Actualitatea creștină, nr. 4/2020 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 04/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Să-i cerem Domnului harul pentru a lupta împotriva spiritului rău, pentru a dialoga atunci imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată când trebuie să dialogăm, dar, înLegendă fața spiritului furiei, să avem curajul să rămânem tăcuți. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 27 martie 2020) Statuia Sf. Gheorghe, Berlin, Germania Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI „Noaptea” se termină în „Ziua” pe care a făcut-o Domnul! Paștele în vremuri de carantină Universalitatea rugăciunii

Multe lucruri trebuie să reorienteze propria direcție, dar înainte de toate omenirea e cea care are nevoie să se schimbe. Lipsește conștiința unei origini comune, a unei apartenențe reciproce și a unui viitor împărtășit de toți. Această conștiință de bază ar permite dezvoltarea de noi convingeri, noi atitudini și stiluri de viață. Reiese astfel o mare provocare culturală, spirituală și educativă care va implica lungi procese de regenerare. (Enciclica Laudato si’, cap. VI, nr. 202)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 4/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Noaptea” se termină în „Ziua” pe care a făcut-o Domnul! VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Reflecție Paștele în vremuri de carantină 10 Evenimente Universalitatea rugăciunii Săptămâna Laudato Si’ 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Mamele surogat – un subiect delicat 16 Doctrină socială - DOCAT Persoana umană – unică și demnă

Suflet tânăr

17 Micile victorii Sfaturi utile Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Cu mare îngrijorare SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Sfințească-se numele tău 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Drumul către înnoire – Drumul către înviere 25 Minuni şi sfinţi Gaetano Catanoso - salvează o femeie pe moarte 26 Sfinți Sfântul Damian Leprosul și epidemia de coronavirus 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Ève Lavallière

3 VITRALIILE CATEDRALEI

28 Vitraliile Catedralei Sf. Iosif CULTURĂ

33 File de istorie Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar „Un miracol în plin război” 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 4/2020

Mesajul redacției Numărul din aprilie al revistei „Actualitatea creștină” se deschide cu Pastorala pentru sărbătoarea Învierii Domnului a ÎPS Aurel Percă. Aceasta este intitulată „«Noaptea» se termină în «Ziua» pe care a făcut-o Domnul!”. Făcând referire la perioada grea prin care trece omenirea din cauza coronavirusului, Înalt Prea Sfinția Sa a spus că „Anul acesta va fi un Paște marcat de «durere», diferit pentru întreaga lume creştină, şi bisericile goale din această ultimă perioadă sunt deja un semn. Pandemia coronavirus ne obligă să trăim «la distanţă» toate celebrările din Săptămâna Sfântă. Dar vestea finală va fi aceeaşi: Cristos a înviat! A înviat cu adevărat! Aleluia! Clopotele şi cântările, executate mai mult «solo», vor cânta totuşi victoria libertăţii asupra sclaviei, a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii… a vieţii asupra morţii, şi vrem să sperăm că va fi şi o victorie şi eliberare de temutul virus care ne-a întunecat prea tare zilele Postului Mare.” Rubrica Focus are în centrul atenției sărbătoarea „Paștelui în vremuri de carantină”. Tot aici ni se vorbește despre „Universalitatea rugăciunii” și despre „Săptămâna Laudato Si’”. La rubrica Bioetică aflăm despre „Mamele surogat – un subiect delicat”, iar la Doctrina socială despre „Persoana umană – unică și demnă”. Paginile Suflet tânăr ne informează despre „Micile victorii” și despre cum putem să rămânem calmi și să ne ferim de stresul legat de coronavirus. Rubrica Sfinți tratează despre „Sfântul Damian Leprosul și epidemia de coronavirus”. La File de istorie ni se prezintă „Un miracol în plin război”. Nici din acest număr nu lipsesc știrile din Vatican și din arhidieceză, știrile interne și externe, ideile pentru timpul liber. Lectură plăcută! Sărbători fericite!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Noaptea” se termină în „Ziua” pe care a făcut-o Domnul! Scrisoare pastorală pentru sărbătoarea învierii domnului Sfinţiile Voastre, cucernici Părinţi, Dragi persoane consacrate, Iubi fraţi şi surori în Cristos,

a începutul Postului Mare abia auzeam câte ceva despre coronavirus şi am pornit pe drumul obişnuit de pregătire la sărbătoarea Paştelui. Numai că odată cu trecerea timpului, postul asumat – mai mult sau mai puţin convenţional – a început să capete un alt contur, aducând cu sine foarte multe renunţări şi îngrădiri în diferitele domenii ale vieţii, ajungându-se chiar şi la un adevărat „post euharistic”, cu imposibilitatea participării la Sfânta Liturghie comunitară… Şi chiar cu perspectiva unui Paște „trăit” online prin mijloacele de comunicaţie. Epidemia coronavirusului Covid-19 s-a abătut asupra lumii întregi, inclusiv asupra ţării noastre, ca o adevărată furtună de nisip în pustiu. În mod necesar, totul trebuie să se oprească până ce furtuna va trece. Este exact ceea ce trăim noi creştinii în coincidenţă cu zilele Postului Mare, când pregătirea noastră pornită cu invitaţia la convertire – „convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” la impunerea cenuşii pe cap – ne aduce aminte de formula alternativă: „Memento, homo, quia pulvis es, et in pulverem reverteris” – „aminteşte-ţi, omule, că eşti praf şi în praf te vei întoarce”. Nu sunt cuvinte neliniştitoare, nu sunt cuvinte ameninţătoare, nu reprezintă un fel de „terorism spiritual”. Suntem pământ

iubit de Dumnezeu, răscumpărat de Cristos. Isus a pătimit pe Cruce, dar a învins moartea şi noi credem în învierea trupurilor, în viaţa veşnică. Paştele este sărbătoarea acestei victorii asupra morţii. Este vorba de o realitate minunată, extraordinară, eliberatoare, de care ne-am dat seama abia în aceste zile de pandemie. Acest timp de criză provocată de coronavirus ne pune înaintea unei realităţi care ne cere să nu fugim, să nu ne întoarcem încă o dată în altă parte, ci să înfruntăm cu mare simţ de libertate şi de responsabilitate prezentul, de a nu continua să-L acuzăm pe Dumnezeu, de a nu evoca în zadar pedepsele Sale mai mult sau mai puţin meritate, de a fi oneşti şi de a recunoaşte că unica afirmaţie sigură şi indiscutabilă pe care o putem împărtăşi este că suntem un „mister fragil”, mysterium fragilis. Fiecare din noi ştie foarte bine că este născut şi ştie foarte bine că va muri: nu este o veste de nenorocire, dar este o simplă realitate. În calitate de creştini trebuie să adăugăm la această realitate o altă realitate, la fel de indiscutabilă, şi anume „teologia mântuirii”, adică scopul ultim spre care tindem. Acest scop nu este „nimicul”, ci este Dumnezeu. Acest timp de izolare şi de epidemie poate şi trebuie folosit şi pentru a reflecta asupra acestui „mysterium fragilis”: suntem praf, argilă plăsmuită de mâinile înţelepte ale lui Dumnezeu Creatorul, care conduce paşii noştri cu înţelepciune şi dispune orice lucru după providenţa

Sa, spre nostra salutis causa, adică pentru mântuirea noastră. Dacă vom şti să ne oprim şi să reflectăm asupra acestui mare mister, vom descoperi adevărul cuvintelor Apostolului Paul, care în Scrisoarea către Romani afirmă: „Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,38-39). Desigur, nu va putea această nouă pandemie provocată de numitul virus Covid-19, alias virus corona, să ne separe de iubirea lui Dumnezeu şi desigur, până la urmă totul se va sfârşi bine, pentru că ultimul cuvânt asupra fragilei noastre existenţe, chiar şi asupra evenimentului inevitabil al morţii, totul îi revine lui Dumnezeu. Pentru noi, creştinii, cea mai mare teamă, realitatea teribilă de care trebuie să fugim este păcatul de moarte, nu păcatul corporal; el poate fi doar amânat, dar nu anulat. Aşa cum pentru lupta cu virusul este necesară o perioadă de „carantină” (recomandată sau obligatorie!), la fel, primul lucru care trebuie făcut pentru vindecarea de păcat este retragerea în „pustiu”, într-un loc separat de lume („staţi acasă”!), pentru a rămâne singuri cu noi înşine şi cu Dumnezeu (nici măcar la biserică nu trebuie să-L căutăm!). Postul Mare – patruzeci de zile sunt un timp cronologic cu o valoare simbolică foarte APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

puternică – sunt zile (acceptate de voie sau de nevoie!) ca un îndemn puternic de a revizui propriul stil de viaţă şi de schimbare a unor atitudini dăunătoare. Nicio posibilitate de a avea un post mai scurt! Trebuie să-l facem până la Paşte. Pe de altă parte, aşa cum epidemia coronavirusului cere o perioadă de îngrijiri şi analize pentru recuperarea sănătăţii trupeşti, la fel Postul Mare (asociere întâmplătoare sau nu, din punct de vedere etimologic, cuvântul din limba latină „quadragesima” se asociază foarte bine cu „carantină”) se prezintă ca un „timp favorabil” (2Cor 6,2), în care este nevoie să activăm anticorpii pentru a învinge în bătălia cea grea. Între aceste atitudini, lecţia pe care pandemia actuală ne-o prezintă în mod evident şi neechivoc este acceptarea convinsă a sensului limitei, recunoașterea fragilităţii noastre (omul = „mysterium fragilis”) şi a caracterului limitat al umanității noastre. Acceptarea propriilor limite ajută la recuperarea valorii „carităţii”, a solidarităţii şi a fraternităţii. Acestea sunt aspectele pozitive pe care epidemia coronavirusului le pune în evidenţă într-un mod exemplar. În aceste zile, la noi în ţară, dar şi în ţările Europei, asistăm la un minunat spectacol: un adevărat concurs de solidaritate, de dăruire, de împărtăşire. Dialogul, disponibilitatea faţă de cel slab, construirea unei adevărate fraternităţi, sunt adevărate bogăţii, pe care oamenii au învăţat să le recupereze. Desigur, „virusul” pe care Postul Mare vrea să-l scoată din suflet este păcatul. Dacă toţi, într-adevăr, experimentăm faptul că suntem sclavi ai păcatului, Isus Cristos vine să ne elibereze. Triumful său asupra păcatului va fi sigilat cu Moartea şi Învierea Sa. Vigilia pascală, noaptea de veghe, chiar celebrată în condiţii de austeritate anul acesta, va vesti şi în acest 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

an triumful lui Cristos Isus, Domnul nostru, asupra păcatului şi asupra morţii. Aprinderea lumânărilor, proclamarea solemnă a Învierii cu preconiul pascal – proclamarea Învierii – şi intonarea solemnă a strigătului de victorie – Aleluia! – se vor face „virtual”, şi mulţi dintre dumneavoastră veţi fi în comuniune cu preoţii din biserici doar online, cu ajutorul mijloacelor de comunicaţie. Dar va fi realitate şi se va celebra Paştele în acest an, în aceste condiţii de „situaţie de urgenţă”. Şi anul acesta vom cânta, poate din casele noastre, „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”. Şi după aceea, în familiile noastre, vom ciocni ouăle roşii, în semn de bucurie şi speranţă. Vigilia pascală este şi va rămâne o noapte a minunilor: „o, fericită Noapte, care singură ai meritat să cunoşti timpul şi ceasul în care Cristos a înviat din morţi!” (Preconiul pascal). Poate vom simţi nostalgia sunetului solemn al clopotelor, dar anul acesta ne mulţumim cu ecoul lor care vestește în mod tainic: Cristos a înviat! Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, Anul acesta va fi un Paște marcat de „durere”, diferit pentru întreaga lume creştină, şi bisericile goale din această ultimă perioadă sunt deja un semn. Pandemia coronavirus ne obligă să trăim „la distanţă” toate celebrările din Săptămâna Sfântă. Dar vestea finală va fi aceeaşi: Cristos a înviat! A înviat cu adevărat! Aleluia! Clopotele şi cântările, executate mai mult „solo”, vor cânta totuşi victoria libertăţii asupra sclaviei, a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii… a vieţii asupra morţii, şi vrem să sperăm că va fi şi o victorie şi eliberare de temutul virus care ne-a întunecat prea tare zilele Postului Mare. Cuvintele Sfântului Paul din Scrisoarea către Romani pot fi o încurajare pentru a spera mai departe în victoria binelui, a luminii, a

vieţii: „Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?” (Rom 8,35), şi răspunsul Apostolului ca un ecou care ajunge la noi: „Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit… şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (v. 37-39). Învingători prin Pătimirea, Moartea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu! Paştele este şi rămâne sărbătoarea bucuriei prin excelenţă: Cristos Înviat rămâne mereu cu noi, El ne arată lumina feţei sale de Înviat şi nu părăseşte pe cei care sunt în încercări, durere şi doliu. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe a acestei lumi. Tot ceea ce atinge El devine tânăr, devine nou, se umple de viaţă. Dacă „virusul” va mai continua să semene teroare şi preocupări, amintiţi-vă că Isus Cristos a învins tot răul şi moartea! Cu aceste trăiri şi sentimente încheiem timpul Postului Mare şi ne pregătim pentru „sărbătoarea sărbătorilor”, inima anului liturgic şi nucleul credinţei noastre. Paştele înseamnă viaţă, lumină şi speranţă şi noi toţi avem nevoie mare de viaţă nouă, de lumină adevărată şi de speranţă vie care nu înşală. Învierea lui Cristos ne spune că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice rău şi decât însăşi moartea. Ca Păstor al dumneavoastră, mă adresez tuturor comunităţilor parohiale, tuturor familiilor şi persoanelor consacrate, pentru a vă spune: curaj, nu vă temeţi, Cristos Înviat este cu noi! Tuturor vă doresc Sărbători pascale binecuvântate, pline de darul bucuriei şi al speranţei aduse de Cristos! Cristos a înviat! Aleluia! † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Învierea lui Cristos este adevărata speranță a lumii! Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Cristos s-a jertfit pe Sine pentru a ne mântui. Brațele Sale întinse de pe cruce sunt semnul cel mai grăitor că El este prietenul pe care nu îl oprește nimic.

Cristos a înviat, iar cu El speranța noastră creativă sporește pentru a face față problemelor actuale, deoarece știm că nu suntem singuri.

Să primim în viețile noastre victoria lui Cristos asupra păcatului și a morții. În acest fel, vom primi și puterea Sa transformatoare asupra întregii creații.

Paștele este sărbătoarea înlăturării pietrelor. Dumnezeu înlătură pietrele cele mai dure, de care se lovesc speranțe și așteptări: moartea, păcatul, frica, mondenitatea. Istoria umană nu se termină în fața unei pietre de mormânt, pentru că descoperă astăzi „piatra vie”: Isus înviat. Adesea cea care împiedică speranța este piatra descurajării. Când își face loc ideea că totul merge rău […] construim înăuntrul nostru un monument al insatisfacției. Astfel se strecoară un soi de psihologie a mormântului: fiecare lucru se termină acolo, fără speranța de a ieși viu de acolo. De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Domnul nu locuiește în resemnare. A înviat, nu-l căuta acolo unde nu-l vei găsi niciodată: nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Nu îngropa speranța! (Predica Papei Francisc la Vigilia Pascală, sâmbătă, 20 aprilie 2019)

Învierea lui Cristos este început de viață nouă pentru fiecare, pentru că adevărata reînnoire pornește mereu de la inimă. Dar Paștele este și începutul lumii celei noi, eliberate de sclavia păcatului și a morții. Cristos e viu și rămâne cu noi. El își manifestă lumina chipului său de Înviat și nu-i părăsește pe cei care sunt încercați, în durere și în doliu [...] În fața atâtor suferințe ale timpului nostru, Domnul vieții să nu ne găsească reci și indiferenți. Să facă din noi ziditori de punți, nu de ziduri. Cel Înviat, care a deschis porțile mormântului, să deschidă inimile noastre la necesitățile celor nevoiași, lipsiți de apărare, săraci, fără loc de muncă, marginalizați, la necesitățile celui care bate la ușa noastră în căutare de pâine, refugiu și recunoașterea demnității sale. (Mesajul Urbi et Orbi al Papei Francisc, 21 aprilie 2019)

Isus ne arată cum să înfruntăm momentele dificile și ispitele cele mai viclene, păstrând în inimă o pace care nu este dezlipire, nu este impasibilitate supraomenească, ci este abandonare încrezătoare în mâinile Tatălui și voinței sale de mântuire. Inima lui Cristos este pe calea sfântă pe care numai el și Tatăl o cunosc: aceea care merge de la „condiția de Dumnezeu” la „condiția de servitor”, calea umilirii în ascultarea „până la moarte și până la moartea pe cruce”. El știe că pentru a ajunge la adevăratul triumf trebuie să-i facă spațiu lui Dumnezeu; și pentru a-i face spațiu lui Dumnezeu există un singur mod: despuierea, golirea de sine [...]. Și cu umilirea sa Isus a voit să ne deschidă și nouă calea credinței și să ne preceadă pe ea. (Predica Papei Francisc din Duminica Floriilor, duminică, 14 aprilie 2019)

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN

Paștele Deschiderea arhivelor în timpul pontificatului lui Pius al XII-lea pandemiei ȘTIRI DIN VATICAN

Începând din 2 martie 2020, arhivele Sfântului Scaun referitoare la pontificatul Papei Pius al XII-lea (1939-1958) au fost deschise pentru toți cercetătorii.

aterialul documentar care privește pontificatul lui Pius al XIIlea, care a condus Biserica între anii 1939 și 1958, acoperă perioada cuprinsă între al Doilea Război Mondial și Războiul Rece. Documentele dau mărturie despre activitatea Sfântului Scaun în timpul conflictului mondial, raporturile diplomatice, chestiunile concordatare, tratatele și ratificările acestora, operele umanitare și de asistență, relațiile periodice cu privire la situațiile politico-religioase, chestiunile școlare, chestiunile referitoare la Statul Cetății Vaticanului, activitatea unor protagoniști precum Cardinalul Maglione, Mons. Tardini etc. Documentele referitoare la perioada 1939-1948 din pontificatul lui Pius al XII-lea au fost digitizate și pot fi puse la dispoziția cercetătorilor. Urmează să fie digitizate și celelalte documente treptat.

Decret al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor publicat pe 20 martie.

Digitizarea are multe avantaje: pentru conservare, metoda digitizării garantează o păstrare mai corectă a documentelor unice în lume, eliminând uzura care provine din transportul materialelor de hârtie și din consultarea directă pe hârtie. (sursa: vaticannews.va)

cest decret conține îndrumări pentru Episcopi și preoți în vederea celebrării Săptămânii Sfinte, a Triduumului și a Paștelui în timpul pandemiei de coronavirus. Documentul recomandă Episcopilor să amâne acele celebrări care pot fi amânate și indică modul în care preoții și Episcopii pot oferi acele celebrări care nu pot fi mutate ca timp, precum Paștele, în acele locuri din lume unde celebrările publice sunt suspendate. Procesiunile și alte devoțiuni care au loc de obicei în timpul Săptămânii Mari și al Triduumului pascal pot fi transferate de Episcopul diecezan în alte zile din an.

Amânarea vizitei în Malta și Gozo Călătoria apostolică programată pentru 31 mai în Malta și Gozo a fost amânată la o dată ce va fi stabilită ulterior.

ată fiind urgența sanitară globală, printr-un comunicat a fost făcută cunoscută această amânare. Astfel, din cauza situației mondiale și în acord cu autoritățile și Biserica locală, călătoria, care trebuia să fie a patra vizită a unui Papă în această insulă, care astăzi numără mai puțin de 500.000 de locuitori și unde se găsește sediul Ordinului cavaleresc cu același nume, nu va mai avea loc pentru moment.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Benvivere Atenţia faţă de cei cu care munceşti

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Supliment Donne Chiesa Mondo, martie 2020

lena Zambon, căsătorită şi mamă a patru copii, este preşedinta Zambon Spa – o multinaţională farmaceutică fondată de bunicul său în 1906, azi prezentă în 20 de ţări. Într-un interviu cu Federica Re David, ea afirmă că succesul în afaceri constă în grija faţă de oameni. O fotografie din anii ‘50 ni-l arată pe bunicul Gaetano înconjurat de colaboratori, prezenţa feminină fiind predominantă. Azi, când compania are o cifră de afaceri de peste 700 de milioane de euro, lucrurile stau tot aşa? Da, şi azi prezenţa femeilor este considerabilă: compania a apreciat mereu meritocraţia, atât în selecţie, cât şi în dezvoltare. Avem o filozofie de afaceri deschisă şi flexibilă, preocupată de bunăstare, pe care o numim Benvivere: căutăm mereu echilibrul între creşterea personală şi cea profesională. Indiferent de sex. În fabrica din Vicenza există o „Scară a valorilor”, cu citate din mari personalităţi. Începe cu Gandhi, care spune că etica şi afacerile nu se pot separa. E greu? Da, cu siguranţă azi e mai greu, dar abordarea etică este cu atât mai necesară într-o companie dedicată sănătăţii oamenilor. Îmi amintesc o frază a fondatorului: „O societate economic liberă (cea capitalistă) poate fi acceptabilă moral numai cu condiţia ca averea privată să devină sursă de bunăstare colectivă. Fiecare antreprenor cinstit se comportă astfel.” O companie rezistă în

Prin ziduri de nepătruns

Elena Zambon

timp graţie funcţiei ei sociale, care presupune luarea de decizii ţinând seama nu doar de investitori, ci de toţi cei implicaţi: clienţi, furnizori, personal, comunităţi locale. Ca vicepreşedinta asociaţiei internaţionale Family Business Network, ce credeţi că ţine împreună familiile care gestionează afaceri complexe? Cred că implicarea tuturor membrilor prin comunicare regulată, pentru a cunoaşte şi accepta riscurile, ne ajută să împărtăşim o cale care nu-i niciodată sigură. Dacă toţi sunt la curent, mai uşor depăşeşti momentele delicate. În întreprinderile familiale, munca nu se reflectă doar în planuri strategice de câţiva ani, ci acoperă generaţii. O femeie pe care vă place să o citaţi? Marie Curie: „Progresul nu se poate reduce la maşini sau angrenaje... omenirea are nevoie de întreprinzători, dar şi de visători.” Traducere de Liana Gehl

Din Cuba în India, din Suedia în Ţara Sfântă, Maica Tekla Famiglietti (superioară generală a Ordinului Preasf. Mântuitor) a vizitat sau chiar a fondat multe comunităţi religioase.

hemată la Domnul la începutul lui martie, ea a lăsat o moştenire spirituală marcată de atracţia faţă de Cel Înviat, al cărui ulei de mângâiere şi bucurie a vrut să-l răspândească în întreaga lume. Pe urmele fondatoarei, Sf. Brigita, Maica Tekla a purtat suveranilor pontifi o prietenie plină de devotament. Totodată, ea a doborât ziduri de neîncredere şi prejudecăţi adânc înrădăcinate faţă de Biserica Catolică, până şi în ţările dominate de dictatură. (OR 7 martie, 2020) APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS REFLECȚIE

abriel García Márquez descria într-un roman cum supraviețuiește „dragostea în vremuri de holeră”. Dar noi cum trăim Învierea anul acesta în regim de carantină? Întrebare întemeiată, de vreme ce, în plină criză coronavirus, panica devine practic virusul cu adevărat pandemic, care ne închide, ne izolează și ne separă unii de alții.

Paștele

în vremuri de carantină Gabriel García Márquez descria într-un roman cum supraviețuiește „dragostea în vremuri de holeră”. Dar noi cum trăim Învierea anul acesta în regim de carantină?

ntrebare întemeiată, de vreme ce, în plină criză coronavirus, panica devine practic virusul cu adevărat pandemic, care ne închide, ne izolează și ne separă unii de alții. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, simultan suntem anunțați de toată social media de amenințarea Turciei că va deschide granițele milioanelor de refugiați din Siria, Irak și Afganistan pentru a invada Europa. Din nou aceeași panică și din nou aceeași rețetă a „carantinei”, de data aceasta politică, economică și juridică: baricadare a granițelor, izolarea „vinovaților” și separarea de ceilalți, oameni ca și noi, și de umanitatea lor, aceeași în ultimă 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

instanță cu a noastră. Adică exact invers decât Paștele, înțeles ca biruință asupra morții, ca întâlnire cu Cel Înviat și cu aproapele, ca Înviere de la „eul” izolat la un „noi” renăscut prin solidaritate! Dacă acestea sunt timpurile de Post, e bine să ne întrebăm dacă vrem să lăsăm Paștele sub vremuri sau să le traversăm tocmai cu ajutorul „Trecerii” de la moarte la Viață, semnificația prin excelență a Învierii! Câteva icoane pascale ne pot ajuta în acest sens. Cea dintâi este Crucea, dar privită ca semn al comuniunii și nu al excluziunii! Într-adevăr, instrumentul menit să pedepsească, mai întâi prin

rușine și apoi prin tortură, iar apoi să separe, mai întâi pe răi de buni și apoi pe morți de vii, este transformat de Sfânta Treime în simbol al împărtășirii vieții divine. E suficient în acest sens să privim din nou (oare nu asta înseamnă „respect”?) la Icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov, descoperind cum locul rămas gol completează o masă și o cruce deopotrivă: Ad crucem sicut ad mensam, ad mensam sicut ad crucem („pe cruce precum la masă, la masă precum pe cruce”)!

FOCUS

Și tot Crucea Mântuitorului, de data aceasta prin mâinile Sale pironite, ne mai amintește ceva. Câtă vreme Isus putea atinge fizic persoanele, a readus la viața pământească trei oameni: pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Naim și pe Lazăr din Betania. Însă atunci când nu a mai putut atinge pe nimeni, fiind răstignit pe cruce, tocmai atunci ne-a robit tuturor robia, cu moartea pe moarte călcând! Iată de ce putem privi brațele crucii ca pe o îmbrățișare care nu exclude pe nimeni, o îmbrățișare transfigurată, dar nu mai puțin reală, universală și mai puternică decât moartea, pentru că este gestul Iubirii necondiționate! Cât de important este pentru noi acest lucru, tocmai acum când ni se cere să evităm orice contact fizic de frica vreunei contaminări: prin moartea și învierea Sa, Isus permite însăși transfigurarea salutului păcii, dăruit tocmai ucenicilor izolați în „carantina fricii”, în Cenacol! De aceea, evitarea atingerilor concrete să nu ne împiedice să fim încă și mai solidari unii cu alții!

Apoi, o altă icoană făcătoare de minuni „pe timp de carantină” este convertirea Sfântului Toma. Multă vreme poreclit „Toma necredinciosul”, acest Apostol ne poate fi patron spiritual chiar în lupta cu virusul descurajării și al necredinței! Ponegrit de prejudecățile noastre ipocrite, dar încurajat de Mântuitorul să treacă la fericirea celor care cred fără să fi văzut, el are totuși un merit uriaș: acela de a fi văzut în semnele morții niște martori ai Învierii! Avem noi oare același curaj de „a atinge” rănile din viețile noastre, fie ele trupești sau sufletești, văzând în ele semne paradoxale ale învierii, și nu ale morții? Mai mult, suntem noi gata să „atingem” și să ne lăsăm „atinși” de rănile Trupului Mistic al lui Cristos care este Biserica Sa, fără să ne lăsăm nici scandalizați, nici contaminați de descurajare, ci recunoscând în mod tainic „Trupul glorificat” al Celui Înviat? Desigur, unii ar putea obiecta cu „tact” împotriva oricărui „contact”, evocând tot o icoană biblică, a Celui Înviat care-i spune Mariei Magdalena: noli me tangere, tradus de obicei prin

„nu mă atinge”. Numai că aici cuvintele explicite ale Mântuitorului sunt „nu mă reține”. Mesajul acestei pericope nu este o interdicție, ci tot o încurajare, de a merge și de a vesti Învierea unor frați terorizați de spaimă! Avem noi atunci curajul să citim în aceste terifiante „semne ale timpului” tot atâtea chemări să ne întoarcem la Acela care a biruit lumea? Cristos a înviat și pe toți ne-a-ncurajat! Text: Pr. Marius Taloș SJ APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTe

e ceri să nu ne temem. Dar credinţa noastră este slabă şi suntem cuprinşi de teamă. Dar Tu, Doamne, nu ne lăsa în voia furtunii. Spune-ne din nou: „Nu vă temeți” (Mt 28,5). Iar noi, împreună cu Petru, „îți încredinţăm Ție toată îngrijorarea noastră, căci Tu te îngrijeşti de noi!” (cf. 1Pt 5,7)

Papa Francisc în Piața San Pietro, 27 martie 2020; Sursa foto: vaticannews.va

Universalitatea rugăciunii

binecuvântarea urbi et orbi Papa Francisc a împărțit binecuvântarea urbi et orbi la sfârșitul unei celebrări în cadrul căreia a adresat un cuvânt de speranță și de încurajare tuturor oamenilor, repetând cuvintele lui Isus din Evanghelie: „Nu vă temeți!”

n data de 27 martie a avut loc la Bazilica Sf. Petru din Roma o celebrare cu totul aparte. Este vorba despre o întâlnire de rugăciune condusă de Papa Francisc, la sfârșitul căreia Sfântul Părinte a dat binecuvântarea urbi et orbi („cetății și lumii întregi”) cu Preasfântul Sacrament. Această binecuvântare specială este dată de Suveranul Pontif, în ziua imediat următoare alegerii sale ca Papă și în sărbătoarea Crăciunului și în cea a Paștelui. Acest moment de rugăciune fusese anunțat de Papa Francisc la sfârșitul rugăciunii 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

Angelus din 22 martie, când a anunțat că dorește ca „la pandemia virusului să se răspundă cu universalitatea rugăciunii, a compasiunii și a tandreței”. Tot cu aceeași ocazie, Suveranul Pontif a lansat și o invitație către toți conducătorii Bisericilor și responsabilii tuturor comunităților creștine, cu toți creștinii de diferite confesiuni să se roage împreună rugăciunea Tatăl nostru în data de 25 martie, la ora 12. Celebrarea din 27 martie a început cu o rugăciune a Sfântului Părinte, urmată de proclamarea solemnă a unui

fragment din Evanghelia după Sfântul Marcu (4,35-41), care relatează potolirea furtunii de către Isus. Acest text a constituit centrul meditației Sfântului Părinte, rostită de acesta pe platoul din fața Bazilicii Sf. Petru. Papa Francisc a spus prin altele: „Rugăciunea și slujirea tăcută sunt armele noastre învingătoare” și a încheiat: „Ne ceri să nu ne temem. Dar credinţa noastră este slabă şi suntem cuprinşi de teamă.” După meditație, Papa Francisc s-a oprit în rugăciune în fața crucifixului de la biserica San Marcello al Corso şi a icoanei Mariei Salus populi Romani, „mântuirea poporului roman”, aduse special pentru această celebrare la Bazilica Sf. Petru. Apoi a intrat în Bazilica Sf. Petru, unde a urmat un moment de adorație în fața Sfântului Sacrament, la sfârșitul căruia Papa Francisc a ieșit cu Sfântul Sacrament în fața porții Bazilicii, împărțind binecuvântarea urbi et orbi, binecuvântare care acordă indulgență plenară credincioșilor care o primesc prin intermediul mijloacelor de comunicare socială în forma stabilită de Biserică. Text: Iulia Cojocariu

FOCUS EVENIMENTe

„L

ăudat să fii, Domnul meu”, cânta Sfântul Francisc din Assisi. Acest frumos cânt amintește de casa noastră comună ca fiind o soră, cu care împărtășim existența, și o mamă frumoasă care ne primește în brațele sale: „Lăudat să fii, Domnul meu, pentru sora noastră, maica pământ, care ne susține și ne conduce, și produce diferite roade cu flori colorate și iarbă”. (Laudato Si’, 1)

Săptămâna Laudato Si’

eveniment aniversar La 24 mai 2015 a fost semnată de către Papa Francisc Enciclica Laudato Si’ dedicată schimbării climatice și chestiunii ecologice. Cu ocazia aniversării a cinci ani se propune o „Săptămână Laudato Si’”.

nul acesta, pe 24 mai, se împlinesc 5 ani de la publicarea enciclicei Laudato Si’. Pentru a sărbători acest eveniment a fost creat proiectul „Săptămâna Laudato Si’”, desfășurată între 16 și 24 mai, inițiativă adresată lumii întregi. A fost creat și un site web (laudatosiweek. org), unde cei care doresc să se alăture acestui proiect găsesc diverse informații legate de această acțiune, precum și sugestii de unde pot alege o activitate concretă. Printre propuneri se află: formarea sau consolidarea unui grup dedicat ocrotirii creației;

angajarea unui dialog cu conducătorii din regiunea sa; realizarea unui diagnostic energetic și crearea unui program de reducere a emisiilor de carbon; organizarea unei întâlniri de rugăciune dedicate unei tranziții juste către energiile proprii. Acestor propuneri le pot fi adăugate și altele. Săptămâna Laudato Si’ se inspiră din enciclică, dar şi din alte texte publicate în ultimii 5 ani. Între acestea, Querida Amazonia, apelul apostolic al Sinodului pentru Amazonia, Declarația comună a Conferințelor Episcopale pentru o dreptate ecologică.

În mesajul adresat pentru acest eveniment, Papa Francisc a reînnoit apelul său urgent de a răspunde crizei ecologice. A mai spus că strigătul pământului și strigătul săracilor nu mai pot continua pentru mult timp. De asemenea, a mai îndemnat să avem grijă de creație, darul Dumnezeului nostru bun și creator. Acest eveniment este patronat de Dicasterul pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale și organizat de Mișcarea Catolică Mondială pentru Climat și de Renova +. Enciclica Laudato Si’ a fost primită ca un text de o profunzime și de o frumusețe de neuitat și a determinat pe oamenii din lumea întreagă să aprofundeze reflecția lor despre Creator și creație. Viziunea sa despre ecologia integrală trasează o paralelă între raportul nostru cu Dumnezeu, cu natura și cu ceilalți, transmite un adevăr simplu, dar esențial despre schimbările necesare pentru a ne elibera de păcatul ecologic. În contextul pandemiei cu virusul SARS-CoV-2, organizatorii au reflectat la noi mijloace de adaptare a activităților lor. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Ploiești

Întâlnire decanală Pe 11 martie s-au desfășurat la Ploiești întâlnirea și ora lunară de rugăciune a preoților din Decanatul de Ploiești, la Parohia romano-catolică Cristos Rege. La această întâlnire a fost prezent și Preasfințitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București.

București

Zi de reculegere

Pe 7 martie, în Parohia Sf. Anton de Padova din București a avut loc Ziua de Reculegere din Postul Mare pentru tinerii din parohiile romano-catolice din București și împrejurimi. Au participat, alături de tineri, preoți și persoane consacrate care se ocupă de pastorația tineretului. Predicator a fost Pr. Bogdan Balașcă.

Brăila

Întâlnire lunară

Parohia Adormirea Maicii Domnului din Brăila a găzduit, în ziua de 2 martie, întâlnirea lunară a preoților din Decanatul de Brăila, reunind opt preoți din mai multe parohii.

Încurajare În data de 11 martie, Conferința Episcopilor din România a adresat o scrisoare de încurajare.

ceastă scrisoare, adresată credincioșilor, călugărilor, călugărițelor și preoților, a fost transmisă ca urmare a situației care a apărut în țara noastră cu răspândirea COVID-19 și cu măsurile luate de autorități pentru a preveni răspândirea acestei boli. „Dorim să vă exprimăm grija noastră părintească, să vă adresăm un cuvânt de încurajare în acest timp de încercare și să vă împărtășim câteva îndemnuri și decizii necesare pentru a ne trăi viața de credință, în perioada următoare, ținând cont de măsurile de prevenție luate de autoritățile din țara noastră”, se spune în scrisoare. Sunt încurajate „parohiile și comunitățile religioase să folosească mijloacele de comunicare socială pentru a păstra comuniunea în rugăciune cu credincioșii”. Parohiile, congregațiile religioase și asociațiile de laici sunt îndemnate să-i ajute pe cei aflați în nevoie.

Vizite pastorale în arhidieceză

ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a efectuat în luna martie mai multe vizite pastorale.

e 1 martie s-a aflat în mijlocul comunității din PopeștiLeordeni, prezidând Sfânta Liturghie de la ora 11. Următoarea parohie vizitată a fost cea din Cioplea (Sfânta Fecioară Maria Regină), unde a mers pe 8 martie, prezidând două Sfinte Liturghii. În 10 martie, Înalt Preasfinția Sa a fost în vizită la parohia romanocatolică din Giurgiu, iar în 14 martie a fost la Buzău, unde a fost celebrat hramul bisericii, Sfântul Iosif. Vizitând aceste parohii, ÎPS Aurel Percă a luat cunoștință cu realitățile religioase din aceste parohii.

UNIȚI împotriva coronavirusului Misterele de bucurie, de durere, de lumină și de slavă au fost recitate timp de trei zile în întreaga Biserică Catolică din România.

ntre 22 și 24 martie a avut loc un triduum de rugăciune, desfășurat între orele 1517, constând din recitarea celor 20 de mistere ale Rozariului. La Catedrala Sf. Iosif din București, în prima zi protagoniștii rugăciunii au fost Episcopii romano-catolici ai Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă și PS Cornel Damian, și Episcopul greco-catolic de București, Mihai Frățilă, precum și Pr. Ioan Ciobanu. Rugăciunea a fost oferită pentru suferinzi și pentru cei afectați de pandemia de coronavirus. Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Întâlnire de lucru la Traian Între 9 și 11 martie a avut loc sesiunea de primăvară a Comisiei pentru Pastorația Tineretului din cadrul Conferinței Episcopilor din România.

EVENIMENT Întâlnire de lucru a focolarelor și focolarinilor la Șumuleu Ciuc, pentru a discuta câteva evenimente importante.

Î și 1 martie a avut loc la n zilele de 29 februarie

Șumuleu Ciuc întâlnirea internilor Mișcării Focolarelor din România: focolarini și focolarine, preoți, voluntari și voluntare, familii, asistenți gen și Gen 3 și Gen 2. În centrul atenției a fost evenimentul marcat de sărbătorirea centenarului Chiarei Lubich (născută la 22 ianuarie 1920) atât în Trento (Italia), cât și în diferite locuri ale lumii, cu deschiderea unor expoziții dedicate vieții ei și carismei unității. Un alt eveniment important va fi Adunarea Generală, care va avea loc în toamnă. (sursa: ercis.ro)

ntâlnirea s-a desfășurat la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian (jud. Neamț), în Dieceza de Iași. Din partea Arhidiecezei de București a participat Pr. Marian Blaj, responsabil diecezan, și Darius Măneasa, vicelider în Echipa diecezană. Cea mai mare parte a lucrărilor comisiei s-a concentrat pe elaborarea unui drum comun în pastorația tineretului care să fie începutul unui nou proces de valorizare a tinerilor și de susținere a angajării lor permanente în opera de evanghelizare. Alte subiecte de discuții: Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic din anul 2021, care va fi găzduită de Arhieparhia de Alba-Iulia și Făgăraș, evenimente

internaționale viitoare propuse tinerilor, împărtășiri de experiențe etc. Preasfințitul Iosif Păuleț, Episcop de Iași, s-a alăturat discuțiilor, încurajându-i pe participanți în misiunea lor. La final, s-a hotărât ca următoarea întâlnire a comisiei, în sesiunea de toamnă, să fie găzduită de Dieceza de Oradea. (Raluca Cocuț, secretar)

Polonia

SUA

Italia

Proces beatificare Karol și Emilia Wojtyła

Abolirea pedepsei cu moartea în Colorado

Crucifixul din Legnaia

Arhiepiscopul Marek Jędraszewski de Cracovia a anunțat că, după ce a obținut aprobarea Congregației pentru Cauzele Sfinților, Arhidieceza sa a deschis procesul de beatificare pentru părinții Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea (18 mai 1920 – 2 aprilie 2005). Arhidieceza de Cracovia a făcut public pe 11 martie 2020 anunțul privind cauzele lui Karol Wojtyła, respectiv Emilia, născută Kaczorowska. Decretele semnate de Arhiepiscopul Jędraszewski poartă data de 2 martie.

Colorado a abolit pedeapsa cu moartea. La 23 martie, guvernatorul Jared Polis a semnat decretul de lege SB20-100. Astfel, Colorado devine al douăzeci și doilea stat din SUA care abrogă pedeapsa capitală. Episcopii locali au aplaudat decizia, publicând pe site-ul lor o declarație în care definesc ca istorică această decizie care aduce o schimbare importantă a legii statului. Odată aprobată directiva în mod definitiv, aceasta va pune capăt pedepsei capitale începând cu 1 iulie.

Crucifixul purtat în procesiune pe străzile satului florentin timp de secole a fost restaurat, descoperindu-se că este opera părintelui sculpturii italiene din secolul al XIV-lea, Donatello. După ce a fost supus expertizei, după o absență de 8 ani, crucifixul, care datează din anii 1461-1466, este înalt de 89 cm și lat de 82,5 cm și cântărește puțin mai mult de 3 kg, a fost reașezat în Oratoriul Companiei Sfântului Augustin și restituit funcției sale liturgice. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Mamele surogat – un subiect delicat Text: Monica Râpeanu

amele surogat sau mamele purtătoare sunt acele femei care acceptă (pe baza unui contract) sau aleg să poarte în pântecul lor și să aducă pe lume un copil pentru un cuplu care, din anumite cauze, nu poate avea copii. Mama surogat poartă și aduce pe lume copilul care a fost conceput fie prin fertilizare in vitro și apoi transferat în uterul ei, fie a fost conceput prin inseminare artificială cu sperma tatălui și, în acest caz, mama surogat este și mama biologică a copilului datorită legăturii genetice. În cele mai multe cazuri, aceste femei sunt convinse să-și închirieze practic uterul și să nască un copil contra unei remunerații. Ele renunță totodată la orice drept parental asupra copilului. Acest tip de „maternitate” se mai numește și maternitate substitutivă. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

A apela la o mamă surogat este o practică din ce în ce mai răspândită care, în lipsa unor reale dezbateri publice pe acest subiect, este promovată în numele „compasiunii” față de cei care nu pot avea copii. Adevărata compasiune însă nu ar ascunde adevărul, și anume că această practică a devenit o afacere globală, o industrie extrem de profitabilă care se ridică la miliarde de dolari pe an și care constituie o nouă modalitate de a exploata femeile, în special pe cele mai vulnerabile, și de a face trafic cu ființe umane deoarece îi transformă pe copii în bunuri comerciale. Nu e un secret că apelează la mamele de închiriat nu doar cupluri infertile sau care se confruntă cu alte probleme medicale, ci și cupluri gay, persoane singure și chiar femei care nu doresc să ducă o sarcină din anumite motive (carieră în

plină ascensiune etc.). Dorința de avea un copil este una naturală, cât se poate de firească, iar infertilitatea reprezintă cu siguranță o încercare extrem de dură și provoacă o mare suferință. Dorința de a avea însă un copil „cu orice preț” și prin orice mijloace are la bază o viziune egoistă: copilul nu mai este văzut ca dar, ci ca un produs. Indiferent de metoda prin care o femeie devine mamă purtătoare (inseminare artificială sau FIV), ea este utilizată pentru a coopera într-un act procreativ în afara ordinii naturale. Mama surogat (chiar și aceea care se oferă pur și simplu să ajute un cuplu din altruism) își încalcă astfel propria demnitate umană, lăsându-se folosită ca simplu instrument și încalcă, de asemenea, și demnitatea copilului care urmează să se nască și pe care îl va priva în mod intenționat, imediat după naștere, de continuarea acelei legături materne naturale din timpul sarcinii – o legătură pe care medicii o încurajează și promovează în mod consecvent. Așadar, când vorbim despre maternitatea surogat vorbim despre o instrumentalizare nu doar a mamei surogat, dar și a copilului, care nu este văzut ca dar și ca rodul actului specific al iubirii conjugale a părinților – ci mai degrabă ca un produs ce poate fi comandat, proiectat și livrat. În multe țări, această practică este strict interzisă prin lege (spre exemplu în Franța), iar în altele, ea a fost legalizată. Acolo unde maternitatea surogat a fost interzisă de la bun început sau ulterior, au fost luate serios în considerare întrebările și pericolele pe care maternitatea substitutivă le generează. România, în schimb, este una din acele țări care se confruntă cu un vid legislativ în acest sens. La ora actuală, nici

Biserică și societate

acest domeniu nu este – încă – reglementat legal, deși au fost elaborate mai multe proiecte de lege în ultimii ani. Asta nu înseamnă că la noi nu există cupluri care apelează la mame surogat, la agenții sau clinici care se ocupă cu obținerea de copii prin maternitatea substitutivă. Din păcate, se vorbește încă mult prea puțin la nivel internațional despre cazurile copiilor abandonați de către părinții contractanți deoarece s-au născut cu diferite dizabilități sau boli. Se întâmplă și ca unii dintre părinții beneficiari să se răzgândească și să renunțe la copil înainte ca el să se nască. Totodată, implicațiile mai mari, pe termen lung, ale surogației asupra femeilor sau/și copiilor rămân un subiect delicat și de cele mai multe ori evitat, iar riscurile, inclusiv cele medicale, sunt minimalizate. Există și țări unde maternitatea surogat este legată de rețelele de prostituție, din interiorul cărora sunt racolate mame purtătoare, și această realitate, din motive lesne de înțeles, nu este mediatizată. Chiar dacă infertilitatea este inimaginabil de dificilă pentru cuplurile afectate, nu poate fi invocat „dreptul la copil” și nimeni nu este „îndreptățit” să obțină un copil prin orice fel de mijloace. Mai mult, așa după cum se specifică și în Donum vitae (instrucțiunea elaborată de Congregația pentru Doctrina Credinței în 1987 despre respectul față de viața umană care se naște și despre demnitatea procreației), maternitatea substitutivă reprezintă o lipsă obiectivă față de obligațiile iubirii materne, ale fidelității conjugale și ale maternității responsabile; ofensează demnitatea și dreptul copilului de a fi zămislit, purtat în sân, adus pe lume și educat de părinții săi; și mai creează o diviziune în detrimentul

familiilor între elementele fizice, psihice și morale care le constituie. Învățătura morală a Bisericii oferă îndrumare cuplurilor care suferă din cauza infertilității, nu pentru a legifera, ci pentru a lăsa adevărul să strălucească în momentele dificile. Aceste cupluri ar trebui asistate prin mijloace care să le respecte demnitatea și demnitatea copiilor. În Exortația apostolică postsinodală din 2016, Amoris laetitia (paragraful 179), Papa Francisc vorbește despre adopție, care este „o cale pentru a realiza maternitatea și paternitatea într-un mod foarte generos”, și îi încurajează pe cei care nu pot avea copii „să lărgească și să deschidă iubirea lor conjugală pentru a-i primi pe cei care sunt lipsiți de un context familial adecvat”. În prima zi a acestui an, în predica la Sărbătoarea Sfintei Maria,

Născătoare de Dumnezeu, tot Papa Francisc spunea următoarele: Din trupul unei femei a venit mântuirea pentru omenire: din modul în care tratăm trupul femeii înțelegem nivelul nostru de umanitate. De câte ori trupul femeii este jertfit pe altarele profane ale publicității, ale câștigului, ale pornografiei, exploatat ca suprafață de folosit. Trebuie eliberat de consumism, trebuie respectat și onorat; este trupul cel mai nobil din lume, a zămislit și a născut Iubirea care ne-a mântuit! Maternitatea surogat este o formă de exploatare a femeilor; este despre uz și abuz, deci despre o realitate sumbră. Haideți să deschidem ochii, să reflectăm asupra cuvintelor Sfântului Părinte și să arătăm că ne pasă cu adevărat de soarta tuturor femeilor!

NU MATERNITĂȚII SUROGAT „[...] contrară demnității femeii, unității căsătoriei și demnității procreației persoanei umane este [și] maternitatea surogat. A implanta în uterul unei femei un embrion care îi este străin din punct de vedere genetic sau/și a o fecunda cu angajamentul de a-l încredința pe cel care trebuie să se nască unuia care a angajat-o înseamnă a fragmenta maternitatea, reducând gestația la o incubație care nu respectă demnitatea și dreptul copilului de a fi zămislit, purtat în sân, adus pe lume și educat de propriii părinți.” (Noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari, nr. 31, traducere de Pr. dr. Mihai Pătrașcu, Editura Sapientia, Iași, 2017)

„Tehnicile ce provoacă o disociere a părinților, prin intervenția unei persoane străine de cuplu (donare de spermă sau de ovocit, împrumut de uter) sunt grav neoneste. [...] Ele trădează dreptul exclusiv [al soților] de a nu deveni tată și mamă decât unul prin celălalt.” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2376)

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate doctrină socială - docat

ăcatele sunt rele pentru păcătosul însuși, dar ele rănesc în același timp comunitatea, dăunând altora „și, astfel, ele se întăresc și se răspândesc și devin izvorul altor păcate prin care se influențează negativ comportamentul” (Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Sollicitudo rei socialis, 36).

Persoana umană – unică și demnă Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„T

rebuie să-l iubim pe aproapele nostru, fie pentru că el este bun, fie ca el să devină bun” (Sf. Augustin). Omul se bucură de o demnitate intangibilă. De ce? Pentru că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pentru că în cadrul creației îl reprezintă pe Creatorul însuși, pentru că este „singura făptură de pe pământ pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însăși” (Gaudium et Spes 24). Iar această asemănare cu Dumnezeu ne arată că „omul rămâne mereu raportat la Dumnezeu și că nu-și poate dezvolta posibilitățile sale ca persoană decât în Dumnezeu” (DOCAT 47). Ajutorul în supraviețuire? Alți oameni. A trăi cu ceilalți într-o relație corectă va crea locul propice pentru o bună relație cu Dumnezeu. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

Dezvoltarea unei culturi a respectului reciproc și subordonarea intereselor individuale în favoarea comunității ne fac participanți la puterea creatoare a lui Dumnezeu (conf. DOCAT 49). Atunci nu vom mai putea nega relația strânsă cu Creatorul nostru și nici responsabilitatea pentru creație și pentru fiecare altă persoană vie. Această responsabilitate decurge din faptul că persoana umană și, implicit, demnitatea ei sunt expuse multor răni și amenințări. Unicitatea omului nu ne-o poate nega și lua nimeni, dar în ceea ce privește demnitatea... avem „păcatul ce a pătruns până în centrul nostru cel mai profund, acolo unde locuiește libertatea, și deci, păcatul fiind întotdeauna actul liber, conștient al unei persoane [...] se extinde în întreaga societate (DOCAT 50-51).

Cu toate că „omul este social, acționează de prea multe ori asocial: egoismul, lăcomia și megalomania îl fac să-i înhame pe alții pentru scopuri false, să-i exploateze, să-i asuprească sau să-i lase fără apărare” (DOCAT 62). Ce consecințe provoacă aceste exploatări? Distrugere și separare. „Cei care, revendicându-și drepturile, uită de obligațiile lor sau recurg la ele într-un mod imperfect riscă să demoleze cu o mână ceea ce au construit cu alta” (Papa Ioan al XXIIIlea, Pacem in terris). Și separare față de cine? Față de cel ale cărui chip și asemănare le moștenim: Dumnezeu Creatorul nostru: „Numai omul liber se poate îndrepta spre Dumnezeu în iubire și să-i răspundă” (DOCAT 56). Așadar, mesajul este clar. Toate persoanele umane sunt înzestrate cu o demnitate egală ce nu se pierde, indiferent de sex, origine, religie și de culoarea pielii, deoarece Dumnezeu ne-a creat pe toți după chipul și asemănarea sa, iar pentru a păstra creșterea personală, egalitatea șanselor și, prin aceasta, demnitatea tuturor, e absolut necesar să fie învinse nedreptățile ce există în relațiile dintre noi.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Micile victorii

oar câteva zile au mai rămas din timpul binecuvântat al Postului Mare. Sper, drag tânăr cititor, că îți priește acest timp și că simți cum te pregătește pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Sărbătoarea aceasta ne amintește de multe realități spirituale, cum ar fi, de exemplu, că ultimul cuvânt nu îl are moartea, ci învierea; sau că „acasă” al sufletului nu este în lumea aceasta, dar în lumea viitoare; sau că paradisul este răsplata celor care l-au ales pe Domnul înviat în această viață; sau că prin învierea sa, Mântuitorul a realizat o mare victorie, asupra Celui Rău. Aș vrea ca provocarea mea pentru tine în această lună să fie despre această ultimă realitate exemplificată: Isus a învins moartea și a obținut pentru totdeauna această victorie asupra ei. Astfel, prin Isus, noi toți suntem învingători, iar dacă vom crede în el până la final, vom avea parte de aceeași victorie. Totuși, până atunci, poate că ar fi bine să ne bucurăm și de un alt tip de victorie:

victoriile mici. Ne afectează micile eșecuri de peste zi, care ne vorbesc despre fragilitatea noastră, despre lipsurile noastre. Dar ce facem cu micile victorii care ne spun că „dacă vrem, se poate!”, „încet, dar sigur!”, „ceea ce nu te învinge te face mai puternic!”, „întotdeauna este loc de mai bine!” etc. Să fim mai atenți și să ne bucurăm mai mult de micile reușite de fiecare zi. Să sărbătorim prin mici recompense materiale sau chiar numai emoționale (bucuria aferentă, pe care să o conștientizăm) și astfel să permitem ca ele să ne dea forța de a merge mai departe. Fiecare victorie trebuie să aibă șansa ei de a fi sărbătorită. Așa cum atunci când pierzi o luptă, nu pierzi neapărat și războiul, la fel, când obții o mică victorie, mai faci un pas sigur spre cea finală. Îți amintești de ultima ta mică victorie?

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Mărturia creștină, la urma urmei, vestește numai aceasta: că Isus este viu și că este secretul vieții. Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

De ce părinţii nu ne înţeleg când ne îndrăgostim?

eoarece părinţii ştiu că este o perioadă trecătoare. Există perioade când suntem îndrăgostiţi şi perioade în care nu. Unii specialişti spun că această perioadă variază între 12 şi 18 luni sau chiar mai puţin. Învăţăm cu timpul că este nevoie de o doză de detaşare, în ciuda furtunilor emoţionale. Cu toate că pentru un îndrăgostit, întreaga atenție se îndreaptă spre ființa iubită, iar celelalte aspecte ale vieții, precum şcoala, familia sau prietenii, devin secundare, el poate să înveţe să le acorde din nou importanţă. La ce să fim atenţi? Se întâmplă rar ca iubirea adolescentină să fie pe viață. Aşadar, să ne luăm timpul necesar pentru a-l cunoaşte pe celălalt. Sunt situaţii în care ne putem înşela; aşadar, să începem cu o mică rezervă în relaţie. Dacă o relație nu scoate ce-i mai bun din noi la suprafață, atunci să o încheiem şi să nu ne speriem dacă încă mai avem de căutat. Să ne pregătim dăruirea pentru cineva cu care vrem să petrecem restul vieţii. Sr. Gabriela Lungu FCJ

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR SFATURI UTILE

Calmul versus stresul legat de coronavirus Cum facem faţă stresului în timpul epidemiei de COVID-19? Iată o întrebare la care putem găsi răspuns cu ajutorul Organizației Mondiale a Sănătății.

m constatat deja cu toții că realitatea ne pune în fața unei provocări la care trebuie să facem față. Probabil unii am învățat pe de rost recomandările pe care ni le transmit autoritățile, prin intermediul mijloacelor de comunicare comune (tv, radio sau internet). Tentația este să ne preocupăm să fim din ce în ce mai pregătiți. Dar atenție! Deși ni se recomandă să stăm cât mai la distanță de ceilalți, pentru a nu ne contamina, să avem grijă să nu ne izolăm din toate punctele de vedere. Avem nevoie de Dumnezeu, cât și de aproapele. Este important să fim în comuniune cu Dumnezeu (rugăciune), dar și cu ceilalți, pentru a avea o mai mare certitudine că ceea ce decidem să facem ne este și de folos. Iată câteva îndemnuri în această privință: 1. Este normal să vă simţiţi trist, stresat, confuz, speriat sau supărat în timpul unei crize. Comunicaţi cu persoane în care aveţi încredere şi care vă pot ajuta să depăşiţi momentul. Comunicaţi cu cei dragi de acasă şi – prin mijloacele de comunicare care vă avantajează – cu membri ai familiei şi prieteni. 2. Dacă sunteţi nevoit să staţi acasă, menţineţi un mod de viaţă sănătos – un regim adecvat de alimentaţie şi somn, faceţi mişcare, aerisiți/curățați cât mai des 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

încăperile locuinței și spălați-vă regulat pe mâini. 3. Pe cât posibil reduceți consumul de tutun, alcool sau alte substanțe din aceeași categorie. Dacă vă simţiţi copleşiți, vorbiți cu un lucrător medical sau altă persoană competentă. Faceţi un plan: unde mergeţi, de la cine solicitaţi ajutor medical pentru a vă îmbunătăţi starea fizică sau sănătatea mintală, dacă e nevoie. 4. Fiţi bine informat. Analizaţi informaţiile care vă vor ajuta să determinaţi riscurile, astfel încât să puteţi lua măsuri de precauţie rezonabile. Identificaţi o sursă credibilă, în care să aveţi încredere, precum pagina web OMS sau cele ale autorităţilor medicale naţionale sau locale. 5. Faceţi faţă îngrijorării şi agitaţiei, reducând timpul pe care îl dedicaţi împreună cu familia vizionării/ascultării ştirilor pe care le

percepeţi ca alarmante. Încercați să vă țineți ocupată atenția și cu alte lucruri: o lectură bună, activități recreative, studiu personal etc. 6. Bazaţi-vă pe abilitățile dumneavoastră care v-au ajutat în trecut să gestionaţi situaţiile complicate din viaţă: apelaţi din nou la ele pentru a putea gestiona emoţiile în această perioadă dificilă a epidemiei. (Cf. Organizația Mondială a Sănătății)

SUFLET TÂNĂR

Mulţumesc!

e multe ori, stau şi mă gândesc câte motive am să fiu fericită. Sunt foarte multe lucruri care mă fac să zâmbesc… zilnic. Dar, uneori e greu. Micile probleme apar frecvent şi deseori nu mai poţi să găseşti fericirea. E o scufundare în valurile unui „de ce?”. Dar de ce atâta de ce? Când avem atât de multe. Şi ar trebui să fim veşnic recunoscători. Când apare o mică dificulate în viaţa mea, îmi place să mă opresc pentru câteva secunde şi să mă adresez Lui, spunându-i: „Mulţumesc pentru tot! Pentru sănătate, pentru familie, pentru

CINEMATECA prieteni. Mulţumesc şi pentru acest mic hop! Ştiu că orice pas este important. Te rog, fii alături de mine!” Din moment ce intru în dialog cu El, totul devine mai lin, mai frumos. Totul începe să prindă contur şi sens. Să-I mulţumim pentru tot ce ne-a oferit. Pentru iubirea Sa nemărginită. Pentru harurile obţinute. Pentru dificultăţile care ne-au întărit. Pentru suferinţa care, unită cu durerea lui Isus pe cruce, ne face să credem în Înviere. Recunoştinţa este, cu adevărat, una dintre bucuriile Raiului pe acest pământ. (Diana)

Tinerii răspund

Ce te intrigă mai mult la tinerii societății actuale?

„F

ericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,8-9). Sunt două fericiri care îmi atrag atenția și asupra tinerilor societății actuale. Îmi vin în minte câteva întrebări pe care aș dori să le adresez celor care încă nu sunt fericiți cu adevărat: ce înseamnă pentru tine cuvântul „fericire”? Care este fericirea ta? Sunt întrebări simple la care putem reflecta cu toții, de fapt. Fericirea este un mod de a trăi liber, este acea stare de mulțumire, satisfacție pentru cele făcute. Unde putem găsi fericirea în jurul nostru? Observ în jurul meu o fericire materială, artificială, o fericire de moment. Observ indiferență, teamă de implicare,

de a face mai mult pentru cei în dificultate, o lipsă de comunicare, un individualism care poate conduce la diferite stări negative. Pentru mine, fericirea înseamnă pacea interioară, a nu pierde valorile pe care Dumnezeu mi le-a dăruit. Fericirea este un zâmbet dăruit celuilalt fără să îți dai seama că acest zâmbet poate schimba dispoziția unei persoane etc. Într-o seară, după ce participasem la Sfânta Liturghie, am ieșit din biserică și am întâlnit chipul unei tinere căreia i-am zâmbit. Acest zâmbet a făcut ca acea tânără să devină o bună prietenă; iar acum, când suntem întrebate cum ne-am cunoscut, spunem această frumoasă poveste, a unui dar pe care Dumnezeu ni l-a făgăduit. (R.C.)

All Saints (2017)

n grup de refugiați, alături de pastorul lor, sunt pregătiți să riște totul pentru un viitor ce i-ar putea salva. Sinteza: Michael Spurlock, devenit, din vânzător, un preot al unei mici comunități anglicane, refuză să închidă biserica și luptă să o salveze, împreună cu un grup de refugiați pe care dorește să îi ajute, plantând împreună semințe. Despre film: Filmul prezintă povestea semințelor ce seamănă speranța în sufletele oamenilor, unindu-i pe aceștia pentru scopul lor și creând astfel o comunitate al cărei interes comun este credința. Recomandare: John Corbett a câștigat premiul Grace (un fel de echivalent creștin al Oscarurilor) pentru cea mai inspirantă interpretare în acest film. Alexandra Iacoban

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Să creștem alături de tine(ri)

Activitatea CDPT Activități lunare – 2020 APRILIE 2020

ste numele noului proiect formativ adresat preoților și persoanelor consacrate din ARCB, care lucrează în parohii cu pastorația copiilor și a tinerilor. La acest proiect, organizat și propus de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, s-au înscris 7 preoți și 4 persoane consacrate. Cursul este moderat de experți în domenii ca psihologie, psihoterapie în orientarea cognitiv-comportamentală și management. Este alcătuit din 10 întâlniri și va aborda diverse tematici, cum ar fi: motivația în alegerea carierei de lucrător pastoral, gândirea disfuncțională și distorsiunile

cognitive, abilități, învățarea modelului ABC cognitiv și aplicarea lui în viața de zi cu zi, verificarea realității și disputarea credințelor iraționale, înlocuirea convingerilor dezadaptative cu unele funcționale etc. Noul proiect este al doilea la număr, după ce în anul 2019 lucrătorii pastorali au participat la un proiect similar „Împreună cu tine(ri)” și are ca scop să îmbunătățească aptitudinile și cunoștințele despre cum se poate lucra mai ușor cu categoriile de persoane mai sus amintite. Fiecare întâlnire va dura aproximativ 90 de minute și se va desfășura în perioada martie-iunie 2020.

Assisi, Italia

Beatificarea lui Carlo Acutis

„Economia lui Francisc” se amână

Papa a aprobat minunea atribuită mijlocirii Venerabilului Carol Acutis. Astfel, anul acesta se așteaptă și beatificarea lui, la Assisi. Carlo a murit în 2006, la doar 15 ani. Viața lui a fost pe cât de intensă și plină de iubire pentru Dumnezeu, pe atât de normală. Este numit protectorul internetului, acesta fiind o unealtă a apostolatului său. Era un programator foarte bun, dar și gamer, o oră pe săptămână. A convertit pe mulți, inclusiv pe mama sa. Data beatificării sale va fi anunțată ulterior.

Manifestarea „Economia lui Francisc”, programată la Assisi între 26 și 28 martie 2020, a fost amânată pentru perioada 19-21 noiembrie, din cauza măsurilor adoptate pentru combaterea efectelor coronavirusului. La eveniment erau așteptați Papa Francisc și aproximativ 2.000 de tineri din 115 țări. Între timp, pe 28 martie, a avut loc o conexiune webinar cu tinerii din țările participante, pentru a continua cu un entuziasm mai mare parcursul de pregătire a manifestării. (Bianca Bîlha)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

25 aprilie: Sâmbăta Bucuriei MAI 2020 16 mai: MoveFest CDPT 30 mai: Veghea de Rusalii în parohii

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Iosif interpretează visul lui Faraon (Gen 41,1-33)

upă doi ani de zile, Faraon a avut un vis. El stătea lângă Nil. Şi, iată, au ieşit din Nil şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup şi au început să pască printre trestii! Şi, iată, alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup au ieşit din Nil şi stăteau pe malul Nilului, lângă celelalte vaci! Iar vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraon s-a trezit. A adormit din nou şi a visat a doua oară şi, iată, şapte spice pline şi frumoase au crescut dintr-un pai! Şi, iată, şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit au

crescut după ele! Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Şi, iată, era un vis! Dimineaţa, sufletul lui era tulburat. El a trimis şi i-a chemat pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Faraon le-a povestit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraon. Faraon a trimis şi l-a chemat pe Iosif. Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze; şi am auzit zicându-se despre tine că, dacă auzi un vis, poţi să-l interpretezi”. Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Iată, vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului! Şi vor

„Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraon”. (Gen 41,16)

veni după ei şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul în ţara Egiptului. Nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară din cauza acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea. Faraon să vadă un om priceput şi înţelept şi să-l pună peste ţara Egiptului!”

De colorat:

Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Faraon ce are să facă. (Gen 41,25)

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Cu mare îngrijorare Împrejurările au făcut ca timpul sfânt al Postului Mare să fie pus sub unda îngrijorării. Frica a coborât în multe inimi. Coronavirusul a scos la iveală fragilitatea umană, în acelaşi timp a descoperit limitele ştiinţei şi ale tehnologiei. Text: Pr. Fabian Măriuţ

fiinţă microscopică, de numai un micron, poate întoarce pe dos o lume întreagă. Acest timp de reală criză ne-a dat ocazia să ne întoarcem la lucrurile elementare. Oare ce este mai evident decât aerul? Şi totuşi, când nu poţi respira îţi dai seama cât de valoros este. Cât de firesc este să te poţi mişca în aer liber, să poţi călători! Într-o Europă a frontierelor deschise, închiderea lor ne ajută, clar, să înţelegem valoarea liberei circulaţii. Într-un timp în care suntem sfătuiţi cu insistenţă să rămânem în casă, cum să nu apreciem cât de valoros este să te întâlneşti cu cei din familie şi cu prietenii, să te poţi plimba în parc, să faci cumpărături. Or cât de atipic este să vedem stadioanele lipsite de spectatori,

turnee sportive anulate, săli de teatru goale? Situaţia ne ajută să reflectăm şi asupra „firescului” de a merge la Sfânta Liturghie. O valoare tot mai neglijată şi din cauza ritmului alert impus de dorinţa unui trai mai bun. Şi poate că aceasta e marea capcană în care putem cădea atât de uşor, anume de a înlocui cultul datorat lui Dumnezeu cu nenumăratele noastre griji legate de casă, masă, concedii etc., de a transforma Duminica dintr-o zi de bucurie în Domnul într-o zi contagiată de grijile celor trecătoare. Acest virus „ne-aşteptat” ne mortifică forţat. Ne arată cum cele materiale se perimează. Cum trupul nostru este caduc. Cum viaţa pământească e o suflare ce se poate stinge când te aştepţi mai puţin. Ar putea, desigur, apărea întrebarea

În schimb, Postul Mare este un timp de mortificare voluntară. Eliberându-ne de ce ne poate contagia libertatea şi viaţa, ne pregătim pentru întâlnirea cu viaţa din belşug: Cristos cel Înviat.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

la ce-mi foloseşte mersul la Biserică, la ce-mi foloseşte Cristos. Intuiţia poetului Paul Claudel ne luminează: „Dumnezeu nu ne izbăveşte de orice rău, dar ne întăreşte în faţa oricărui rău.” Iată de ce cel credincios este ocrotit. Trăirea credinţei este cel mai bun exerciţiu de a rămâne în siguranţă, în mâinile Domnului. Nu ne îndoim că împotriva coronavirusului se va găsi antidotul. E o chestiune de timp. În schimb, ne-a fost dat Antidotul împotriva unei vieţi lipsite de sens. Cristos din Taina Euharistiei este tovarăşul nostru de drum, cu El ne întâlnim la Sfânta Liturghie. Să avem grijă mare în a ne pregăti să-l primim, căci în Euharistie Isus este prezent cu trupul şi sângele, viaţa şi dumnezeirea, cu Învierea Sa.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Sfințească-se numele tău Invocația „Sfințească-se numele tău” s-a aflat în centrul reflecțiilor Sfântului Părinte într-una din catehezele de miercuri. Acesta i-a îndemnat pe credincioși să se încredințeze lui Dumnezeu și providenței Sale. Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 27 februarie 2019, Papa Francisc a continuat reflecția sa asupra rugăciunii „Tatăl nostru”, oprindu-se asupra primei invocații din cele șapte: „Sfințească-se numele tău”. În rugăciunea „Tatăl nostru” sunt șapte cereri care pot fi ușor împărțite în două subgrupe. Primele trei au în centru pronumele „Tu” adresat lui Dumnezeu Tatăl; celelalte patru au în centru pronumele „noi” și nevoile noastre umane. În prima parte, Isus ne face să intrăm în dorințele Sale, toate adresate Tatălui: „Sfințeascăse numele tău, vie împărăția ta, facă-se voia ta”; în a doua, El intră în noi și se face interpretul nevoilor noastre: pâinea cea de toate zilele, iertarea păcatelor, ajutorul în ispită și eliberarea de rău.

Aici se află matricea oricărei rugăciuni creștine, care este alcătuită din contemplarea lui Dumnezeu, a misterului său, a frumuseții și a bunătății Sale, și dintr-o cerere sinceră și curajoasă a ceea ce ne slujește pentru viață. Rugăciunea „Tatăl nostru” îl educă pe cel care o recită să nu înmulțească cuvintele zadarnice, căci – așa cum spune Isus – „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, înainte ca să-i cereți” (Mt 6,8). Când vorbim cu Dumnezeu, nu o facem pentru a-i descoperi ceea ce avem în inimă: El o cunoaște mult mai bine decât noi! Dacă Dumnezeu este un mister pentru noi, în schimb noi nu suntem o enigmă în ochii Lui (cf. Ps 139,1-4). Primul pas al rugăciunii creștine este acela de a ne încredința lui Dumnezeu și providenței Sale. În

Nu s-a mai văzut niciodată o astfel de sfințenie: care nu era preocupată de ea însăși.

predica de pe munte, după ce transmite textul rugăciunii „Tatăl nostru”, Isus ne îndeamnă să nu ne preocupăm și să nu ne tulburăm pentru lucruri. Aceasta pare o contradicție: mai întâi ne învață să cerem pâinea cea de toate zilele și apoi ne spune: „Deci nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»” (Mt 6, 31). Contradicția este doar aparentă: întrebările creștinului exprimă încrederea în Tatăl; și tocmai această încredere ne face să cerem ceea ce avem nevoie fără angoasă și fără agitație. În prima cerere: „Sfințească-se numele tău!” se simte admirația lui Isus pentru frumusețea și măreția Tatălui, și dorința ca toți să-l recunoască și să-l iubească pentru ceea ce este cu adevărat. Și, în același timp, este cererea ca numele Său să fie sfințit în noi, în familia noastră, în comunitatea noastră, în lumea întreagă. Dumnezeu ne sfințește, ne transformă prin iubirea Lui; dar, în același timp, noi, prin mărturia noastră, manifestăm sfințenia lui Dumnezeu în lume, făcând numele Lui prezent. Sfințenia lui Dumnezeu este o forță în expansiune și ne rugăm ca ea să rupă repede barierele din lumea noastră. Rugăciunea alungă orice teamă. Tatăl ne iubește, Fiul ridică brațele alături de noi, Duhul lucrează în secret pentru răscumpărarea lumii. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Drumul către înnoire – Drumul către înviere

Mari sunt lucrările Domnului, / vrednice de luat în seamă de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. / Lucrarea lui este plină de splendoare şi maiestate, / dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna. / El a lăsat o amintire a minunilor sale: / Domnul este milostiv şi plin de dragoste, / dă hrană celor ce se tem de el. (Ps 110/111)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

ărbătoarea care celebrează învierea noastră – odată cu cea a lui Isus – reprezintă capătul unui drum pe care îl parcurgem de-a lungul vieții. În stațiunile Drumului Crucii, străbătut de către Mântuitorul, regăsim diferitele momente dureroase trăite deja sau cele care nu cruță aproape pe nimeni: condamnarea nedreaptă, batjocura celor din jur, nevoia de a asuma greutăți și dificultăți peste puterile noastre, căderi nenumărate și ridicări anevoioase, străpungerea inimilor de dureri sfâșietoare... Trăite toate împreună și asemenea lui Cristos, ele conduc ființele noastre la acea Înviere de care El ne face părtași. De aceea iubim devoțiunea Drumului Crucii, pentru că simțim, parcurgându-l, că suferința ce se 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

abate peste noi nu ne zdrobește, ci este sursă de înnoire și de înviere. În cartea Psalmilor se află unul (Ps 110/111) care celebrează bucuria autorului de a fi avut parte de mântuirea lui Dumnezeu atunci când s-a abătut asupra lui tot greul vieții. El exclamă: Aleluia! Îl voi preamări pe Domnul din toată inima, în adunarea celor drepţi, în mijlocul comunităţii. Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc... Domnul este milostiv şi plin de îndurare, dă hrană celor ce se tem de el... El trimite poporului său mântuirea... Procedând astfel, Dumnezeu nu doar că salvează pe cel care și-a pus încrederea în El, ci îl repune în cinste, întrucât, deși asuprit și nedreptățit, a trăit în dreptatea și în adevărul Legii Sale.

Mai mult, prin intervenția Lui salvatoare, Domnul arată că lucrările Sale sunt drepte și pline de măreție, iar generațiile viitoare trebuie să-și aducă aminte de grija pe care El o arată în permanență celor cu care a încheiat un Legământ de fidelitate veșnică: El a arătat poporului său puterea faptelor sale... Lucrarea lui este plină de splendoare şi măreţie, dreptatea lui dăinuie întotdeauna. Toate orânduirile lui sunt neschimbătoare, statornicite pentru veci de veci, făcute în adevăr şi dreptate. Prin urmare, omul, potrivit psalmistului, va da dovadă de înțelepciune dacă va manifesta acea frică reverențială de Domnul. Slava unui astfel de om va rămâne pentru totdeauna. Această Slavă e cea a Învierii.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Gaetano Catanoso

BIOGRAFIE

salvează o femeie pe moarte

A Sfântul Gaetano Catanoso Canonizare: 23.10.2005 Beatificare: 04.05.1997 Venerabil: 03.03.1990 Procesul: 15.10.1981 Moartea: 04.04.1963 Nașterea: 14.02.1879

nna din Roccaforte (Italia) nu avusese niciodată probleme de sănătate, însă pe 29 decembrie 2002 au cuprins-o febra și durerile de cap. Medicul din satul lor de munte i-a spus că nu ar fi grav, dar starea ei s-a înrăutățit. Așa că Domenico, soțul ei, a dus-o la un spital de unde a fost transportată la altul, unde s-a putut pune diagnosticul de meningită meningococică. Este transferată la Spitalul de boli infecțioase și începe tratamentul cu antibiotice, dar era deja foarte târziu, trecuseră patru zile. A intrat în comă, nerăspunzând la niciun stimul. Un caz mai grav decât acesta n-au mai avut acolo în spital. Vestea că soția lui e pe moarte nu l-a condus la disperare pe Domenico Spano, ci la speranța că rugăciunea Surorilor Veroniche, care o cunoșteau pe Anna, ce fusese elevă la școala lor „Padre Gaetano”, putea schimba cursul bolii. Și la rugăciunea lor s-au unit toți din sat. După rugăciunea spusă în a noua zi de comă a Annei, aceasta a deschis ochii și a început să comunice. Doctorilor nu le venea să creadă că pacienta a revenit la viață fără niciun semn de degenerare a creierului și a întregului sistem nervos. Anna a înțeles că vindecarea ei a fost un miracol când a aflat că toți s-au rugat pentru ea cerând mijlocirea fericitului Gaetano. Cineva i-a și pus un rozariu și o iconiță a Fer. Gaetano Catanoso, iar când s-a trezit a continuat rugăciunea, mulțumind.

resurse My Cousin the Saint, de Justin Catanoso Este un volum care se găsește și în format electronic și care povestește, cum spune și subtitlul, despre căutarea credinței, a familiei și a miracolelor autorului, membru al familiei Sfântului Gaetano Catanoso. Printre altele, cartea este motivată de faptul că fratele autorului, bolnav de cancer, nu a primit același har al vindecării, chiar dacă s-au înălțat aceleași rugăciuni ca și pentru Anna.

Un misionar al Sfintei Fețe a lui Isus, plină de milostivire pentru toți oamenii

aetano este al treilea din cei opt frați și a mers de foarte timpuriu la Seminarul arhiepiscopal din Reggio Calabria (Italia). A avut ceva probleme de sănătate, dar a terminat cu bine studiile și a fost sfințit preot în ziua de 20 septembrie 1902. A lucrat doi ani în Seminar și apoi a fost numit paroh la Pentedattilo, un sat sărac și izolat. A fost un pasionat misionar al devoțiunii la Sfânta Față (Volto Santo), constituind o confraternitate în parohia sa. Susține Opera Clericilor Săraci, care ajută tineri săraci să ajungă preoți. A fost paroh 21 de ani în Reggio Calabria și apoi canonic al catedralei, dedicându-și viața confesionalului. În 1934 fondează congregația Surorilor Veroniche ale Sfintei Fețe, cu scopul de a ridica grădinițe și școli de formare catehetică în locuri îndepărtate și dificile.

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFINȚI

Sfântul Damian Leprosul și epidemia de coronavirus

epra bântuia deja de 24 de ani în Insulele Hawaii, când Damian ajunge acolo ca preot misionar, în 1864. Ravagiile erau mari, lepra fiind atunci o boală contagioasă care nu se trata. Pentru a stopa răspândirea ei autoritățile hawaiiene hotărăsc în 1866 izolarea bolnavilor pe insula Molokai, una din insulele arhipelagului. La deznădejdea de a ști că nu se vor vindeca niciodată se adaugă astfel suferința de a se vedea izolați complet și, treptat, neglijați de guvern. Această insulă de o frumusețe uimitoare, adevărată perlă a Creației, ajunge infernul unei comunități marcate de mizerie fizică și morală, violență și alcoolism. Părintele Damian se oferă voluntar și obține aprobarea episcopului pentru a merge la cei 800 de leproși de pe insula Molokai. Va rămâne acolo 16 ani, până la sfârșitul vieții sale. Tânărul preot de 33 de ani le oferă la început prezența și apropierea sa, împreună cu rugăciunea și sacramentele Bisericii. Deși fusese sfătuit de superiori să evite orice contact fizic, Damian decide să nu-și asculte frica și să meargă în vizită la 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

Text: Pr. Dan Suciu

toate casele leproșilor. Se interesează de nevoile lor, mănâncă cu ei, îi încurajează, îi îmbrățișează. Descoperă astfel repede urgențele carității pentru comunitatea sa. Împreună cu leproșii reface cimitirul, deschide un magazin de haine, creează o fanfară, construiește un spital, un orfelinat, o biserică și un sistem de canalizare pentru a aduce apa până în sat. Prin toate acestea, leproșii își recapătă demnitatea și bucuria de a trăi împreună. În decembrie 1884, lepra îl atinge și pe Părintele Damian. Va muri cinci ani mai târziu. În ultima scrisoare adresată fratelui său, el scria: „Sunt mereu fericit și mulțumit, și, deși sunt bolnav, nu-mi doresc decât să împlinesc voia Bunului Dumnezeu.” Sfințenia sa reiese indirect din mărturia unui vizitator al insulei, în 1888, cu puțin timp înainte de moartea Părintelui Damian: „Am mers în Molokai gândindu-mă că voi găsi un loc groaznic ca iadul și am fost surprins să găsesc oameni bucuroși, peisaje minunate și o viață relativ lipsită de dureri. Oamenii aceia sărmani păreau deosebit de fericiți.”

Oare ce putem învăța de la Sfântul Damian, în zilele de epidemie pe care le traversăm? Vă propun patru idei pentru a începe această meditație. 1. Sfântul Damian ne spune că leprosul e fratele nostru și ne întreabă cum ne uităm la ceilalți. Micul virus a străbătut lumea întreagă de la om la om și ne confirmă ceea ce ne spune credința: Dumnezeu ne-a creat uniți într-o singură familie omenească. Vom ști oare în zilele următoare să-i privim pe ceilalți ca frați, cu normalitate, cu simplitate, chiar și atunci când tușesc? 2. Sfântul Damian ne spune că orice infern poate fi transformat prin felul în care suntem prezenți, prin curaj, printr-o viață dăruită. Toate acestea își au opusul în cultura noastră: dispărem când e vorba de greu, ne temem, trăim pentru noi înșine. Vom ști oare, cum spunea Fericitul Ioan Suciu, să nu răspundem printr-o absență la chemările Domnului? Vom ști oare, la nevoie, să transformăm localitatea noastră într-un loc în care „oamenii aceia sărmani păreau deosebit de fericiți”? 3. Sfântul Damian ne arată că măsurile statului își au rostul lor, dar cu siguranță nu sunt suficiente. Statul vrea în primul rând să elimine problemele, în vreme ce inima oricărui om, cu atât mai mult atunci când e amenințat sau îngrijorat, așteaptă ascultare, apropiere, încurajare. Să respectăm deci măsurile comune, dar să păstrăm vie inventivitatea credinței și a compasiunii. 4. Sfântul Damian ne arată că am primit viața pentru a o dărui, și nu doar pentru a trăi bine și a ne îmbogăți. Vom ști oare, având grijă de sănătate, să avem grijă și mai mare să nu dispară iubirea creștină din faptele și atitudinile noastre?

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Ève Lavallière Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

nele vieți nici măcar un romancier dintre cei mai talentați nu ar putea să le imagineze. Este cazul vieții lui Vladimir Ghika, bineînțeles, dar este și cazul uneia dintre acele persoane care veneau să îl vadă la Biserica Străinilor, pe rue de Sèvres la Paris. Vreau să vorbesc despre Ève Lavallière, născută Eugénie Fénoglio, fiica unui croitor napolitan și a unei mame franceze. Se vorbește mult astăzi în Franța despre feminicid, dar acesta nu reprezintă o noutate, pentru că, la 18 ani, Eugénie este martoră la asasinarea mamei sale de către tatăl său, apoi la sinuciderea acestuia din urmă… Orfană, se face modistă apoi, după unele încercări, regăsește un oarecare echilibru făcându-se actriță sub numele de Ève Lavallière și devenind tovarășa unui director de teatru, Adolphe Amédée Louveau, supranumit Fernand Samuel, de la care are în curând o fiică, Jeanne. Are succes și devine atunci la fel de celebră ca Sarah Bernhardt sau ca Mistinguett; nu e puțin lucru. Toate persoanele importante din această lume aflate în vizită la Paris vor să o întâlnească, îi fac cadouri. Dar iată că în 1917, în plin război mondial, se îmbolnăvește după ultima reprezentație a piesei Carmenitta la teatrul Michel din Paris. Se odihnește într-un sat lângă Tours. Acolo, întâlnirea cu Părintele

Chasteignier, parohul, precum și lectura vieții Mariei Magdalena, scrisă de părintele dominican Henri Lacordaire, conduc la convertirea ei la catolicism, la 19 iunie 1917. Nu va mai urca niciodată pe scenă. Vrea să intre în viața consacrată, dar nu este acceptată în nicio congregație. Devine totuși Sora Eva-Maria a Inimii lui Isus în ordinul terțiar franciscan, la 19 septembrie 1920. Merge apoi în Tunisia pe urmele Părintelui de Foucauld, dar se îmbolnăvește din nou și se întoarce în Franța. Îndrumătorul ei spiritual de atunci, Mons. Lemaître, episcop de Cartagina, probabil i-a dat Evei Lavallière adresa lui Vladimir Ghika în Franța, căci numele celor doi apar în agenda acestuia din anul 1924, dar la date diferite. Sau a fost Jacques Maritain cel care i-a pus în legătură, deoarece îi scrie, la 21 iunie 1922: „Am avut marea bucurie de a o vedea (dar nimeni nu trebuie să știe unde) pe doamna Ève Lavallière, convertită din 1917, și care este cu totul a lui Dumnezeu într-un mod admirabil. Suferă foarte tare, o recomand rugăciunilor dumneavoastră.” Întoarsă în Franța, Ève Lavallière se instalează mai întâi în castelul Saint-Baslemont din regiunea Vosges, pe care i l-a lăsat soțul ei la moartea acestuia în 1914. Dar nu se înțelege cu fiica ei Jeanne Louveau, care locuiește acolo. Totuși, aceasta

Ève Lavallière (1866-1929)

s-a convertit și ea, așa cum relatează Jacques Maritain într-o altă scrisoare, din 11 septembrie 1924, către Vladimir Ghika: „Este o minune a harului! Fiica Evei Lavallière (...) a făcut spovada generală la sfântul preot Lamy [parohul derbedeilor din La Courneuve]. Este un mare miracol.” Însă această convertire n-a avut consecințe, pentru că Jeanne, adeptă a drogurilor, se travestește în bărbat și își ia numele Jean Lavallière. După cum spunea Ecleziastul: Nimic nou sub soare! Mama se desparte astfel de fiica ei și se instalează în apropiere într-o casă izolată, la Thuillières, unde își încheie viața, la 11 iulie 1929, în sărăcie. Își distribuise operelor misionare și de binefacere întreaga imensă avere pe care o acumulase în timpul succesului ei în lume. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VITRALIILE CATEDRALEI SFÂNTUL IOSIF Text: Ana Boariu

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

VITRALIILE CATEDRALEI

Catedrala Sfântul Iosif se remarcă pentru mulți prin vitraliile ei în stil gotic, cu o amprentă discretă a lumii bizantine în care au fost create. Numele autorului și anul când au fost finalizate pot fi citite în ultimul vitraliu din dreapta: Ion Brodeală, 1980. Treizeci de ani mai târziu, în 2010, autorul a acordat un interviu în care a dezvăluit cum a gândit și cum a lucrat la acest ansamblu de vitralii.1

ă realizeze vitralii pentru Catedrala Sfântul Iosif a fost pentru Ion Brodeală un vis încă de pe vremea studenției. Pictorul, născut la 8 iulie 1924, în satul Bogdănești, județul Vâlcea, s-a format în anii 1950 la Academia de Arte Plastice din București. Ion Brodeală i-a avut profesori, printre alți maeștri, pe Adam Bălțatu, C. Bogdan și, la diplomă, pe Alexandru Ciucurencu. În fiecare zi, în drum spre Academie, trecea prin fața Catedralei Sfântul Iosif, ale cărei vitralii fuseseră spulberate de o bombă în timpul războiului. Așa a început să viseze să fie el cel care – prin destin – propune și înfăptuiește, cu voia Domnului, vitraliile potrivite pentru catedrală. A învățat tehnica dificilă a vitraliului, a executat

câteva comenzi și, într-o bună zi, și-a luat inima în dinți și s-a prezentat Monseniorului Francisc Augustin cu îndrăzneața propunere. Monseniorul l-a ascultat și a început prin a-l pune la încercare: i-a cerut să facă vitraliile de la etajul superior al navei centrale, la care a lucrat doi ani. În atelierul său, pictorul a păstrat mereu prima probă, executată în 1968. Niciun model nu se repetă, artistul dând dovadă de imaginație și bună stăpânire a tehnicii. Totuși, Ion Brodeală era nerăbdător să înceapă cu vitraliile figurative, de jos. În 1972, a pornit prin ce era mai greu: absida altarului. Aici e reprezentată Sfânta Familie, alături cei patru evangheliști și, față în față, Sf. Anton de Padova și Sf. Paul al Crucii. După ce a executat desenele, a căutat un

atelier de sticlari, a supravegheat turnarea sticlei, culoarea acesteia și a ales bucățile care îi conveneau cel mai bine. Le-a tăiat, le-a așezat în forma desenului, apoi le-a pictat. A urmat arderea lor, un proces în care a mers pe dibuite, urmând sfaturile din tratate vechi. Nu era nimeni să-i spună cum să facă. Doar din cărți a aflat cum trebuie arse sticlele pictate, în cuptor cu foc de lemne, la o temperatură suficient de mare să se prindă desenul, dar suficient de joasă ca să nu se topească sticla.

1 Ion Brodeală a realizat, asistat de prima lui soție, Natalia Brodeală-Moscu, vitraliile din altar și din nava principală. Rozeta și vitraliile de pe fațadă au fost realizate mai târziu de D. Dănilă. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VITRALIILE CATEDRALEI

Depindea de esența lemnului, de timpul de ardere și de multe altele. După ce muncise un an de zile la decuparea și pictarea bucăților de sticlă, le-a pus în cuptor, le-a ars două-trei zile, apoi a așteptat încă șase înainte să deschidă și să le scoată afară. Sticla trebuia să se răcească, încet, odată cu cuptorul. Nu știa ce va găsi! Dar ce mare a fost bucuria când a văzut că nimic nu era stricat! A simțit că, mai presus de el, e Cineva care îl ajută. Primul vitraliu montat a fost icoana Sfintei Fecioare Maria din absida altarului, în 1973. Lucrarea a fost gata chiar de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și era normal ca montarea să se amâne. Doar era sărbătoare!

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

Dar Monseniorul Augustin, dimpotrivă, i-a cerut să-l instaleze atunci. Temător de rezultat, Ion Brodeală a executat personal montarea, element cu element. Bucățile nu erau mai mari de 60 cm, fixate în casete de fier, care să le susțină greutatea și să nu le permită să gondoleze în timp. – „Jos, Monseniorul stătea cu binoclul. Voia să vadă cum se desfășoară totul.” Erau și credincioși care așteptau în tăcere, printre care un scriitor. „Când am terminat, îl aud pe scriitor strigându-mă: Ioane, Ioane, plânge lumea. Femeile din biserică plângeau și am crezut că nu le place, că am greșit cu ceva. Dar nu era asta. Intra soarele prin cioburile colorate. La miezul zilei, lumina era extraordinară pentru vitraliu. Când m-am apropiat de Monsenior, am văzut că și el avea lacrimi în ochi.” Vitraliul Sfintei Fecioare lasă să pătrundă în biserică o altfel de lumină. „Făclie primitoare de lumină pentru cei aflați în întuneric o vedem pe Sfânta Fecioară, căci, aprinzând Lumina netrupească, ne duce pe toți la cunoașterea lui Dumnezeu”, cântă Acatistul BuneiVestiri. Transformând lumina zilei, vitraliul a făcut vizibilă adevărata Lumină. Aceasta a fost dintotdeauna esența prezenței lui în catedralele gotice ai căror pereți i-au transformat în cascade de curcubeu ce dezvăluiau istoria mântuirii. După ce a realizat vitraliile din absida altarului, înainte de a continua cu nava centrală, Ion Brodeală a reușit să meargă într-o călătorie în Germania și Franța, la marile catedrale, împreună cu prima sa soție, care l-a asistat, Natalia BrodealăMoscu. Cei doi au fost la Paris, la Reims, și, evident, la Chartres, cea

mai importantă școală. Inspirându-se din tematica vitraliilor de la Chartres și a marilor catedrale, Ion Brodeală a considerat că pentru dimensiunea redusă a vitraliilor de la București trebuie să facă o alegere categorică. Așadar, i-a propus Monseniorului Augustin 16 vitralii, situate dreapta-stânga de-a lungul navei centrale, în care, în secvențe de câte trei imagini, să prezinte Viața și Patima lui Isus. Regăsim astfel teme din vitraliul „Nașterii și al copilăriei lui Isus”, de la Chartres, din care Ion Brodeală preia nouă momente incluse în trei vitralii din stânga. Pe peretele opus, acestora le corespund nouă momente din drumul Crucii, selectate din temele vitraliului „Patimii lui Isus” și „Patimii tipologice a lui Isus”, tot de la Chartres. Pe partea stângă se continuă viața publică a lui Isus, în timp ce în dreapta, de la altar începând, Intrarea în Ierusalim marchează începutul Patimilor. În cea de-a cincea și a șasea pereche de vitralii, stânga-dreapta, sunt preluate teme care se regăsesc în vitraliul central al absidei altarului de la Chartres și care este cunoscut sub numele de „Vitraliul Apostolilor”, doar că atent selecționate și altfel dispuse în spațiu, profitând de ecoul pe care sfârșitul îl dă începutului. Artistul român alege să așeze, față în față, de-o parte și de alta a navei bisericii, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină, Ispita în deșert și Rugăciunea în grădina Ghetsemani, Chemarea Ucenicilor și Sărutul lui Iuda. La Catedrala Sf. Iosif începutul și sfârșitul se privesc în oglindă. Câtă profunzime capătă astfel momentele lui Isus de rugăciune în singurătate, devenind una ecoul celeilalte: rugăciunea

VITRALIILE CATEDRALEI

din deșert, ecoul rugăciunii dinainte de cruce. Cât de dureroasă pare și trădarea lui Iuda, pusă față în față cu încrederea cu care Isus și-a învestit Apostolii, atunci când i-a chemat. Multe dintre vitralii par să fie de altfel concepute în pereche cu cele de vizavi, deși Ion Brodeală spune că nu a intenționat aceasta. „Nu asta e important. E important când intri în biserică să te simți într-o altă lume, mai bună decât cea de-afară, un loc în care să poți să te rogi.” Totuși, există un paralelism și un ecou. Iar asta nu numai între momentele vieții lui Isus Cristos, ci și între Noul și Vechiul Testament. Deoarece spațiul Catedralei Sf. Iosif nu permitea o desfășurare extinsă a istoriei Mântuirii, sunt doar trei scene din Geneză, la insistența Monseniorului Augustin. Regăsim astfel Creația omului, Ispita și Alungarea din Paradis,

puse față-n față cu Înălțarea, Rusaliile și Încoronarea Sfintei Fecioare Maria. Venirea lui Isus în lume nu este decât împlinirea făgăduinței mântuirii, făcută de Dumnezeu dintru începuturi. Sfârșitul capătă sens prin începutul istoriei, care conține însăși promisiunea salvării. Dar să revenim la șirul imaginilor care descriu viața lui Isus. Ultimele ferestre din stânga, șapte și opt, sunt structurate în jurul Schimbării la Față și al Înmulțirii Pâinilor, în timp ce pe partea dreaptă, tematica aleasă își găsește sursa în parabolele lui Isus, integrate în momentul intrării în Ierusalim. Spre deosebire de marile catedrale, unde parabolele sunt dezvoltate în vitralii dedicate, la Catedrala Sfântul Iosif, pictorul reușește să identifice imaginea-simbol pentru fiecare dintre ele. Mai mult decât atât, Ion Brodeală înscrie

parabola, la fel ca în Evanghelie, în drumul vieții Mântuitorului. Parabola celor 10 Fecioare, parabola Fiului risipitor și chiar întrebarearăspuns legată de tributul datorat Cezarului (Mc 12,13-17; Lc 20,2026; Mt 22,15-22) își au locul atunci când Isus intră în Ierusalim și se apropie ceasul Lui. Tributul dat Cezarului, care apare central în vitraliul situat vizavi de Schimbarea la Față, conține semnătura pictorului. Modelul după care s-a inspirat l-a găsit la Tițian. Dar de ce a inclus scena în suita unor vitralii realizate în anii 1980, în România aflată sub regimul comunist? Poate e un fel de a scrie printre rânduri un mesaj despre acea perioadă istorică. Poate un mod de a pune încă o dată întrebarea adresată de farisei lui Isus, dacă se cade sau nu să plătească bir Cezarului. Un mod de a căuta și a

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VITRALIILE CATEDRALEI

înțelege ce a vrut El să spună, atunci când a răspuns: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.” În scene-cheie, cum este cea a Învierii, pictorul a urmat modelul iconografiei catolice, dar alteori a optat pentru tiparul bizantin. Unele teme lipsesc, de altfel, în tradiția romano-catolică, așa cum este cea a Împărtășirii Apostolilor, prezentă însă mereu în altarul bisericilor ortodoxe. Tema se regăsește, în catedrala catolică, în secvența celor două vitralii care amintesc de ultima noapte a Paștelui. Pictura de la Voroneț l-a influențat foarte mult, recunoaște autorul. „Biserica e una, oamenii au despărțit-o”, afirmă Ion Brodeală, și asta i-ar fi spus și Monseniorului Augustin, care nu l-a contrazis și a acceptat cu bucurie această îmbinare de tradiții. „Credința mea este că Biserica lui Isus a fost și este una, și va fi tot una. Toți creștinii vor fi la un loc.” Biserica va fi una – o speranță pe care pictorul o purta în suflet de când picta icoanele vitraliilor, respectând atât tradiția catedralelor romano-catolice, cât și pe cea a bisericilor ortodoxe. În plus, „România este o țară latină și nu suntem străini de credința și de simțirea latină.” În afara acestei îmbinări de tradiții, artistul a reușit să dea vitraliilor și o amprentă locală, tradițional românească, prin detalii și modele decorative incluse în ramele ferestrei și inspirate din arta populară. „Uitați-vă atent, vedeți: în fiecare vitraliu am încercat să folosesc alte modele decorative. Aici puteți vedea spicul de grâu, aici pasărea măiastră sau furca – sunt cele mai obișnuite

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

simboluri în arta populară românească”, spune Ion Brodeală. Un alt element important, pe care artistul îl subliniază mereu, este execuția însăși a ramelor de fier, esențiale pentru a fixa vitraliul. Primul lucru pe care l-a făcut, înainte de a începe desenul, a fost să stabilească forma lor: patru modele alternează, ritmând compoziția care e inclusă în hexagon, cerc, romb sau în trefla cu patru foi. Descrierea ar putea continua la nesfârșit. Sau aproape. De fiecare dată când mă opresc să mă uit la

vitralii, fie în Catedrală, fie analizând de aproape fotografii, descopăr mereu și mereu alte detalii – multe sunt legate și de jocul pictorului de a include rama de fier în compoziție, cum ar fi piciorul tânărului care calcă peste ramă, intrând în cadru, sau ucenicul care stă așezat pe marginea ramei (Spălarea picioarelor) – mereu găsesc noi corespondențe și sensuri. E într-adevăr o Biblie în imagini, un „text” niciodată epuizabil, mereu de redescoperit. O operă de artă semnată de un pictor de vitralii remarcabil: Ion Brodeală.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar „Un miracol în plin război”

șa după cum se cunoaște, începând cu data de 4 aprilie 1944 aviația anglo-americană a supus Capitala României unor teribile bombardamente, care au făcut nenumărate victime, inclusiv în rândul credincioșilor romano-catolici. Din păcate, această adevărată „ploaie de foc” a inaugurat șirul altora, „una mai groaznică decât altele”, după cum consemna „Cronica Congregației Mariane a Bărbaților” din București, congregație al cărei președinte a fost Fericitul Anton Durcovici. Până la sfârșitul lunii mai 1944 au urmat alte zece bombardamente, așa cum s-a întâmplat la 15 aprilie când o bombă, neexplodată din fericire, ar fi putut spulbera Liceul „Sfântul Iosif ” și reședința arhiepiscopală. Acest eveniment a fost relatat pe larg de Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, într-o scrisoare adresată Episcopului de Timișoara, Augustin Pacha: „Ultimul bombardament ne-a cauzat multe pagube, căci o bombă ne-a perforat terasa Liceului «Sfântul Iosif», a spart etajele III, II și I, precum și plafonul parterului, culcându-se în fața Cancelariei directoriale, fără să explodeze! De-ar fi explodat, cred că întreg Liceul ar fi fost distrus până-n temelie, o parte a Catedralei și o parte din reședință. Toți consideră neexplodarea bombei ca un fapt miraculos.

Text: Dr. Dănuț Doboș

Lângă Catedrală este complet dărâmată casa, adică cele două case mari până în strada Luterană. În curtea Liceului «Sfântul Sava» au căzut două bombe, care ne-au spart nu numai toate ferestrele, adică geamurile, dar au și smuls uși și ferestre, și chiar tocurile de uși. În Catedrală n-a rămas un singur geam-vitrou, 44 au fost complet sfărâmate, acoperișul ciuruit și deplasat în parte învelișul. Numai reparațiile sumare de la Liceu au ajuns la peste două milioane, iar în total pagubele se cifrează la peste 25 milioane de lei. Din fericire n-au fost victime omenești.” În aceste condiții, Arhiepiscopul Cisar a aprobat ca și cursul superior al Seminarului „Sfântul Duh” să fie transferat la Timișu de Jos, iar la 20 aprilie 1944 rectorul Anton Durcovici părăsea la rândul său Capitala. La 7 mai 1944 aviația anglo-americană a efectuat nu mai puțin de trei bombardamente aeriene asupra Bucureștiului. Singurul rămas pe loc, în reședința arhiepiscopală, a fost Arhiepiscopul Cisar însuși, cu toate că administrația arhiepiscopală fusese transferată la rândul său la Timișu de Jos. Un moment periculos a fost consemnat la 23 august 1944, atunci când Arhiepiscopul Cisar și rectorul Durcovici s-au aflat într-o „casă de refugiu” din Capitală, unde au și celebrat Sfintele Liturghii. „Cel

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar

mai groaznic moment – consemnează Cronica Mariană a Bărbaților – a fost intervalul de la 23 august până la 28 august, când ni s-a schimbat dușmanul. Timp de trei zile și trei nopți am fost sub o alarmă neîntreruptă și pe lângă bombardamentul aerian, am avut de îndurat și pericolul luptelor cu trupele germane gonite din București.” A urmat un adevărat calvar pentru arhiepiscop, nevoit să rezolve probleme grave precum pericolul armatei sovietice, arestarea și internarea preoților, a maicilor și a credincioșilor, rechiziționarea unor localuri de școală, criza alimentară și altele. APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Carte

Aventurile lui Habarnam, de Nikolai Nosov, Editura Humanitas 2018, 176 p. În Orașul Florilor locuiesc prichindeii care au nume care spun totul despre ei: Habarnam, Știetot, Grăbilă, Acuarelă, Gogoașă, Tăcutul, Posibil și Probabil.

Carte

Expresii ale Recunoștinței. Carte de colorat motivațională pentru adulți, Editura Curtea Veche, 2017, 112 p., trad. Ludovic-Stefan Skultety. Cartea cuprinde 55 de ilustrații desenate de mână, însoțite de citate din Biblie și gânduri pornite din suflet.

Carte

Slava lui Dumnezeu. O estetică teologică, de H. U. von Balthasar, Galaxia Gutenberg, 2019.

Vol. II: Studii despre stilurile teologice: Stiluri clericale; vol. III: Studii despre stilurile teologice: Stilurile laice; vol. IV: În spațiul metafizicii. Antichitatea; vol. VI: Teologia. Vechiul Testament. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

Revoluţia biopolitică:

alianţa nefastă dintre materialism şi tehnică Editura Sapientia, Iaşi 2020

utorul acestui volum de teologie şi antropologie filosofică este profesorul italian Vittorio Possenti (n. 1938), antropolog, filosof, membru al Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale şi om de cultură cu o îndelungată carieră universitară şi o bogată activitate publicistică. Această lucrare a profesorului Possenti este tradusă în limba română de Silvia Zamfir. Volumul de faţă se constituie ca o nouă încercare de înţelegere a epocii în care trăim, numită şi postmodernism, şi în special a omului. Fiecare epocă istorică a fost caracterizată de anumite trăsături culturale care au rămas definitorii şi influente pentru evoluţia continuă a omenirii. Însă cum poate fi înţeles actualul context socio-cultural în care trăim? Care este rolul omului astăzi, când este

Format: 14×20 cm, 210 pagini

împărţit între materialism şi tehnică şi nu se mai orientează cu adevărat spre sine şi spre ceilalţi? Ce va însemna mâine din punct de vedere cultural? La aceste întrebări, şi la multe altele, profesorul Vittorio Possenti caută să ofere răspunsuri autorizate în cele şapte capitole ale acestei lucrări, cu referinţe ştiinţifice solide, fără a se lăsa influenţat de pesimismul omului contemporan, care, deşi a ajuns la cuceriri tehnico-ştiinţifice deosebite, a pierdut ceva din referinţa la sine, la ceilalţi, la Dumnezeu. Pr. Andrei Dumitrescu

carte

Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii C. S. Lewis, Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Ed. Humanitas, 2012.

n Despre minuni, autorul socotește că Întruparea este miracolul creștin fundamental, iar toate celelalte îl pregătesc sau decurg din el. În Cele patru iubiri Lewis vorbește despre Afecțiune, Prietenie, Eros și Milă, fiecare cu trăsăturile ei distincte. Problema durerii propune o soluție la dilema creștină legată de suferință.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Noli me tangere! Text: Pr. Andrei Dumitrescu

E Noli me tangere! (cca 1525)

de Correggio Pictură în ulei pe pânză Dimensiune: 130x103 cm Tabloul se află în Muzeul Prado din Madrid (Spania).

venimentul Învierii a fost un moment dinamic pentru apropiaţii Domnului. Prietenii şi ucenicii lui Isus trec prin stări sufleteşti deosebite atunci când află că Isus a părăsit mormântul şi a biruit moartea. Durere, nedumerire, neîncredere... toate acestea se regăseau în inimile Apostolilor în momentul morţii Domnului. În schimb, una din femeile pioase, care l-a însoţit pe Cristos cu toată inima, până la cruce (cf. In 19,25), Maria Magdalena, avea nevoie de linişte. Simţea că durerea pierderii lui Cristos nu poate fi liniştită decât în faţa mormântului unde Domnul a fost depus. De aceea, „în prima zi a săptămînii... pe când era încă întuneric” (In 20,1) Maria Magdalena merge ca să plângă în singurătate şi linişte. După ce descoperă lipsa trupului mort şi dă de veste ucenicilor, ea se întoarce la mormântul gol. Nu are linişte, nu are pace până când nu înţelege ce s-a întâmplat. Abia după ce i se spune pe nume, ea Îl recunoaşte pe Cristos, dar Acesta o împiedică să Îl atingă (cf. In 20,1617). Cristos nu vrea să o respingă, însă acum, după Înviere, Mântuitorul vrea să o formeze pe ea şi pe ucenici să înţeleagă altfel prezenţa Lui, dincolo de vălul sensibil, şi să devină vestitori ai Lui în lume (cf. Mt 28,19-20).

Acest tablou, realizat de artistul renascentist Correggio, prezintă întâlnirea dintre Cristos şi Maria Magdalena. Domnul este reprezentat cu o atitudine învingătoare, cu un trup spiritualizat, luminos, care transmite divinitatea Lui. Întregul cadru este luminat de evenimentul Învierii, semn al participării întregii creaţii la victoria Domnului. Maria Magdalena este îngenuncheată de uimire şi îl contemplă pe Isus, care o trimite la Apostoli (cf. In 20,17). Acest aspect din marele eveniment al Învierii, reprezentat în manieră renascentistă, ne ajută să ne apropiem şi noi de Cristos, biruitorul morţii şi al păcatului.

Correggio

reprezentant de seamă al barocului spaniol

ntonio Allegri (1489-1534), cunoscut mai bine sub numele de Correggio, a fost unul dintre ultimii mari artişti ai Renaşterii târzii. Lucrările sale se remarcă prin personajele viguroase, peisajele complexe şi dramatismul compoziţiei. Este un maestru al tehnicii clarobscur şi a avut influenţe în stilul rococo.

Correggio (autoportret)

APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

„ORA CATOLICĂ”

„O

ra catolică” este o emisiune care se desfășoară în direct în fiecare zi între orele 16-17 și se transmite pe pagina de facebook a Signis România (Asociația catolică pentru comunicare audio-vizuală din România). SIGNIS România propune o emisiune zilnică „pentru a ne ține conectați cu Biserica, cu lumea spiritualității și a culturii, cu Vestea cea Bună și cu veștile bune”. Programul acestei emisiuni se desfășoară astfel: Lunea: „Read Only”, cu Viviana Dimcev și pr. Marius Taloș SJ; Marțea: „Oameni și vorbe de duh”, cu pr. Dan Suciu și pr. Marius Taloș SJ; Miercurea: „Share location”, cu pr. Francisc Ungureanu; Joia: „Înapoi la oile noastre”, cu Claudia Stan în dialog cu Episcopii noștri; Vinerea: „Purtător de Cuvânt”, cu pr. Francisc Doboș; Sâmbăta: „Zis și… făcut”, cu pr. Francisc Ungureanu; Duminica: „Cultura sub tensiune”, cu Anca Berlogea-Boariu și pr. Lucian Dîncă Prima emisiune „Ora catolică” a fost pe 28 martie, iar pe pagina de facebook rămân arhivate toate emisiunile și pot fi vizualizate și în afara momentelor live. Transmisiunile în direct se pot urmări și pe site-ul catedralaonline.ro.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

programul transmisiunilor sfintelor liturghii

rogramul transmisiunilor Sfintelor Liturghii de la Catedrala Romano-Catolică „Sf. Iosif ” din București la TVR2 în perioada următoare: Duminică, 5 aprilie, ora 10,30: Duminica Floriilor; Joi, 9 aprilie, ora 17: Joia Sfântă, Liturghia Cinei Domnului; Vineri, 10 aprilie, ora 17: Vinerea Sfântă, Celebrarea Pătimirii Domnului; Duminică, 12 aprilie, ora 10,30: Sfânta Liturghie a Învierii Domnului. În celelalte duminici din luna aprilie, transmisiunile Sfintelor Liturghii vor avea loc de la ora 10,30. Tot la TVR2 vor fi următoarele transmisiuni în direct de la Vatican: Sâmbătă, 11 aprilie, ora 21,30: Vigilia Pascală; Duminică, 12 aprilie, ora 12,30: Mesajul urbi et orbi al Papei Francisc.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 04/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI „Noaptea” se termină în „Ziua” pe care a făcut-o Domnul! Paștele în vremuri de carantină Universalitatea rugăciunii

Actualitatea creștină, nr. 4/2020

Articles inside

Sacralitatea în artă

epidemia de coronavirus

File de istorie

Anunțuri

Sfinți

Drumul către înnoire – Drumul către înviere

Din catehezele Papei

ABC-ul credinței

Sfințească-se numele tău

Mamele surogat – un subiect delicat

Bioetică

Micile victorii Sfaturi utile Știri/Anunțuri

Societate

L’Osservatore Romano

Știri interne/externe

de carantină

Pontifex

Știri ARCB

Știri din Vatican

Reflecție

Noaptea” se termină în „Ziua” pe care a făcut-o Domnul