Actualitatea creștină, nr. 5/2019 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 5/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

BUCURIA ȘI PACEA ÎNVIERII SĂ NE CUPRINDĂ PE NOI TOȚI!

Prezența lui Dumnezeu, conștientă, așa cum trebuie să fie în noi are un nume: „Mereu mai bine”. www.vladimirghika.ro

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Grădina Maicii Domnului Reconstruirea comunității în Europa

Între Papa Francisc va fi oaspetele ţării noastre. Ne dorim ca această vizită să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor, precum şi în favoarea binelui și unității întregii societăți românești. Înainte de venirea Papei Francisc propunem diferite cărţi care vorbesc despre acest Papă care uimește prin naturalețea limbajului său, prin stilul accesibil, prin gesturi, care uneori dezarmează.

Cărțile pot fi procurate de la Librăria Sfântul Iosif. Pentru detalii accesați librariasfiosif.ro

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXX, Nr. 5/2019

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Bucuria și pacea Învierii să ne cuprindă pe noi toți! VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Conferința Episcopilor din România Sesiune plenară Călătorii apostolice Papa Francisc – pelerin al speranţei în Maroc Minister și mister Papa de la Roma Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Bioetică Învierea și teologia trupului 16 Îngerii Romei Sfânta cu îngerul păzitor mereu alături

Suflet tânăr

17 Un efort care a meritat Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Grădina Maicii Domnului 23 Educația în familie SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Cine ne poate călăuzi cel mai bine în viaţă? 25 Minuni şi sfinţi Sora Théodore Guérin 26 Gânduri de azi și de ieri Care-i scopul meu în viață? 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Pierre și Marie Baranger societate

28 Reconstruirea comunității în Europa

Declarații

3 Biserica misionară

32 Ecouri misionare Gânduri din Coasta de Fildeș (V) CULTURĂ

33 File de istorie Un proiect necesar (III) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 5/2019 Apariția lui Isus înviat ucenicilor la Emaus, Rembrandt, 1648, Muzeul Louvre

Mesajul redacției Bucuria și pacea Învierii să ne cuprindă pe noi toți! Să nu uităm, ba mai mult, să ne pregătim și pentru un alt prilej de bucurie pentru noi, pentru Biserica locală și pentru țara noastră: vizita Sfântului Părinte Papa Francisc. Este, până atunci, un timp privilegiat pentru a medita asupra locului și misiunii Suveranului Pontif în tradiția și în învățătura Bisericii noastre Catolice, pentru a întări din nou legătura noastră de comuniune cu urmașul Sfântului Petru, căruia Isus i-a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18). Acesta este îndemnul transmis de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, prin Scrisoarea pastorală de Paști, care deschide numărul din luna mai al revistei noastre, îndemn la trăirea bucuriei Învierii și la pregătirea vizitei Papei Francisc. Rubrica Focus dedică spațiu sesiunii plenare de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici din România, prezintă vizita Papei în Maroc, continuă serialul despre papalitate. În paginile Suflet tânăr PS Cornel Damian le vorbește tinerilor despre exortația apostolică postsinodală Christus vivit. Universul familiei povestește despre originea expresiei Grădina Maicii Domnului și oferă încă o pagină din catehezele Papei Francisc, vorbind despre Educația în familie. La rubrica Societate, le propunem cititorilor Declarația episcopilor COMECE în vederea alegerilor europene din 2019 și îndemnul episcopilor catolici din țara noastră în vederea alegerilor. Și în acest număr al revistei puteți citi paginile de spiritualitate, știri de la Vatican și din lume, semnalări ale unor apariții de carte, idei pentru timpul liber, anunțuri. Vă dorim un timp pascal binecuvântat! Cristos a înviat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Bucuria și pacea Învierii să ne cuprindă PE NOI toți! SCRISOARE PASTORALĂ DE PAȘTI, 2019

Învierea lui Cristos - detaliu (cca 1570), de Paolo Veronese

uminica Învierii, duminica Paştelui este ziua celei mai mari minuni: Cristos învie din morţi şi li se arată ucenicilor. Toată trăirea creştină se bazează pe Învierea lui Cristos; pe faptul că un om, Isus din Nazaret, după ce a fost omorât şi pus în mormânt, după trei zile a părăsit mormântul, a revenit la viaţă, pentru a nu mai muri niciodată. Acesta este nucleul credinţei noastre, aşa încât Sfântul Paul a putut să spună că „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1Cor 15,14). Învierea lui Cristos așadar poate fi considerată fie ca dovadă a credinței, fie ca bază a vieții creștine. Conform Evangheliilor, Învierea este un fapt istoric: la trei zile după moartea lui Isus pe cruce, femeile evlavioase merg la mormânt, dar nu-l găsesc acolo pe Isus, care le apare de mai multe ori ucenicilor. Să ne amintim de cele spuse de Evanghelii și de cuvântul Sfântului Petru: „Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi” (Fap 10,40-41). Aceasta a fost experiența ucenicilor: nu numai că l-au văzut pe Isus înviat, dar au și mâncat și au băut împreună cu el. Pe această experiență se bazează credința noastră. Noi credem în mărturia lor.

Trebuie totuși să recunoaștem că nu e ușor să crezi. Că un om cu adevărat mort se întoarce la viață pentru a nu mai muri este un fapt atât de impresionant, atât de incredibil din punct de vedere uman, încât ai nevoie de credință ca să-l poți accepta ca atare. De aceea, dintotdeauna au existat oameni care au negat adevărul Învierii. Unii au recurs la ipoteza că apostolii ar fi ascuns trupul lui Isus, mințind apoi că l-au văzut înviat. Alții însă spun că apostolii nu i-au dus în eroare pe alții, ci s-au înșelat pe sine: că ar fi fost victime ale tendinței lor vizionare și ale stării lor de halucinație. În acest sens, credința în Înviere nu ar fi decât o absolută iluzie. Împotriva unor astfel de explicații se ridică realitatea faptelor. Apostolii erau persoane oneste și și-au dat viața pentru a mărturisi credința lor: e absurd să gândim că ei ar fi voit să ne ducă în eroare. Erau simpli pescari, departe de a fi vizionari sau exaltați sau victime ale unor posibile halucinații. Și apoi, tragedia din Vinerea Mare i-a făcut să cadă în descurajare: din punct de vedere psihologic, nu erau pentru nimic dispuși să creadă. Apostolul Toma care spune „Dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede” reprezintă atitudinea și mentalitatea tuturor apostolilor (In 20,25). Ce s-a întâmplat atunci de i-a făcut pe apostoli să iasă din descurajarea lor, să regăsească speranța și să MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

devină mărturisitori și martiri? Ce i-a ajutat să treacă de la neîncredere la credință, de la tristețe la bucurie, de la frică la curaj? Fără îndoială, nu a fost altceva decât faptul că l-au văzut pe Isus Înviat. „El a înviat și noi suntem martori”: aceasta este vestea pe care apostolii au făcut-o să răsune în tot Imperiul Roman, vestea pentru care și-au dat viața înfruntând martiriul, vestea care a convins lumea și de aceea lumea a devenit creștină. Nașterea și răspândirea creștinismului, după falimentul Crucii, nu se pot explica decât prin faptul istoric, real, al Învierii lui Isus. Dante spunea că dacă lumea s-ar fi convertit la creștinism fără miracolul Învierii, aceasta ar fi fost minunea care le-ar fi întrecut pe toate celelalte (Paradisul, XXIV, 106). Fenomenul istoric al răspândirii creștinismului are o explicație adecvată numai în Învierea lui Cristos. Însă Învierea nu este doar dovada credinței; ea este și fundamentul vieții creștine. Datorită Învierii lui Isus, creștinismul nu este, înainte de toate, o filozofie, un sistem de gândire, un număr de adevăruri abstracte, ci este o întâlnire cu o Persoană vie, cu Isus cel Înviat. A fi creștin înseamnă să crezi că Isus a înviat și să intri într-un raport viu cu el: să vorbești cu el în rugăciune, să te bucuri de prietenia lui, să te încrezi în el, să-l consideri Domnul tău și să-l pui în centrul vieții tale. Să-i spui, cu Apostolul Toma, „Domnul meu și Dumnezeul meu!” și să-ți însușești cuvintele din imnul Gloria: „Tu singur ești sfânt, tu singur Domn, tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl.” Creștinismul este viață, pentru că, în ultimă analiză, creștinismul nu este altceva decât Cristos Înviat. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

Așa cum scrie Sfântul Părinte Papa Francisc chiar în primele rânduri ale Exortației apostolice postsinodale Christus vivit: „Cristos trăieşte. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe din această lume. (…) El trăieşte şi te vrea viu! El este în tine, El este cu tine și nu te părăsește niciodată. Oricât ai putea tu să te îndepărtezi, alături de tine este Cel Înviat, care te cheamă și te așteaptă să o iei de la capăt. Când te simți îmbătrânit din cauza tristeții, a răutăților, a fricilor, a îndoielilor sau a eșecurilor, El este acolo pentru a-ți da din nou putere și speranță” (nr. 1 și 2). În fața Învierii lui Isus, cuvintele omenești sunt relativizate, pierd din importanță. Isus înviat, trupul său glorios este începutul unei lumi noi, o lume liberă de durere și de moarte. „Cristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are putere asupra lui” (Rom 6,9). Primii creștini erau cu toții cuprinși și stăpâniți de acest adevăr: „A înviat! Noi l-am văzut! Noi suntem martori!” Credința primilor creștini stă toată în aceste cuvinte: „El a înviat!” Într-un anumit sens, ei participă deja la această bucurie și la această glorie a Învierii. Ei sunt în legătură strânsă cu Isus, iau parte la viața cea nouă: „Fraților, dacă ați înviat cu Cristos, căutați cele de sus” (Col 3,1). Aceasta este viața creștină: să fim înviați cu Cristos. Restul trece pe planul al doilea. Trece fala acestei lumi; numai lumea Învierii rămâne. Și cum altfel să trăim această minunată sărbătoare de Paști, decât reaprinzând în noi flacăra credinței și vestind cu bucurie nouă: „Cristos a înviat cu adevărat!”. Bucuria și pacea Învierii să ne cuprindă pe noi toți! Să nu uităm, ba mai mult, să ne pregătim și pentru un alt prilej de bucurie pentru

noi, pentru Biserica locală și pentru țara noastră: vizita Sfântului Părinte Papa Francisc. Este, până atunci, un timp privilegiat pentru a medita asupra locului și misiunii Suveranului Pontif în tradiția și în învățătura Bisericii noastre Catolice, pentru a întări din nou legătura noastră de comuniune cu urmașul Sfântului Petru, căruia Isus i-a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18). Vom încerca să ne organizăm cât mai bine. Important este însă, oriunde ne-am afla în timpul vizitei Papei Francisc la București: în catedrală sau în jurul ei, să fim un singur trup, o Biserică vie în jurul Sfântului Părinte care este „principiul și fundamentul perpetuu și vizibil al unității, atât a episcopilor, cât și a mulțimii credincioșilor” (LG 23), „Vicar al lui Cristos și Păstor al întregii Biserici” (LG 22). Mi-aș dori mult să nu prefere nimeni comoditatea televizoarelor, ci să participăm în număr cât mai mare, reuniți în jurul altarului, la Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc la București, mărturisindu-l astfel împreună pe Cristos Înviat. Iubiți frați și surori din Arhidieceză, cucernici părinți și persoane consacrate, vă spun tuturor cu drag „Sărbători binecuvântate! Cristos a înviat!”. Și apoi, să ne vedem în jurul Papei Francisc, așa cum ne dorim, o singură turmă și un singur Păstor, aici, în Biserica noastră locală, parte a Bisericii Universale. „Să mergem împreună!”.

Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să facem să ajungă la toți o rază a luminii lui Cristos înviat

Twitter: @Pontifex

A face cu bucurie fapte de iubire pentru cei ce suferă în minte și în trup e cel mai autentic mod de a trăi Evanghelia. / Isus cere să fie privit, recunoscut, iubit.

Domnul Isus ne comunică iubirea Sa pentru noi, ca să-l putem iubi pe Dumnezeu și pe semenii noștri, așa cum El ne-a iubit, dându-și viața pentru noi.

Cât de minunat este să fim vestitori ai speranței, mesageri simpli și bucuroși ai mesajului pascal. / Întâlnirea cu Cristos ne poate schimba complet viața.

Marea veste a Învierii revarsă în inimile credincioșilor o bucurie intimă, o speranță invincibilă. Cristos a înviat cu adevărat! Biserica continuă să anunțe această veste fericită: bucuria și speranța continuă să curgă în inimi, pe chipuri, în gesturi, în cuvinte. Suntem chemați să comunicăm acest mesaj în special celui care suferă, celui singur, celui aflat în condiții precare, celor bolnavi, celor refugiați, celor marginalizați. Să facem să ajungă la toți o rază a luminii lui Cristos înviat, un semn al puterii sale milostive. Domnul să reînnoiască și în noi credința pascală. Să ne facă tot mai conștienți de misiunea noastră în slujba Evangheliei și a fraților; să ne umple de Duhul Sfânt ca, susținuți de mijlocirea Mariei, cu toată Biserica să putem proclama măreția iubirii Sale și bogăția milostivirii Sale. (Regina Coeli, 10 aprilie 2016)

Domnul e viu și vrea să fie căutat printre cei vii. După întâlnirea cu El, ne invită să ducem vestea Învierii, să facem să izvorască și să învie speranța în inimile împovărate de tristețe… E mare nevoie de acest lucru în ziua de azi. Ca niște slujitori ai speranței plini de bucurie, suntem chemați să-l vestim pe Cel înviat prin viața noastră, prin iubire. […] Să nu uităm cuvântul și faptele Domnului, altfel ne vom pierde speranța! Să ne amintim de Domnul, de bunătatea sa, de cuvintele sale de viață, care ne-au atins, și să ni le însușim, pentru a fi sentinele ale dimineții, ce știu să vadă semnele Celui Înviat. Cristos a înviat! Să ne deschidem spre speranță și să pornim la drum! Amintirea faptelor și a cuvintelor Domnului să fie o lumină strălucitoare, care să orienteze pașii noștri cu încredere spre Paștele ce nu va avea sfârșit. (Predică, 26 martie 2016)

Fiecare ofensă sau rană sau violență adusă trupului aproapelui nostru este o vătămare adusă lui Dumnezeu creatorul! În mod deosebit, gândul meu se îndreaptă spre copiii, femeile, bătrânii maltratați în trup. În trupul acestor persoane noi găsim trupul lui Cristos rănit, batjocorit, calomniat, biciuit, răstignit… Isus ne-a învățat iubirea. O iubire care, în Învierea Sa, s-a demonstrat mai puternică decât păcatul și decât moartea și care vrea să îi răscumpere pe toți cei care au experimentat în trupul lor sclaviile din timpurile noastre. Într-o lume în care de prea multe ori prevalează prepotența împotriva celor mai slabi și materialismul care sufocă spiritul, Evanghelia de azi (Lc 24,35-48) ne cheamă să fim persoane capabile să privim în profunzime, pline de uimire și de bucurie mare, pentru că l-am întâlnit pe Domnul înviat. (Regina Coeli, 15 aprilie 2018)

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

O nouă reuniune a Consiliului cardinalilor

Via Crucis la Colosseum

Papa Francisc a participat la cea de-a 29-a reuniune a Consiliului cardinalilor pentru reforma Curiei Romane, care s-a desfășurat în perioada 8-10 aprilie, la Casa Sf. Marta.

a această sesiune, participanții au decis ca ciorna viitoarei constituții apostolice Praedicate evangelium, pe baza căreia se realizează reforma Curiei Romane, să fie trimisă curând, pentru consultări, la președinții Conferințelor episcopale și la Sinoadele Bisericilor orientale catolice din lumea întreagă. De asemenea, textul va fi trimis la responsabilii departamentelor Curiei romane, la Conferințele superiorilor și superioarelor generale, precum și la diverse universități pontificale, de la care se așteaptă observații și sugestii.

Participanții au subliniat „orientarea misionară”, pe care Curia romană trebuie să o asume tot mai mult în lumina viitoarei constituții apostolice, „dimensiunea sinodală”, ce trebuie întărită la toate nivelurile Bisericii, și „necesitatea unei prezențe tot mai mari a femeilor în posturile de conducere a instituțiilor Sf. Scaun”. S-a amintit, totodată, scopul Consiliului cardinalilor: a fost înființat de Papa Francisc pentru a fi ajutat în misiunea de conducere a Bisericii universale. De aceea, funcția Consiliului cardinalilor nu se va încheia odată cu publicarea viitoarei constituții apostolice.

Meditațiile pentru Calea Crucii din Vinerea Mare, realizate de o călugăriţă misionară.

nul acesta, Papa Francisc a încredințat sorei Eugenia Bonetti pregătirea meditațiilor pentru devoţiunea Calea Crucii, care a avut loc în seara Vinerii Sfinte la amfiteatrul roman Colosseum, din Roma. În centrul meditațiilor s-a aflat suferința nenumăratelor persoane care au ajuns victime ale traficului de ființe umane. Sora Eugenia Bonetti, care pentru 24 de ani a fost misionară în Kenya, este din Congregaţia Consolatei și președintă a asociației Slaves no More. Ca în fiecare an, devoţiunea Calea Crucii a fost prezidată de Suveranul Pontif şi transmisă în mondoviziune.

Papa la deţinuţii din Velletri Papa Francisc a celebrat Sf. Liturghie din seara Joii Sfinte cu persoane marginalizate şi aflate în suferinţă.

entru a cincea oară în şase ani de pontificat, Papa Francisc a ales să celebreze Sfânta Liturghie din seara Joii Sfinte nu în Bazilica Sf. Petru sau în Catedrala diecezei - San Giovanni in Laterano - ci alături de cei aflați în situații de suferință. În acest an, Pontiful a mers la Centrul de detenţie din localitatea Velletri, din apropierea Romei. Aici a celebrat Sfânta Liturghie a Cinei Domnului și ritul spălării picioarelor a 12 deţinuţi.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Sindromul catastrofei Reflecţie asupra comunicării digitale L’Osservatore Romano, 17 martie 2019

eflecţia asupra comunicării digitale se caracterizează printr-un sindrom de catastrofă. În câţiva ani, dependenţa de reţelele sociale a devenit „noul rău”. Trebuie însă precizat că tema este mai complexă, iar cei ce se ocupă cu vestirea bucuriei Evangheliei au sarcina dificilă şi interesantă de a înţelege ce înseamnă de fapt reţelele sociale în viaţa noastră. Deja în 1963, cu câteva decenii înainte de Facebook sau Instagram, Părinţii Conciliari afirmau: „Biserica Catolică a fost instituită de Cristos Domnul pentru a aduce mântuirea tuturor oamenilor; presată de necesitatea de a le vesti Evanghelia, ea consideră de datoria ei să predice vestea mântuirii și cu ajutorul mijloacelor de comunicare socială și să-i înveţe pe oameni folosirea dreaptă a acestor mijloace” (Inter mirifica, 3). Internetul s-a născut în 1991. Tim Berners-Lee, cercetător CERN la Geneva, a definit protocolul HTTP pentru a permite oamenilor de ştiinţă să-şi împărtăşească descoperirile la o masă virtuală de lucru: un scop nobil, rezultat din dorinţa de progres comun într-o lume fără bariere.

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

O reparație istorică? În aceiaşi ani, Steve Jobs şi Bill Gates lucrau intens pentru ca maşinile de calcul să devină tot mai „personale” şi „portabile”. Azi, când ne folosim mobilul, ştim că aici au găsit o casă comună trei descoperiri extraordinare, brevetate în 1895: cinematograful, radioul şi telefonul. Noile reţele sociale reflectă un fenomen mult mai amplu: comunicarea în masă. Reacţia negativă la comunicarea digitală îi învinovăţeşte pe utilizatorii finali, dar nu identifică aspectele pozitive ale fenomenului şi nu sugerează soluţii pentru abuzuri ca lăcomia marketingului sălbatic al giganţilor media. Se supără pe bieţii oameni care, şi prin aceste instrumente noi, urmăresc un scop la fel de vechi ca omenirea însăşi: dorinţa de „celălalt”. „Folosirea reţelelor sociale este complementară întâlnirii în carne şi oase, care trăieşte prin trupul, inima, privirea şi respiraţia celuilalt. Dacă reţeaua e folosită ca o extensie sau aşteptare a unei astfel de întâlniri, atunci ea nu se trădează şi rămâne o resursă de comuniune”, spunea Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale. (de Andrea Piersanti; traducere Liana Gehl)

Rămăşiţele dictatorului spaniol Francisco Franco (1892-1975) vor fi transferate în data de 10 iunie într-un cimitir de la periferia Madridului.

imp de 44 de ani, acestea au fost păstrate în impunătorul mausoleu Valle de los Caídos („Valea celor căzuţi”). Mutarea a alimentat numeroase polemici, fiind un punct de disensiune în societatea spaniolă timp de peste patru decenii. Conform unei decizii a Parlamentului spaniol din septembrie 2018, pe care familia fostului dictator a încercat să o anuleze în instanţă, Franco va fi reînhumat alături de soţia sa, Carmen Polo, în cadrul unei ceremonii la care presa nu va avea acces. MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

C Sesiune plenară

Episcopii catolici îl așteaptă cu brațele deschise pe Papa Francisc în România În perioada 10-12 aprilie s-a desfășurat sesiunea plenară de primăvară a Conferinţei Episcopilor din România. Lucrările au fost găzduite de Arhidieceza Romano-Catolică de București, întâlnirile de lucru desfășurându-se la mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni (Snagov).

piscopii romano-catolici și greco-catolici din țara noastră și din Republica Moldova, reuniți în aceste zile în sesiunea plenară a Conferinței Episcopilor din România (CER), au discutat ultimele detalii ale vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc. La deschiderea lucrărilor a luat parte și Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía, precum și Mons. Mauricio Rueda Beltz, împreună cu colaboratorii săi de la 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

Vatican, cu care episcopii au discutat despre pregătirile care se fac pentru vizita Papei Francisc în România, din perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Totodată, conform Statutului CER, episcopii au procedat la alegerea Președintelui Conferinței Episcopilor din România în persoana Arhiepiscopului Mitropolit de București, Înalt Preasfinția Sa Ioan Robu. În funcția de Vicepreședinte a intrat automat, conform Statutului CER, Arhiepiscopul Major al Bisericii

onferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din țara noastră şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte. Episcopii catolici din România se întrunesc de două ori pe an în sesiune ordinară, primăvara şi toamna.

Române Unite cu Roma GrecoCatolică, Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan. În Consiliul Permanent, pe lângă președinte și vicepreședinte au fost aleși Episcopul de Maramureș, Preasfinția Sa Vasile Bizău, și Episcopul de Oradea, Preasfinția Sa László Böcskei. Având în vedere apropiatele alegeri pentru Parlamentul European, episcopii romano-catolici și grecocatolici au considerat necesar să transmită un îndemn către credincioșii catolici și toți oamenii de bunăvoință de a participa la alegerile din 26 mai 2019. La ultima sesiune de lucru, din 12 aprilie, episcopii catolici din

FOCUS

România s-au întâlnit cu Excelența Sa Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte, cu care au avut un dialog deschis cu privire la rolul Secretariatului de Stat pentru Culte și al Bisericii Catolice în societatea românească. În cadrul sesiunilor de lucru, episcopii au discutat și unele aspecte referitoare la inițiativele Operelor Misionare Pontificale, la organizarea Comisiei pentru familie a CER, la activitățile promovate de Caritas – instituția de caritate a Bisericii Catolice –, la legăturile cu Conferințele episcopale din alte țări și la organizarea unui pelerinaj național la Lourdes. Următoarea sesiune plenară a CER va avea loc în perioada 25-27

septembrie a.c., la Baia Mare, găzduită de Eparhia Greco-Catolică de Maramureș. MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS CĂLĂTORII APOSTOLICE

ogoul acestei vizite reprezintă culorile drapelelor de stat ale Marocului (roşu şi verde) şi Sfântului Scaun (galben şi alb), stilizate în forma unei cruci.

PAPA FRANCISC

pelerin al speranţei în Maroc În perioada 30-31 martie, Papa Francisc a efectuat o vizită apostolică în Maroc, monarhie din nordul Africii cu o îndelungată şi bogată istorie. Este a doua călătorie din acest an a Sfântului Părinte într-o ţară majoritar musulmană.

fântul Părinte a ajuns pe pământul marocan, la Rabat, ca „slujitor al speranţei”, răspunzând astfel invitaţiei adresate de regele Mohammed al VIlea şi de episcopii marocani. Călătoria a inclus întâlniri oficiale, momente de comuniune cu clerul şi persoanele consacrate şi reprezentanţi ai Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Un moment deosebit l-a constituit întâlnirea cu migranţii, cărora Papa le-a spus că „fiecare persoană are drept la viitor”, iar acest viitor se construieşte prin lucrarea comună a autorităţilor civice şi religioase. De o mare însemnătate internațională 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

este Apelul regelui Mohammed al VI-lea și al Papei Francisc cu privire la Ierusalim, document care arată interesul comun al semnatarilor pentru situația acestui oraș de importanță deosebită pentru omenire: „Noi considerăm important să se ocrotească Oraşul sfânt Ierusalim/Al-Quds Al-Sharif ca patrimoniu comun al umanităţii şi mai ales pentru credincioşii din cele trei religii monoteiste, ca loc de întâlnire şi simbol de coexistenţă paşnică, în care se cultivă respectul reciproc şi dialogul.” În cadrul călătoriei apostolice au fost incluse diferite momente

de rugăciune şi celebrări liturgice în capitala Rabat, acestea culminând cu Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc în ziua de duminică, 31 martie, în Complexul sportiv Principele Moulay Abdellah din acest oraș. La finalul Sfintei Liturghii, Papa a adresat aceste cuvinte celor prezenţi, ca un mesaj de reînnoită speranţă pentru un viitor al păcii şi al binelui: „Doresc să vă încurajez din nou să perseveraţi pe calea dialogului dintre creştini şi musulmani şi să colaboraţi şi pentru ca această fraternitate să se facă vizibilă, să se facă universală, pentru că îşi are izvorul în Dumnezeu. Să puteţi fi aici slujitorii speranţei de care lumea are atâta nevoie.” Transmiterea speranţei oferite de lumina Evangheliei este, potrivit Arhiepiscopului de Rabat, Monseniorul Cristóbal López, cheia de înţelegere a acestei călătorii apostolice, care rămâne o încurajare pentru credinţa şi aspiraţiile întregului popor marocan. (Text: Pr. Andrei Dumitrescu)

FOCUS minister și mister

„Î

„Cathedra Petri” susținută de Sf. Augustin, Sf. Ambroziu, Sf. Atanasiu și Sf. Ioan Gură de Aur - opera lui Gian Lorenzo Bernini

PAPA de la ROMA: Minister și Mister

Primatul Succesorului lui Petru (II) După ce am văzut Primatul Sfântului Petru din Sfânta Scriptură și la Sfinții Părinți şi recunoașterea primatului succesorilor acestuia, vedem cum aceștia din urmă au exercitat slujirea primită.

piscopii Romei nu numai că au fost recunoscuți în primatul de jurisdicție în Biserica întreagă, ei chiar au acționat în virtutea acestui primat ori de câte ori a fost nevoie. Încă din primele veacuri ei au vegheat asupra tezaurului credinței și au avut grijă să fie armonie între predica diferitelor Biserici și învățătura Bisericii Romane. Dacă în vreo comunitate se ajungea la polemică în ceea ce privește doctrina creștină, totdeauna cauza ajungea la Roma, iar primele Concilii, motivate deseori de astfel de polemici,

au fost prezidate de Papa sau de un delegat al său. Sfinții Vasile cel Mare, Atanasiu, Grigore din Nazianz sau Ioan Gură de Aur nu doar că vorbeau despre Episcopul Romei ca despre adevărata căpetenie a Bisericii universale, dar au și recurs la autoritatea acestuia ori de câte ori ajungeau la conflicte cu împărații sau ereticii. În fața exagerărilor împăratului în ceea ce privește puterile sale, Episcopul Romei apăra libertatea Bisericii și drepturile celorlalți episcopi. Ar fi de notat că și ereticii se adresau Episcopului Romei ca să le recunoască învățăturile.

n referire la Sfântul Petru își găsesc diferitele Biserici apărarea independenței lor față de diversele presiuni, de oriunde ar veni ele și oricine le-ar exercita. Papalitatea a fost aceea care a păstrat independența Bisericii și a credinței în decursul primelor secole, într-o perioadă care cu o simplitate înspăimântător de denaturalizată este numită epoca lui Constantin.” (Henry de Lubac)

Atunci când Papa ia atitudine împotriva lor, ei tac și dispar, întrucât axioma Roma locuta causa finita! este recunoscută și de către ei. Episcopul Romei s-a impus nu numai în probleme de credință, dar și în disciplina vieții creștine. Pe lângă exemplul deja dat (corintenii care se adresează Papei și nu Sfântului Ioan), amintim cum în jurul anului 190, Papa Victor I decide în controversa dintre Biserica Apuseană și cea Răsăriteană cu privire la Paște. O altă decizie de disciplină a sacramentelor este luată de Papa Ștefan I, pe la anul 254, prin care hotărăște ca ereticii deja botezați în numele Sfintei Treimi să nu mai fie botezați din nou, cu toate că rebotezarea era încurajată de Sfântul Ciprian și de către un Conciliu local. Până și Fotie, urzitorul schismei răsăritene, recursese la Papa Nicolae I ca să-l recunoască drept patriarh de Constantinopol. El s-a lepădat de Roma numai după ce i s-a refuzat recunoașterea. În toate aceste măsuri luate, Papa nu a găsit necesar să-și motiveze intervenția. (Va urma) MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Bucureşti

Reculegere Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului a organizat pe 6 aprilie, la biserica Sf. Tereza, o zi de reculegere pentru tinerii din cele două decanate ale Capitalei. Iniţiativa a avut în vedere pregătirea adolescenților și tinerilor pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Arhidieceză

Spiritualitate Între 8 şi 12 aprilie, un grup de șapte preoți din Arhidieceza de București au participat la exerciții spirituale la Paray-Le-Monial, predicator fiind Pr. Paul Marțiu, capelan la Sanctuarul Preasfintei Inimi a lui Isus, din această localitate din Franța. Craiova

Pastoraţie Pe 30 martie, PS Cornel Damian s-a întâlnit cu tinerii din Decanatul de Craiova, însoțiți de preoți și persoane consacrate. Întâlnirea s-a desfășurat în parohia Toți Sfinții și a cuprins Sf. Liturghie, cateheza de împărtășire a experienței sinodale și o agapă.

Celebrare liturgică

Misiuni populare la AMD

Pe 10 aprilie, la ora 18:30, a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă în Catedrala Sf. Iosif.

piscopii catolici de ambele rituri din România, aflaţi la Bucureşti pentru sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici, au celebrat o Liturghie solemnă în Catedrală, prezidată de Mons. Miguel Buendía, Nunţiu Apostolic în România. Cuvântul de învăţătură a fost ținut de PS László Böcskei, Episcop RomanoCatolic de Oradea, care a vorbit și despre vizita Papei în România. Amintind că Papa va merge în „locuri-simbol ale religiozității poporului nostru credincios”, a menționat că „Sfântul Părinte dorește să ne încurajeze”, pentru ca „în ciuda provocărilor acestei lumi, noi, creștinii, să devenim lumină pe calea reconcilierii”. La finalul celebrării, ÎPS Ioan Robu i-a mulțumit Mons. Buendía că a prezidat Liturghia, episcopilor, preoților, persoanelor consacrate, credincioșilor, pentru participare, iar PS Böcskei, pentru cuvântul de zidire sufletească.

La parohia Adormirea Maicii Domnului, misiuni populare cu tema: „Mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” (In 8,11).

a pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului, în perioada 5 şi 7 aprilie au avut loc Misiuni populare, predicator fiind Părintele Antonio Prestipino, Superiorul comunităţii Carmelitanilor de la Ciofliceni. În prima zi de Misiuni, fiind vinerea întâi din lună, comunitatea a participat și la un moment de adorație euharistică. După Liturghie, ca în fiecare zi de vineri, a urmat Formarea permanentă a adulților, în cadrul căreia s-a vizionat filmul Papa Francisc. Un om de cuvânt. Cele trei zile de misiuni i-au ajutat pe credincioşi să aprofundeze cuvântul lui Dumnezeu și să-şi revigoreze viața de credință.

Zilele familiei În perioada 4-7 aprilie 2019, în Parohia Fericitul Ieremia Valahul din Năvodari au avut loc Zilele familiei - misiuni populare.

redicile au fost ținute de Pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei din Dieceza de Iași. Tema principală a fost Omul, o vocație, nu o alegere!, printre subiectele abordate aflându-se: demnitatea omului creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, măreția sacramentului căsătoriei, importanța dăruirii reciproce a soților ca imagine a relației dintre Cristos și Biserică. La misiuni au participat și credincioși din Parohia Sf. Petru şi Paul din Lumina (CT). Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Cardinalul Iuliu Hossu, „din nou acasă” Între 7 și 8 martie a avut loc deshumarea osemintelor Cardinalului Iuliu Hossu.

Titlu onorific Cardinalul Ferrer a fost distins de Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi cu titlul de Doctor Honoris Causa.

a Cimitirul Bellu Catolic din București, operațiunile de deshumare, recunoaștere canonică, expertize și analize medico-antropologice au fost efectuate cu respectarea normelor legilor civile și canonice în vigoare, în prezența membrilor Tribunalului ad casum, a unor experți în arheologie și antropologie, a câtorva membri ai familiei Hossu din București, a unor ierarhi și clerici din București și Cluj, precum și a personalului tehnic auxiliar și a unor credincioși. La încheierea analizelor s-au comunicat asistenţei primele rezultate prin care s-a adeverit că acele oseminte și rămășițe pământești sunt ale Slujitorului lui Dumnezeu, Iuliu Hossu. Osemintele au fost așezate

e 3 aprilie, Excelenței Sale Cardinal Luis Francesco Ladaria Ferrer, SJ, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi preşedinte al Comisiei Pontificale Ecclesia Dei şi al Comisiei Pontificale Biblice din Vatican, i-a fost oferit titlul Doctor Honoris Causa. Motivul acordării titlului este recunoaşterea realizărilor pe care Cardinalul Ferrer le-a adunat în cei peste 30 de ani de activitate didactică şi de cercetare teologică, dar și recunoaşterea importanţei pe care a avuto şi o are în cadrul comunităţii academice şi ecleziale din Dieceza de Iaşi.

în două cutii, care au fost închise și sigilate. Una dintre acestea, la cererea familiei, a fost reînhumată în același cavou. Cealaltă cutie sigilată, cu aprobările de rigoare, a fost transportată la Cluj-Napoca, la sediul Eparhiei Greco-Catolice.

Macedonia

Africa

Bruxelles

comunicarea vieții Bisericii

Cel mai bun profesor din lume

La nivel mondial se suferă de foame

Cu o lună înainte de vizita Papei Francisc în Macedonia de Nord, prevăzută pentru 7 mai, pagina în limba macedoneană s-a adăugat celor 34 de limbi prezente pe vaticannews.va, portalul Departamentului pentru Comunicare al Vaticanului. Astfel, începând cu 8 aprilie, Macedonia de Nord – care numără cca 20.000 de catolici, dintre care aproximativ 15.000 de rit bizantin – va găsi informaţii despre activitatea Papei, viaţa Bisericii universale, dar şi informaţii despre Bisericile locale.

Peter Tabichi, frate franciscan, profesor de științe și matematică la școala secundară din Keriko, în satul Pwani din Kenya, a câștigat Global Teacher Prize 2019. Premiul, în valoare de un milion de dolari, e o distincție pe care Varkey Foundation o acordă anual unui profesor care s-a remarcat prin metode educative. Tabichi a fost premiat pentru că a donat 80% din salariu elevilor săi pentru a-și putea cumpăra manualele și a plăti taxele școlare, evitând astfel abandonarea studiilor.

În aprilie a avut loc conferinţa Alimentație și agricultură în vremuri de criză, unde a fost prezentat Raportul global asupra crizei alimentare. Astfel, în 2018, 113 milioane de persoane din 53 de țări au suferit impactul unor grave crize alimentare. Raportul solicită comunitatea internaţională „să consolideze cooperarea ce combină prevenirea, pregătirea și răspunsul la nevoile umanitare urgente și să elimine cauzele acestora” și cere „investiții mai mari pentru atenuarea conflictelor și pentru o pace durabilă”. MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Învierea și teologia trupului Text: Monica Râpeanu

redința în învierea morților este și a fost încă de la început un element esențial al credinței creștine, așa cum declară și Sfântul Apostol Paul în prima scrisoare către Corinteni: Dar dacă Cristos nu a înviat, atunci predica noastră este deșartă; deșartă și credința voastră. […] Căci, dacă morții nu învie, nu învie nici Cristos. Iar dacă nu învie Cristos, zadarnică este credința voastră și sunteți încă în păcatele voastre. Atunci chiar și cei răposați în Cristos sunt pierduți. Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Cristos, suntem cei mai nenorociți dintre oameni (1Cor 15,14.16-19). Vestea cea Bună este Vestea Învierii. Crezul creștin culminează în proclamarea învierii morților și în viața veșnică. Isus însuși leagă credința în înviere de propria sa persoană: Eu sunt Învierea și Viața (In 11,25). 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

Termenul care apare în textul original al Simbolului Apostolilor este „învierea cărnii, a trupului”, iar în limba română el a fost tradus prin „învierea morților”. Cuvântul „trup” („carne”) se referă la slăbiciunea și caracterul muritor al condiției noastre umane, iar „învierea trupului” înseamnă că după moarte nu numai sufletul va fi nemuritor, ci și trupurile noastre se vor bucura de viață veșnică, fiind glorificate și reunite cu sufletele noastre prin puterea Învierii lui Isus. Așa cum Cristos a înviat cu trupul său (Priviți mâinile și picioarele mele: Eu sunt - Lc 24,39), la fel, în El, toți vor învia cu trupul pe care îl au acum, dar acest trup va fi transfigurat în „trup spiritual” (1 Cor 15,44). Trupul nu este așadar un simplu accesoriu, ci este pivotul mântuirii. Într-adevăr, moartea reprezintă capătul vieții pământești, însă ea a fost transformată de Cristos.

Datorită Lui, moartea creștină are un sens pozitiv, fiindcă în moarte, Dumnezeu îl cheamă pe om la sine. Credința în învierea morților se impune ca o consecință a credinței în Dumnezeul celor vii care este Iubire - Creatorul omului întreg (trup și suflet). Ce fel de Dumnezeu ar fi Acela care-și lasă propria creație pradă pieirii și nu îi dăruiește posibilitatea de a se bucura de viață veșnică în comuniune cu El? Dacă demnitatea trupului uman este negată, atunci creația lui Dumnezeu este înjosită, iar răscumpărarea și învierea nu reprezintă decât promisiuni deșarte. Încă de la început însă, credința creștină în înviere s-a lovit de neînțelegeri și opoziții și a trebuit să le țină piept. Se poate spune chiar că credința creștină nu întâlnește opoziție mai mare și mai aprigă decât în privința învierii trupurilor. Foarte mulți se întreabă și azi cum poate cineva să creadă că acest trup atât de evident muritor poate fi părtaș la viața veșnică? Pe rețelele de socializare circulă tot felul de imagini cu mesaje mai mult sau mai puțin inspiraționale, unele chiar șocante pentru cel care privește și cu ochii credinței: „Nu lua viața prea în serios, că oricum nu ieși viu din ea!” Acest gen de îndemn demonstrează o insensibilitate față de sensul vieții pământești. Pe de o parte, o asemenea atitudine față de viață este generată de secularizarea tot mai feroce, care favorizează la rândul ei o atitudine consumistă, orientată spre acumularea și savurarea bunurilor materiale. Și totuși, și omul de astăzi tânjește după „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Din păcate, chiar și în Biserică actualitatea este comentată uneori prea mult și prea puțin, poate, i se vorbește credinciosului despre eternitate, despre unirea definitivă cu

Biserică și societate

Dumnezeu, care este vocația, menirea și scopul ultim al omului. Prin rațiune, omul poate percepe valoarea unică a vieții umane. Tot atât de adevărat este însă și faptul că omul va putea aprecia pe deplin viața numai prin darul credinței. Rațiunea îl ajută pe om să-L întâlnească pe Dumnezeu prin intermediul Creației Sale, dar numai Revelația ne face cunoscută adevărata măsură a demnității și speranței noastre. Sfântul Ioan Paul al II-lea a înțeles foarte bine acest lucru și ne-a oferit exact acea viziune de care aveam atâta nevoie și pe care Papa Paul al VI-lea o numea, în Humanae Vitae (paragraful 7), o viziune integrală a omului și a vocației sale, din perspectivă nu numai naturală și pământească, dar și supranaturală și veșnică. Prin catehezele sale despre planul lui Dumnezeu pentru viața și iubirea umană (cunoscute sub numele de Teologia trupului), pe care le-a împărtășit cu întreaga lume între anii 1979 și 1984, Ioan Paul al II-lea ne-a oferit, pornind de la Revelație, mai precis de la textele din Geneză, o reflecție splendidă cu implicații puternice. Am fost iubiți mai întâi de Dumnezeu întru existență. Am fost creați din Iubire și pentru iubire, pentru comuniune. Nu putem vorbi despre exigențele vieții creștine fără a vorbi despre realitatea Răscumpărării aduse de Cristos. Cristos ne-a răscumpărat! Ce înseamnă asta? Că ne-a dat posibilitatea de a realiza întregul adevăr al ființei noastre. Mesajul Teologiei trupului este, în esență, despre semnificația vieții – despre CINE suntem, despre chemarea noastră și despre cum putem împlini această chemare conform Planului Aceluia care ne-a creat. În așteptarea vieții veșnice, trupul și sufletul celui credincios se

împărtășesc deja din demnitatea de a fi „ale lui Cristos”. Botezul ne configurează în mod radical lui Cristos, în misterul pascal al morții și învierii; ne „îmbracă” în Cristos. Prin Botez, creștinul este încorporat lui Cristos și devine mădular al Trupului Lui. De aici, necesitatea respectului față de propriul trup, dar și față de trupul celuilalt, mai ales când suferă! Cristos Răscumpărătorul confirmă demnitatea și drepturile omului readucându-l la plenitudinea demnității primite când Dumnezeu l-a creat după chipul și asemănarea Sa. Cristos, noul Adam, prin însăși revelarea misterului Tatălui și al iubirii acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului pe om și îi descoperă măreția chemării proprii (Gaudium et spes, 22). Cristos este pentru noi calea pentru

a urca la Dumnezeu. Cu El și prin El, ne întoarcem la Dumnezeu și suntem uniți cu Dumnezeu. Acel cum al Învierii ne depășește, desigur, imaginația și înțelegerea și nu este accesibil decât în credință, însă în Cristos, Dumnezeu a revelat lumii că El vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului (1 Tim 2,4). Viitorul de dincolo de mormânt al fiecăruia dintre noi este legat în mod cert de credința în învierea trupului, în iertarea păcatelor și în viața veșnică. Prin moartea Sa pe Cruce din Iubire pentru noi, Cristos a învins moartea, deschizând astfel tuturor oamenilor posibilitatea mântuirii. Cristos a Înviat din morți! Unde este biruința ta, moarte? (1 Cor 15,55).

TRUP ȘI SPIRIT „[...] trupurile noastre ascund un mister. În ele spiritul se manifestă și acționează. Sunt chemate să fie trupuri spirituale, cum spune Sfântul Paul (cf. 1Cor 15,44). Deci ne putem întreba: poate acest destin al trupului să lumineze etapele drumului său? Dacă trupul nostru este chemat să fie spiritual, nu va trebui să fie istoria sa aceea a alianței dintre trup și spirit? De fapt, departe de a se opune spiritului, trupul este locul în care spiritul poate să locuiască. În lumina acestui lucru este posibil să înțelegem că trupurile noastre nu sunt materie inertă, apăsătoare, ci vorbesc, dacă știm să ascultăm, limbajul iubirii adevărate. [...] Dumnezeu a asumat trupul, s-a revelat în el. [...] Liturgia de la Înălțare cântă această istorie a trupului, păcătos în Adam, asumat și răscumpărat de Cristos. Este un trup care devine tot mai plin de lumină și de Duh Sfânt, plin de Dumnezeu. Apare astfel profunzimea teologiei trupului. Aceasta, atunci când este citită în ansamblul tradiției, evită riscul de superficialitate și permite perceperea măreției vocației la iubire...” (fragment dintr-un discurs al Papei Benedict al XVI-lea, 13 mai 2011, https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-aniversarea-institutuluipontifical-ioan-paul-al-ii-lea-2011/)

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate Îngerii Romei

îndreptată spre cer, având în partea dreaptă un înger îngenuncheat, ce ţine Regula comunităţii Oblatelor, fondată de ea în 1433. Aproape toate reprezentările artistice legate de sfânta pe care romanii o cheamă în mod afectuos „Ceccolella” se opresc asupra acestui detaliu: relaţia asiduă cu fiinţa cerească pe care ea o numea „zelosul păzitor”. De altfel, această femeie curajoasă a cărei viaţă nu a fost ocolită de grele încercări – atât în cei 40 de ani în care a fost soţie şi o mamă model, cât şi Sfânta Francisca Romana în perioada văduviei, când a întemeiat asociaţia Oblatelor Olivetane ale Mariei, legată de Ordinul Benedictin – nu a căzut pradă disperării. Dimpotrivă, îşi exprima speranţa în ajutorul divin prin rostirea frecventă a două versete din Psalmul 91: „Căci El va porunci îngerilor Săi să Text: Anca Mărtinaş Giulimondi te păzească în toate căile tale / şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră” îngerul păzitor, mesagerul divin ce a (Ps 91,11-12). însoţit-o pe calea contemplaţiei şi a Prezenţa constantă a îngerului acţiunii, în parcursul rugăciunii şi al în reprezentările artistice legate de carităţii, în iniţiativele de bineface- această sfântă evidenţiază și legăture generoase şi discrete, întotdeauna ra ei permanentă cu dimensiunea unite cu dimensiunea spirituală. spirituală. Inspiraţia şi harurile diMajoritatea operelor de artă care o vine au fost obţinute de Francisca reprezintă pe „cea mai romană din- Romana prin contemplație şi rugătre sfinte” includ prezenţa îngerului ciune, pentru a fi mai apoi revărsate păzitor. Printre acestea, şi grupul în numeroase iniţiative de caritate sculptural din marmură amplasat în înfăptuite în favoarea celor mai pubazilica ce-i poartă numele, situată ţin norocoşi, pentru care nu a ezitat în inima Romei, opera fiind realizată să-şi golească cămările şi grânarele în 1866 de Giosuè Bernardino Meli. şi să-şi transforme locuinţa în bolniPe frontispiciul mănăstirii S. ţă în timpul epidemiei de ciumă ce a Francesca Romana a Tor de’ Specchi, lovit Roma. aflată tot în centrul Romei şi fondată Cu îngerul păzitor mereu alături, de sfânta care a ştiut atât de bine să Sfânta Francisca Romana a reuşit să împletească reculegerea şi rugăciu- se lase cucerită de Isus şi să-i meargă nea cu slujirea discretă şi generoasă a pe urme până la a deveni un simbol aproapelui, Francisca este reprezen- al nevoii de spiritualitate împletite tată – într-un medalion din marmu- cu o slujire generoasă, în spaţii preră conţinând un basorelief – stând cum oraşele noastre atât de mult doîn picioare, cu o privire extatică minate de indiferenţă.

Sfânta cu îngerul păzitor mereu alături

m primit la Botez un prieten minunat, unic şi de neînlocuit. Dumnezeu ne-a dăruit un înger păzitor care să ne apere, să ne povăţuiască pe calea spre mântuire. Ce păcat că îl ignorăm aproape total! Deşi Scriptura ne vorbeşte deseori despre existenţa acestor mesageri ai lui Dumnezeu şi despre legătura lor cu oamenii, mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin prezenţa lor. Şi mare ne va fi uimirea să descoperim, la capătul drumului pământesc, că am avut alături, de-a lungul vieţii, o călăuză de lumină de a cărei existenţă nu ne-a prea păsat. Poate că ar trebui să ne lăsăm ajutaţi de sfinţii ce au cultivat o legătură specială cu propriul înger păzitor. Un exemplu elocvent este cel al Sfintei Francisca Romana (13841440), căreia Dumnezeu i-a dăruit harul unei legături deosebite cu 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Un efort care a meritat

âteva zile ne mai despart de sărbătoarea Învierii Domnului, care încununează timpul binecuvântat al Postului Mare. Sper că ai trăit cu demnitate acest timp, iar propunerile pe care ți le-ai stabilit, precum și eforturile pentru a le respecta să fi reușit să te aducă mai aproape de Domnul Isus. Ți-ai pus vreodată întrebarea: „Eu am fost/sunt binecuvântat?” Ai reușit să observi în viața ta cu ce te-a binecuvântat Dumnezeu? Ai simțit iubirea lui Dumnezeu către tine primind daruri din partea sa? Și să nu ne gândim doar la cele materiale. Personal, pe lângă darurile de fiecare zi (viața, Euharistia, persoanele întâlnite, sănătatea etc.), am simțit ca o binecuvântare cele două ocazii în care am reușit să parcurg fragmente mici (puțin peste 100 de km), la pas, din ceea ce reprezintă Camino de Santiago. Experiențe care mi-au cerut efort, dar care mi-au oferit multe în schimb: întâlnirea cu mine însumi, momente de reflecție, oameni noi, peisaje deosebite etc.

A trecut timp de atunci, însă un lucru nu pot uita: momentul când am ajuns în piața catedralei din Santiago de Compostela; era finalul traseului stabilit. Au fost clipe minunate în care mi-am spus că tot efortul a meritat. Dacă ai trăit o asemenea experiență, a unei așteptări care s-a și împlinit, atunci cred că mă înțelegi. Cred că și sărbătoarea Paștelui ar trebui trăită în acest mod. Și va fi așa, dacă într-adevăr timpul Postului Mare a fost trăit ca un pelerinaj, un drum cu provocări, căderi, reușite, un drum simțit aparte, unul în care nu am renunțat și care, indiferent de greutatea sa, a fost parcurs până la capăt. Îți doresc să simți așa sărbătoarea Paștelui! Și să nu uităm că celor 50 de zile de post le urmează alte 50 ale timpului pascal, un timp de sărbătoare. O sărbătoare a Paștelui binecuvântată! Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Fiecare creştin poate da mărturie despre Dumnezeu la locul de muncă, prin cuvintele sale, dar mai ales printr-o viaţă onestă. Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Cum să fac cu săracii?

ă-i observ şi să nu trec total indiferent. Papa Francisc spune că dacă nu avem nimic de oferit, măcar să-i privim şi să stăm puţin de vorbă cu ei. Dar asta nu este mereu posibil. Tendinţa noastră este să-i evităm, pentru că nu ştim cum să ne comportăm sau pentru că nu ştim ce le putem oferi. În urmă cu vreo doi ani, mă aflam aproape de Catedrală, împreună cu alţi tineri, pentru a repeta câteva dansuri. Pregăteam un eveniment legat de vizita unor episcopi. Fiind cald, uşa sălii în care repetam era deschisă. Un sărăcuţ s-a apropiat de uşă şi ne privea cum dansam. Ne cunoşteam, dar atunci nu ştia dacă să ceară sau nu ceva. Ne privea pur şi simplu cum repetam. Pentru că stătea aşa în uşă, nimeni nu ştia ce să spună, dar parcă eram cu toţii jenaţi că nu mai pleca. Atunci m-am gândit să-l invit să danseze o „Braşoveancă”. A rămas nedumerit, dar apoi a dansat. Când am terminat, l-am rugat să ne lase, pentru că noi mai aveam de lucru. Mult timp după aceea, m-a privit cu mult respect şi nu mi-a mai cerut nimic. Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Exortația apostolică Christus vivit

Biserica are nevoie de avântul vostru În perioada 3-28 octombrie 2018, PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, a participat la Roma la Sinodul episcopilor dedicat tinerilor, ca reprezentant al Conferinței Episcopilor din România, dar mai ales ca reprezentant al tinerilor din țara noastră.

upă eveniment, prin interviul care a început şi va continua în aceste pagini, dar şi prin vizitele pe care le face tinerilor din parohiile Arhidiecezei, Preasfinţia Sa a început să împărtăşească acestora din experienţa Sinodului. Rămânând conectat la acest eveniment unic în istorie și de o însemnătate deosebită pentru viața și munca pastorală cu tineretul din lumea întreagă, PS Cornel a primit cu bucurie prezentarea exortației apostolice postsinodale Christus vivit şi a dorit să le vorbească despre ea şi tinerilor din Arhidieceza noastră: Exortația are un titlu simplu și incisiv: Christus vivit – Cristos este viu!, iar nucleul exortației subliniază faptul că Isus Cristos este viu și vrea ca şi noi să fim vii. Este o extraordinară invitaţie adresată tinerilor la o participare mai activă, la un nou activism non-ideologic, dar bogat în cele mai bune energii și în entuziasmul care sunt proprii tinerilor, pentru a crea o lume mai bună. Documentul este alcătuit din nouă capitole, pe lângă o introducere, care pare aproape o mărturisire de credință a Papei Francisc în prezența în istorie a lui Cristos care dă viață, dar și un apel profund 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

adresat tinerilor: „El este în tine, El este cu tine și nu te părăsește niciodată. Oricât ai putea tu să te îndepărtezi, alături de tine este Cel Înviat, care te cheamă și te așteaptă să o iei de la capăt. Când te simți bătrân din cauza tristeții, a răutăților, a fricilor, a îndoielilor sau a eșecurilor, El este acolo pentru a-ți da din nou putere și speranță.” Pentru redactarea textului, Papa Francisc s-a lăsat inspirat de bogăţia de reflecţii şi dialoguri din cadrul Sinodului episcopilor dedicat tinerilor. Titlurile celor nouă capitole sunt sugestive şi rezumă temele abordate de document: Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tineri?; Isus Cristos mereu tânăr; Voi sunteţi acum ai lui Dumnezeu; Marele anunţ pentru toţi tinerii;

Căi pentru tineret; Tineri cu rădăcini; Pastoraţia tinerilor; Vocaţia; Discernământul. Încheierea exortaţiei exprimă, de fapt, „o dorinţă” a Papei Francisc: „Dragi tineri, voi fi fericit să vă văd alergând mai repede decât cei care sunt lenţi şi fricoşi. Alergaţi atraşi de acel chip într-atât de iubit, pe care-l adorăm în Preasfânta Euharistie şi pe care-l recunoaştem în trupul fratelui suferind… Biserica are nevoie de avântul vostru, de intuiţiile voatre, de credinţa voastră… Şi când veţi ajunge acolo unde noi încă n-am ajuns, aveţi răbdare şi aşteptaţi-ne!” (Textul exortației apostolice Christus vivit poate fi citit aici: magisteriu.ro)

SUFLET TÂNĂR

Voluntar într-o vizită istorică

rima vizită a unui Papă în România m-a surprins la frumoasa vârstă de 20 de ani. Făcând parte din grupul de tineri al Parohiei Sf. Tereza din București, mi s-a oferit șansa să fiu voluntar la vizita istorică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea (7-9 mai 1999). M-am simțit deosebit atunci când el era prezent în Cimitirul Bellu, aproape de mormântul episcopului Iuliu Hossu, iar eu, fiind alături de viitorul meu soț, Francisc, l-am observat cu câtă evlavie și simplitate se ruga. Apoi, zâmbetul luminos de pe chipul lui blând, cu care ne admira efervescența tinerească, ne-a rămas

în memorie ca o amintire dragă. O altă trăire intensă am simțit-o în Parcul Izvor, unde s-a celebrat Sf. Liturghie; totul a decurs frumos, într-o armonie insuflată parcă de Duhul Sfânt. Acolo am simțit cum pentru mii de români Sfântul Părinte a fost un adevărat izvor de speranță. Voluntariatul s-a dovedit a fi o experiență nouă și frumoasă pentru noi, tinerii de atunci. De aceea, o recomand cu drag tinerilor de astăzi; va rămâne în inimile lor. Acum aștept cu nerăbdare vizita Papei Francisc și le doresc mult succes tinerilor voluntari. (Ramona Ionela Mocan)

Nosotros somos católicos

n serialul Narcos, una dintre replicile memorabile este „nosotros somos bandidos”. Această replică este spusă pentru a întări caracterul unui personaj care, chiar aflat în fața morții, nu renunță la principiile sale. „Nosotros somos católicos” va fi, în curând, expresia care va trebui să ne conducă pe timpul vizitei Papei Francisc în țara noastră. „Noi suntem catolici” trebuie să fie pe buzele noastre în acele zile. Și ce moment mai bun să fie decât atunci când Suveranul Pontif ne vizitează țara? Putem să o spunem în spaniolă, în română, în latină sau italiană, mesajul rămâne același. Indiferent de ce zvonuri sau bârfe se vor lansa, trebuie să găsim puterea să îl transmitem din adâncul inimii. Pentru că identitatea noastră nu

este negociabilă în fața nimănui, pentru că nu ne vom preda în fața minciunii și a neadevărului, pentru că ceea ce suntem ne va conduce către singurul loc unde ne vom găsi cu adevărat pacea. Nu este întâmplător că Liturghia de duminică, din timpul vizitei Papei, va include și beatificarea a șapte episcopi martiri greco-catolici. Și ei au spus la fel: noi suntem catolici și preferăm moartea în locul unirii cu forța. „Lupta mea s-a sfârșit, a voastră continuă!” au fost ultimele cuvinte ale martirului Iuliu Hossu, ca un testament al unui om care, putând fi Mitropolit al Moldovei, a ales fidelitatea față de Biserică și, implicit, închisoarea. Să nu uităm acest lucru! Emanuel Rafael Ropotă

CINEMATECA

Papa Francisc Un om de cuvânt (2018)

„Indiferent ce ne desparte, cuvintele Lui ne unesc, trebuie doar să învățăm să ascultăm și să vedem dincolo de diferențe”. (Papa Francisc) Sinteza: „Speranța” este un cuvânt prin care Papa Francisc dorește să inspire oamenii, amintindu-le că nu sunt niciodată singuri în fața iubirii lui Dumnezeu și că doar împreună pot schimba ceva în lume. Despre film: Filmul prezintă călătoria Papei Francisc întrun documentar deosebit, în care acesta încearcă să prezinte lumii munca sa și să răspundă la întrebările din zilele noastre, având în prim-plan subiecte precum: simplitatea, sărăcia, pacea, protecția planetei, speranța și importanța rugăciunii. Recomandare: Filmul a fost lansat în luna octombrie a anului 2018, iar DVD-ul poate fi achiziționat și de la Librăria Sfântul Iosif. Alexandra Iacoban

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Împreună cu tine(rii)

Activitatea CDPT Activități lunare – 2019 MAI 2019

ste numele proiectului început în februarie și propus lucrătorilor pastorali (preoți și persoane consacrate ce coordonează activitatea pastorală cu tineretul în parohiile ARCB) de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului. Proiectul are ca scop apropierea lucrătorilor pastorali de tineri, prin analizarea a trei planuri: contextul social, construirea unei echipe și nevoile tânărului. Tematicile propuse pentru cele șase întâlniri lunare sunt: construirea echipei, stiluri de învățare, nevoi și emoții, situații dificile, tânărul modern (2).

Se dorește ca la finalul proiectului participanții să poată identifica roluri pe care le pot acoperi într-o echipă, să cunoască metode de predare aplicate de traineri în întâlniri și stilurile de învățare aferente și să observe situații dificile în relația cu tinerii, pe care să le gestioneze, luând în considerare nevoile și emoțiile atât ale lor, cât și ale celor pe care îi coordonează. Întâlnirile vor fi moderate de Valentina Neagu (psihoterapie individuală și de grup), Andrei Neagu (proiecte educaționale), Sr. Gabriela Lungu (psihologie și psihoterapie). Alexandru Cireșă

România

Italia

Tinerii în așteptarea Papei Francisc

Sfântul Părinte la Loreto

Tinerii din toate diecezele se pregătesc pentru venirea Papei. În mai multe parohii, în cadrul catehezelor au avut loc discuții despre papalitate, îndatoririle Sfântului Părinte, despre viața și biografia Papei Francisc. La nivel spiritual, tinerii au meditat împreună asupra mesajelor scrise de Papa pentru ei. Pe 30 martie, la Roman și la Bacău au avut loc întâlniri cu tema Papa MOBILizează, tinere, ACTionează!, cu scopul de a-l face și mai cunoscut pe cel care ne va vizita curând ţara.

Pe 25 martie, Papa Francisc a vizitat casa în care, conform tradiției, Sfânta Fecioară Maria a spus Daul său. Papa a numit-o „casa tinerilor”, deoarece Fecioara Maria continuă să-i însoțească pe tinerii veniți aici în căutarea propriilor vocații, iar Centrul Ioan Paul al IIlea, din localitate, continuă să fie pentru ei o adevarată școală a Mariei. La Loreto, Papa a semnat Exortația apostolică Christus vivit, rodul Sinodului din octombrie 2018 dedicat tinerilor. (Bianca Bâlha)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

11 mai 2019 – Sâmbăta Bucuriei (București). În luna mai vor avea loc două întâlniri formative pentru voluntari, în vederea vizitei Papei Francisc.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Chemarea lui Abraham (Gen 12, 1 – 13, 12)

omnul i-a spus lui Abram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare.” Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul. Abram a luat-o cu sine pe Sarai, soţia lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră şi toate persoanele pe care le dobândiseră în Haran. Au ieşit ca să meargă spre ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. Apoi a fost o foamete în ţară. Abram a coborât în Egipt ca să locuiască acolo ca străin,

căci foametea era grea în ţară. Abram s-a suit din Egipt spre Negheb, el, soţia sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. Abram era foarte bogat în turme, argint şi aur. Dar şi Lot, care mergea cu Abram, avea turme, cirezi şi corturi. Ţinutul acela nu era în stare să-i țină ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună. Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abram şi păstorii turmei lui Lot. Cananeenii şi ferezeii locuiau pe atunci în ţară. Abram i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi! Nu este, oare, toată ţara înaintea ta?

Verset de reținut: „Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului.” (Gen 12, 3) Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu [o iei] la stânga, eu [o iau] la dreapta; dacă tu [o iei] la dreapta, eu [o iau] la stânga!” Lot şi-a ales toată zona Iordanului şi a plecat Lot spre răsărit; şi s-au despărţit unul de altul. Abram a locuit în ţara Canaan.

De colorat:

„Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge.” (Evr 11, 8)

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Grădina Maicii Domnului În luna mai 1999, Sfântul Ioan Paul al II-lea atribuia ţării noastre numele de Grădina Maicii Domnului. Papa scormonea parcă în memoria creştină a neamului românesc pentru a ne aminti de o apariţie petrecută cu secole în urmă. Text: Pr. Fabian Măriuţ

e scurt, apariţia relatată de Nicolae Iorga în Istoria Bisericii Româneşti s-a petrecut la Bisericani, lângă Piatra Neamţ, la 1498. Pe acele plaiuri, un grup de călugări pioşi, în frunte cu fratele Iosif, în vremurile grele ale domniei lui Ştefan cel Mare se căzneau fără spor să-şi ridice o biserică. Oarecum descurajaţi, au hotărât să abandoneze totul şi să plece către Muntele Athos, cunoscut a fi Grădina Maicii Domnului. Chiar pe când lăsau locul trudei lor, coborând de pe munte, un fulger lovi pe neaşteptate un stejar, iar în faţa ochilor le-a apărut Maica Domnului, care le-a spus: „Rămâneţi pe loc, nu plecaţi, căci şi aceasta este Grădina mea.” Între descrierea apariţiei de la Bisericani şi descrierea şirului de

şase apariţii de la Fatima, Portugalia, începând cu 13 mai 1917, există o asemănare izbitoare. Între veacuri şi spaţii geografice diferite, între tradiţii creştine diferite, dar complementare, Maica Domnului îşi manifestă grija faţă de copiii săi. „Şi aceasta este Grădina mea”, adică un loc de rugăciune, de trudă, de credinţă, speranţă şi iubire. Un loc în care Maica Domnului îşi face simţită necontenit prezenţa. Nu trebuie însă să ne oprim strict la cadrul vizitei. A merge împreună ne aşază într-un orizont mult mai vast. O exprimă şi conceptul de ecologie integrală din enciclica Laudato si’. Dacă în discursul convențional termenul se referă mai ales la mediul înconjurător, unde omul se situează în afara ambientului sau

După douăzeci de ani de la cuvintele lui Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc vizitează România, intrând parcă şi mai profund în tainiţele acestei „grădini” binecuvântate. Ne cheamă „Să mergem împreună”. Și o face ca şi cum invitaţia ar fi desprinsă de pe buzele Maicii Sfinte. 22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

deasupra acestuia, ecologia integrală pune omul în centru şi cuprinde sfera ambientală, politico-socială, mentală, teologică. Pământul este vatra locuită de oameni care sunt fraţi şi surori între ei, fraţi cu fratele Soare, surori cu sora Lună şi copii ai mamei Terra. În spiritul viziunii cosmice a Sfântului Francisc, Papa Francisc vine în Grădina Maicii Domnului, chiar sub ocrotirea Acesteia, pentru a ne aminti că tot pământul este o grădină ce are nevoie de îngrijire. Şi încă ceva. În ultimii 20 de ani au lăsat ţara milioane de români din dorinţa unui trai mai bun. A sosit timpul să ne reamintim cuvintele Mariei: „Rămâneţi pe loc, nu plecaţi, căci şi aceasta este Grădina mea.”

UNIVERSUL FAMILIEI

Educația în familie Tații și mamele trebuie să se întoarcă din exilul lor – pentru că s-au autoexclus din educația copiilor lor – și să-și asume din nou pe deplin rolul lor educativ. Numai iubirea, tandrețea și răbdarea pot face aceasta. Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezelor dedicate familiei, Papa Francisc s-a oprit și asupra educației, pe care o consideră „caracteristica esențială a familiei, adică vocația sa naturală de a educa copiii ca să crească fiind responsabili față de ei înșiși și față de alții”. Pornind de la un verset din Sfântul Paul (Col 3, 20-21), Pontiful a vorbit despre o regulă înțeleaptă, aceea de a educa copiii ca să-și asculte părinții, iar părinții să nu le vorbească copiilor cu brutalitate, pentru a nu-i descuraja. De aceea relația dintre părinți și copii trebuie să fie caracterizată de înțelepciune și de echilibru. Copiii trebuie să asculte de părinți, pentru că acest lucru îi este plăcut lui Dumnezeu, iar părinții nu trebuie să-i exaspereze pe copii,

cerându-le lucruri pe care nu le pot face. În felul acesta, copiii cresc fiind responsabili față de ei și față de ceilalți. Cu toate acestea, nu lipsesc dificultățile acolo unde părinții nu își văd copiii decât seara sau atunci când părinții sunt separați. Mai departe, Sfântul Părinte a încercat să răspundă la întrebările: în ce fel să se facă educația și ce tradiție trebuie transmisă astăzi copiilor? A amintit faptul că familia a fost acuzată de autoritarism, de favoritism, de conformism și de faptul că există o ruptură între familie și societate și între familie și școală. Pactul educativ s-a rupt din cauza lipsei de încredere reciprocă. Într-un discurs adresat Asociației Italiene a Institutorilor Catolici,

Viața nu se face în laborator, se face în realitate. Isus însuși a trecut prin educația familială.

Suveranul Pontif a vorbit despre legătura dintre școală și familie și a arătat că pactul educativ între familie, școală și stat trebuie restabilit. Trebuie reînnoit angajamentul pentru o colaborare constructivă pentru binele copiilor și al tinerilor. Papa a recomandat o complicitate solidară, ce se poate realiza prin „renunțarea de a se mai considera tabere opuse, învinovățindu-se reciproc, ci mai degrabă punându-se unii în locul altora, înțelegând dificultățile obiective pe care unii și alții le întâlnesc astăzi în educație și creând astfel o mai mare solidaritate”. Despre relația dintre familie și școală Papa Francisc a vorbit și cu o altă ocazie, când a făcut următoarea recomandare: „Familia este primul nucleu de relații: relația cu tatăl, mama și frații și surorile este baza și ne însoțește întreaga viață. Dar la școală avem relații sociale: întâlnim persoane diferite de noi, diferite prin vârstă, cultură, origini, capacități. Școala este prima societate care completează familia. Niciodată nu trebuie să existe opoziție între familie și școală! Sunt complementare și este important să colaboreze, în respectul reciproc.” Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijinul lor misiunii educative a familiilor, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Cine ne poate călăuzi cel mai bine în viaţă?

Sorţii mei au căzut pe terenul cel mai bun, / într-adevăr, moştenirea mea e minunată. / Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit, / la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima. / Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; / dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. / De aceea, inima mea se bucură şi sufletul meu tresaltă de bucurie... (Psalmul 16, 6-9).

Text: Pr. Tarciziu Șerban

viaţă trăită în siguranță are nevoie de fundamente solide. Ele sunt menite să confere încredere, reuşită şi satisfacţie în muncă şi în relaţiile cu ceilalţi membri ai societăţii. În plus, ele oferă posibilitatea de a privi spre viitor cu speranţă, ştiind bine pe ce se poate conta. Autorul Psalmului 16/15 îşi exprimă în cântarea sa convingerile pe care le-a dobândit faţă de opţiunea pe care a făcut-o. El a ales să-i încredinţeze lui Dumnezeu întreaga sa viaţă, întrucât nu a descoperit o altă sursă a fericirii mai adevărată şi mai sigură. Într-adevăr, dacă ajunge să-i spună într-o zi: Tu eşti Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine, acest lucru a fost posibil pentru că, pe de o parte, el a descoperit în 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

sfinţii care sunt pe pământ cât de puternici au devenit din momentul în care şi-au propus să trăiască în conformitate cu preceptele divine, iar, pe de altă parte, a descoperit de câtă durere au parte cei care umblă după zei străini. Pentru psalmist, o astfel de opţiune este exclusă. El spune: eu nu le voi aduce [acestor impostori] nicio jertfă cu vărsare de sânge, adică nu le va acorda nicio atenţie şi nu va face niciun gest care ar presupune vreun compromis cu ei, şi nici măcar nu voi rosti numele lor cu buzele mele. În fond, „zeii” momentului, care provin din lumea politică, financiară, a spectacolului etc., nu oferă decât iluzii şi înşelăciuni. Afirmând, în schimb, că Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi, autorul

evocă cu multă satisfacţie faptul că sorţii i-au rezervat o moştenire minunată, că alegerea i-a fost răsplătită cu prisosinţă. Satisfacţia se transformă imediat în cuvinte de recunoştinţă şi de speranţă pentru viitor, acel viitor care include şi împlinirea în viaţa de dincolo de moarte: Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune, la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima. Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea, inima mea se bucură şi sufletul meu tresaltă de bucurie; ba chiar şi trupul meu se va odihni în speranţă, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea... Tu îmi vei arăta cărarea vieţii.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sora Théodore Guérin

BIOGRAFIE

a obținut vederea unui credincios aproape orb

A Sfânta Théodore Guérin Canonizare: 10.10.2006 Beatificare: 25.10.1998 Procesul: 19.02.1956 Moartea: 14.05.1856 Nașterea: 02.10.1798

l doilea miracol atribuit Maicii Théodore Guérin, care a condus la canonizarea acesteia, îl are ca beneficiar pe Phil McCord din Terre Haute, Indiana (SUA). Miracolul a avut loc în ianuarie 2001. McCord urma să aibă o intervenție la ochiul drept pentru a-i fi înlocuită corneea, printr-o operație de transplant. Astfel spera să i se îmbunătățească vederea, mai ales că mai suportase o astfel de intervenție ce nu avusese rezultatele scontate. Practic, era aproape orb, și legal era declarat ca atare. Phil, care lucrase la Surorile Providenței, era în Biserica Neprihănitei Zămisliri, atras de muzica de orgă, și se ruga cerând mijlocirea Maicii Théodore pentru operația ce urma să aibă loc a doua zi. Dimineața următoare, când s-a trezit, chiar dacă era încă neclară, vederea lui se îmbunătățise foarte mult. Controlul preliminar la medic, înainte de operația programată, a constatat că nu mai avea nevoie de transplant. Cu un scurt tratament laser vederea i-a redevenit normală. Oftalmologii și alți medici care au studiat cazul nu au putut să găsească nicio explicație medicală pentru modificarea stării pacientului. Astfel, și Comisia Medicală de la Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Vatican a recunoscut că vindecarea este inexplicabilă, iar Comisia Teologică și cea a Cardinalilor au recunoscut mijlocirea Maicii Théodore Guérin.

„Ce forță extraordinară primește sufletul din rugăciune! Chiar și în mijlocul unei furtuni, cât este de liniștitor calmul pe care-l găsește în Inima lui Isus... Dar care este consolarea celor care nu se roagă?” (Sora Théodore Guérin)

O soră dedicată total slujirii lui Dumnezeu, Bisericii, congregației proprii și educației

nne-Thérèse s-a născut în familia Guérin în Franța, la Étables-sur-Mer (Bretania). De mică s-a dovedit foarte religioasă, cu o devoțiune profundă. Mama, Isabelle, o va conduce pe drumul cunoașterii valorilor, dar și al virtuților. La 15 ani rămâne orfană de tată și va trebui să-și asume munca în gospodărie. La 25 de ani intră în Congregația Surorilor Providenței, cu numele de Théodore. Împreună cu alte cinci surori, va pleca în America în misiune, unde sunt chemate de un episcop local. Aici demonstrează capacități extraordinare de lider și organizează casa surorilor și o școală, atrăgând prin iubirea, milostivirea și dreptatea pe care le demonstra. Se adună multe aspirante la viața religioasă și este fondată o nouă congregație, care va duce mai departe idealurile Maicii Théodore, cu încredere în Providența Divină.

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE GÂNDURI DE AZI ȘI DE IERI

3 trei

Care-i scopul meu în viață?

Aici. Acum. Ziua de azi. Planurile mele.

Text: Claudia Stan

tiu exact ce vreau. La nivel de detaliu. Să fac: cât mai multe activități, ieșiri, plecări, alergări, drumuri. Să am: dreptate, relații, carieră, bani, mașini, case, prestigiu, recunoaștere. Să primesc: iubire, aprobare, admirație. Scopul meu în viață e să mă aflu în rândul lumii. Ba nu, deasupra ei. Și știu și să mă agit, să dau din coate, să fac orice e de făcut pentru a-mi atinge ținta. Ce-ar fi dacă azi, măcar pentru 3 minute, aș face discernământ onest între viața mea cu mine și Viața mea cu El? Să-mi asum riscul de a mă lăsa întrebat de Isus dacă nu cumva, pe undeva, în existența mea s-a produs un scurtcircuit din care a rezultat un amestec de adevăr și minciună, de bine și de rău, de lumină și de întuneric. Un amestec atât de fin încât nu-i sesizez nuanțele. Și care mă face să mă las purtat de val, fără să înțeleg direcția. • E posibil să confund mijloacele cu scopurile? • Sau să fiu atât de concentrat asupra scopurilor încât să uit Scopul? • Cum îmi pot domestici mijloacele ca să-i slujească Scopului? „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu” (Mt 6,33). 3 trei: poartă-n casă. Un exercițiu care poate deschide poarta cea strâmtă către casa împărăției din sufletul nostru, ca s-o locuiască dumnezeirea Treimii.

Scopul în viață

-l urma pe Dumnezeu înseamnă a merge drept și a merge repede, și a atinge scopul. A depăși scopul înseamnă nu doar a nu-l atinge, ci și a arăta că nu îl văzuserăm destul de bine înainte sau că se căuta în el altceva decât el, sau că nu eram destul de bine croiți pentru a-l atinge. A crede înseamnă a afirma că există cineva mai inteligent decât noi, dar ca noi, mai savant decât noi, dar nu altfel decât noi, mai dornic de fericirea noastră decât noi 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

și mai bine echipat pentru a o asigura, dar fără să o micșoreze doar după măsura noastră. Și înseamnă să acordăm acestui grad superior în toate, pentru a ne lumina, a ne conduce și a ne face să atingem scopul, singurul loc care i se potrivește. Orice scop ratat este Fără Scop. Scopul ceresc eliberează și transformă; scopul pământesc înrobește, incomodează, complică și înjosește. Drumul prin sine e urât şi neschimbat (şi-i cu atât mai preţuit cu

cât îi mai neschimbat). Dar, în afară de ţinta dorită la care duce, – ce minuni de ambele părţi! şi ce măreţie de cer deasupra lui. Fericitul Vladimir Ghika

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Pierre și Marie Baranger Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

epra. Ea este la originea întâlnirii între Vladimir Ghika şi cei doi Baranger, frați atât în plan natural, cât și în plan spiritual. Astfel, în una din scrisorile ei, Marie Baranger (1902-2003) spune că nu va merge la spitalul Saint-Louis, unde se află Pavilionul de Malta1, dedicat leproșilor. Se ducea acolo în mod regulat, ca și Vladimir Ghika, al cărui interes pentru această boală stigmatizantă sporise după călătoriile în Japonia, unde vizitase leprozeria fondată de preotul catolic Soichi Iwashita. Fratele Mariei, Pierre (19001971), politehnician2, însărcinat de Statul Major francez să studieze efectul gazelor vezicante, constată, în cursul cercetărilor sale, că acestea au o putere curativă asupra leprei. De unde și interesul lui pentru această boală. Dar nu doar acesta e punctul lor de întâlnire. Marie e o artistă, care la Atelierele de Artă Sacră a fost eleva lui Maurice Denis, pe care Vladimir Ghika îl cunoștea bine și pe care l-a vizitat în atelierul său din St-Germain-en-Laye. Pierre este și el artist amator (muzică, pictură) și amândoi sunt catolici practicanți. De altfel, au fondat 1 2 3 4

împreună, în 1934, o asociație misionară denumită „Artă și laudă” (de care Monseniorul Ghika s-a arătat interesat în decembrie 1935). Credința, arta, misiunea, grija pentru bolnavi, vedem că cei trei prieteni aveau multe puncte în comun. Cu toate acestea, găsim puține scrisori schimbate între ei, dar, pe de altă parte, se vedeau destul de des. În agenda din 1939 a lui Vladimir Ghika, numai pentru luna ianuarie (lună luată la întâmplare), numele Baranger apare de 6 ori (o singură dată fratele și sora figurează în aceeași zi)3. În 1939, Pierre și Marie Baranger trebuie să plece în Japonia. Vladimir Ghika se gândește să plece și el. Într-o scrisoare din 20 august 1939, Pierre îi cere fireşte prelatului român adresele unor persoane ce ar accepta să-l primească în Japonia și continuă: „Aici lucrăm continuu pentru a pregăti această plecare și pentru a fabrica eșantioanele necesare. Punerile la punct urmărite de mult timp par în fine obținute, iar binecuvântarea primită dă deja roade. Am avut de curând o întrevedere foarte cordială cu Doctorul Flandin4.” Așadar, nu e vorba de o plimbare, ci de o călătorie de studiu

legată de lepră. Dar, așa cum ne putem gândi, această călătorie nu va avea loc, Războiul Mondial izbucnind câteva zile mai târziu, în data de 1 septembrie. Pierre se va alătura curând generalului De Gaulle la Londra și va prelua conducerea unui centru de reeducare pentru soldați răniți, înainte de a recupera după război catedra lui de profesor la prestigioasa Școală Politehnică și de a străbate lumea în cadrul cercetărilor sale asupra bolilor tropicale. Marie se va refugia în Sud-Vestul Franţei... și în pictură. Devenită terțiară fransciscană în 1944, va străbate și ea lumea, Africa și Japonia în special, pentru a împărtăși credința sa și dragostea de artă. Ne putem închipui ce ar fi devenit colaborarea celor trei dacă Vladimir Ghika nu ar fi fost împiedicat să-și realizeze visul de a crea o leprozerie în România și de a-și petrece aici sfârșitul vieții.

Construit în 1928 cu ajutorul Ordinului de Malta. Școala Politehnică din Franța formează ingineri de foarte înalt nivel. În plus, pe 10 ianuarie, prenumele „Marie” este notat alături de „Malta”, presupun că o desemnează pe Marie Baranger. Mare specialist în lepră. MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

RECONSTRUIREA COMUNITĂȚII ÎN EUROPA Declarația episcopilor COMECE în vederea Alegerilor Europene din 2019 Comisia Conferințelor Episcopale ale Uniunii Europene (COMECE) este alcătuită din episcopi delegați de Conferințele Episcopale Catolice din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Misiunea COMECE este să însoțească politica Uniunii Europene în fiecare domeniu de interes pentru Biserică.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

SOCIETATE

Votarea ar putea fi doar un prim pas, dar unul cât se poate de necesar. Cu gândul la inspirația Papei Francisc, îi invităm pe toți cetățenii, tineri și bătrâni, să voteze și să se angajeze în timpul campaniei și al alegerilor europene: acesta este cel mai bun mod de a face din Europa ceea ce ei consideră drept și corect. Votarea nu este doar un drept și o datorie, ci și o oportunitate de a modela în mod concret construcția europeană!

n perioada 23-26 mai 2019, cetățenii UE de pe întreg continentul european vor fi responsabili pentru alegerea noilor membri ai Parlamentului European. Rezultatele electorale vor condiționa deciziile politice care au impact asupra vieții de zi cu zi în următorii cinci ani. Biserica Catolică a făcut parte din construcția europeană timp de peste două milenii, de la întemeierea sa până în prezent, aducându-și contribuția prin intermediul Doctrinei sale Sociale. Cu zece ani în urmă, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a deschis o serie de noi posibilități. Confruntându-se cu multe incertitudini, starea de spirit actuală pare mai puțin optimistă. Alegerile europene din 2019 vin la momentul potrivit pentru a face acele opțiuni politice care vor favoriza o fraternitate reînnoită în rândul oamenilor, relansând proiectul european.

În acest context, episcopii COMECE îi invită pe toți credincioșii și pe toți oamenii de bunăvoință să voteze. Noi îi invităm pe semenii noștri europeni să nu cadă în tentația de a se închide în sine, ci să-și exercite drepturile în raport cu construirea Europei. Exprimându-și propriile opinii politice, oamenii au capacitatea de a orienta Uniunea în direcția în care doresc ca aceasta să meargă. UE nu este perfectă și probabil are nevoie de o nouă deschidere de speranță, implicând cetățenii săi în proiecte percepute ca fiind mai incluzive și care servesc mai bine binele comun. Fiecare părere contează pentru alegerea persoanei care va reprezenta opiniile noastre politice. Alegerile sunt doar primul pas în angajarea politică și solicită cetățenilor să monitorizeze democratic și să însoțească procesul politic. În spiritul responsabilității, cetățenii și instituțiile care îi deservesc

trebuie să colaboreze pentru un destin comun, depășind diviziunile, dezinformarea și instrumentalizarea politică. Pentru a avea succes, dezbaterea electorală ar trebui să se concentreze asupra politicilor UE, precum și asupra capacității candidaților de a le elabora și de a le aplica. Integritatea, competența, capacitatea de a conduce și angajamentul față de binele comun sunt calități necesare pentru persoanele care doresc să îndeplinească un mandat la nivelul UE. Dezbaterea electorală este momentul potrivit pentru a proclama și a promova diferite viziuni, dincolo de confruntările sterile. Este, de asemenea, ocazia potrivită pentru credincioși să pună întrebări candidaților în legătură cu angajamentul lor personal în timpul mandatului lor de a proteja demnitatea umană pentru toți, de a promova opțiunile care reflectă un nou MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SOCIETATE

umanism creștin și de a promova politicile care servesc și sunt modelate de drepturile fundamentale. Ce înseamnă a fi europeni? Europa este uneori percepută ca fiind distantă și centrată pe ea însăși. Ca cetățeni europeni, trebuie să facem pasul și să ne asumăm responsabilitatea de a da un sens concret „unității în diversitate”. Unitatea în diversitate implică reguli comune care protejează legitim și promovează libertatea și libertățile civile prin practici democratice care exemplifică răspunderea, transparența și aplicarea justă a domniei legii. Autoritățile publice europene nu ar trebui văzute ca impunând decizii unilaterale din afară, ci favorizând angajamentul personal și colectiv al tuturor cetățenilor într-un dialog adevărat, creativ și respectuos. Pentru a putea face față provocărilor cu care se confruntă, UE trebuie să redescopere identitatea sa comună și să-și consolideze solidaritatea în vederea reînnoirii legăturilor sociale existente în și între țări și popoare. Avem nevoie de o UE care să protejeze familiile, pe cei mai vulnerabili, culturile. Respectarea principiului subsidiarității ar trebui să fie un pilon cheie al unei Uniuni în care toți să se simtă acasă și făuritori egali, îndrăznim să spunem „conducători” ai proiectului. Este vorba, de asemenea, de cultivarea și păstrarea realizărilor UE și de a fi suficient de ambițioși pentru a găsi altele noi. Dialogul cu Bisericile și comunitățile religioase ar trebui consolidat în continuare pe baza articolului 17 din TFUE, cu creativitate, angajament și respect din partea instituțiilor UE. 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

UE se confruntă cu provocări importante. Digitalizarea nu este doar o criză, ci și o mutație. Recuperarea controlului vieții noastre în fața digitalizării implică decizii de a face economia și finanțele să servească mai bine oamenii, în special pe cei mai vulnerabili. Digitalizarea are un impact asupra tuturor și a tot ceea ce știm (viitorul muncii, protecția datelor personale, multiplele utilizări ale inteligenței artificiale). Pentru COMECE, este esențial să se păstreze centralitatea persoanei umane și abordarea bazată pe cadre etice solide. Regulile și practicile care susțin familiile ar trebui dezvoltate la nivelul UE și să însoțească dezvoltarea umană integrală a persoanelor, a familiilor și a comunităților. Problema demografiei trebuie să-și recâștige locul central. Subiectul se referă atât la natalitate, cât și la îmbătrânire. Lipsa speranței și a perspectivelor face ca mai multe țări să se confrunte cu o scădere drastică a populației. Tinerii europeni trebuie să se simtă în siguranță pentru a fi în stare să formeze o familie și să li se dea speranțe în țara lor de origine prin proiecte comune, reciproc avantajoase. Bunăstarea familiei umane este legată de o Uniune care promovează o economie socială de piață. Politicile de reducere a sărăciei ar trebui să se bazeze pe ideea că ceea ce funcționează pentru cei mai puțin norocoși funcționează pentru toți. Este de așteptat un efort reînnoit pentru găsirea unor soluții eficiente și comune privind migrația, azilul și integrarea. Integrarea este o chestiune care privește nu numai persoanele care intră în UE, ci și cetățenii UE care migrează într-o altă țară decât a lor. Acest lucru duce

la întrebarea: cum să ne primim reciproc mai bine în Europa? Pe lângă aceasta, migrația și azilul nu sunt o problemă independentă, fiind în relație cu solidaritatea, cu o perspectivă centrată pe om, cu politici economice și demografice eficiente. Votarea la aceste alegeri înseamnă, de asemenea, asumarea responsabilității pentru rolul unic al Europei la nivel mondial. Binele comun este mai mult decât Europa. De exemplu, grija față de mediu și dezvoltarea durabilă nu pot fi limitate la granițele UE, iar rezultatele electorale vor avea un impact asupra deciziilor care afectează întreaga omenire. O Uniune puternică pe scena internațională este, de asemenea, necesară pentru promovarea și protecția drepturilor omului în toate domeniile și pentru o contribuție solidă a UE ca actor multilateral în favoarea păcii și a dreptății economice. Europa trebuie să rămână competitivă, fără a renunța la principiile și standardele sale. În Dialogul „(Re)gândirea Europei”, în octombrie 2017, Papa Francisc a reamintit că „Uniunea Europeană va rămâne fidelă angajamentului său în favoarea păcii doar în măsura în care nu își pierde speranța și se poate reînnoi pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor săi”. Votarea ar putea fi doar un prim pas, dar unul cât se poate de necesar. Cu gândul la inspirația Papei Francisc, îi invităm pe toți cetățenii, tineri și bătrâni, să voteze și să se angajeze în timpul campaniei și al alegerilor europene: acesta este cel mai bun mod de a face din Europa ceea ce ei consideră drept și corect. Votarea nu este doar un drept și o datorie, ci și o oportunitate de a modela în mod concret construcția europeană!

SOCIETATE

Declarație referitoare la alegerile europene 2019

26 mai 2019

oi, Episcopii catolici de ambele rituri din România reuniți la Ciofliceni (Snagov) în sesiune plenară de primăvară, între 10-12 aprilie 2019, inspirați de învățătura Evangheliei îi îndemnăm pe toți oamenii de bunăvoință, în special pe catolici, să își exercite dreptul și responsabilitatea de a participa la vot, la alegerile europene din 26 mai a.c. Alegerile pentru Parlamentul European reprezintă un moment important pentru viețile noastre în calitate de cetățeni ai Europei. Viitorul nostru depinde, în mare măsură, de rezultatele acestor alegeri, întrucât ele vor contribui fie la slăbirea, fie la consolidarea legăturilor dintre statele continentului nostru, la îndepărtarea dintre cetățeni sau la apropierea lor pe un fundament solid de cooperare și respect reciproc. Biserica Catolică a crezut și a contribuit în mod substanțial la construcția Europei de astăzi și de aceea îi îndeamnă pe toți credincioșii să acorde propriul vot acelor candidați care, în programul lor, asemenea fondatorilor Uniunii Europene, promovează cultura vieții, familia și demnitatea ei, ocrotirea întregii creații a

lui Dumnezeu, acelor candidați care nu-i neglijează pe cei mai slabi și lipsiți de apărare – pruncii nenăscuți, săracii, marginalizații, persoanele cu dizabilități, vârstnicii. Este întotdeauna de preferat să fie votați cei care urmăresc binele comun și promovarea valorilor creștine care au plăsmuit societatea europeană, care pun pe primul loc promovarea tinerilor, care își bazează politicile sociale pe principiul subsidiarității, al solidarității și al dreptății sociale, care promovează libertatea religioasă ca trăsătură fundamentală

a unei societăți democratice și susținerea dreptului fiecăruia de a-și manifesta credința în public. Adresându-vă acest îndemn, dorim să reamintim responsabilitatea cetățenilor catolici în societatea europeană și ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru binele țării și al poporului nostru ca parte integrantă a Uniunii Europene. Cu binecuvântare arhierească, Episcopii catolici din România

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserica misionară ECOURI MISIONARE

Gânduri din Coasta de Fildeș (V) Text: Seminariștii Eduard-Cristian David și Iosif-Adrian Fechet

untem obișnuiți ca preotul din parohie să fie mereu în mijlocul nostru, disponibil să ne ajute oricând, iar drumul până la el este adesea foarte scurt. Însă lucrurile se schimbă când vorbim despre misiunea din Djébonoua: preoții de aici se îngrijesc de credincioșii din 53 de sate, iar drumul până la ei poate fi o adevărată provocare. Fiind un număr atât de mare, celebrarea Sfintei Liturghii în sate se face după un program bine stabilit. În cele douăsprezece sate mari, preotul ajunge o dată pe lună, duminica, când celebrează Liturghia pentru credincioșii adunați și din satele din împrejurimi, iar în satele mici, o dată la două luni, miercurea și vinerea. Cu aceste ocazii, părintele se ocupă și de celelalte nevoi spirituale ale credincioșilor: vizitează bolnavii, îi spovedește, binecuvântează locuințe. 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

În lipsa preotului, multe din atribuții au fost preluate de laici: comunitatea este condusă de un șef creștin, iar catehetul se ocupă de formarea spirituală și de animarea celebrărilor liturgice. În sate, celebrarea Sfintei Liturghii într-o biserică este un adevărat lux. Cu mult efort din partea lor și a binefăcătorilor s-a reușit construirea unor capele în satele mai mari.

În celelalte cazuri se celebrează fie în niște capele improvizate, fie în aer liber, la umbra unui copac, fie în curtea vreunui credincios. Motivul sosirii noastre în Coasta de Fildeș este tocmai pentru a da o mână de ajutor în aceste situații. Începând cu luna ianuarie am început și noi să vizităm satele misiunii pentru a anima celebrarea Cuvântului sau pentru a ne ruga Calea Crucii. Celebrarea Cuvântului constă în rugăciuni comunitare și în citirea și meditarea Cuvântului lui Dumnezeu. În Africa, credința se transmite de la credincios la credincios. Când într-un sat se formează o mică comunitate de catolici, acolo are loc prima Liturghie, eveniment numit evanghelizare. Este un moment important pentru comunitatea întreagă care se adună din satele misiunii pentru a-i încuraja pe noii creștini. Sărbătoarea are în centru Sfânta Liturghie solemnă, în cadrul căreia sunt explicate pe scurt punctele centrale ale credinței creștine. După celebrare are loc un moment de comuniune în jurul mesei, prelungit de cântece, dans și voie bună. Încă de la prima Liturghie comunitățile mici sunt susținute de cele mari. Acest ajutor constă în participarea la fiecare Liturghie, pentru ca noii membri să nu fie singuri, dar și pentru a anima cântările Liturghiei.

itind aceste rânduri sperăm să conștientizați cât de binecuvântați sunteți pentru că aveți un preot în mijlocul dumneavoastră. Plini de bucurie că mesajul învierii răsună și pe continentul african, mărturisim împreună cu frații noștri din Coasta de Fildeș: Cristos a înviat!

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar (III) SERIA MONOGRAFII

n anul 2005, cu binecuvântarea ES dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a fost inițiată seria Monografii a Departamentului de Cercetare Istorică al Arhiepiscopiei RomanoCatolice de București, în colaborare cu editura ARCB. Cum era și firesc, seria a debutat cu o amplă lucrare dedicată Catedralei Sf. Iosif, simbolul Bisericii noastre locale, atât de iubită de catolicii din București și din întreaga Arhidieceză. Alături de revista Pro Memoria, această lucrare de pionierat era semnalul unei noi mișcări culturale în cadrul Arhidiecezei, ce se dorea a fi continuatoarea mișcării culturale din prima jumătate a secolului al XX-lea. Monografia a surprins istoria Parohiei Catedralei Sf. Iosif, de la fondarea acesteia, în anul 1895, până în anul 2005, în aspectele sale semnificative. Astfel, pentru prima dată a fost întocmit istoricul acestei parohii, al orgii și corului Catedralei, al asociațiilor și organizațiilor religioase și laice ce au gravitat în jurul acestui lăcaș. Punctul central l-a constituit capitolul dedicat artei bisericești în Catedrala Sf. Iosif. Volumul a fost dedicat ÎPS Ioan Robu, la împlinirea a 20 de ani de păstorire a poporului credincios din Arhidieceza de București. Așa cum s-a dorit de către coordonatori, au răspuns chemării acestora, participând cu studii prețioase, istorici și teologi, precum Pr. dr. Wilhelm Dancă, Tereza Sinigalia, Daniel Banner, Pr. Eugen Bortoș,

Text: Dr. Dănuț Doboș

Marcel Octav Costea, precum și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. În 2006, împreună cu prof. dr. Tereza Sinigalia am publicat al doilea volum al seriei Monografii, dedicat bisericii italiene Preasfântul Mântuitor, din București. Lucrarea a fost prefațată de ES dr. Ioan Robu, având și un cuvânt înainte semnat de parohul Daniel Bulai. Momentul apariției lucrării a coincis cu celebrarea a 90 de ani de la inaugurarea la București, în anul 1916, a bisericii italiene Preasfântul Mântuitor. Numele acestei biserici se leagă de activitatea a doi iluștri preoți, Antonio Mantica și Clemente Gatti, acesta din urmă martir al Bisericii Catolice, „a căror viață de devotament și eroism reprezintă un exemplu demn de urmat pentru noi și pentru generațiile următoare”, după cum scrie ÎPS Ioan Robu. În anul 2007 a fost publicată cea de-a treia monografie, dedicată Parohiei Cioplea, lucrarea fiind prilejuită de aniversarea a două veacuri de la construirea bisericii Sfânta Fecioară Maria, Regină și de împlinirea a 120 de ani de la aducerea la Cioplea a statuii Sf. Fecioare de la Lourdes, prima statuie adusă în România de la Lourdes. Colectivul de autori a fost alcătuit din Pr. Ieronim Iacob, Alina Dorojan, Daniela Butnaru și Ilie-Cătălin Grigore. De asemenea, a fost valorificat și un valoros studiu al preotului cercetător Iosif Gabor, lucrarea fiind prefațată de Păstorul Arhidiecezei, având și un cuvânt înainte semnat

de parohul de atunci al comunității, Pr. Veniamin Aenășoaei. În același an a fost publicată lucrarea Catolicii din PopeștiLeordeni, întocmită de cercetătorii Ieronim Iacob, Alina Dorojan, Tereza Sinigalia. Coordonatorii au publicat, după modelul Cioplea, și un text inedit al preotului cercetător Iosif Gabor. Lucrarea a fost prefațată de ÎPS Ioan Robu, beneficiind și de un cuvânt introductiv al parohului de atunci, Pr. Ioan Solomon. Anii următori au consemnat o dezvoltare a seriei Monografii, pe care am avut bucuria să o coordonez. (va urma) MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Cultură

Noaptea Muzeelor 18 mai Muzeele din țara noastră își vor deschide porțile în cadrul celei de-a 15-a ediţii a Nopții Muzeelor, iniţiativă a Ministerului Culturii şi Comunicării din Franţa, devenită eveniment de succes european. Detalii pe: facebook.com/ noapteamuzeelor

Carte

Scrisoare(a) unui preot tânăr Ed. Serafica, 2018 Scrisă pe un ton cald, când fratern, când părintesc, cartea nu impune norme de conduită, ci transformă experiența pastorală a autorului, Marco D’Agostino, într-un mic ghid de „supraviețuire” a preotului în societatea modernă.

Cine este Papa Francisc? Editura Pandora M, Bucureşti, 2017

espre Papa Francisc auzim numeroase informaţii, unele distorsionate şi scoase din context, altele corecte şi credibile. Primul Papă din America de Sud, deosebit de apropiat de oamenii zilelor noastre şi de problemele lor, cu o personalitate energică şi captivantă, Sfântul Părinte Francisc ne va vizita ţara la finalul lunii mai şi începutul lunii iunie. Ca o pregătire pentru această vizită, putem citi acest volum al scriitoarei americane Stephanie Spinner (n. 1943), autoare de romane pentru copii şi adolescenţi. Traducerea în limba română a fost realizată de Camelia Ghioc, cartea fiind ilustrată cu desene realizate de artistul indonezian Dede Putra. Cartea este scrisă special pentru copii şi adolescenţi, însă poate fi parcursă şi de adulţi, care vor

Format: 13×20 cm, 112 pagini

găsi multe informaţii despre originea şi copilăria viitorului Papă Francisc, despre tinereţea sa şi despre apostolatul desfăşurat ca preot şi episcop. Din această biografie minunat ilustrată și captivantă putem desprinde portretul unui om al lui Dumnezeu pentru zilele noastre, care transmite umanitate prin ceea ce face şi care ne vorbeşte tuturor despre gingăşia iubirii lui Dumnezeu şi despre frumuseţea vieţii de credinţă. Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Spectacol

Concert de gală I love Puccini Teatrul National București 13 mai, ora 19:00 Publicul e invitat să se bucure de arii și duete create de Puccini, ultimul mare compozitor de operă italian. Este al patrulea eveniment din seria I Love Classics, lansată de Fundația Calea Victoriei și dedicată marilor compozitori de muzică clasică și de operă. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

Apariție editorială

Papa Francisc

Papa Fericirilor evanghelice Editura ARCB, Bucureşti 2019 Text: Feliciano Innocente, ilustraţii: L’Osservatore Romano; Ed. Velar; Format: 11,5 x 20,5 cm, 48 pagini color

entru apropiata vizită a Papei Francisc, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București pregăteşte cititorilor cartea Papa Francisc - Papa Fericirilor evanghelice. O biografie esenţială, scrisă cu suflet de un autor informat, în care fiecare imagine face cât o mie de cuvinte.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Învierea lui Cristos Text: Pr. Andrei Dumitrescu

E Învierea lui Cristos (cca 1700)

de Noël Coypel Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 350 x 255 cm. Tabloul se află în Muzeul de Arte Frumoase din Rouen (Franţa).

veniment central al vieţii lui Cristos şi punct de referinţă în credinţa noastră, Învierea Domnului confirmă dumnezeirea sa şi constituie confirmarea a tot ceea ce a făcut şi a învăţat Mântuitorul în timpul vieţii publice. Acest moment s-a bucurat de un interes deosebit din partea artiştilor, care au lăsat omenirii mărturii nepieritoare de credinţă exprimată cu ajutorul geniului creator uman. Tabloul pictorului clasic francez Noël Coypel ilustrează ceea ce Biserica vesteşte solemn în timpul pascal: victoria lui Cristos asupra morţii şi răscumpărarea neamului omenesc din sclavia păcatului. Întunericul e risipit de lumina trupului spiritualizat al Domnului, care, cu privirea îndreptată spre cer, înalţă stindardul victoriei sale, pe care se află crucea. Lumina răspândită de Cristos ne aminteşte că el s-a prezentat ca fiind „lumina lumii” (cf. In 8,12), fiind de la bun început o Lumină pe care întunericul nu a putut să o cuprindă (cf. In 1,4-5). La baza mormântului, un înger, transfigurat de lumina Celui Înviat, le dă de ştire femeilor pioase vestea victoriei asupra morţii, arătându-l pe Cristos în slavă (cf. Mt 28,1-7). Uimirii

şi bucuriei femeilor venite iniţial să ungă trupul mort al lui Cristos li se opune atitudinea înfricoşată a celor trei soldaţi, care fug în dezordine de la mormânt pentru a duce, fără voia lor, vestea Învierii autorităţilor din Ierusalim (cf. Mt 28,11). Ilustrarea vizuală a relatării evanghelice a acestui moment din viaţa Fiului lui Dumnezeu este în concordanţă cu adevărul biblic şi ne îndeamnă şi pe noi să devenim martori ai Învierii prin cuvânt şi faptă.

Noël Coypel

artist reprezentativ al clasicismului francez

oël Coypel (1628-1707) s-a născut la Paris, iar opera sa a devenit cunoscută după ce a realizat câteva comenzi pentru Palatul Regal Louvre. A fost numit și Coypel le Poussin, fiind puternic influențat de Poussin, pictor francez din perioada clasicismului baroc. În 1672, Coypel a devenit director al Academiei Franceze de la Roma, iar apoi a coordonat Academia Regală de pictură şi sculptură din Paris. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Martiriul Sf. Iacob, din Catedrala Notre Dame din Paris.

Noël Coypel, (autoportret)

MAI 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Pelerinajul Arhidiecezei la Șumuleu, Iași și Blaj

rhiepiscopia Romano-Catolică de București dorește să-i fie alături Papei Francisc în vizita sa în România, oferind posibilitatea ca un grup de credincioși din Arhidieceză, însoțiți de doi preoți, să meargă în pelerinaj organizat la Șumuleu-Ciuc, Iași și Blaj. În acest scop, s-a lansat platforma online pelerinaje.arcb.ro, unde doritorii se pot înscrie pentru unul din cele trei locuri de pelerinaj, completând un formular foarte simplu, în câțiva pași. La accesarea platformei, se oferă detalii despre organizarea fiecărui pelerinaj în parte.Sunt disponibile câte 100 de locuri pentru fiecare loc de pelerinaj. Locurile se ocupă în ordinea înscrierii. După ocuparea locurilor disponibile, procedura de înscriere se va închide automat.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Copilăria misionară inaugurată la Bucureşti

âmbătă, 18 mai, în Catedrala Sf. Iosif, va fi inaugurată la noi în țară Opera Pontificală a Copilăriei Misionare, sub egida Operelor Misionare Pontificale din România. Copilăria Misionară este una dintre cele patru Opere Pontificale care aparțin Sfântului Părinte și a fost înființată de Mons. Charles de Fourbin-Janson cu scopul de a ajuta copiii din diferite părți ale lumii. Plecând de la premisa că copiii au în mod natural o înclinație spre dimensiunea spirituală, Copilăria Misionară își propune dezvoltarea acestei dimensiuni și a zelului misionar, conform spiritului Bisericii Universale. Copiii care vor dori să facă parte din această operă vor primi un card de membru, un ghid, un calendar cu intenții de rugăciuni și fapte bune, vor mărturisi zelul lor misionar și își vor lua angajamentul de a se ruga un „Bucură-te, Marie” în fiecare zi, pentru copiii din lumea întreagă. Se pot angaja în această operă copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 15 ani.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2019

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Cărțile pot fi procurate de la Librăria Sfântul Iosif. Pentru detalii accesați librariasfiosif.ro

Nr. 5/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

BUCURIA ȘI PACEA ÎNVIERII SĂ NE CUPRINDĂ PE NOI TOȚI!

Prezența lui Dumnezeu, conștientă, așa cum trebuie să fie în noi are un nume: „Mereu mai bine”. www.vladimirghika.ro

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Grădina Maicii Domnului Reconstruirea comunității în Europa