată iubitorilor de gravură, expoziția mai poate fi vizitată până pe 2 februarie. Este găzduită de Muzeul Național de Artă al României și prezintă operele a 22 de artiști reprezentativi pentru suprarealismul belgian şi internaţional. 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

carte

Text, timp şi teritoriu. Redescifrarea culturii evreieşti de Jeremy Schonfield Editura Polirom, 2019

utorul oferă o nouă perspectivă asupra culturii ebraice, prezentând textul, timpul și teritoriul în ritualurile și gândirea iudaice de la începuturi până în prezent. De asemenea, analizează textele liturgice, cartea de rugăciuni și calendarul sărbătorilor ebraice, arătând că memoria colectivă evreiască are un caracter sacru.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Martiriul Sfântului Sebastian Text: Pr. Andrei Dumitrescu

U Martiriul Sfântului Sebastian (cca 1621)

de Antoon van Dyck Pictură în ulei pe pânză Dimensiune: 230 × 163,30 cm Tabloul se află la Galeria Naţională a Scoţiei din Edinburgh.

nul din ultimii mari împăraţi ai Imperiului Roman a fost Diocleţian, care a condus această mare putere a Antichităţii între anii 284305. Militar de carieră, comandant al celebrei Legiuni a IV-a „Flavia Felix”, care mulţi ani a staţionat în Dacia, Diocleţian s-a remarcat prin numeroase reforme politice şi militare, care au consolidat puterea Imperiului Roman mai ales la graniţa de est a acestuia, ameninţată de perşii sasanizi. Dincolo de calităţile sale reale de strateg şi om politic, Diocleţian a rămas în istorie şi pentru cea mai mare persecuţie îndreptată împotriva creştinilor din Imperiul Roman, între anii 303 și 304. Cauza acestei persecuţii a fost încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte ale Imperiului. Acestei persecuţii i-au căzut victime numeroşi sfinţi, printre care Pancraţiu, Nereu şi Ahile, Sebastian şi mulţi alţii. În fiecare an, la 20 ianuarie este comemorat Sfântul Sebastian, împreună cu Sfântul Fabian, amândoi martiri pentru credinţă. Sfântul Sebastian, potrivit tradiţiei, a fost ofiţer în Garda Pretoriană, devenind şi senator. A fost martirizat prin străpungerea cu săgeţi şi prin lovituri de ciomege, de aceea este

reprezentat astfel în iconografie. Tabloul lui Van Dyck îl prezintă pe soldatul-martir gata să înfrunte suferinţa, cu ochii spre cer. Trupul viguros, de bărbat călit sub forţa armelor, este sporit în frumuseţe prin lumina degajată de sfânt. Foştii săi camarazi îl privesc acum cu dispreţ din înălţimea cailor, iar fundalul întunecat prevesteşte dramatismul momentului. Se remarcă de asemenea dinamismul tabloului şi contrastul dintre lumina spirituală a martirului şi siluetele întunecate ale prigonitorilor săi.

Antoon van Dyck

un nobil în slujba nobilă a artei

ntoon van Dyck (1599-1641) a fost unul dintre cei mai mari pictori și creatori de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, artist inovator în folosirea gravurii cu acvaforte. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei, care l-a şi înnobilat.

Antoon van Dyck (autoportret)

IANUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 18-25 ianuarie 2020 Programul celebrărilor în București „Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită” (Fap 28,2) Sâmbătă, 18 ianuarie, ora 17.00 Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” Str. G-ral Berthelot, nr. 17 Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Ortodoxă Română

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

Duminică, 19 ianuarie Rugăciuni în toate Bisericile www.librariasfiosif.ro

Luni, 20 ianuarie, ora 17.00 Catedrala Episcopală Greco-Catolică „Sf. Vasile cel Mare” Str. Polonă, nr. 50 Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Romano-Catolică Marți, 21 ianuarie, ora 17.00 Catedrala Episcopală Armeană Str. Carol I, nr. 43 Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Greco-Catolică Miercuri, 22 ianuarie, ora 17.00 Biserica Anglicană Str. Xenopol, nr. 2 Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Evanghelică Lutherană C.A.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2020

Joi, 23 ianuarie, ora 17.00 Biserica Evanghelică Lutherană Germană C.A. Str. Luterană, nr. 2 Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Reformată Calvineum Vineri, 24 ianuarie, ora 17.00 Biserica Reformată Calvineum Str. Luterană, nr. 13 bis Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Anglicană Sâmbătă, 25 ianuarie, ora 17.00 Biserica Ortodoxă „Mănăstirea Cașin” Str. Alexandru Constantinescu Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Armeană

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 01/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

CUVÂNT PENTRU SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR 2020

Un nou an, un nou start Rugăciunea autentică