Actualitatea creştină, nr. 13/2005

Duminicile Adventului, trepte spre Crãciun

nr. 13/2005

Cu prima duminicã din Advent începe un nou an liturgic ºi, astfel, ne reluãm drumul de trãire ºi de manifestare a credinþei, parcurgând etapele pe care le marcheazã calendarul bisericesc. Adventul este prima etapã a acestui parcurs spiritual, timp menit sã ne transforme, sã ne schimbe, sã ne apropie mai mult mintea ºi inima de Dumnezeu.

Evanghelia din prima Duminicã a Adventului ne vorbeºte despre aºteptare ºi veghere. A veghea înseamnã a sta cu ochii deschiºi, a lupta împotriva lâncezelii ºi a oboselii, pentru a putea ajunge la scopul propus. Pentru omul credincios, scopul este sã fie gata sã-L primeascã pe Domnul atunci când va veni. Stãpânul, cum spune evanghelia, poate sosi ”fie seara, fie la miezul nopþii, fie la cântatul cocoºului, fie dimineaþa”; important este sã ne gãseascã la locul nostru, pregãtiþi: ”nu cumva, venind pe neaºteptate, sã ne gãseascã dormind. Iar ceea ce vã zic vouã, o spun tuturor: vegheaþi!” (Mc 13,36-37). Credinþa este atenþie, veghere, aºteptare, rãspuns. Profeþii, de exemplu Isaia, sunt exemple de veghere pentru cã au ochii deschiºi asupra suferinþei oamenilor ºi asupra venirii Domnului printre noi. A veghea înseamnã ºi a simþi cã ne priveºte ºi pe noi lupta oamenilor împotriva nenorocirilor, suferinþelor, sãrãciei; sã ne angajãm ºi noi în aceastã luptã, în locul unde ne aflãm ºi în mãsura care ne stã la îndemânã. În efortul zilnic, împotriva rãului, are loc venirea lui Cristos ºi izbânda Sa. În a II-a Duminicã din Advent învãþãm, din nou, cã primirea lui Dumnezeu, care vine, trebuie pregãtitã.

La aceasta ne invitã evanghelistul Marcu, reluând cuvintele profetului Isaia: ”pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþi cãrãrile lui!” Cuvintele lui Ioan Botezãtorul despre pocãinþã ºi iertarea pãcatelor, despre botez ºi mãrturisirea pãcatelor, ne introduc în aceastã pregãtire a cãii Domnului. El vine la noi pe diferite cãi: rugãciunea, iertarea, încrederea, iubirea de aproapele, suferinþa de tot felul ºi multe altele, sunt drumuri ale Domnului spre noi. Avem ceva cãrãri de îndreptat! În Duminica a III-a din Advent auzim iarãºi cuvântul lui Ioan Botezãtorul: ”În mijlocul vostru se aflã acela pe care voi nu-l cunoaºteþi”. Isus este mereu Cel care vine, Cel pe care-L aºteptãm, îl cãutãm. ªi totuºi ”El este în mijlocul nostru”. Cristos se aflã acolo unde noi ne adunãm în numele lui, se aflã în Euharistie.

Prezenþa Sa, însã, nu este luatã în seamã, este neglijatã, uitatã. De aceea trebuie sã-L rugãm pe Dumnezeu sã mãreascã în noi credinþa, sã ne dea harul sã-l cunoaºtem tot mai bine pe cel care este în mijlocul nostru. Profetul Isaia ne aratã semnele dupã care îl putem cunoaºte ºi recunoaºte pe Mesia: acesta aduce sãracilor Vestea cea Bunã, îi vindecã pe bolnavi, îi elibereazã pe cei închiºi. Perioada Adventului ne îndeamnã sã mergem în întâmpinarea aproapelui nostru sãrac, bolnav sau închis cãci, în acest fel, îl recunoaºtem pe Cel care vine la noi, prin semenii noºtri; în acest fel putem simþi în inima noastrã cãldura pe care o dã ”haina mântuirii” ºi ”veºmântul veseliei” (Is 61,10).

Liturgia celei de-a IV-a Duminici din Advent, înainte de a ne introduce în misterul Crãciunului, ne-o prezintã pe Sfânta Fecioarã Maria din Nazaret, ca sã învãþãm de la ea supunerea totalã la voinþa lui Dumnezeu, conlucrarea cu harul ºi primirea Fiului lui Dumnezeu în intimitatea inimii ºi a vieþii noastre. Ea este mama lui Isus ºi imaginea adevãratului discipol al lui Cristos; ea este fecioara credincioasã. ”Iatã slujitoarea Domnului, fie mie dupã cuvântul Tãu!”. Putem rosti ºi noi acelaºi cuvânt, asemenea patriarhilor ºi profeþilor, asemenea Mariei: ”Iatã-mã! Facã-se voia Ta!”.

Vom asculta în fiecare duminicã de Advent evangheliile la care am fãcut referire mai sus ºi vom cãuta sã ne transformãm inimile, astfel încât ele sã fie deschise mereu pentru a-L primi pe Cel care Vine la noi, ca un Om-Dumnezeu Rãscumpãrãtor.

La întrebarea ”Ce este un creºtin?”, Sfântul Vasile rãspundea astfel: ”Creºtin este acela care vegheazã în fiecare zi, în fiecare orã, bine ºtiind cã Domnul vine”. Sã ne ajute Dumnezeu, în ºi prin acest Advent, sã devenim, prin rugãciune ºi veghere, prin post ºi fapte de iubire, prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, creºtini cât mai buni!

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

1

Din viaþa Bisericii nr. 13/2005

2

Drumul spre iesle

“Dumnezeu îi aºteaptã pe oameni, aºteaptã ca ei sã-ºi deschidã inimile lor sãrmane ºi reci pentru iubire, asemenea ieslei, aºteaptã ca ei sã lase iubirea lui sã acþioneze în lume, sã devinã om pe pãmânt. Hai sã mergem împreunã pe drumul prin deºertul timpurilor noastre, sã semãnãm câteva flori în dreapta ºi în stânga, sã atârnãm câteva stele pe cer pentru oamenii din noapte. Astfel, construim împreunã o micã oazã. Orice oazã se poate numi Betleem, cãci aici se naºte iubire”(Phil Bosmans).

Bradul ºi ieslea sunt douã simboluri reprezentative ale sãrbãtorii Crãciunului. Primul este legat de o tradiþie foarte veche, care slãveºte valoarea vieþii: “Iarna, plantele perene devin un semn al vieþii veºnice”. “În general, bradul este decorat ºi darurile de Crãciun sunt aºezate sub el. Simbolul este elocvent ºi dintr-un punct de vedere tipic creºtin: ne aminteºte de “pomul vieþii”, reprezentare a lui Cristos, darul suprem al lui Dumnezeu pentru omenire. De aceea, mesajul bradului de Crãciun este acela cã viaþa este perenã dacã dãruim nu atât lucruri materiale, ci pe noi înºine: în prietenie ºi afecþiune sincerã, în ajutor fratern ºi iertare, în timp petrecut împreunã ºi în ascultare reciprocã”.

Cel de-al doilea simbol, ieslea, reprezintã locul în care, potrivit Evangheliei dupã sfântul Luca (Lc 2,7), a fost aºezat Pruncul Divin la naºterea sa, deoarece Iosif ºi Maria nu au gãsit alt loc în care sã se adãposteascã.

Aceastã mãrturie evanghelicã a fost preluatã de sfântul Francisc de Assisi care, în noaptea de Crãciun a anului 1223, a evocat naºterea Mântuitorului, aºezând într-o iesle adevãratã un nounãscut. Totul s-a petrecut în localitatea Greggio, regiunea Umbria, din Italia.

Ulterior, gestul “Sãrãcuþului” din Assisi a fost imitat ºi de alþii ºi s-a extins, devenind o frumoasã tradiþie de Crãciun.

Ieslea este “un element care aparþine culturii ºi artei noastre dar, mai ales, este un semn de credinþã în Dumnezeu, care, la Betleem, “a locuit între noi” (In 1,14). Preluând aceastã tradiþie, familiile creºtine, în ajunul Crãciunului, aºeazã în casã, lângã brad, ºi o iesle care sã le aminteascã cine este, de fapt, sãrbãtoritul zilei.

Perioada de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului, Adventul, poate fi trãitã ca un pelerinaj spiritual cãtre Betleemul sufletului nostru. Dar acest drum nu este nici uºor, nici lipsit de tentaþii sau obstacole. De aceea, mulþi dintre noi refuzã sã se angajeze într-o astfel de cãlãtorie.

Cum sã porneºti spre Betleem când eºti copleºit de suferinþa miilor de copii condamnaþi la moarte de conflicte inumane?

Cum sã porneºti spre Betleem când întâlneºti, atât de des, refuzul vieþii?

Cum sã porneºti spre Betleem când asta ar însemna sã redevii copil, adicã sã fii sincer ºi sã te laºi purtat de mânã?

Cum sã porneºti spre Betleem când ºtii cã nu ai dãruit suficientã iubire ºi cã ochii îþi sunt închiºi în faþa durerii ºi a speranþei, în faþa bucuriei ºi a neliniºtilor lumii, ºi cã nu ai curajul sã vorbeºti nimãnui despre toate acestea?

Cum sã porneºti spre Betleem când mulþi dintre cei care te înconjoarã trãiesc departe de Dumnezeu ºi sunt lipsiþi de moralitate?

Cum sã porneºti spre Betleem când mulþi te cred ridicol sau nebun atunci când le spui cã pentru fiecare om de pe acest pãmânt existã un înger gata sã-l ocroteascã în orice moment?

Cum sã porneºti spre Betleem când nu ai nimic de oferit Pruncului?

O legendã de Crãciun povesteºte despre pãstorii care au pornit spre iesle pentru a-l adora pe Isus ºi a-i oferi darurile lor. Printre ei era unul foarte sãrac ce nu avea nimic de oferit.

Sfânta Fecioarã, fiind ocupatã cu primirea darurilor, nu ºtia

cum sã se descurce cu micuþul. Vãzându-l pe pãstorul sãrac ce stãtea stingher, cu mâinile goale, i-a aºezat Pruncul Divin în braþe...Este lucrul cel mai frumos ce i se putea întâmpla unui om care nu avea nimic de oferit lui Dumnezeu. În faþa unui dar atât de mare, neaºteptat ºi nemeritat, te simþi inundat de recunoºtinþã ºi mulþumeºti pentru inspiraþia de a fi pornit cãtre iesle, spre Betleem, chiar dacã aveai mâinile goale. ªi-atunci, în tãcere, contempli chipul divin al Pruncului ºi îi mulþumeºti Creatorului cã þi-a oferit posibilitatea de a-þi transforma inima într-o iesle.

Parcurgând drumul spre iesle, înveþi sã trãieºti Crãciunul nu ca pe un eveniment comercial, cu daruri costisitoare ºi petreceri zgomotoase, ci înþelegându-i adevãrata semnificaþie: ”ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi”. Pruncul Divin a fost pus în braþele noastre. Putem trãi Adventul, drumul spre iesle, ca pe o ocazie de a face liniºte în faþa Misterului. Doar în liniºtea drumului spre iesle Cuvântul Întrupat poate fi auzit ºi înþeles. „La început, a face liniºte cere un oarecare efort, dar, treptat, liniºtea se naºte în noi ca o forþã misterioasã care ne atrage. Apoi, El ne ajutã sã distingem ceea ce prinde viaþã din liniºtea adevãratã. Dacã începi sã te antrenezi pe aceastã cale, o luminã inefabilã vei simþi în tine”.

CRISTINA ªOICAN

- vom semãna în fiecare zi, chiar dacã recolta întârzie sã aparã; - vom anticipa viitorul, cu rugãciune ºi muncã; - vom proclama cã nimic ºi nimeni nu va putea sã ne fure aceastã speranþã, nici mãcar moartea, pentru cã Dumnezeu este ultimul scop al nostru, este cel mai puternic ºi El ne aºteaptã.

Timpul Adventului este un timp de aducere - aminte, un astãzi ºi o virtute care ne învãluie: - o aducere - aminte cãci, privindune rãdãcinile, vom afla în ele originea credinþei noastre; - un astãzi deoarece, plecând de la credinþã, trebuie sã ºtim sã-L aºteptãm ºi sã-l primim pe cel care se naºte ºi care este prezent în fiecare frate al nostru ºi a cãrui naºtere o actualizãm în fiecare an; - o virtute pe care trebuie sã o practicãm în aceste zile: speranþa, virtute ce trebuie sã ne cuprindã în totalitate.

Putem pierde multe lucruri datoritã atâtor probleme ºi dificultãþi ale vieþii, dar a pierde speranþa înseamnã sã-i închizi porþile unui Dumnezeu care se face nou în fiecare zi, care s-a revelat de-a lungul istorie; care doreºte sã se „cuibãreascã” în inima fiecãrui om, care cãlãtoreºte cu el, deºi acesta nu ºtie cã El este prezent în drumul lui ºi în istoria lui. În acest timp pe care îl începem, trebuie sã trãim învãluiþi de vigilenþã, pentru a putea sã revizuim primirea acestui Dumnezeu care se naºte prin credinþã; trebuie sã acceptãm invitaþia de a trãi în veghe continuã ºi de a ne analiza viaþa, cu referire la evanghelia care ni se propune în acest timp, ºi astfel sã pregãtim sosirea Domnului în viaþa noastrã.

Pr Pr.. IOSIF DUMEA

nr. 13/2005

ªi în acest nou an liturgic dorim sã ne trãim Adventul ºi Crãciunul. Ritmul vieþii noastre religioase, de-a lungul întregului an, este marcat de douã timpuri liturgice: Adventul, moment în care iniþiem un nou an al credinþei, ºi Misterului Credinþei - Cristos Înviat.

Putem sã trãim acestã etapã: - unindu-ne trãirii de credinþã a poporului lui Israel, Poporul lui Dumnezeu, care de-a lungul întregului Vechi Testament a ºtiut sã trãiascã ºi sã cãlãtoreascã odatã cu marea lui speranþã: venirea lui Mesia. Nu putem face aceasta fãrã sã ne apropiem de mesajul profeþilor pentru a-l savura, cãci ei au ºtiut sã menþinã fermã credinþa lor ºi pe a poporului în mijlocul marilor dificultãþi ale acelei epoci.

- unindu-ne atâtor oameni care, în cel nãscut la Betleem, au ºtiut sã-l recunoascã pe Mesia, cel aºteptat.

- ºi actualizând faptul cã acel nounãscut este prezent în fiecare fiinþã umanã, în fiecare zâmbet ºi în fiecare durere.

Adventul este un timp propice pentru a ne analiza ºi pentru a ne potenþa fidelitatea faþã de Dumnezeul nostru, care este fidel întâlnirii sale stabilite cu noi, oamenii. El vine din iubire, de aceea ºi noi trebuie sã-l aºteptãm cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie sã-l facem, în timpul Adventului, este sã trãim Adventul; sã dorim ºi sã strigãm: „Vino Doamne Isuse ºi rãmâi cu noi!”; sã-I facem un loc în viaþa noastrã pentru ca sã nu se repete acel: „La ai sãi a venit, iar ai sãi nu l-au primit!”.

Adventul este o nouã ocazie de a da o motivaþie speranþei noastre, cãci acest timp este un timp al speranþei; ºi dacã suntem oameni ai speranþei, trebuie sã se simtã acest lucru. Speranþa nu numai cã se crede, dar se ºi trãieºte. Viaþa noastrã trebuie sã fie luminatã de strãlucirea acestei virtuþi, cãci numai astfel vom putea sã-i „contaminãm” ºi pe ceilalþi cu speranþa noastrã. Nu este suficient sã prezentãm motivaþii intelectuale, ci trebuie sã prezentãm ºi motivaþii existenþiale. Dacã suntem oameni ai speranþei: - vom trãi cu bucurie, pentru cã suntem salvaþi; - vom trãi cu încredere, deoarece suntem pe mâini bune; - vom învinge fricile, pentru cã nu suntem singuri; - nu vom aduna bogãþii, cãci sunt relative; - nu vom semãna supãrãri, deoarece Dumnezeu este dreptatea noastrã; - nu ne vom ataºa acestei vieþi pãmânteºti, pentru cã aceasta nu este un absolut; - vom trãi prezentul, dar aºteptând;

Din viaþa Bisericii

Gânduri pentru a trãi Adventul

3

Anul pastoral, lunã de lunã nr. 13/2005

4

Cãsãtoria este începutul iubirii, ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari, în credinþã, speranþã ºi dragoste (meditaþii în faþa Ieslei) - Pãrinte Fabian, Motto-ul revistei din luna noiembrie a fost: „Anul euharistic s-a încheiat, continuã viaþa euharisticã!” Cum pot participa familiile creºtine la aceastã viaþã, acum, când a început Adventul ºi ne pregãtim pentru sãrbãtoarea Sfântului Crãciun?

- Poetul francez Péguy a scris un poem despre virtuþile teologale: credinþã, speranþã ºi dragoste, asemãnându-le cu trei surori care se þin de mânã ºi pãºesc cu bucurie pe cale.

Douã sunt mai mari, iar cea din mijloc, o copilã. Vãzându-le s-ar crede cã surorile mai mari, Credinþa ºi Dragostea, o duc dupã ele pe cea mai micã, Speranþa. Dar lucrurile nu stau aºa.

Este Speranþa care se aflã cu un pas înaintea celorlalte. Dacã se opreºte speranþa, se opreºte totul. Speranþa este capacitatea naturalã de a se proiecta cãtre viitor. Ca virtute teologalã, speranþa dã orientare ºi siguranþã vieþii. O îndreaptã spre taina lui Dumnezeu. O bunã pregãtire de Crãciun poate fi aceasta: a ne lãsa purtaþi de darul credinþei, al dragostei ºi al speranþei în Domnul.

- Care este rolul virtuþilor teologale în viaþa de cãsãtorie ºi de familie?

- Pe scurt, acela de a privi la celãlalt cu ochii lui Dumnezeu. Virtuþile sunt tocmai darul dumnezeiesc ce locuieºte înãuntrul acestei priviri. Ele nu ating doar în mod superficial fiinþa ºi puterea de acþiune a omului, ci se înrãdãcineazã în intimitatea lui, în intimul relaþiei dintre soþ ºi soþie, dintre pãrinþi ºi copii. Astfel, darul lui Dumnezeu realizeazã o transformare ºi o înãlþare supranaturalã, chiar ºi în dimensiunea eroticã a relaþiei dintre soþi, dar ºi în dimensiunea lor paternã ºi maternã, prin acþiunea reînnoitoare a Duhului Sfânt. Spune Gaudium et spes: “întreaga viaþã este pãtrunsã de credinþã, speranþã ºi dragoste, încât soþii creºtini tind mereu spre propria lor perfecþiune ºi spre reciproca sfinþire dând astfel, împreunã, laudã lui Dumnezeu (GS 48)”.

- Se poate vorbi de ceva specific fiecãrei virtuþi în cadrul legãmântului conjugal? Pare firesc ca un bãrbat ºi o femeie sã se iubeascã: de ce ar mai avea nevoie de credinþã?

- Conform unor opinii, în cazul cãsãtoriei credinþa nu ar fi de folos, tocmai pentru cã e firesc ca un bãrbat ºi o femeie sã se iubeascã. Dar poate cã „ceea ce este firesc” este ºi problematic.

Sã nu uitãm cã firea omeneascã poartã cu sine urmele pãcatului.

De aceea, cred cã primul “pãcat” al unui cuplu ºi al unei familii, ar fi chiar acela de a se situa în afara credinþei, luând în seamã doar pãrþile exteriore ale vieþii. Numai la lumina credinþei înþeleg pe deplin cine sunt eu, cine e persoana care îmi stã alãturi, cine este familia mea, în ce constau legãturile pe care le construiesc.

Pentru a fi mai clar, prin „exterior” înþeleg tot ceea ce contribuie la bunãstarea familiei: casã, muncã, timp liber, recreere, succes profesional, afirmare socialã, ºcoalã etc… Aceste aspecte, cu toatã vastitatea lor, nu pot acoperi aºteptãrile profunde ale omului. Credinþa ne pune, astfel, în faþa unui orizont, a unei

împliniri pe care numai Dumnezeu poate sã o realizeze, ºi care nu poate fi rodul strãdaniilor omeneºti.

Tot la lumina credinþei, soþii înþeleg valoarea sacramentului cãsãtoriei, a iubirii lor. Prin cãsãtorie îºi consacrã iubirea pentru totdeauna, lui Dumnezeu. E adevãrat cã nimeni nu a reuºit sã explice ce este iubirea, sã-i ghiceascã formula, cum spunea un gânditor, care adãuga, cu ironie, cã de s-ar fi descoperit secretul iubirii, cu siguranþã ar fi fost produs în serie. ªtim bine cã iubirea nu poate fi nici reprodusã, nici clonatã. Dar mai ºtim cã orice istorie de dragoste este o intuire a iubirii. Iubirea ca atare este originalã, aºa cum original este Dumnezeu, care ni s-a arãtat prin Fiul Întrupat. În el se descoperã profunda demnitate la care au fost chemaþi cei cãsãtoriþi, anume de a fi sacrament, semn vizibil ºi permanent al lui Dumnezeu, o icoanã trupeascã a legãturii dintre Cristos ºi Bisericã. Iatã de ce înþelegerea anumitor aspecte ale vieþii de cuplu nu înseamnã cã s-a înþeles ce este cãsãtoria. În credinþã descopãr cã sunt mereu alþi paºi de fãcut. În felul acesta, glumele proaste care se mai spun la ieºirea din bisericã, dupã ce s-a celebrat Cãsãtoria, conform cãrora aceasta ar fi mormântul iubirii, nu-ºi au rostul! În realitate este exact contrariul: cãsãtoria este începutul iubirii, ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari. Cele douã Surori mai mari, Credinþa ºi Dragostea, îi aºeazã pe soþii creºtini în faþa acestui orizont mãreþ…

- Atunci care este rolul speranþei ca virtute teologalã?

- Aº compara speranþa cu un pom. Cu cât creºte mai mare ºi mai viguros, cu atât rãdãcinile sale sunt mai adânc înfipte în pãmânt. Rãdãcinile, trunchiul, ramurile, frunzele sunt un tot.

Rãdãcinile sunt speranþa. Nu se vãd. Sunt ascunse, dar de ele depinde stabilitatea, siguranþa. În viaþa cuplului siguranþa depinde de încredinþarea reciprocã a soþilor. Pot avea de toate, dar ceea ce dã adevãrata siguranþã este dãruirea pentru soþ/ soþie, pentru familie. Dacã nu caut siguranþa aici, riscul evaziunii e mare, adicã o cãutare a compensaþiilor, distracþiilor etc… În schimb, soþii sunt chemaþi sã-ºi trãiascã pe deplin posibilitatea de a fi „siguranþã” unul pentru celãlalt: eu sunt darul cel mai mare pentru tine, eu sunt speranþa, ceea ce dã siguranþã, viitor… Însã nu se pot opri aici. O siguranþã pur umanã nu-i de-ajuns.

Speranþa depinde de o iubire divinã, gratuitã, de un dar nemeritat. Rolul speranþei este de a-i ancora în iubirea lui Isus, o iubire mai puternicã decât moartea, care trece dincolo de limite ºi defecte, chiar dincolo de pãcatul celuilalt.

De fapt, în faþa ieslei, ca familii, contemplãm aceastã iubire, speranþã ºi dragoste dãruite nouã în mod cu totul nemeritat.

Semnul „un prunc înfãºat ºi culcat într-o iesle” (Lc. 2,12) este începutul speranþei… aºa cum orice copil este o speranþã pentru pãrinþi… acest prunc ne duce de mânã, ne poartã dincolo… ne ajutã sã trecem „pragul speranþei”. Viaþa euharisticã începe de la El. (A.C.)

Anul pastoral, lunã de lunã

Gânduri cãtre Pruncuºor

Aº vrea sã fiu ºi eu un Mag, care sã-þi ofere toate comorile pãmântului. Nu mã sperii dacã drumul cãtre tine e lung ºi anevoios, dacã trebuie sã înfrunt arºiþa, potopul sau biciul crivãþului. Eu vreau sã ajung la tine, sã te ador ºi sã-þi mulþumesc. Chiar dacã voi veni cu mâinile goale, îþi aduc comorile inimii mele de copil, faptele bune, iubirea ºi promisiunea de a respecta fãgãduinþele tale.

CA CATTALIN SIMION SIMION,, 12 ani

La iesle

Pãstorii l-au întâlnit pe Cristos! Ei, cei mai neînsemnaþi, aleºi sã fie primii, nu cei puternici, nu cei înþelepþi: “ªi au venit cu grãbire ºi au gãsit pe Maria ºi pe Iosif ºi pruncul culcat în iesle” (L2,16). Dar ca sã-l întâlneascã n-au mers oricum, ci cu “grãbire”. ªi noi mergem cu “grãbire”, dar încotro? Pãrinþi ºi copii, într-o grãbire tot mai mare: la serviciu, la ºcoalã, la cumpãrãturi ºi iar la serviciu ºi iar... Într-o grãbire care ne face sã ne întâlnim din ce în ce mai rar. Dacã am fi grãbiþi ºi pentru a-l întâlni pe Cristos, aºa cum au fãcut pãstorii, cred cã ºi celelalte “grãbiri” ar avea un alt rost, o altã finalitate. Poate, dacã am pleca în toate drumurile noastre cu gândul cã îl vom întâlni pe Cristos în semenii noºtri, cunoscuþi ºi necunoscuþi, ºi întoarcerea (convertirea?) ar fi altfel. Am veni acasã asemeni pãstorilor care s-au întors “preamãrind ºi lãudând pe Dumnezeu” (L2,20).

Ce diferenþã între întoarcerile noastre de fiecare zi ºi aceastã întoarcere a pãstorilor!

Sã avem curajul sã-i urmãm ºi sã ne închinãm lui Cristos aºa cum au fãcut ei!

MARIE-RA YMONDE MARIE-RAYMONDE

Sâmbãtã, 17 decembrie, începând cu ora 10, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu va þine o zi de reculegere pentru familiile ºi credincioºii din Arhidieceza noastrã. Locul întâlnirilor: Catedrala „Sfântul Iosif” ºi Institutul Sfânta Tereza (lângã Catedralã). Aceastã zi are, înainte de toate, menirea de a ne pregãti mai intens pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului, Crãciunul. Apoi, ea se înscrie în linia tematicii anului pastoral dedicat familiei. Informaþii mai complete veþi putea obþine de la fiecare pãrinte paroh.

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ MÃRIUÞ,, Responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor

“Se apropie Crãciunul!” Asta se aude în casã, mai ales în camera copiilor. “Oare de ce oamenii se bucurã când spun aceste cuvinte?” mã gândeam eu. “Sigur! Pentru cã de Crãciun toatã lumea primeºte cadouri! Sau poate pentru cã bradul nu lipseºte din casele lor. Oare asta semnificã Crãciunul? Nu, trebuie sã fie ceva special, pentru cã nu de fiecare datã când sunt date cadouri este o sãrbãtoare aºa mare!... Dar oare Naºterea lui Isus sã fie pricina sãrbãtorii?

Da! Asta aºa este! Dar Naºterea lui Isus e pricina sãrbãtorii, nu cred cã e ºi a fericirii! Oamenii sãrbãtoresc aceastã zi, dar oare, toþi cu tragere de inimã? Nu ºtiu! Mãcar eu sã fac asta! ªi totuºi! Este greu sã te bucuri de naºterea unui copil? ªi ºtim ºi cine era copilul!... Ba da, e greu! Dar e greu doar dacã eºti obligat! Nimeni nu e obligat s-o facã! Dar sunt sigurã cã nu e cum credeam. Probabil cã toatã lumea se bucurã în ziua de 24 decembrie. Chiar ºi oamenii rãi! E cam ciudat! Dar cine ºtie ce e in inima lor?

CLARA PRAGER PRAGER,, 9 ani

Întâlniri cu familiile

nr. 13/2005

Zi de reculegere pentru familii

De ce se bucurã oamenii când vorbesc despre Crãciun?

Vizitele pastorale ale Preasfinþitului Cornel Damian în perioada Adventului: Sfântul Anton (Colentina): Duminicã, 27 noiembrie, ora 10.30 Sfântul Mihail (Tulcea): Duminicã, 4 decembrie, ora 11.00 Sf. Francisc (Crângaºi-Militari): Duminicã, 11 decembrie, ora 9.30 Fericitul Ieremia Valahul (Chitila): Duminicã, 18 decembrie, ora 11.00

5

Universul Familiei

Una dintre cele

Pentru familia de azi, care are în medie 2-3 copii ºi care doreºte sã trãiascã în morala creºtinã, apar întrebãri foarte întemeiate despre viitorul lor.

- ne apropiem de o vârstã la care, având un numãr frumos de copii ºi capacitatea noastrã de a creºte alþii este depãºitã, ce facem? sau, - ne-am cãsãtorit de curând ºi dorim, înainte de a avea un bébé sã ne facem un rost, o casã, o carierã ºi sã avem un venit decent ca sã le oferim copiilor noºtri o educaþie corespunzãtoare ce facem? ori, - trecem printr-o perioadã dificilã ºi nu ne permitem un copil, ce facem?

Natural ºi sigur? (I)

nr. 13/2005

Amintirea unei zile de Crãciun

A fost odatã o zi mirificã de iarnã, în care micuþii pacienþi ai Spitalului Marie Curie au trãit minunea unei zile de Crãciun. Nu doar în vis, cu nasurile lipite de geamul singuratic al ferestrei, privind spre noianul alb al fluturilor nãrãvaºi de nea, ci chiar în incinta spitalului, cu un brad uriaº de Crãciun, îngenunchind, cu bucurie ºi sfialã, în faþa Pruncului Isus din Iesle.

Au lãsat departe grija, durerea ºi tristeþea, ºi au petrecut împreunã alãturi de clovni, de dansatori, de actori ºi veseli colindãtori, într-un spectacol magnific prezidat de bunul Moº Crãciun. Unii dintre participanþi au rãmas doar o amintire, amintire dragã ºi amarã, fiindcã Irina, Tudor, Roxana ºi Elena nu-L vor colinda pe Pruncuºorul din Iesle în acest an, nici în mijlocul familiei ºi nici alãturi de copiii rãmaºi în spital. Ei cântã acum în corul sfânt al îngerilor, schimbând povara suferinþei cu gloria veºniciei, în Împãrãþia Raiului Ceresc. Pe ei îi pãstrãm în suflet, aºa cum au fost în acea zi mirificã de Crãciun, plini de tinereþe, cu obraji de mãr copt ºi ochii luminaþi de bucurie.

Crãciunul este sãrbãtoarea reînnoirii spirituale, în care toþi renaºtem alãturi de micuþul Isus; rugãciunile noastre de slavã ajung mai uºor la urechile binevoitoare ale Domnului, iar porþile inimii noastre se deschid cu bucurie, primindu-i cu iubire nu doar pe cei apropiaþi ci ºi pe cei mai triºti ºi mai singuri decât noi.

LILIANA SIMION

Preluând titlul manualului german de învãþare a metodelor naturale de planning familial, am dorit sã demonstrez valabilitatea lui, descriind ºi înþelegând problemele enumerate mai sus.

Sã fim pãrinþi responsabili, sã nu dezertãm de la datoria parentalã!

Preocuparea pentru urmaºi, pentru calitatea celor care ne iau locul în societate ca generaþie urmãtoare ºi dificultatea creºterii vlãstarelor umane au existat dintoteauna la specia umanã. Scrierile egiptene, indiene, greceºti ºi romane ne dau diferite idei de practici contraceptive sau de reglementare a naºterilor.

Ultimele douã secole ne-au conturat cunoºtinþele pe care le avem astãzi ºi metodele care le folosim.

Pentru uºurinþa structurãrii subiectului l-am împãrþit pe 3 idei mari: - Metodele de reglementare a naºterilor - Concepþia Bisericii Catolice - Perspective pentru anii viitori

Metodele naturale de planning familial

Multe persoane cu care am intrat în contact n-au privit cu ochi buni problematica planning-ului familial, considerându-l unul nepotrivit calitãþii de creºtin.

Este adevãrat cã practica creºtinã a indus ideea de necurãþie asociatã cu viaþa sexualã a cuplului la multe generaþii ºi o anumitã reþinere în a discuta intimitatea sexualã a lui.

Astãzi pare o rupere de realitãþile cotidiene tu, ca bun creºtin, sã vorbeºti în numele moralei, tratând cu delicateþe sexualitatea cuplului marital când, pe de o parte, eºti acuzat cã deviezi de la credinþa creºtinã, moºtenitã de la Cristos, de la Apostoli ºi de la Sfinþii Pãrinþi, iar pe de altã parte, nu eºti “modern”, adaptat zilelor actuale, refuzând dreptul fiecãruia la libertatea propriului corp.

În fond, ce propunem noi este doar cunoaºterea propriului organism

Familiilor aflate în derutã le este, oare, suficient sã le spunem: Dumnezeu ne-a creat cu un corp ºi un suflet, un organism gazdã a unui suflet curat ºi dedicat lui ºi un spirit care sã ne înnobileze trupul, deci nu vã faceþi griji, pentru cã

6

bazându-se pe 2-3 semne de fertilitate, conferã femeilor, pe lângã o mai bunã cunoaºtere a propriului organism, ºi un grad de adeziune ºi de confort mai mare . În schimb, se învaþã mai greu decât toate celelalte metode (în special varianta Rõtzer).

Metodele naturale au 3 mari impedimente: - se învaþã mai greu ºi trebuie sã fie urmãrite cel puþin 3 luni (metodologic pânã la 1 an) de femeile care încep sã le practice, pentru a putea spune cã stãpânesc suficient de bine metoda.

- perioada de abstinenþã sexualã, pentru cei care doresc sã evite apariþia unei sarcini. Aceastã perioadã este variabilã, de la o metodã la alta, în jurul unei treimi dintr-un ciclu menstrual. O altã dificultate este cã, în mod natural, perioada de libido (atracþie sexualã) maxim este în jurul momentului ovulaþiei. Pentru cuplurile practicante de metode naturale este esenþial sã transfere acest libido pe perioadele considerate nefertile. Cu exerciþiu ºi motivaþie, acest lucru nu este dificil de fãcut.

- necesitã colaborarea soþilor. Spre deosebire de metodele contraceptive, unde unul din parteneri este responsabil de metodã (pilulele ºi steriletul la femei, prezervativul la bãrbaþi), cele naturale implicã participarea ambilor soþi. Orice prim curs de informare despre metodã cere ºi participarea soþului pentru a putea înþelege abstinenþa sexualã ºi a coopera cu soþia lui.

Totodatã, însã, metodele naturale au foarte multe avantaje: - necesitând cooperarea ambilor soþi, permite o mai bunã comunicare între ei, mai ales cã aceasta se face într-un domeniu esenþial al vieþii în doi, cel sexual; - este o metodã sigurã, dacã este respectatã deplin perioada de abstinenþã sexualã; - este o metodã care respectã normalul organismului, neafectând sãnãtatea sau puterea de procreare precum alte metode (pilulele, steriletul sau sterilizarea chirurgicalã), cu costuri imense, posibile ulterior. În ultimele decenii de sãlbaticã folosire a metodelor agresive (sterilet, contraceptive orale) numãrul de ginecopate (bolnave ale aparatului genital) sau sterile a crescut alarmant; - respectã demnitatea umanã ºi moralitatea fiecãruia dintre soþi; - nu costã mai nimic (fotocopierea câtorva diagrame ºi un termometru propriu al femeii).

Dr Dr.. FLORIN ARDELEAN (va urma)

nr. 13/2005

Domnul ne dã ce trebuie la momentul potrivit, aºa cã faceþi copii dacã e cazul ºi nu vã mai gândiþi la ziua de mâine?

O vorbã spune cã Dumnezeu îþi dã, dar nu îþi bagã cu forþa în traistã. Aºa ºi în cazul acesta. Domnul ne-a permis cunoaºterea, noi nu trebuie decât sã înþelegem aceasta ºi sã facem în concordanþã. Dumnezeu ne trimite mijloacele, dar nu ne obligã sã le folosim. Trebuie doar sã spunem: da, vreau ºi pot, ºi sã mã apuc de treabã. În fond, ce propunem noi este doar cunoaºterea propriului organism, templu al lui Dumnezeu. Sã ne cunaºtem mai bine, bãrbat ºi femeie, ºi sã folosim propriul nostru organism în funcþie de cum este el organizat pentru un scop curat.

Prin autoobservarea semnelor de fertilitate (francezii le spun metodelor naturale de planning MAO – metode de autoobservare), noi detectãm în evoluþia ciclicã, lunarã, a capacitãþii de procreare a femeii, acea perioadã de câteva zile în care spermatozoidul (jumãtatea masculinã a viitorului posibil copil) sã se poatã întâlni cu ovulul (jumãtatea femininã) printr-un act sexual. ªi, în funcþie de opþiunea noastrã, putem folosi aceastã perioadã pentru a concepe un urmaº sau putem sã o evitãm, dacã nu ne dorim un copil. Abstinenþa periodicã nu poate fi o greºealã, un pãcat, pentru cã aceeaºi concepþie, de inspiraþie patristicã, ne propune abstinenþe sexuale pentru familiºtii creºtini pe perioada posturilor, spre exemplu. Noi putem doar schimba sensul ºi durata acestor perioade de abstinenþã în funcþie de dorinþele noastre.

Explicaþia de mai sus ne lãmureºte de ce metodele naturale de autoobservaþie nu pot fi contraceptive. Pentru cã noi nu împiedicãm concepþia, asta, desigur, dacã, în perioadele delimitate ca fertile nu folosim un mijloc artificial (situaþie în care, spre exemplu, limitãm doar cantitatea de contraceptive folosite ºi, nicidecum, nu practicãm o metodã naturalã).

Existã 4 mari grupuri de metode naturale: - Calendarul, care în opinia mea este o metodã ce ar trebui sã þinã de istorie, pentru cã este o metodã statisticã foarte nesigurã ºi nu individualizeazã urmãrirea semnelor de fertilitate în ciclul menstrual actual.

- Metoda ovulaþiei (a ginecologului australian John Billings), care urmãreºte modificãrile mucusului cervical ca semn al fertilitãþii. Este o metodã mai facilã decât urmãtoarele, dar ºi mai puþin sigurã decât ele. Bazându-se doar pe un semn de fertilitate, este utilã cu precãdere femeilor care au dificultãþi în a urmãri ºi alte semne. Are perioada de abstinenþã sexualã cea mai redusã dintre toate metodele.

- Metoda termalã (diferite variante), folositã doar la persoanele care nu pot observa ºi variaþiile mucusului cervical.

Se bazeazã pe constatarea cã, dupã ovulaþie, temperatura bazalã a organismului feminin creºte cu câteva zecimi de grad, suficiente pentru a putea detecta terminarea perioadei de fertilitate. Este o metodã mai simplã, dar cere, pentru creºterea siguranþei, o perioadã cu mult mai lungã de abstinenþã decât celelalte.

- Metodele simptotermale (cu diferite variante, Rõtzer, germanã, americanã etc.). Sunt cele mai sigure, cu o perioadã de abstinenþã mai mare decât metoda ovulaþiei, dar,

Universul Familiei

mai importante probleme ale familiei

“Începuturile familiei mele” Desen premiat la un concurs de creaþii ale copiilor, organizat la St.Anne d’Aurauy (Franþa).

Preluat din publicaþia “La Vie des AFC”

7

nr. 13/2005

“Cine se smereºte, va fi înãlþat…

O amiazã seninã, cu soare blând. În piaþa San Pietro, un ºeic musulman ºi câþiva creºtini se prinseserã într-o horã lentã, þinându-se de mânã. În mijloc, un tânãr cânta la chitarã: “Mio Dio, come sei buono, come sei buono…”

Nu e un vis. S-a întâmplat aievea, duminicã, 13 noiembrie, dupã slujba de beatificare a fratelui Charles de Foucauld, un umil - deºi de neam nobil – preot care a trãit ºi a murit ca pustnic printre tuaregii din Sahara algerianã. Chipul lui, imprimat pe o pâzã imensã, strãlucea înãlþat, undeva foarte sus, deasupra intrãrii principale în San Pietro, zâmbind cu nesfârºitã duioºie tuturor celor din piaþã.

“Cine se smereºte va fi înãlþat…”(Din dorinþa de a lua ultimul loc, asemenea lui Isus, fratele Charles se retrãsese în inima Saharei). ªi aceasta nu e singura profeþie evanghelicã împlinitã în viaþa fratelui Charles.

Cu o searã înainte de beatificare, a avut loc o veghe de rugãciune, organizatã de Micile Surori ºi de cãlugãrii trapiºti de la Abaþia Tre Fontane, foarte aproape de locul unde a fost martirizat Sf. Paul, apostolul neamurilor. Îndreptându-mã spre locul respectiv, am vãzut revãrsându-se, de pe toate strãzile învecinate, valuri, valuri de oameni din toate rasele ºi din toate popoarele. “ªi iatã am vãzut o mulþime imensã, din toate neamurile…” Erau cãlugãri ºi cãlugãriþe, preoþi ºi laici, tineri ºi bãtrâni, fiecare îmbrãcat dupã portul sãu ºi vorbind toate limbile pãmântului. ªi nu era vis!

Mai mult! Toþi aceºti oameni aveau ceva comun, un calm, o bucurie interioarã, o împãcare cu sine ºi cu lumea, care mãrturiseau, fãrã putinþã de îndoialã, de unde vin ºi încotro se duc. Acelaºi aer de familie l-am regãsit, a doua zi dimineaþa, devreme, în autobuzul pe care îl luasem ca sã ajung la Vatican. “ªi voi mergeþi la beatificarea lui Charles de Foucauld?” – nu m-am putut abþine sã întreb la coborâre o doamnã de lângã mine. “Da, ºi la fel ºi toþi ceilalþi, mi-a rãspuns arãtând mulþimea de pe stradã. În sfârºit, suntem toþi împreunã!” Mi s-a pãrut cã o cunoºteam dintotdeauna.

Charles de Foucauld murise singur, în pustiu, dupã ce fãcuse sacrificiul de a-ºi pãrãsi familia naturalã pentru a se face fratele celor mai uitaþi, “fratele universal”, cum îºi dorea sã fie numit. A murit fãrã sã vadã întemeiat ordinul pe care îl proiectase. ªi totuºi:“Adevãr, adevãr vã zic, nu e nimeni care sã lase mamã, tatã, fraþi… pentru împãrãþia cerurilor, ºi sã nu primeascã însutit, pe lumea aceasta, mamã, tatã, fraþi, surori…” În duminica beatificãrii sale, erau în San Pietro nu sute, ci mii de oameni veniþi sã-ºi salute fratele.

Charles de Foucauld s-a nãscut la 15 septembrie 1858, în Franþa, într-o familie nobilã. Rãmas orfan la 6 ani, a fost crescut de bunic ºi a urmat cariera militarã. Începând cu adolescenþa, timp de 12 ani, trãieºte departe de credinþã, “fãrã sã creadã ºi fãrã sã nege nimic”. Pentru viaþa sa dezordonatã este dat afarã din armatã, dar e, ulterior, reprimit pentru cã se oferã voluntar pentru o expediþie primejdioasã în Maroc. Succesul expediþiei îl reabilitazã în ochii superiorilor ºi ai familiei ºi, paradoxal, contactul cu credinþa islamicã readuce în conºtiinþa sa întrebarea despre Dumnezeu.

Reîntors în patrie, îºi cautã anevoie credinþa. <<Petreceam ore în ºir în bisericã, repetând aceastã ciudatã rugãciune: “Dumnezeul meu, dacã exiºti, fã sã te cunosc”>>. La capãtul unei pregãtiri de trei ani, intrã la trapiºti ºi pleacã în Elveþia un an ºi apoi în Siria pentru 6 ani. Cu permisiunea superiorilor, iese de la trapiºti ºi petrece încã patru ani ca pustnic pe lîngã mãnãstirea clariselor din Ierusalim. Întâlnirea cu Nazaretul, în timpul pelerinajului în Þara Sfântã, este determinantã pentru tot restul itinerariului sãu spiritual. Viaþa ascunsã a lui Isus la Nazaret îl fascineazã, ºi, din dorinþa de a o imita tot mai mult, la 43 de ani devine preot ºi se stabileºte în Sahara, printre musulmani. Singurul lui dor, de acum înainte, este sã se facã fratele tuturor, “strigând evanghelia prin toatã viaþa sa.” “Sã fim atât de buni, spune Fratele Charles, încât toþi care ne întâlnesc sã spunã: Dacã acest om este atât de bun, cât de bun trebuie sã fie Stãpânul sãu!”

Charles de Foucauld moare la 1 decembrie 1916, victimã a unei ambuscade stupide. Prin hotãrâre pontificalã, ziua morþii sale este ºi data la care va fi comemorat, de acum înainte, ca fericit. Existã astãzi în lume, inspirate din spiritualitatea lui Charles de Foucauld, 29 de congregaþii religioase ºi asociaþii, cu peste 15.000 de membri rãspândiþi în 69 de þãri. În anii ’90, au lucrat ºi în parohia Bucureºtii Noi douã “mici surori”, pe care mulþi dintre cititorii acestor rânduri ºi le amintesc cu drag. La ceremoniile de la Roma, din 12-14 noiembrie, la care au participat 20 de episcopi, 600 de preoþi, ºi peste 3.000 de simpatizanþi ai fratelui Charles, au fost prezenþi ºi parohul de Bucureºtii Noi (Pr. Martin Cãbãlaº), un preot francez, care trãieºte ca pustnic lîngã Blaj, oferindu-se pentru unitatea bisericilor, ºi autoarea acestor rânduri.

La Roma, în acele zile, totul pãrea sã cânte: “Pe tine, veºnice Pãrinte, tot pãmântul te cinsteºte.”

LIANA GEHL

40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului V atican II Vatican

La 40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului Vatican II, preoþii din Arhidieceza de Bucureºti sunt invitaþi sã participe la o serie de conferinþe care îºi propun sã reactualizeze ºi sã aprofundeze documente conciliare.

Prima întâlnire din aceastã serie a avut loc pe 28 octombrie, când Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti împreunã cu Ambasada Israelului au organizat un simpozion aniversar, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea Declaraþiei conciliare Nostra Aetate care vorbeºte despre relaþiile Bisericii Catolice cu religiile necreºtine. Prezentarea documentului a fost fãcutã de Monsenior Vladimir Petercã, Rectorul Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfânta Tereza” din Bucureºti.

A urmat, pe 7 noiembrie, documentul Inter Mirifica – Decret privind mijloacele de comunicare socialã. Prezentarea documentului, fãcutã de pãrintele Franisc Ungureanu, Secretar al Biroului de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureºti, a fost urmatã de dezbateri ºi discuþii, de propuneri venite din partea preoþilor ºi de prezentãri ale situaþiei din teritoriu. S-a propus reluarea angajamentului ca Biserica localã din Arhidieceza de Bucureºti sã foloseascã mijloacele de comunicare, cât mai mult posibil, în misiunea de vestire a Evangheliei, respectându-se, astfel, intenþia pentru care a fost elaborat acest documentul conciliar.

Studiul documentelor conciliare a continuat pe 10 noiembrie, la parohia „Fecioara Maria Îndureratã” (Bucureºtii Noi), cu

8

La Biserica Francezã

O nouã generaþie de persoane mature în credinþã a primit Sfântul Mir la Biserica Francezã. Spunem “persoane mature în credinþã”, dar fiind creºtini practicanþi, ºtim din propria experienþã cã o expresie mai potrivitã ar fi „persoane care au primit conºtiinþa unei permanente maturizãri creºtine”, în iubire, credinþã ºi speranþã.

13 copii ºi tineri au depus profesiunea de credinþã ºi 17 au primit mirul. Gândurile episcopului, adresate lor, au îndemnat la aprofundarea misterului Sfintei Euharistii, la importanþa acestui sacrament în viaþa creºtinilor chemaþi stãruitor de Cristos la unitate.

Curajul de a apãra aceastã valoare atât de preþioasã pe care ne-a lãsat-o Isus spre edificarea noastrã, este o datorie ºi în acelaºi timp este semnul unei puternice ºi mature personalitãþi. Din pãcate, tinerilor de azi li se insuflã tendinþe ºi atitudini de viaþã pe care, lipsiþi de maturitate, sunt tentaþi sã ºi le însuºeascã fãrã a le supune unei priviri critice. Astfel, relativismul ºi permisivismul impun o nivelare ºi o destructurare a valorilor. Se spune cã toate religiile sunt bune – ºi atunci, puterea unei credinþe, asumarea unei opþiuni sau apãrarea unei moºteniri nu mai au nici o însemnãtate. Este specificã aceastã realitate pentru o lume materialistã. Dificultãþile vieþii într-o astfel de lume, materialistã prin excelenþã, pot fi învinse doar de o persoanã bine construitã din punct de vedere spiritual.

Sã privim cu veneraþie spre martirii credinþei. Comunitatea Bisericii Franceze are datoria de a duce mai departe o moºtenire puternicã: aceea a Monseniorului Vladimir Ghika, cel care a celebrat Euharistia la acest M.F altar, cel care ne-a arãtat cã apãrarea credinþei cere curaj.(M.F M.F..)

La Catedralã

Pr Pr.. CIPRIAN BARTICEL

Primele zile ale lunii noiembrie ne-au demonstrat nouã, enoriaºilor Bisericii Catolice din Craiova, ceea ce Catehismul Bisericii Catolice ne învaþã în paginile sale. În ziua de 1 Noiembrie “toþi Sfinþii lui Dumnezeu“ au fost invocaþi în rugãciunile preoþilor ºi ale celor care, cu credinþã, s-au apropiat de Sfintele Taine. Credincioºii reuniþi în rugãciunea comunã au simþit prezenþa binefãcãtoare a Sfinþilor care mijlocesc la Dumnezeu pentru binele lor. 2 Noiembrie, cei plecaþi spre cele sfinte s-au oprit o clipã pentru a asculta glasul celor pe care i-au cunoscut ºi iubit. Cimitirul a rãsunat de rugãciuni ºi imnuri, iar Dumnezeu a zâmbit, trimiþând o zi frumoasã care a permis candelelor sã ardã pânã seara târziu. 3 Noiembrie a fost ziua dedicatã celor care muncesc pentru educaþia copiilor - viitorul Bisericii - ºi a cãror muncã, de cele mai multe ori, se transformã în rugãciune.

Alãturi de Pr. Decan Ionel Râtan, surori ºi laice care cunosc deviza “Munceºte în viaþa ta, ca ºi cum totul ar depinde de tine. Roagã-te lui Dumnezeu ca ºi cum totul ar depinde numai de Dumnezeu”, s-au unit în rugãciune ºi au împãrtãºit din experienþa muncii lor.

Au rãspuns cu bucurie invitaþiei reprezentante ale grãdiniþelor ºi ale ºcolilor primare din Craiova, Slatina, Piteºti, Târgu-Jiu ºi Motru, iar momentele petrecute împreunã au dus la concluzia cã munca ºi rugãciunea nu pot fi separate atunci când este vorba de mãdularele cele mai firave ale Bisericii. Contopirea celor trei zile aratã cum, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi prin intermediul Sfinþilor, cei care se roagã ºi muncesc ajung nu numai sã spunã „cred în împãrtãºirea Sfinþilor”, ci sã ºi înþeleagã, în mod concret, ce înseamnã acest lucru.

ªase eleve din anul II de la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”

din Craiova sunt beneficiare ale unui proiect „Leonardo da Vinci”, cu finanþare de la Comunitatea Europeanã. Acest proiect, al treilea de acest gen, se va desfãºura pe durata a 5 sãptãmâni ºi constã într-un stagiu de practicã la o Clinicã Medicalã din oraºul Graz - Austria. Înscrierea ºi selecþia elevelor va fi urmatã de pregãtirea lingvisticã, culturalã ºi pedagogicã, sub îndrumarea coordonatorului de proiect Prof. Dr. Adelheit Daneþ.

MONICA WOJCICKI

prezentarea documentului Sacrosanctum Concilium – Constituþia despre Liturgie, susþinutã de Dr. Wilhelm Tauwinkl. Acest document este unul dintre cele mai cunoscute datoritã impactului pe care l-a avut în viaþa Bisericii de dupã Conciliu. Pe lângã prezentarea situaþiei Bisericii Catolice din lume dupã apariþia acestui document, s-a încercat ºi o prezentare a modului în care acesta a influenþat viaþa Arhidiecezei.

Pe 17 noiembrie, întâlnirile de studiu au continuat cu prezentarea Constituþiei pastorale privind Biserica în lumea contemporanã: Gaudium et Spes. Documentul dezbate teme importante ale societãþii: condiþia omului în lumea contemporanã, Biserica ºi vocaþia omului, despre cãsãtorie, culturã, viaþa economicã, politicã ºi Bisericã, pacea ºi construirea comunitãþii popoarelor, misiunea Bisericii în lumea contemporanã. Sesiunea a fost susþinutã de Pr. Dr. Isidor Mãrtincã, Decanul Facultãþii de Teologie-Socialã Romano-Catolicã din cadrul Universtiãþii din Bucureºti ºi de Monsenior Ilie Sociu, responsabil cu viaþa consacratã în Arhidieceza de Bucureºti. Întâlniri cu acelaºi scop au loc ºi în celelalte decanate ale Arhidiecezei - Constanþa, Brãila, Piteºti, Craiova.

Seria seminariilor de studiu va continua, încercându-se prezentarea în detaliu a tuturor documentelor conciliare ºi conºtientizarea actualitãþii ºi importanþei lor pentru Bisericã, þinând cont de provocãrile la care ea trebuie sã facã faþã în lumea contemporanã.

nr. 13/2005

Pe 19 noiembrie 2005, la ora 10, 30 în catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, Înaltpreasfinþitul Ioan ROBU a administrat taina Sfântului Mir unui numãr de 12 candidaþi. La Sfânta Liturghie, arhiepiscopul nostru i-a îndemnat pe candidaþi sã aibã curajul de a mãrturisi credinþa catolicã în lumea de astãzi.

La Sfânta Liturghie au participat ºi alþi preoþi invitaþi din parohiile bucureºtene. La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele paroh, Eugen Bortoº, i-a invitat pe candidaþi sã participe la liturghia duminicalã ºi la ora cateheticã de sâmbãta.

Dupã Sfânta Liturghie a urmat o agapã frãþeascã, unde toþii candidaþii s-au bucurat împreunã ºi, asemenea apostolilor dupã Rusalii, au plecat sã-L vesteascã pe Isus prin cuvântul ºi viaþa lor.

De la Craiova Cred în împãrtãºirea Sfinþilor

Din viaþa Arhidiecezei

Miruri

9

Suflet Tânãr nr. 13/2005

Permiteþi-mi sã îl prezint…

IULIAN SUSANU are 20 de ani, este student în anul II la Universitatea RomânoAmericanã, Facultatea Economia TTurismului urismului Intern ºi Internaþional. De asemenea, este ºi responsabilul grupului de tineri din Parohia Bãrãþia.

Dar mai multe ne va spune chiar el în rândurile de mai jos…

- Ce crezi tu despre echipã… E necesarã?

- Da, cred cã este necesarã pentru a lucra atât cu tinerii din diecezã, cât ºi cu tinerii din Bucureºti. Eu vãd echipa ca pe un mare grup de prieteni care încearcã sã îºi împãrtãºeascã ideile, sentimentele ºi, apoi, sã meargã împreunã pe drumul credinþei. Pentru mine, echipa a fost locul unde am crescut ºi m-am format (activez în echipã de la 15 ani, din 2001).

- Pe ce plan te implici?

- Primul plan în care m-am implicat a fost cel culturalrecreativ; încercam sã ajut la organizarea festivalurilor, a carnavalelor, a jocurilor din timpul cursului de formare. Dar acum vreau sã lucrez în planul educaþional, sã ajut la revigorarea site-ului nostru, www.tic.ro. Sper sã reuºesc sã aduc cât mai multe lucruri noi ºi interesante, iar TIC sã devinã o parte din viaþa noastrã.

- E greu sã fii animator?

- La început e greu, pentru cã ai emoþii, þi se pare cã toatã lumea aºteaptã ceva de la tine, dar cu timpul, emoþiile trec ºi te poþi desfãºura în voie. Este foarte importantã pregãtirea dinaintea animãrii unui grup. Animatorul trebuie sã aibã pregãtite întrebãri, metode de animare care sã incinte lumea, sã ºtie sã conducã grupul. Trebuie sã creeze atmosfera pentru ca ceilalþi sã se “deschidã”.

- Cum te pregãteºti pentru Crãciun ?

- Alãturi de tinerii din parohia mea, Bãrãþia, pregãtim o scenetã, colinde, suntem mai aproape de cei singuri, vom vizita un grup de tineri bolnavi de SIDA, pe bãtrânii de la noi din parohie. Voi încerca sã mã pregãtesc cât mai bine pentru a sãrbãtori ziua de naºtere a lui Isus, frãþiorul nostru mai mare.

Teme de catehezã pentru luna decembrie:

a. Revelarea lui Dumnezeu ca Treime. b. Providenþa Divinã. c. Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul- nãscut. d. Centrul catehezei: Isus Cristos Domnul.

Ajutaþi de aceste propuneri, vã invitãm sã „aplicaþi” metode de animare astfel încât orele de catehezã sã fie un drum spre întâlnirea cu Isus…

10

Gândul meu pentru tine(ri) Dragã prietene, În luna Adventului ºi a Crãciunului vreau sã-þi vorbesc despre voluntariat. La o întâlnire cu preoþii, prezentând mai multe subiecte rezultate din Constituþia GAUDIUM ET SPES, Arhiepiscopul nostru ne-a vorbit ºi despre voluntariat.

Eu m-am gândit la tineri…

Tineri care gãsesc mângâiere atunci când se implicã prin voluntariat în viaþa de zi cu zi, fie în Bisericã, fie în societate, dar ºi tineri care considerã voluntariatul departe de logica de a trãi. Gândindu-mã la aceºtia din urmã, mã întreb de ce gândesc în felul acesta. Sã fie de vinã educaþia, contextul socio-politic în care trãim, absenþa exemplelor vii, lipsa unei credinþe profunde?!

Se apropie Crãciunul. Dumnezeu ne descoperã, mai departe, iubirea sa. În noi, sufletul „arde” pentru aceastã iubire. Ce minunat ar fi sã învãþãm de la Dumnezeu gesturi concrete de generozitate ºi sã fim voluntari doar pentru Cristos, prezent lângã noi!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

â nd t u ã C a… n i m lu De obicei, ultima lunã a anului este încãrcatã de surprize, cadouri dar ºi de activitãþi care sã pregãteascã o iesle caldã micuþului Isus. Iatã ce vã pregãtim…

• „Noaptea nu poate sã fie atât de întunecatã încât undeva sã nu fie de gãsit o stea.” Ziua de reculegere din 3 decembrie ne va ajuta nu numai sã aprindem o a doua lumânare din coroana de Advent, dar sã ºi gãsim steaua ce ne duce la Betleem.

• Urmãtorul pas din acest an pastoral va fi unul colinde În aceastã iarnã, ne vor „cântat”… Concertul de colinde! gãzdui tinerii de la Parohia „Sfânta Elena”. Pe 17 decembrie vã aºteptãm pentru a-i cânta împreunã Pruncuºorului!

• Vrei sã fii pelerin, sã vizitezi oraºe frumoase din Europa (Viena, Graz, Padova, Milano, Verona), sã te recreezi, sã meditezi mai mult adevãrurile din Sfânta Scripturã? Participã alãturi de noi la a 28-a Întâlnire Europea nã a Tineretului, organizatã de Comunitatea Europeanã din Taizé (28 decembrie 2005 – 1 ianuarie 2006). Înscrie-te la data de 27 noiembrie 2005, la Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului din Bucureºti (lângã Catedrala „Sf. Iosif”) sau ia legãtura cu Claudiu Roznovszky (telefon: 0724.376.455). Mai multe informaþii: www.taize.fr/ro Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

ii e þ ã ã d l S o om iþ T i u l

nr. 13/2005

Împotriva cui ºi de ce…? Nici el nu ºtie prea bine, iar comandanþii nu-i dau timp sã-ºi punã prea multe întrebãri, spunându-i cã datoria lui este de a executa ordinele primite. Soldatul meu câºtigã bine, iar cu banii primiþi îºi poate cumpãra cam tot ce-i doreºte inima, afarã de douã lucruri: un somn liniºtit, nebântuit de coºmaruri ºi o conºtiinþã liberã de vina de a fi ucis.

Soldatul lui Tomiþã are acasã doi þânci care abia au învãþat sã spunã „tatã”. El spune cã luptã din alte motive, pentru a-ºi apãra neamul ºi þarina, dar cã a înþeles cã oricât de nobilã ar fi pricina unui rãzboi, ceea ce lasã în urmã n-are nimic în comun cu mãreþia ideilor care i-au stat, poate, la temelie. ªi, vorbind de una de alta, soldãþeii de plumb au ajuns sã se cunoascã într-atât încât sã refuze de a-ºi face rãu unul celuilalt, spunându-ºi cã cel mai bine ar fi sã se aºeze la masã ºi sã discute omeneºte. Vorbind ca între soldaþi, îºi spun cã exemplul istoriei trecute aratã cã, pânã la urmã, pãrþile care se rãzboiesc ajung sã facã pace ºi sã se înþeleagã la masa dialogului. ªi atunci, se întreabã soldãþeii, de ce nu se aºeazã mai întâi sã discute? Ei…, pare cã trufia, lãcomia ºi prostia îi taie omului avântul când vine vorba sã recunoascã greºeala, când e timpul sã cearã iertare ºi sã întindã mâna pentru a face pace. Spuse acestea, soldãþeii de plumb ºi-au dat mâna, hotãrând sã meargã fiecare la casa ºi la neamul lui, lãsând în urmã monstrul rãzboiului, semãnãtor de moarte ºi de disperare.

Cât despre Tomiþã, odatã sfârºit jocul de-a rãzboiul, dãdu iarãºi frâu liber întrebãrii „de ce?”, cu ajutorul cãreia încearcã sã descopere lumea ºi înþelesurile ei. „De ce fac oamenii rãzboaie?”, mã întrebã în timp ce-ºi aduna soldãþeii de plumb de pe jos.

Vezi tu…, Tomiþã, Dumnezeu ne-a dãruit cuvântul cuvântul, un instrument minunat cu ajutorul cãruia sã putem comunica, sã ne putem înþelege, dar noi, îndãrãtnici ºi fãrã de minte, continuãm a crede cã-i mai de folos pumnul când e vorba sã ne facem dreptate sau sã-i convingem pe alþii de cât suntem de straºnici. ªi lovim, lovim pânã ajunge sã ne doarã pumnul ºi sã spunem „vai!” ºi abia atunci ne amintim de cuvântul „pace” ºi mai ales de vorba dulce, despre care înþelepþii spun cã mult bine aduce.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Pagina Micului Prinþ

Copile dragã, Aº vrea sã-þi fac cunoºtinþã cu Tomiþã, un puºti foc de simpatic, vesel, cu minte agerã ºi întrebãtoare, cãutãtoare de rãspunsuri la întrebarea „de ce?”, devenitã un fel de cheie cu care încearcã sã deschidã porþile ce dau spre lumea cunoaºterii. De ceva vreme, Tomiþã a trecut de la a întreba: „de ce latrã câinii când latrã?” sau „de ce apune soarele când apune?”, la a cãuta lãmuriri despre lume, cu ale ei bune ºi rele.

Ca mai toþi cei de vârsta lui, þânci ce silabisesc încã abecedarul, puºtiul din poveste nu-i deloc strãin de mersul lumii, despre care aflã mai ales de la televizor. Tomiþã nu ºtie încã sã deosebeascã bine subiectul de predicat ºi nici semnul întrebãrii de cel al exclamãrii, dar îþi poate explica deosebirea dintre o grenadã ºi un cokteil Molotov ºi te poate lãmuri chiar în privinþa diferenþei dintre o bombã biologicã ºi una chimicã.

Pe Tomiþã l-am cunoscut într-un parc, loc în care îºi petrece dupã-amiezile, jucându-se în compania soldãþeilor lui de plumb cãrora le dã ordine, îi face sã se lupte, sã se împuºte, sã se rãneascã ºi sã se omoare. Într-o zi, mi-a propus sã mã joc cu el de-a rãzboiul, oferindu-mi comanda unui pluton de soldãþei de plumb care ar fi trebuit sã lupte împotriva celor conduºi de el. Eu i-am zis cã mã prind în joc, dar cã am o propunere în ceea ce priveºte regula: înainte de a începe lupta, îi punem pe soldaþi sã vorbeascã între ei, îi facem sã se cunoascã, sã ºtie fiecare pe cine ºi de ce împuºcã.

Zis ºi fãcut. Fiecare cu câte un soldãþel de plumb, mânuit precum o piesã pe o tablã de ºah, începem dialogul dintre cei doi aºa-ziºi „duºmani”. La început, soldãþeii vorbesc pe un ton aspru ºi rãstit care se domoleºte, însã, încetul cu încetul, pe mãsurã ce îºi dau seama cã, de fapt, n-au nimic de împãrþit între ei ºi cã, rãzboindu-se, nu fac altceva decât sã se comporte dupã cum îi dirijeazã cine-i are în mâini.

De exemplu, soldatul meu îi spune celuilalt cã, plecând sã lupte în þarã strãinã, a lãsat acasã o mamã singurã, bãtrânã ºi fãrã ajutorul pe care-l aºtepta de la unicul ei fiu. El face meseria de soldat, fiind plãtit pentru a lupta.

11

Din viaþa Parohiei

Parohia Sfântul Anton

nr. 13/2005

Scurt istoric

În anul 1860 încep sã se stabileascã în Câmpina specialiºti în petrol, majoritatea romano-catolici, veniþi din Germania, Austria ºi Polonia. Pentru cã numãrul lor devenise destul de mare (circa 500 de familii, 70-80 de botezuri anual), în anul 1899 se înfiinþeazã parohia romano-catolicã, cu o capelã ºi o ºcoalã primarã, într-un imobil închiriat, iar în anul 1903, inginerul petrolist de origine germanã, Anton Raky, elaboreazã planurile bisericii ºi ale anexelor. Anul urmãtor, meºterii germani încep construirea bisericii, iar în 1906 se terminã construcþiile ºi dotarea cu mobilier, trei clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate, în întregime, de ctitor, inginerul Anton Raky. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a produs daune considerabile, dar care au fost reparate ulterior. Biserica a fost avariatã ºi de bombardamentele din timpul rãzboiului (1943-1944), de cutremurele din 1977 ºi 1986, dar în urma lucrãrilor din 1998-1999, când a fost reparat acoperiºul ºi au fost executate lucrãri de renovare în interior, biserica necesitã doar mici lucrãri de întreþinere.

Potrivit lucrãrii: Aus Rumänien , scrisã de Arhiepiscopul Raymond Netzhammer, biserica din Câmpina figureazã ca „al doilea monument arhitectonic din România”, iar potrivit raportului Comisiei de Stat a Monumentelor Istorice, din 30 aprilie 1973, biserica este „monument unicat ca originalitate ºi frumuseþe”.

Parohia Sfântul Anton de Padova din Câmpina numãrã 210 familii, cu 530 de credincioºi, având în filiala Filipeºtii de Pãdure alte 10 familii cu 30 de credincioºi.

Paroh actual este pãrintele Pavel Encuþã.

Bucuria duminicii: sensul unei misiuni împlinite

Începând cu anul 1836, când poetul Cezar Bolliac, gãzduit de boierul Ion Câmpineanu, descrie frumuseþile acestor locuri, prin Câmpina îºi vor perinda paºii numeroase personalitãþi culturale, printre care: Dimitrie Bolintineanu, Ion Heliade Rãdulescu, Bogdan Petriceicu-Haºdeu, George Coºbuc, Nicolae Grigorescu, Constantin Istrati, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza etc., scriitori care au înfrãþit o parte din viaþa ºi din opera lor cu aceste meleaguri.

12

Câmpina nu ºi-a pierdut din frumuseþe. Acum câteva zile, am vãzut un film în care un pilot trece cu avionul prin „ochiul unei tornade” pentru a salva o mamã ºi copilul ce urma sã se nascã. Asemenea ochiului unei tornade au fost ºi cei mai bine de 60 de km parcurºi, printr-o ceaþã foarte deasã, pentru a ajunge la Câmpina, ceaþã care a dispãrut ca prin minune odatã intrat în oraº, unde cerul s-a luminat ºi soarele a început sã strãluceascã. Când am ajuns în parohie, pãrintele mi-a spus: „Chiar dacã toatã þara este înnoratã, aici soarele tot mai strãluceºte un pic”. Era în ultima duminicã din anul liturgic, în Sãrbãtoarea lui Cristos, Regele Universului. Când am ajuns la Câmpina, biserica era plinã, se cânta o missã gregorianã, totul era solemn, iar credincioºii participau din toatã inima la Sfânta Liturghie, rãspândind în jurul lor luminã, acea puternicã luminã a credinþei, singura în stare sã orbeascã ºi sã închidã ochiul vârtejului de vânt distrugãtor al disperãrii abãtute asupra lumii secolului XXI. Pãrintele Pavel Encuþã a fost numit paroh la Câmpina în ziua de 15 octombrie 2003, dupã 17 ani de activitate ca paroh la Greci. Despre comunitatea catolicã din Câmpina pãrintele mãrturiseºte: „Nu pot spune cã îi cunosc foarte bine, au trecut doar doi ani, dar am cãutat sã mã adaptez ºi sã mã integrez în aceastã comunitate, care este diferitã de cea de la Greci. La Greci comunitatea era micã, majoritatea fiind alcãtuitã din pensionari, nu prea aveam copii sau tineri cu care sã lucrez. Aici este multã muncã pe plan pastoral, acolo munceam mai mult fizic, pe de o parte pentru cã aveam mult timp liber, iar pe de altã parte pentru cã, prin produsele pe care le obþineam din cultivarea pãmântului sau creºterea animalelor, îmi puteam asigura traiul de zi cu zi. Aici nu mai am timp liber, duminica am patru Sfinte Liturghii, douã aici în bisericã, una în filialã la Filipeºtii de Pãdure ºi ultima la surorile din congregaþia Augustinienele contemplative ale sfintei Rita. Ele trãiesc în clauzurã ºi trebuie sã le celebrez zilnic Sfânta Liturghie. În afarã de aceste surori contemplative mai avem ºi o altã congregaþie activã, Congregaþia Sfântului Iosif din Aosta. Am putea spune cã aceste douã congregaþii sunt pe teritoriul parohiei noastre întruchiparea Martei ºi a Mariei, cele douã surori ale lui Lazãr din Evanghelie. Chiar dacã mã simt obosit duminicã seara, am un sentiment de mare bucurie la gândul cã am avut o zi potrivitã cu menirea noastrã, a preoþilor, de a fi în mijlocul credincioºilor. Din câte am reuºit sã-i cunosc, pot sã spun cã este o comunitate formatã din credincioºi veniþi din Ardeal, Moldova ºi din cei nãscuþi în Câmpina sau convertiþi. Este o comunitate pe jumãtate îmbãtrânitã; sunt ºi la noi familii care au plecat sã lucreze în strãinãtate, pentru cã, dupã evenimentele din ’89, au ajuns muritori de foame”.

Biserica: un loc de reculegere ºi de pace, ca nici un altul

Domnul Aurel Roºca este în Câmpina din anul 1953 ºi, deºi era un copil, îºi aminteºte cã se celebra Sfânta Liturghie în ritul greco-catolic. „Acum, comunitatea greco-catolicã, spune domnul Roºca, s-a împuþinat, dar cea romano-catolicã este din ce în ce mai închegatã, biserica este frecventatã de mai multã lume ºi mai ales de tineri. Pentru mine este un

locaº de binefacere; eu ºi soþia mea ne simþim bine în bisericã. Am o singurã fatã, care este în America, dar ºi ea merge la biserica catolicã de acolo”.

Domnul Corneliu Dorel Bãtãcui s-a nãscut în Ocna - Mureº, judeþul Alba ºi a urmat cursurile liceului confesional de la Blaj, apropiindu-se astfel de învãþãtura creºtinã. „Am urmat cursurile, cu toate regulile care erau în liceul Sfântul Vasile cel Mare de la Blaj, spune domnul Bãtãcui, am fãcut exerciþii spirituale în cadrul acestui liceu ºi am avut ocazia sã cunosc foarte bine viaþa preoþilor. În perioada în care a fost interzisã celebrarea Sfintei Liturghii în ritul greco-catolic, la noi în casã locuia un preot greco-catolic care celebra Sfânta Liturghie. O bunã perioadã am lucrat la Craiova, în perioada în care slujea acolo Înaltpreasfinþitul Ioan Robu; la Câmpina am venit în anii ’80 ºi, de atunci, am participat aproape în fiecare duminicã la Sfânta Liturghie; în prezent particip la ambele liturghii, greco-catolicã ºi romano-catolicã (în fiecare duminicã pãrintele Radu Ivan, din Ploieºti, celebreazã la ora 12.00 Sfânta Liturghie în rit greco-catolic). Biserica noastrã este deosebitã, este „caldã”, poate sunt subiectiv, dar au mai zis-o ºi alþii, iar comunitatea noastrã se situeazã într-un cadru de normalitate, cu cât colectivul este mai mic, cu atât este mai unit. Pe mine m-a marcat cel mai mult felul în care am fost acceptaþi noi, greco-catolicii, în aceastã comunitate, ºi mã bucur de fiecare realizare din parohie. Biserica este un loc unde venim sã ne reculegem, unde ne gãsim pacea, liniºtea pe care nu le gãseºti în altã parte. Ar trebui sã avem mai multã grijã de copii, nu zic cã nu se are, dar trebuie sã-i ajutãm sã înveþe lucruri bune, pentru cã rele vãd destul în jurul lor”. Într-un moment în care nu-l auzea pãrintele paroh, domnul Bãtãcui mi-a mãrturisit: „Am fost printre primii care l-am primit pe pãrintele Encuþã ºi tot eu l-am dus la primar ºi pe la alte persoane sau locuri pe care trebuia sã le cunoascã, iar prin felul dânsului de a fi, blând ºi cu multã înþelegere, a câºtigat foarte mult”.

Doamna Anca Muºat s-a nãscut în una dintre cele mai vechi familii din Câmpina, familia Brad. „Pãrinþii mei sunt greco-catolici, veniþi din judeþul Cluj; tata a venit în timpul rãzboiului ºi a rãmas aici, eu am fost botezatã romano-catolic pentru cã pãrinþii mei au frecventat aceastã bisericã ºi pentru cã în ritul greco-catolic nu se mai putea sluji în acea perioadã. Pe mine aceastã bisericã mã apropie de Dumnezeu ºi de oameni, comunicãm mai mult ca altãdatã. ªi acasã mã rog, dar nu este acelaºi lucru”. Sora Celestine Raivomanana este din Madagascar ºi aparþine Congregaþiei Sfântului Iosif din Aosta care este prezentã la Câmpina din anul 1993. „Eu am venit la Câmpina în anul 1999, spune sora Celestine, acum suntem ºase surori,

Ca o insulã a fericirii…

Din familia Talpã, prima a luat cuvântul doamna Olimpia Talpã: „Noi facem parte din aceeaºi generaþie, din generaþia pãrintelui Ioan Dragomirescu (paroh între anii 1951-1977) ºi considerãm biserica din Câmpina ca pe o insulã a fericirii, toate problemele pe care le-am avut s-au aplanat aici. Aici ne-am cãsãtorit, copii nu am putut avea, dar am fost naºi la multe botezuri celebrate în aceastã bisericã ºi cât vom mai trãi tot aici vom veni”. Doamna Olimpia Talpã face parte ºi din grupul de rugãciune Sfânta Fecioarã Maria, Ajutorul creºtinilor. „Acest grup, spune doamna Talpã, este format din 11 persoane, dar lista este deschisã; ne rugãm pentru comunitate, pentru preoþi, ºi vrem sã fim asemenea unui ferment în mijlocul credincioºilor. În fiecare primã sâmbãtã din lunã îl adorãm pe Isus din Sfânta Tainã ºi ne-am luat angajamentul sã ascultãm, în limita posibilitãþilor, Sfânta Liturghie în fiecare zi, sã ne spovedim o datã pe lunã ºi sã primim Sfânta Împãrtãºanie cât mai des”.

Domnul Constantin Talpã spune: „Noi suntem copiii spirituali ai pãrintelui Dragomirescu, pãrintele care a stat 26 de ani în aceastã parohie ºi îmi amintesc cum veneam dimineaþa la liturghia de la ora 6.30, apoi luam un ceai ºi mergeam la ºcoalã. În total am prins nouã preoþi în aceastã parohie. Am mai fost ºi în alte biserici, dar nu am gãsit aceeaºi cãldurã”.

Preotul, aºteptat cu bucurie la Filipeºti

Dupã terminarea programului din parohia din Câmpina, am mers ºi în filiala Filipeºtii de Pãdure; aici am vorbit cu doamna Elena Lucaci, care s-a nãscut ºi a crescut aici, devenind catolicã în urma cãsãtoriei. „Sfânta Liturghie se celebreazã aici din anul 1985, când pãrintele Alois Ilieº a transformat o grãdiniþã în capela de faþã; acum suntem puþini, vreo 20 de persoane, am fost mai mulþi, dar au mai plecat oamenii pentru cã au rãmas fãrã serviciu. Înainte mergeam la Câmpina; copiii noºtri acolo au fost botezaþi, dar acum vine pãrintele la noi pentru cã este prea departe. Îl aºteptãm cu mare bucurie deoarece , pentru noi, Sfânta Liturghie este totul, iar cea mai mare bucurie a noastrã, a pãrinþilor, este atunci când copiii, chiar dacã sunt departe de casã, merg la bisericã; ºi ai mei merg”.

Doamna Marcela Zorilã este de 22 ani la Filipeºti ºi ea ne spune, foarte hotãrâtã: „pentru mine Sfânta Liturghie este totul, nici nu concep sã nu vin duminica la bisericã”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 13/2005

Spaþiul care mã apropie de Dumnezeu ºi de oameni

douã dintre noi viziteazã persoanele bolnave ºi participã la corul parohiei, dar ºi noi, celelalte, când avem ocazia, ne rugãm împreunã cu cei din comunitate sau participãm la anumite activitãþi. Însã, în mod special, ne ocupãm de un grup de 54 de copii cu probleme, sunt copii mici, cel mai mic are un an ºi cel mai mare ºase ani; aceºti copii trãiesc în Casa Speranþei.

Eu, încã de la început m-am simþit bine în aceastã comunitate”, încheie sora Celestine.

Din viaþa Parohiei

n de Padova – Câmpina

13

nr. 13/2005

Mesajul celei de a XVI – a Adunãri Generale a Conferinþei Române a Superioarelor Majore

14

În perioada 10 – 13 octombrie 2005, a avut loc la Cluj-Napoca – Casa de reculegere „Manresa” – cea de a XVI – a Adunare Generalã a Conferinþei Române a Superioarelor Majore, sub genericul „Euharistie ºi misiune” , fiind prezente 50 de surori din cele 76 de congregaþii înscrise în C.R.S.M. Sesiunea de lucrãri a început cu Sfânta Liturghie celebratã în rit oriental de Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu, episcop de Cluj – Gherla ºi responsabil pentru viaþa consacratã în cadrul Conferinþei Episcopale Române. A doua zi, Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Excelenþa Sa Jean– Claude Périsset, Nunþiul Apostolic în România. În cuvântarea adresatã surorilor, Excelenþa sa a subliniat importanþa conºtientizãrii faptului cã punctul de plecare al vocaþiei noastre de persoane consacrate este CRISTOS ºi cã misiunea izvorãºte din relaþia noastrã cu Dumnezeu ºi cu Isus Cristos prezent în E u h a r i s t i e .

Reîntoarcerea la izvorul vieþii noastre ne reînnoieºte ºi ne întãreºte în misiune.

Sub îndrumarea Pr. Cornel Berea, SCD, am conºtientizat cã MISIUNEA: - este înrãdãcinatã în comuniunea nupþialã cu Isus Cristos, ea este un mister înainte de a fi un proiect misionar; - participã la misiunea lui Isus Cristos ºi ne conduce pe drumul ei de dãruire, dar misiunea rãmâne o parabolã, adicã un semn neclar, ambiguu ºi trecãtor al absolutului; - are ca scop – ca ºi în timpul lui Isus – formarea unui popor nou, construirea unei comunitate care va putea celebra Euharistia.

Noi, persoane consacrate nãscute în România sau venite din alte þãri, cu culturi diferite ºi aparþinând mai multor congregaþii cu carisme diferite, am experimentat în aceste zile comuniunea dintre noi, care a devenit din ce în ce mai fraternã, datoritã lucrãrii Duhului Sfânt ºi a existenþei unor structuri solide de colaborare create pe parcursul anilor de la înfiinþarea C.R.S.M.-ului. Conºtiente cã Isus Cristos însuºi este principalul semn al Tatãlui , dorim sã continuãm acest drum euharistic ºi de

colaborare într-o misiune comunã, pentru a da mãrturie pentru El, cãutând modalitãþile concrete de A FI CU oamenii, de a trãi ºi de a spera CU ei, dupã exemplul Fiului lui Dumnezeu care a trãit în mijlocul nostru.

Plecând de la aceste convingeri, Adunarea Generalã a fãcut paºi importanþi spre o mai mare deschidere între congregaþii ºi spre extinderea colaborãrii cu Conferinþa Superiorilor Majori din România, mai ales la nivelul comisiilor.

Comisia Socialã va organiza „grupuri sociale” în cadrul zonelor geografice în care este împãrþit C.R.S.M.-ul, pentru a continu a formarea în Doctrina Socialã a Bisericii. Grupul de surori care a lucrat anul trecut în diferite licee din Bucureºti pentru prevenirea traficului de fiinþe umane, îºi va extinde aceastã activitate ºi în alte ºcoli din capitalã ºi din þarã ºi va cãuta, în plus, posibilitãþi de a lucra cu persoanele deja cãzute victime ale traficului. Grupul a cerut un sprijin din partea comunitãþilor (surori disponibile ºi mijloace materiale necesare) pentru continuarea muncii lor, în colaborare cu cei care activeazã deja în domeniu, în special cu Biserica Ortodoxã ºi cu bisericile protestante, cu grupuri sociale ºi foarte multe femei sensibile la acest flagel.

Consiliului Prezidenþial i s-a încredinþat, ca o prioritate, pregãtirea condiþiilor pentru a crea o comisie vocaþionalã, care sã colaboreze cu comisiile diecezane de pastoralã vocaþionalã. Dorim sã promovãm în Bisericã o pastoralã vocaþionalã adaptatã tinerilor de azi, o pastoralã care se adreseazã tuturor, oferind modele de vocaþie creºtinã, pentru a facilita gãsirea vocaþiei proprii.

Adunarea Generalã s-a desfãºurat într-o atmosferã de deschidere reciprocã ºi bunã înþelegere, favorizatã ºi stimulatã prin folosirea mijloacelor moderne de comunicare, datoritã cãrora punctele importante ale conferinþelor pãrintelui Cornel Berea, rapoartele de activitate ºi de proiect ºi impulsurile de rugãciune ºi meditaþie au fost uºor urmãrite. Toate au contribuit la întãrirea dorinþei noastre de a sluji cât mai bine Biserica, în acestã þarã în care Dumnezeu ne-a chemat sã ne indeplinim misiunea.

A XXIII-a Adunare Generalã a Conferinþei Superiorilor Majori din România Comunicatul Seminarului anual a CSMR În zilele de 27-28 octombrie 2005 a avut loc Seminarul anual al CSMR, la Casa de Reculegere - Traian, cu tema ”Spiritualitatea de comuniune în pastoralã a preoþilor diecezani, a persoanelor consacrate ºi a laicilor în Bisericã”. Au participat Mons.

Jean Claude Perisset, Nunþiu Apostolic în România, Mons. Petru Gherghel, Episcop de Iaºi, Mons. Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, superiori majori ai CSMR, preoþi diecezani ºi alþi cãlugãri, cãlugãriþe ºi laici din toatã þara, peste 80 de persoane.

A fost prezentatã - de cãtre Pr. Sorin Giurgi - tematica: “Spiritualitatea de comuniune în documentele recente ale Bisericii”, ca bazã pentru o cunoaºtere ºi o discuþie întemeiatã asupra Magisteriului Bisericii în acest domeniu.

Mons. Cornel Damian a relatat despre pastorala specificã a preoþilor diecezani mai ales în comunitãþile parohiale, ºi a afirmat necesitatea unei pastorale de comuniune; parohia trebuie sã devinã o familie a familiilor.

Pr. Tiberio Scorrano a accentuat, în intervenþia lui, cum trebuie sã ajungã persoanele consacrate experte în comuniune ºi martorii profetici pentru zilele de azi, propunând diferite cãi de realizare a comuniunii: comuniunea cu cei sãraci, comuniunea cu Episcopul ºi cu preoþii diecezani, comuniunea fraternã ºi spiritualã între persoanele consacrate, comuniunea cu laicii ºi comuniunea cu ortodocºii.

Dna Marina Fara, reprezentanta laicilor, a relatat despre misiunea laicilor doritã de Bisericã ºi cum trebuie sã fie acceptatã ºi trãitã în comuniune cu preoþii ºi cu persoanele consacrate, în toate comunitãþile ºi domeniile sociale. În mod repetat s-a accentuat cã modelul comuniunii vine de la Dumnezeu -Treime, este un dar de cerut în rugãciune ºi de trãit în mod profund spiritual. Spiritualitatea de comuniune ne împinge apoi la o mãrturie ºi la o deschidere faþã de toþi creºtinii ºi faþã de lumea de azi.

Sr. Viviana Radu a accentuat cã aceastã spiritualitate de comuniune trebuie trãitã în contextul actual al Bisericii, universale ºi al celor locale, în interiorul comunitãþilor noastre ºi în comuniune cu toate congregaþiile. Aceastã spiritualitate de comuniune, care se naºte din interiorizare profundã, trebuie sã ofere un sprijin, aproape sã aprindã un foc pentru o nouã creativitate ºi ascultare faþã de Duhul ºi de semnele timpurilor.

Pr. Tarciziu Favaro, într-un mod foarte convingãtor, a subliniat cã ºi carismele noastre trebuie sã fie puse în slujirea tuturor creºtinilor, sã nu fie rezervate doar trãirii lor în interiorul mãnãstirii. Argumentul discutat este de mare importanþã pentru zilele de azi ºi pentru viaþa Bisericii. Biserica, ca sacrament de mântuire, trebuie sã oglindeascã neapãrat comuniunea Sfintei Treimi, sã fie model ºi sprijin de comuniune pentru societatea civilã, ºi mai ales persoanele consacrate sã fie colaboratoare active ºi înþelepte în propunerea ºi trãirea acestei spiritualitãþi de comuniune. Casele ºi mãnãstirile sã fie recunoscute, dupã expresia Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea, ca adevãrate ”ºcoli de comuniune”, iar persoanele vieþii consacrate ca “experþi ai comuniunii”.

Acest comunicat a fost citit ºi aprobat de Adunarea Generalã, pe data de 28 octombrie 2005. Actele Seminarului vor fi publicate.

Pr IANFRANCO MARONESE svd, Secretar CSMR. Pr.. G GIANFRANCO Pr OAN CIURARU ofmconv Pr.. IIOAN ofmconv,, Preºedinte CSMR

nr. 13/2005

La data de 26 octombrie 2005, la Casa de Reculegere din Traian, Sãbãoani, Neamþ, a avut loc a XXIII-a adunare generalã a CSMR în prezenþa Nunþiului Mons. Jean Claude Perisset ºi a Episcopului Diecezei de Iaºi, Mons.

Petru Gherghel.

Au participat la aceastã adunare 19 Superiori sau delegaþi ai Institutelor masculine de Viaþã Consacratã din România.

Dupã aprobarea procesului verbal ºi a dãrii de seamã economicã, preºedintele Conferinþei, Pr. Ioan Ciuraru, a comunicat despre întâlnirea cu Conferinþa Episcopalã Românã, colaborarea ºi iniþiativele posibile, în toate diecezele, între persoanele consacrate ºi Biserica localã. S-a discutat ºi despre participarea la adunarea generalã a UCESM de la Fatima, în februarie 2006, cu tema: ”Viaþa religioasã astãzi: viaþa noastrã spiritualã faþã de sfidãrile europene”.

O mare parte a timpului alocat discuþiilor a fost ocupatã de colaborarea cu comisiile CSRM ºi mai ales s-a discutat cum trebuie sã fie oferitã animarea vocaþionalã în comuniune cu toate componentele Bisericii locale. S-a propus o mai mare colaborare cu toate comisiile CSRM pentru a oferi o prezenþã mai rodnicã în toate domeniile de slujire a vieþii consacrate, în momentul actual, din România.

S-a hotãrât continuarea editãrii Revistei Viaþa Consacratã, cãutând o mai mare colaborare ºi o mai amplã participare în redactarea acesteia.

Urmãtoarea întâlnire va avea loc la Nunþiatura Apostolicã, la data de 29 martie 2006.

Pr IANFRANCO MARONESE Pr.. G GIANFRANCO svd -Secretar

15

Istorie nr. 13/2005

Monseniorul Ghika: Sã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãit

Fericitul Charles de Foucauld ºi cãile Providenþei...

Un episod din cronica mai puþin cunoscutã a întâmplãrilor pe care Providenþa le-a rânduit spre beatificarea lui Charles de Foucauld (1858-1916), apostolul tuaregilor, beatificare sãvârºitã duminicã, 13 noiembrie a.c., poate fi gãsit în mãrturiile Monseniorului Ghika, culese cu o impresionantã putere de sugestie de pãrintele Horia Cosmovici în cartea sa „Monseniorul”. Încrederea nemãrginitã în cãile Providenþei a marcat numeroase episoade din viaþa Monseniorului Ghika, iar printre exemplele pe care obiºnuia sã le dea în aceastã privinþã discipolilor sãi se numãrã ºi unul referitor la viaþa ºi moartea lui Charles de Foucauld, care „oricât s-a rugat lui Dumnezeu ca sã-i dea ºi lui un semn care sã depãºeascã naturalul, Dumnezeu nu i-a dat acest semn. Aceastã linie a fost pãstratã, într-un anumit fel, ºi dupã moartea lui.”

Monseniorul i-a povestit pãrintelui Cosmovici urmãtoarele: „Episcopul de Cartagina, imediat ce a aflat de moartea lui Foucauld, s-a deplasat la locul unde ºtia cã a trãit fratele Charles. Numai cu multã trudã a putut descoperi preþiosul trup pe care-l cãuta. Ajutat de câþiva oameni, a scos cãmaºa pãtatã de sânge ºi a pus-o în valiza lui personalã, apoi a reîngropat trupul, cu gândul de a reveni ulterior cu specialiºti, ºi s-a întors în Cartagina, unde a fost imediat prins în vâltoarea îndatoririlor diecezei sale.

Dupã vreo douã zile a luat act, cu groazã, de ceea ce se întâmplase. Surorile care-l îngrijeau i-au deschis, ca de obicei, bagajele ºi au gãsit o bucatã mare de cârpã murdarã ºi pãtatã, rãtãcitã printre rufele curate ale episcopului, care era un mare distrat. ªi, ca sã nu-l punã într-o situaþie jenantã, nu l-au mai întrebat nimic, ci pur ºi simplu au aruncat cârpa la gunoi. Când s-a descoperit faptul, cu toate eforturile fãcute, relicva nu a mai putut fi gãsitã.

Dupã rãzboi, o echipã specialã s-a deplasat la mormântul lui Foucauld, a deschis groapa, dar a urmat o nouã deziluzie:

trupul scos la aer s-a pulverizat în câteva clipe ºi nu a mai rãmas nimic.” „ Deþin aceste lucruri de la René Bazin, care a asistat personal la cea de a doua deshumare”, i-a mai spus Monseniorul Ghika pãrintelui Cosmovici, care nu mai este printre noi, pentru a ne împãrtãºi bucuria în faþa beatificãrii lui Charles de Foucauld ºi, desigur, speranþa, încrederea în cãile Providenþei, care va rândui un timp ºi pentru ridicarea Monseniorului nostru la cinstea altarelor.

Un crucifix „geamãn” cu cel al lui Charles de Foucauld (care, urmând parcã aceeaºi predestinare, s-a pierdut) a supravieþuit timpului pe masa de lucru a Monseniorului Ghika. Despre acest detaliu vorbeºte tot pãrintele Cosmovici atunci când descrie camera în care locuia Monseniorul, în apartamentul fratelui sãu, prinþul Démétre Ghika, ministrul de externe al regelui, înainte de exproprierea operatã de comuniºti. Pe masa simplã, de lemn, “se afla un crucifix de bronz a cãrui istorie mi-a povestit-o. Reþin doar atât: cã au fost turnate numai douã exemplare. Pe unul l-a luat Charles de Foucauld, iar celãlalt, printr-o succesiune de situaþii providenþiale, a ajuns în posesia Monseniorului Ghika”. „În timpul primului rãzboi mondial, când Charles de Foucauld a fost împuºcat de beduini, între lucrurile pierdute a fost ºi crucifixul din capela pe care el ºi-o improvizase în deºert.

Aºa cã acest crucifix al Monseniorului devenise unicat.” „Cãile mele nu sunt cãile voastre”! Uitãm mult prea uºor aceste cuvinte pe care Dumnezeu le-a adresat prorocului Isaia.

De aceea – insista Monseniorul Ghika – „sunt chemãri ale Providenþei care trebuie primite aºa cum vin.”

MARINA FARA

Preotul martir Rafael Friedrich

S-a nãscut la 13 ianuarie 1914, la Colelia, ºi a fost sfinþit preot la 29 iunie 1939. Pânã la arestarea sa, produsã la 29 iunie 1939, a activat cu mult succes ca profesor ºi director la Seminarul „Sfântul Duh” din Bucureºti. Dupã arestare, a fost încarcerat împreunã cu episcopul Anton Durcovici la Sighet, iar în urma refuzului sãu de a colabora cu regimul comunist, Securitatea i-a fixat domiciliul obligatoriu la ªchei (Galaþi). Eliberat în 1956, activeazã în ultimii ani ca profesor la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Testamentul sãu, redactat la 30 decembrie 1958, conþinea o singurã frazã, prin care pãrintele Rafael Friedrich lãsa bunurile sale, drept moºtenire, Seminarului Arhiepiscopal din Bucureºti.

Moare la 11 mai 1969 în urma unei congestii cerebrale care i-a fost cauzatã de lovitura de rangã primitã în cap de la un ofiþer de Securitate, la 26 iunie 1949, datã la care a fost arestat în drum spre parohia Popeºti – Leordeni.

Victimã a represiunii anticatolice, pãrintele Friederich este un martir al Bisericii noastre locale.

D r . DÃNUÞ DOBOª

16

Lecturi - Culturã

„Raymund Netzhammer Netzhammer,, Episcop în România, într -o epocã a conflictelor naþionale într-o ºi religioase“ ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2005 (2 volume)

abstracþiuni, aºa cum le regãsim în cãrþile de istorie. Sunt oameni vii, concreþi, surprinºi în situaþii de viaþã pe care istoria nu s-a grãbit sã le consemneze, iar dacã a fãcut-o, nu ne-a spus întotdeauna adevãrul.

Episcopul Netzhammer a iubit România ºi s-a lãsat cucerit de frumuseþile ei naturale, istorice, arhitectonice, folclorice, arheologice, spirituale. „Jurnalul conþine relatãri din cãlãtorii, descrieri impresionante ale frumuseþilor þinuturilor româneºti, ale oraºelor ºi monumentelor arhitectonice. Þinând cont ºi de oamenii zugrãviþi aici, însemnãrile se constituie într-o enciclopedie de o exactitate uluitoare care îl fascineazã pe cititor, trezindu-i pofta de a porni la drum ºi de a descoperi România pe urmele lui Netzhammer. Pe baza contactelor strânse ale autorului cu toate straturile populaþiei ºi a deselor sale cãlãtorii efectuate cu trenul, cu automobilul, pe cal, cu cãruþe þãrãneºti, cu vaporul, cu pluta sau chiar ºi pe jos, în timpul cãrora nu se speria de momentele incomode sau de obosealã, acesta a devenit unul dintre cei mai buni cunoscãtori ai þãrii în numeroase domenii“, scrie în Introducere Nikolaus Netzhammer.

Iubirea Arhiepiscopului Netzhammer pentru þara unde a fost trimis sã pãstoreascã impresioneazã prin tonul adecvat care o însoþeºte: m-a frapat faptul cã un strãin reuºeºte sã iubeascã aceastã þarã aºa cum românii înºiºi o fac arareori: cu calm, demnitate, o anumitã severitate, dar cu cãldurã ºi emoþie, ºi întotdeauna cu luciditate. „Raymund Netzhammer, Episcop în România, într-o epocã a conflictelor naþionale ºi religioase“ este o carte-document care se adreseazã deopotrivã specialiºtilor ºi publicului larg, oferindu-le o imagine fastuoasã asupra unei þãri ºi asupra unei epoci despre care credeam cã ºtim totul.

Jurnalul lui Netzhammer restituie generaþiilor mai tinere o Românie furatã sau, pur ºi simplu, o Românie interzisã.

ANA-MARIA BOTNARU

30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea” La iniþiativa Comunitãþii Sant’Egidio ºi a altor asociaþii ºi organizaþii, pe 30 Nu existã dreptate noiembrie 2002 a avut loc Prima Zi Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã – Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”, datã ce aminteºte prima abolire a pedepsei fãrã viaþã cu moartea în Marele Ducat al Toscanei, pe 30 noiembrie 1786. În semn de adeziune, se ilumineazã un monument semnificativ din oraºele care susþin aceastã campanie ºi au loc diverse manifestãri pe aceastã temã. Astfel, în ultimii ani, peste 200 de oraºe mari ºi mici au devenit “Oraºe pentru viaþã”. Comunitatea Sant’Egidio a promovat, încã din 1998, Apelul pentru un Moratoriu Universal al Pedepsei cu Moartea prin care se cere guvernelor þãrilor care aplicã pedeapsa cu moartea, suspendarea definitivã a execuþiilor. Aceastã campanie a ajutat la sensibilizarea cu privire la pedeapsa cu moartea în lume, prin strângerea a peste 5 milioane de adeziuni. În acest an, ne alãturãm ºi noi acestei iniþiative, printr-o rugãciune ºi prin relansarea campaniei de strângere de semnãturi în sprijinul Moratoriului Universal. De aceea, vã invitãm sã semnaþi apelul ºi sã participaþi la: Rugãciune, Miercuri, 30 noiembrie, ora 20,00, la Biserica Italianã, B-dul Magheru nr. 28. Persoane de contact: Geanina Tivda, 0723777924, geaninativda@yahoo.it; Cristina Antochi, 0722993071, antochicristina@yahoo.com

nr. 13/2005

Monumentala ediþie în limba românã (2 volume totalizând 1600 de pagini, în traducerea prof. dr. George Guþu de la catedra de germanã a Universitãþii din Bucureºti) a jurnalului þinut de Raymund Netzhammer în perioada în care fost Arhiepiscop de Bucureºti (1905-1924) reprezintã pentru cititorul contemporan o dublã întâlnire memorabilã: cu un om ºi cu o þarã.

Omul – Raymund Netzhammer: personalitate vastã, renascentistã, plurivalentã, deschisã ºi lipsitã de prejudecãþi, dar puternicã ºi intransigentã deopotrivã. Om al Bisericii ºi al timpului sãu, cãlugãr benedictin, preot, arhiepiscop, profesor, cãlãtor neobosit, istoric, etnolog ºi numismat pasionat, scriitor talentat, organizator sagace ºi diplomat abil, autorul acestor pagini este o prezenþã copleºitoare pentru cititorul de astãzi. Valoarea jurnalului este excepþionalã: regãsim o lume pe care o credeam pierdutã, dar ea a fost salvatã ºi prin mãrturia cãtre sine ºi cãtre posteritate a acestui om. Þara – România. O Românie aºa cum a fost, fãrã minciunile, perversitãþile ºi manipulãrile din manualele de istorie comuniste. Jurnalul lui Netzhammer nu e doar un capitol de istorie a Bisericii Catolice din România, ci ºi o paginã de istorie româneascã. Familia regalã a României, mai ales Carol I ºi Ferdinand, apoi Ionel I. C. Brãtianu, Take Ionescu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Dimitrie Sturdza, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman ºi mulþi alþii sunt personajele principale sau episodice în aceastã frescã istoricã, socialã, politicã ºi confesionalã pe care autorul a aºternut-o pe hârtie. Diplomaþi români sau strãini, miniºtri, scriitori, oameni de ºtiinþã, artiºti, ierarhi greco-catolici sau ortodocºi intrã în dialog cu Arhiepiscopul catolic de Bucureºti, cautã prezenþa, sfatul ºi exemplul sãu. Toate aceste întâlniri, relatate cu minuþiozitate tipic germanã, sunt pline de viaþã, de culoare, de savoare, de dramatism uneori, de umor alteori.

Personajele din cartea lui Netzhammer nu sunt simple

17

Viaþa consacratã

Inefabilul Mister al Întrupãrii Cuvântului Ordinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei V estiri Vestiri

Moto: Ecce ancilla Domini

Carisma ordinului este un act neîncetat de laudã inefabilului Mister al Întrupãrii Cuvântului ºi cinstirea Maternitãþii Sfintei Fecioare Maria în toate etapele vieþii Mântuitorului: întemeierea Sfintei Euharistii, patima, moartea pe Cruce, biruinþa Învierii.

Anunþiata oferã totul ºi se jertfeºte în numele ºi pentru omenirea întreagã.

Costumul este asemãnãtor celui al Maicii Domnului: veºmânt alb, scapular albastru, pelerinã albastrã ºi vãl negru.

Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)

Fericita Maria Vittoria de Fornari Strata, propusã deja pentru canonizare, întemeiazã ordinul, la Genova, printr-un îndemn al Spiritului Sfânt. În România, ordinul a ajuns la Moreni (jud. Prahova), dupã gândul maicii Ana Magdalena Bossy. Monseniorul Ghika ºi maica Bossy erau veri ºi viaþa lor consacratã s-a marcat în mod extraordinar. Maica Bossy, din fragedã copilãrie a fost înclinatã la viaþa de rugãciune, apoi la contemplaþie, ajungând la cel mai înalt grad de spiritualitate misticã, „via unitiva”. Era cãlugãriþã în Franþa. Cu toatã natura sa fizicã foarte bolnãvicioasã, s-a învins pe sine ºi cu eforturi mari a întemeiat prima mãnãstire contemplativã Buna-Vestire pentru cãlugãriþe românce.

nr. 13/2005

Doi veri lucreazã împreunã pentru Cristos

La fel ca Monseniorul Ghika, maica Bossy ºi-a fãcut studiile în Franþa ºi l-a ajutat pe Monsenior sã fondeze Mãnãstirea Saint Jean la Auberive. Maica Bossy fãcea parte din mãnãstirea „Annonciade Celeste” din Langres, la 26 Km de Auberive. Citez din „Memoria tãcerilor” de Elisabeth de Miribel (pag 50): „Cãlugãriþele ordinului Annonciade, din Langres oferã un ajutor preþios(…). Ca prin minune sunt adunate vase sacre ºi veºminte liturgice.”

La rândul sãu, Monseniorul Ghika intervine pe lângã autoritãþile române susþinând întemeierea Mãnãstirii Buna Vestire. De asemenea, a organizat bazare în folosul acestei mãnãstiri, în casa în care locuia, în Bulevardul Dacia nr. 2, prin cumnata sa Elisabeta Ghika. Atât familia Ghika cât ºi familia Bossy aveau funcþii înalte la Palatul Regal.

Dar afinitatea cea mai puternicã dintre Monseniorul Ghika ºi Maica Bossy era de ordin spiritual. În textul intitulat „Sfânta

Fecioarã ºi Euharistia”, anexat la cartea citatã, Monseniorul Ghika trateazã spiritualitatea acelui „Fiat” al Sfintei Fecioare Maria, la Buna-Vestire, spiritualitate care cãlãuzeºte Anunþiata.

Când Maica Bossy s-a îmbolnãvit, în Bucureºti, Monseniorul Ghika a oficiat Sfânta Liturghie în camera ei de spital, i-a administrat sfintele sacramente ºi a asistat-o, împreunã cu douã surori anunþiate pânã ºi-a dat sufletul în faimã de sfinþenie. A fost înmormântatã la cimitirul Bellu catolic, în mijlocul mormintelor Fiicelor Caritãþii.

La 10 zile dupã plecarea Maicii Bossy la Domnul, a urmat groaznicul cutremur din 10 noiembrie 1940, care a fãcut mãnãstirea nelocuibilã. Cele ºaptesprezece surori au fost gãzduite la mãnãstirea Damelor Engleze, la Timiºul de Sus. În ciuda rãzboiului ºi sãrãciei care au urmat, surorile au învins toate greutãþile, ajungând 22 la numãr pânã la sfârºitul anului 1949, când mãnãstirea Buna Vestire – a cãrei clãdire fusese restauratã – a fost desfiinþatã de regimul comunist. A continuat sã funcþioneze în catacombe. În 1996, Mãnãstirea Buna Vestire a fost transferatã la Seini, jud. Maramureº, iar în 1999 agregatã la Sacra Congregaþie Orientalã. Puþinele surori rãmase în viaþã, vârstnice ºi bolnave, au continuat sã lupte, copleºite de multe tribulaþiuni. În cele douã rituri, romano-catolic ºi greco-catolic, porþile mãnãstirii noastre sunt deschise noilor vocaþii, în sufletul cãrora arde dorinþa de a trãi o viaþã sfântã ºi de a fi în slujba lui Cristos.

Mãnãstirea fondatoare din Genova s-a oferit sã ne vinã în ajutor ºi sã formeze aceste noi vocaþii.

De curând, s-a iniþiat asociaþia „Pia Unione”. Sunt primite persoane laice de orice vârstã, începând de la majorat, sãnãtoase sau bolnave, care în unitate cu surorile din mãnãstirea Buna Vestire, trãiesc carisma Ordinului, dupã posibilitatea fiecãreia.

Informaþii prin corespondenþã pot fi cerute la adresa : Str. Aurel Vlaicu nr 138, sector 2, cod 020094, Bucureºti, adresându-vã celei care semneazã aceste rânduri, Sora MARIA LLYDIA YDIA DUMITRESCU

Adoratoarele perpetue ale Preasfântului Sacrament

La mijlocul lunii noiembrie, în timpul unei vizite în Italia, Preasfinþitul Cornel Damian a fost invitatul unei congregaþii religioase cu un har aparte: Adoratoarele perpetue ale Preasfântului Sacrament, din Roma, printre care se aflã ºi o sorã venitã din România. Dupã cum o aratã ºi numele, cãlugãriþele din aceastã congregaþie trãiesc în clauzurã, dedicîndu-se adoraþiei neîntrerupte a lui Isus în Sfântul Sacrament, aducând pe rând, zi ºi noapte, rugãciuni de cerere, de ispãºire ºi de mulþumire pentru toþi oamenii de pe pãmânt. Congregaþia are numeroase mãnãstiri în Italia, Austria, Spania, Mexic ºi Statele Unite; cãlugãriþele poartã un sarafan roºu (culoarea dragostei) peste cãmaºa albã (semn al puritãþii), ºi au vãlul negru (semn al detaºãrii lor de cele lumeºti). Ies din mãnãstire numai pentru strictul necesar, dar nu sunt câtuºi de puþin izolate ori insensibile faþã de problemele lumii din afarã.

Spiritul lor vesel, deschis ºi primitor l-a determinat pe Preasfinþitul Cornel sã le cearã acestora sã se gândescã la întemeierea unei mãnãstiri ºi în România.

18

În catacombe

În numãrul 9 al revistei noastre, Actualitatea creºtinã, Asociaþia Caritas Bucureºti vã anunþa, printr-un comunicat, cã în urma inundaþiilor, de la începutul lunii iulie, din judeþul Teleorman, a distribuit pachete cu alimente, articole igienicosanitare ºi pãturi pentru un numãr de 350 de persoane. Aceste acþiuni s-au desfãºurat în localitãþile Smârdioasa, Conþeºti ºi Cervenia. Totodatã, la iniþiativa Episcopilor noºtri, Asociaþia Caritas ne invita „sã facem un gest de suflet”, rãspunzând generos la colecta organizatã în fiecare parohie, pe data de 31 iulie 2005. Cu banii adunaþi de la credincioºii din Arhidieceza de Bucureºti, Asociaþia Caritas Bucureºti a reuºit sã construiascã douã case pentru douã dintre familiile sinistrate. Casele se aflã în localitatea Smârdioasa ºi vor fi inaugurate la începutul lunii decembrie, probabil în sãrbãtoarea Sfântului Nicolae. În ziua de 14 noiembrie a.c., împreunã cu pãrintele Alexandru Cobzaru, director al Asociaþiei Caritas Bucureºti ºi cu domnul Hubertus Janas, responsabil cu relaþiile externe ale Caritas-ului din München, am vizitat localitãþile menþionate mai sus.

Suntem la circa douãzeci de kilometri de oraºul Alexandria; totul pare normal la prima vedere, ºoseaua este proaspãt asfaltatã, oamenii îºi vãd de treburile lor zilnice, unele case sunt în construcþie, dar alãturi se pot vedea ºi ruinele vechilor case distruse de apele devastatoare.

Aceastã casã este o binecuvântare pentru noi Prima datã am vizitat casa familiei Dina; lucrãrile erau în toi, ºeful de ºantier ne-a atras atenþia sã avem grijã pe unde cãlcãm pentru cã betonul abia fusese turnat. Doi dintre cei ºapte membri ai familiei Dina erau prezenþi pe ºantier, dând o mânã de ajutor muncitorilor. Am vorbit cu ªtefan, un tânãr de 15-16 ani, care ne-a povestit cum a venit peste ei viitura: „Tata era plecat la Bucureºti pentru a rezolva niºte probleme cu fratele mai mare, spune ªtefan, iar eu cu mama ºi cu fratele mai mic eram în casã când, în sat, s-a dat alarma cã vine viitura. Atunci am încercat sã salvãm câte ceva din casã, dar în mai puþin de o jumãtate de orã apa îmi ajungea pânã la piept ºi nu am mai putut face nimic”. Cât discutam cu ªtefan au ajuns ºi pãrinþii. Domnul Gheorghiþã Dina, botezat ºi cununat în biserica Cioplea, Bucureºti, ne-a spus: „Aceastã casã este pentru noi o binecuvântare din partea lui Dumnezeu ºi din partea Bisericii. Sperãm sã ne mutãm cât mai curând, lucrãm ºi noi cât putem. Momentan locuim la niºte vecini; ei stau la oraº ºi ne-au lãsat nouã cheile de la casã”.

Reîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþii Pãrintele Cobzaru adaugã: „Într-adevãr aici se vede binecuvântarea lui Dumnezeu dar ºi mâna credincioºilor din Arhidieceza de Bucureºti care, prin colecta din 31 iulie, au fãcut un sacrificiu; deºi se aflau ºi ei în nevoi s-au gândit cã cei care au rãmas fãrã un acoperiº deasupra capului sunt mai nevoiaºi decât ei. Dumnezeu a voit ca una dintre aceste familii sã fie catolicã, deºi în faþa necazului, a durerii, a pierderii agoniselii de o viaþã nu conteazã dacã aparþii lui Petru sau lui Andrei (…). Pentru familia Dina acest moment a fost ºi o reîntoarcere la credinþã, continuã pãrintele Cobzaru, acum merg în fiecare duminicã la Sfânta Liturghie; înainte de aceastã nenorocire nu ºtiau cã este o capelã unde celebreazã pãrintele Alois Ilieº. Aº vrea sã mulþumesc, din partea Caritas-ului, tuturor familiilor care, prin darul lor, au reuºit sã facã aceste familii fericite, ºi Înaltpreasfinþitului Ioan Robu care a fost ºi este mereu alãturi de acþiunile noastre”. ªi doamna Elena Dina a þinut sã adreseze un cuvânt binefãcãtorilor familiei sale: „Mulþumim din tot sufletul tuturor acelora care au contribuit la construirea casei noastre ºi Dumnezeu sã-i ajute aºa cum ne-au ajutat ei pe noi; sperãm ca într-o zi ºi noi sã avem posibilitatea sã-i ajutãm pe alþii”.

Din familia Tudorache am vorbit cu doamna Lenuþa, mamã a patru copii, care, cu lacrimi în ochi, ne-a spus: „Am pierdut totul în cinci sau zece minute; am stat o perioadã la socri, apoi am gãsit o casã cu chirie, aici în apropiere, iar acum aºteptãm sã ne mutãm în aceastã casã nouã. Domnul doctor Bulumac ne-a spus cã banii vin de la credincioºii din Arhidieceza de Bucureºti, le mulþumim mult ºi Dumnezeu sã le dea sãnãtate”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 13/2005

Cu ochii la cer ºi cu speranþa ca vremea bunã sã þinã cu ei Peste aceste trei localitãþi au trecut trei valuri de inundaþii, iar acum oamenii nu fac altceva decât sã încerce sã revinã la normal. Familiile cel mai greu încercate sunt cele care au avut sau au casele aproape de râurile Teleorman ºi Vedea care se unesc înainte de localitatea Smârdioasa. Oamenii vorbesc doar despre materiale de construcþii ºi se roagã la Dumnezeu sã mai þinã vremea bunã ca sã se poatã muta în casele nou construite pentru cã, deocamdatã, locuiesc în corturi sau pe la rude ºi prieteni. Pentru unii dintre ei speranþele sunt mici; dupã ce au aºteptat patru luni de zile obþinerea aprobãrilor necesare reconstruirii caselor, acum, din cauza vremii, nu mai pot face mare lucru; alþii, ale cãror case nu s-au prãbuºit, nu pot însã locui în propriile locuinþe din cauza pereþilor crãpaþi sau a apei care izvorãºte în casele lor, aºa cã s-au mutat la rude ºi aºteaptã primãvara cu speranþa cã vor putea sã le consolideze.

Fericite sunt, însã, familiile Dina ºi Tudorache care, peste trei sãptãmâni, se vor muta în casele nou construite cu banii adunaþi, graþie colectei din 31 iulie, de la credincioºii din Arhidieceza de Bucureºti. Domnul doctor Nicolae Bulumac, director al Centrului de Sãnãtate Cervenia, ne-a povestit cum au fost selecþionate aceste douã familii: „Imediat dupã inundaþii, spune domnul Bulumac, am fost contactat de Asociaþia Caritas Bucureºti, cu care eu colaborez din anul 1997. Mi s-a cerut sã prezint situaþia din zona spitalului din Cervenia; totodatã, pãrintele Cobzaru mi-a spus cã asociaþia vrea sã ajute douã familii cu mulþi copii ºi cu casa distrusã în totalitate. Am vorbit cu primarul din Smârdioasa ºi dânsul mi-a recomandat aceste douã familii; nu le cunoºteam, mai târziu am aflat cã familia Dina este catolicã. Ne-am apucat

de treabã pe la jumãtatea lunii octombrie, lucrãrile au avansat foarte bine pentru cã ne-au venit ºi ajutoare din toate pãrþile ºi casele sunt aproape gata; sperãm ca în trei sãptãmâni sã facem inaugurarea”.

Viaþa socialã

“Aici sunt banii dumneavoastrã!”

19

Ecumenism nr. 13/2005

Poruncã nouã vã las vouã Acea dragoste care este “porunca nouã a lui Cristos” ne cheamã pregnant la unitate, pe toþi creºtinii, “ca toþi sã fie una”.

Miºcarea ecumenicã a cunoscut o implicare statornicã a Bisericii Catolice, dupã Conciliul Vatican II. Pontificatul papei de sfântã amintire, Ioan Paul al II-lea, a cuprins ca dimensiune intensã a sa ecumenismul, iar acum, papa Benedict al XVI-lea ne îndeamnã la o nouã calitate a angajãrii ecumenice. Toate stãrile Bisericii sunt chemate la acest dialog ºi la gesturi de ecumenism.

Ordinele religioase au proiecte ecumenice speciale, pretutindeni în lume. Viaþa contemplativã stãruie în rugãciune ºi jertfã pentru unitatea creºtinilor, iar diferitele lor implicãri în acþiunea socialã, conform carismelor – caritate, învãþãmânt, sãnãtate etc.

Nu de puþine ori sunt proiectate ºi se realizeazã traversând separãrile confesionale. În România, aceastã realitate este dinamicã, pentru cã ºi problematica ecumenicã are un caracter special (datorat realitãþilor istorice în care au evoluat confesiunile), dar mai ales pentru cã miza este deosebitã: a reconstrui o civilizaþie, o bunãstare bazatã pe valori morale ºi spirituale care au fost distruse de izolarea totalitar comunistã.

De mai mulþi ani, în lumea catolicã din România funcþioneazã o Comisie ecumenicã a cãlugãriþelor. Invitata noastrã este chiar preºedinta acestei comisii, sr.. Marie-Anne Mathieu (Surorile Doctrinei Creºtine). sr MARINA FARA - Cum s-a format comisia de ecumenism pe care o reprezentaþi?

Comisia de Ecumenism » a CRSM-ului (Conferinþa Românã a Superioarelor Majore) a fost înfiinþatã în octombrie 1997, cu scopul principal de a sensibiliza comunitãþile religioase din þarã pentru Unitatea Creºtinilor, având convingerea cã doar Duhul Sfânt poate conduce Bisericile spre Unitatea atât de doritã de numeroºi creºtini, ºi cã Duhul Sfânt se slujeºte de toate eforturile care se fac pentru ecumenism, la toate nivelurile, pentru drumul spre DARUL COMUNIUNII pe care ni-l hãrãzeºte.

Sora Georgette-Marie Fayolle, asumpþionistã, a fost prima preºedintã a Comisiei noastre. Ne adunãm de trei sau patru ori pe an, o zi întreagã, ne împãrtãºim angajamentele pentru ecumenism, cãutãm modul în care am putea menþine legãtura cu diferitele comunitãþi. Am lansat o Foaie trimestrialã,„DRUMUL NOSTRU SPRE UNITATE”, care a ajuns deja la numãrul 22.

- ªtim cã zilele acestea, Comisia pregãteºte o întâlnire a sa care va avea loc la Nunþiatura Apostolicã. Pentru cã revista noastrã va apãrea imediat dupã aceastã întâlnire, v-aº ruga sã anticipaþi: ce îºi propune în momentul actual comisia ecumenicã?

- Într-adevãr, Excelenþa Sa, Nunþiul Apostolic Jean-Claude Périsset s-a interesat întotdeauna de activitatea Comisiei. E pentru a doua oarã când ne

20

primeºte la el. Va asista la lucrãrile noastre ºi ne va invita la masã. Schimbul de idei ºi mãrturia sa personalã ne ajutã sã vedem mai bine ce înseamnã, în viaþa spiritualã ºi în realitatea concretã, angajamentul ecumenic al Bisericii catolice. El ne îndeamnã insistent sã aprofundãm foarte serios rugãciunea lui Isus “Ca toþi sã fie una...”

Vor veni în grupul nostru încã trei noi membri, printre care o cãlugãriþã greco-catolicã ºi un cãlugãr din Conferinþa Superiorilor Majori din România, inaugurând astfel un nou mod de colaborare între cele douã Conferinþe ale vieþii consacrate – ale ordinelor feminine ºi, respectiv, masculine.

Un punct important pe agenda întâlnirii de la Nunþiaturã este pregãtirea numãrului 23 al publicaþiei DRUMUL NOSTRU SPRE UNITATE, care îºi propune sã favorizeze o mai bunã cunoaºtere a confesiunilor între ele, sã dezvolte respectul pentru bogãþiile spirituale ºi pentru tradiþiile fiecãreia dintre ele ºi sã trezeascã interesul faþã de publicarea textelor ºi mediatizarea evenimentelor cu dimensiune ecumenicã, la nivel naþional ºi internaþional. Publicaþia prezintã, de asemenea, experienþe pozitive ale comuniunii în aceeaºi credinþã, aceeaºi iubire, aceeaºi speranþã. Dar nu închide ochii în faþa dificultãþilor reale care existã în relaþiile dintre Bisericile noastre.

Din pãcate, spaþiul restrâns nu ne permite sã rãsfoim acum, pentru cititorii noºtri, aceastã publicaþie, dar vom reveni asupra ei cu alte ocazii, pentru cã, într-adevãr, conþine idei, realitãþi ºi proiecte

interesante, cum ar fi, de exemplu - ºi de datã recentã – un îndrumar catehetic de ecumenism adresat copiilor ºi tinerilor...

- Veþi organiza ceva pentru Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor, care se celebreazã, tradiþional, în a doua parte a lunii ianuarie?

- Pentru acest eveniment, Comisia le propune comunitãþilor un ansamblu de rugãciuni legate de tema octavei, cu scopul de a facilita pregãtirea unei celebrãri ecumenice cu reprezentanþii diferitelor confesiuni.

- Cum priviþi perspectivele ecumenismului în România?

- Ecumenismul în România – sau cãutarea activã a unei apropieri între confesiuni – este trãit diferit aici ºi în Occident.

Desigur, contactele “la bazã”, între membrii diferitelor confesiuni, mi se par fãrã probleme. Existã, de asemenea, legãturi foarte bune ºi o înþelegere de naturã practicã acolo unde ajungem sã ne angajãm împreunã, ca fraþi, în cadrul societãþii noastre, indiferent de starea noastrã: în instituþiile de caritate, de exemplu. Existã, de asemenea, celebrãri ecumenice în care rugãciunea ne apropie de Dumnezeu - Tatãl nostru, ºi deci ne apropie unii de alþii.

Drumul spre Unitate, mi se pare presãrat de piedici mai ales la nivelul responsabililor. Prea multe suspiciuni pentru a se putea asculta unii pe alþii pânã la capãt, prea multe pãreri preconcepute pentru a intra într-un adevãrat dialog.

Uneori mã gândesc cã ecumenismul, în România, ar trebui sã poatã fi conceput, de comun acord, ca un demers al penitenþei ºi al iertãrii reciproce, în faþa lui Dumnezeu ºi unii faþã de alþii, pentru ca Duhul Sfânt sã ne purifice intenþiile ºi speranþele.

Noi credem cã fiecare mânã întinsã cu sinceritate, fiecare gest de adevãratã fraternitate îºi are încãrcãtura sa de har ºi de pace.

Oricum, toate evenimentele ºi acþiunile ecumenice dau o mãrturie urmãtoarei realitãþi: cauza Unitãþii, care a fost o intenþie permanentã a Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea, care este ºi a actualului Papã, Benedict al XVI-lea, dar ºi a timpului nostru, progreseazã nu numai prin mari documente semnate oficial de reprezentaþii Bisericilor, dar ºi prin acei paºi mici care se fac în parohiile noastre, în familiile ºi comunitãþile noastre. Nu ar trebui ca toþi creºtinii, în Biserica lor sã împãrtãºeascã aceste convingeri cu toþi cei cu care intrã în contact?

- Vã mulþumim!

“Cât de înþelept erai tu încã din tinereþile tale, ca Nilul revãrsai învãþãtura ta!

Renumele tãu a pãtruns pânã la insulele cele mai depãrtate ºi preþuit ai fost pentru dragostea ta de pace!

(Sir 47,14.16). În realitate, Biblia atribuie diferite cãrþi regelui Solomon, cum ar fi: Cântarea Cântãrilor, Proverbele, Qoheletul ºi, mai nou, Cartea Înþelepciunii. Cã Solomon a scris diferite cãrþi biblice, o confirmã ºi Talmudul, o carte sfântã pentru evrei, însã mult mai recentã decât Biblia. Acolo se afirmã la un moment dat: ”Când a fost tânãr, Solomon a scris Cântarea Cântãrilor, când a ajuns un bãrbat în toatã firea a scris cartea Proverbelor, iar când a îmbãtrânit ºi nu mai aºtepta nimic de la viaþã, a scris cartea lui Qohelet sau cartea Eccleziastului.”

Aºa cum se întâmplã mai de fiecare datã în istorie, nu sunt numai zile frumoase ºi cu soare, ci sunt destule mohorâte ºi cu nori grei. Astfel ºi regele Solomon a avut parte ºi de unele ºi de altele. El a sãvârºit tot ce era mai rãu în faþa Domnului, iar inima sa s-a îndepãrtat tot mai mult de ceea ce i-a promis când era tânãr. Bogãþiile i-au sucit minþile, gloria l-a nãucit, iar puterea l-a orbit (cf. 1Re 11,1-13). Nu mai era Solomon cel de la început, un rege bun ºi înþelept, cu frica lui Dumnezeu ºi iubitor de ceea ce este frumos ºi bun. În Noul Testament stã scris: ”Acolo unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta!” Înclin sã cred cã aceste cuvinte se potrivesc cel mai bine cu viaþa zbuciumatã ºi activitatea plinã de succese a lui Solomon.

Mons. V LADIMIR PETERCÃ VLADIMIR Rectorul Institutului TTeologic eologic Sf. TTereza ereza * Imaginea: Painting : Simeon Solomon, King Solomon , 1872 or 1874, Gift of William B. O’Neal. Courtesy of The National Gallery of Art.

ADVENT – Ce aºteptãm…?

Pe cine aºteptãm…?

nr. 13/2005

Voi aþi fost îmbogãþiþi în Cristos Isus în toate, în tot cuvântul ºi în toatã cunoaºterea, încât nu sunteþi lipsiþi de nici un dar, aºteptând arãtarea Domnului… care vã va întãri pânã la sfârºit… (din Lect. a II - a Duminicii I din Advent) În mod tradiþional Adventul este perioada de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului. Într-adevãr Biserica ne va invita sã comemorãm evenimentul istoric al venirii lui Cristos în istoria oamenilor. Dar istoria mântuirii nu se opreºte la ieslea din Betleem. Atunci când l-am sãrbãtorit pe Cristos drept Rege, am avut dreptate sã o facem. El este deja Rege prin Moartea ºi Învierea sa, de vreme ce viaþa a învins moartea, iubirea a învins indiferenþa ºi ura. Dar Împãrãþia sa nu s-a realizat încã pe deplin: e suficient sã vedem ce spun ziarele, radioul ori televiziunea ca sã ne convingem.

Cristos va fi pe deplin rege atunci când în fiecare din fraþii sãi Iubirea va domni. Acest lucru îl aºteptãm odatã cu venirea victorioasã, în slavã, a Mântuitorului.

Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU

pic ..pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

Solomon a fost un rege înþelept care a iubit pacea, iar pe parcursul vieþii sale întreg regatul sãu s-a bucurat de liniºte ºi bunã stare. Însuºi numele de Solomon a fost de bun augur, el însemnând ”pace” ºi ”prosperitate”, domnind la Ierusalim între anii 970-931 îC. Strãdania lui principalã a fost sã-ºi construiascã o reºedinþã pe mãsurã ºi sã introducã la curtea sa un anumit „stil”, în demnitate ºi strãlucire, care i-a dus faima pânã departe. A introdus reforme în toate domeniile de activitate, în culturã, în armatã, în administraþie.

Viaþa lui Solomon este prefaþatã de douã momente deosebite, prin care a rãmas în amintirea tuturor: vizita întreprinsã la Gabaon, o micã localitate situatã la nord de Ierusalim ºi judecata dreaptã a regelui. Despre aceste lucruri Biblia ne vorbeºte în cartea 1Re 3. La Gabaon, Solomon nu i-a cerut lui Dumnezeu nici viaþã lungã, nici bogãþii ºi nici liniºte din partea duºmanilor, i-a cerut un singur lucru, i-a cerut înþelepciune, ca sã poatã deosebi binele de rãu. Dumnezeu îi asculta rugã: “Iatã, Eu îþi dau o inimã înþeleaptã ºi priceputã, aºa cum nu a mai fost nimeni înaintea ta ºi nu se va mai scula niciodatã ca tine. Mai mult, îþi voi dãrui ce nu mi-ai cerut: bogãþii ºi glorie, aºa încât în timpul vieþii tale nu va mai fi nici un rege ca tine!”

(1Re 3,12-13).

Biblia ne descrie în 1 Re 5,1-11 bogãþiile fãrã margini care erau la curtea lui. Însãºi regina din Saba, un regat care se afla, cu toatã probabilitatea, undeva prin Yemenul de astãzi, se prezintã în una din zile la Ierusalim, atrasã de faima regelui, care era cunoscut la toate curþile Orientului. El reuºise sã construiascã Templul, cu care se mândrea cel mai mult. De fapt, întreg capitolul 5 este un text în termeni laudativi la adresa lui Solomon. Acesta excela, înainte de toate, prin calitãþile sale scriitoriceºti, dar ºi prin alte cunoºtinþe de tot felul. Biblia noteazã toate aceste lucruri: „A rostit trei mii de pilde ºi a scris o mie cinci cântãri. A vorbit despre pomi, începând de la cedrul din Liban pânã la isopul care creºte pe zid. A vorbit, de asemenea, despre animale, despre pãsãri, despre viermi ºi despre peºti. Veneau oameni din toate popoarele sã asculte înþelepciunea lui Solomon, din partea tuturor regilor pãmântului care auziserã vorbindu-se de înþelepciunea lui!” (1Re 5,12-14).

Sfânta Scripturã

Solomon cel înþelept

21

ªtiri

ªTIRI

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Ajutaþi-ne sã salvãm Betleemul

“Spunem lumii întregi: ajutaþi-ne sã nu pierdem Betleemul, unde prezenþa creºtinã este mult diminuatã(…)În 1965, creºtinii reprezentau majoritatea populaþiei, astãzi sunt mai puþin de 12%”.

Acesta este apelul adresat de Artemio Vitores, franciscan din Ordinul Fraþilor Minori ºi Vicar al Custodiei Þãrii Sfinte, la Ierusalim.

Cu ocazia vizitei la Vatican a preºedintelui Israelului, Moshe Katsav, pãrintele Vitores a afirmat cã “este important ceea ce face Benedict al XVI-lea. Multe din gesturile sale spun cu claritate: creºtinii trebuie sã continue sã-ºi caute propriile rãdãcini în ebraism ºi sã aprofundeze raportul cu fraþii noºtri mai mari”. În ciuda atmosferei de “bune relaþii”, care se profileazã în Þara Sfântã, franciscanul a avertizat asupra situaþiei actuale a Betleemului. “Cu doar câteva zile în urmã, a fost restabilitã de autoritãþile israeliene o linie de frontierã cu Ierusalimul, care face foarte dificilã trecerea ºi-i supune pe toþi la controale minuþioase, creând mari probleme ºi disconfort populaþiei locale, dar ºi persoanelor consacrate ºi tuturor pelerinilor(...) Noi, creºtinii din Þara Sfântã, vrem sã spunem întregii omeniri, autoritãþilor politice, creºtinilor din toatã lumea: ajutaþi-ne sã nu pierdem Betleemul, unde prezenþa creºtinã scade îngrijorãtor(...)Noi, fraþii franciscani, facem tot ce ne stã în putere, dar situaþia este într-adevãr gravã. Vrem ca toate comunitãþile celor care cred în Cristos, din lumea întreagã, sã-ºi dea seama de aceastã situaþie, care se înrãutãþeºte pe zi ce trece. Betleemul este locul naºterii lui Cristos, locul Întrupãrii – unul din misterele fundamentale ale credinþei noastre. Betleemul este în inima noastrã ºi în inimile tuturor creºtinilor. Ajutaþi-ne sã-l salvãm!”

Fecioara Maria din Nazaret – element al unitãþii

nr. 13/2005

Episcopul Auxiliar de Ierusalim, Monsenior Giacinto-Boulos Marcuzzo promoveazã un nou centru multimedia, dedicat Fecioarei Maria din Nazaret, centru care beneficiazã de tehnologie de ultimã generaþie. Proiectul este coordonat de Asociaþia “Maria din Nazaret”, care a luat naºtere în Franþa. Monseniorul este delegatul Adunãrii Episcopilor din Þara Sfântã, care doresc sã sprijine aceastã

iniþiativã. Pentru realizarea Centrului marian au fost folosite clãdiri de lângã Bazilica “Bunei Vestiri”.

Episcopul Marcuzzo, într-o declaraþie pentru agenþia de ºtiri Zenit, a explicat faptul cã proiectul este un “mic miracol de unitate ºi pace”, deoarece a reuºit sã reuneascã, pentru prima oarã, Bisericile din Þara Sfântã: catolicã, ortodoxã ºi protestantã. Înaltul prelat a mai declarat cã autoritãþile evreieºti au sprijinit acest proiect, ºi cã s-a bucurat de colaborare ºi din partea musulmanilor care o venereazã pe Fecioara Maria. “Când auzim despre Þara Sfântã, auzim de regulã despre conflicte, rãzboi, terorism, violenþã, moarte”, a spus el. “Iatã ºi un

Catedrala greco-catolicã din Oradea retrocedatã

Credincioºii greco-catolici din Oradea s-au reîntors în Catedrala “Sfântul Nicolae” dupã mai bine de jumãtate de secol.

La evenimentul care a fost transmis în toatã lumea, în direct, de postul de televiziune Telepace, au participat Nunþiul Apostolic, Jean Claude Perisset, Patriarhul greco-catolic din Ucraina, Episcopul ortodox de Oradea, 17 Episcopi romano ºi grecocatolici din þarã ºi strãinãtate, 120 de preoþi, numeroase oficialitãþi locale, mii de credincioºi. Episcopul Virgil Bercea de Oradea a spus în cuvântul sãu: “Toþi cei care astãzi am fost aici în Catedralã am scris istoria (…) Momentul este foarte încãrcat de semnificaþie pentru cã, dacã ne gândim cã dupã 58 de ani celebrãm Sfânta Liturghie în Catedrala noastrã, ºi dacã ne gândim la Episcopii, la preoþii, la credincioºii care ºi-au mai dorit sã intre odatã sã celebreze în catedralã realizãm solemnitatea momentului. Dar de dincolo de ceruri, de dincolo de zãri toþi aceºtia, dragi martiri sunt împreunã cu noi. Împreunã cu noi au celebrat astãzi ºi s-au bucurat în împãrãþia cerului

22

proiect care uneºte creºtinii de diferite confesiuni, incluzând protestanþi, iar apoi chiar ºi musulmani ºi evrei.”

Episcopul a descris ca fiind “providenþial” modul în care au putut fi achiziþionate clãdirile de lângã Bazilicã, “de lângã locul în care s-a realizat marele mister al Întrupãrii”. O astfel de achiziþie ar fi fost de neimaginat acum câþiva ani, a spus el. Prelatul este încrezãtor cã centrul va fi foarte util Bisericii locale, care “are cu adevãrat nevoie de el” pentru a putea sã îºi desfãºoare “activitatea pastoralã în locurile sfinte”. În lumea întreagã mai funcþioneazã alte douãsprezece centre similare.

pentru aceastã mare minune(…)

Doresc sã le mulþumesc preoþilor ºi seminariºtilor noºtri, sã le mulþumesc bunilor noºtri credincioºi. Astãzi, venind în Catedralã, m-aþi fãcut sã plâng împreunã cu dumneavoastrã, dar au fost lacrimi de bucurie ºi aceste lacrimi cu certitudine, ale dumneavoastrã ºi ale noastre, ale tuturor, ne vor ajuta sã spãlãm tot ceea ce a fost rãu între noi, ca între ortodocºi ºi greco-catolici sã triumfe doar dragostea, buna înþelegere, iertarea. Este un moment cu totul deosebit ºi credem cã momente de acest gen, prin bunãtatea fraþilor ortodocºi, ºi cu binecuvântarea Sfintei Treimi, se vor mai întâmpla în þara noastrã(...) Dar cel mai bun mod de a mulþumi, al meu ºi al dumneavoastrã, pentru darul pe care ni l-a fãcut Bunul Dumnezeu, este acela de a ne pune în genunchi în faþa Sfântului Sacrament ºi cu adevãrat sã-I mulþumim Lui, Domnului, sã-L lãudãm, sã-L binecuvântãm pentru toate harurile ºi binecuvântãrile pe care El ni le-a dãruit”.

ªtiri

Papa vrea preoþi dupã modelul Bunului Pãstor

Într-un mesaj adresat Adunãrii Generale a Episcopilor Italieni, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat importanþa asigurãrii unei formãri adecvate a preoþilor ºi a candidaþilor la preoþie, care sã-i ajute sã facã faþã provocãrilor lumii contemporane. Adunarea, deschisã de discursul Cardinalului Camillo Ruini, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, a avut ca temã tocmai formarea preoþilor, cei prezenþi aprobând un document intitulat “Îndrumãri ºi norme pentru seminarii”. Mesajul Sfântului Pãrinte a încurajat un rãspuns pastoral la problema “diminuãrii clerului” în Italia, observând “creºterea progresivã a mediei de vârstã a preoþilor” ºi i-a îndemnat pe Episcopi “sã defineascã mai bine propunerile formative pentru ca sã includã o pregãtire umanã, intelectualã ºi spiritualã pe mãsura noilor provocãri care stau în faþa preoþilor de astãzi”. “Biserica are azi nevoie de preoþi care sã fie pe deplin conºtienþi de harul pe care l-au primit în momentul hirotonirii ºi de misiunea încredinþatã în timpuri de schimbãri rapide ºi profunde”.

Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã formarea preoþilor trebuie sã aibã loc într-un “context comunitar”, care sã fie o reflectare a “comuniunii de viaþã pe care Isus a avut-o cu discipolii sãi”. “Dat fiind cã sarcina preoþilor este centralã ºi de neînlocuit, trebuie acordatã întreaga atenþie formãrii lor, începându-se cu verificarea calitãþii formatorilor.” Dar, potrivit cuvintelor Suveranului Pontif, nu este doar responsabilitatea Episcopilor, sau doar a preoþilor înºiºi: fiecare persoanã botezatã are o responsabilitate. “Toþi credincioºii, rugându-se Domnului recoltelor”, afirmã Sfântul Pãrinte, “pot sã contribuie la înflorirea vocaþiilor ºi la formarea preoþilor.”

“Biserica are nevoie de preoþi care sã-ºi conformeze mereu modul de a acþiona dupã modelul Bunului Pãstor, lãsându-se conduºi, cu supunere, de Duhul Sfânt, în deplinã comunine cu episcopii lor”, a mai adãugat Papa.

Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor honoris causa La începutul lunii noiembrie a avut la la Cluj decernarea titlului de Doctor honoris causa al Universitãþii “Babeº-Bolyai”, Cardinalului Joseph Ratzinger, actualul Papã Benedict al XVI-lea, pentru bogata sa operã teologicã ºi filosoficã.

Andrei Marga, Preºedintele Consiliului Academic al Universitãþii ºi fost ministru al educaþiei ºi învãþãmântului a avut o intervenþie cu titlul “Valori ferme în modernitatea târzie. Opera lui Joseph Ratzinger”. El a menþionat ºi faptul cã intenþia de a conferi acest titlu Cardinalului Ratzinger a fost luatã la mijlocul anului 2004, înainte ca el sã fie ales Papã.

Laudatio a fost prezentat de decanul Marton József, al Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã ºi de decanul Virgil Bercea al Facultãþii de Teologie Greco-Catolicã. Proclamatio a fost cititã de cancelarul general Florin Streteanu. Nunþiul Apostolic pentru România ºi Republica Moldova, Excelenþa Sa, Jean-Claude Perisset a þinut un discurs, în care: “În numele Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea, cãruia Universitatea “Babeº-Bolyai”, cu cele patru Facultãþi teologice ale sale, i-a conferit titlul de Doctor honoris causa pentru activitatea sa teologicã, încã de pe vremea în care Papa era Cardinalul Joseph Ratzinger, Prefectul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei în Vatican, mulþumesc Senatului Universitãþii ºi mai ales Preºedintelui Andrei Marga, Rectorului Nicolae Bocºan ºi celor patru Decani ai aceleiaºi Facultãþi de teologie, pentru aceastã conferire a titlului de Doctor honoris causa din partea Universitãþii voastre. Aceastã distincþie este o recunoºtinþã faþã serviciul adus sþiinþei teologice, încã de când era tânãr profesor pe lângã ªcoala Superioarã de filosofie ºi de teologie din Freising - în care studiase - pânã la catedra de dogmaticã ºi de istorie a dogmelor Universitãþii din Regensburg, unde a fost ºi vice-preºedinte, atunci când a fost numit de Papa Paul al VI-lea Arhiepiscop de München-Freising în 24 martie 1977”. (Foto: GHEORGHE FODOR)

Toþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtine

sociale sunt, de asemenea, de mare importanþã. Totuºi, deºi este adevãrat cã sunt chemaþi în mod individual sã-ºi ofere mãrturia personalã - mult mai valoroasã acolo unde libertatea Bisericii este împiedicatã - Conciliul insistã asupra importanþei unui apostolat organizat, care este necesar pentru a influenþa atitudinile comune, condiþiile sociale ºi instituþiile publice. ... Temei vocaþiei ºi misiunii laicilor i-a dedicat preaiubitul Papã Ioan Paul al II-lea Sinodul din 1987, în urma cãruia a fost publicatã Exortaþia apostolicã Christifideles laici ”. Papa a încheiat reamintind beatificarea petrecutã cu o sãptãmânã în urmã, la Vicenza, Italia, a Eurosiei Fabris, soþie ºi mamã care a primit în casa ei copii rãmaºi orfani în urma primului rãzboi mondial, definind-o ca “un model de viaþã creºtinã în starea laicalã”.

nr. 13/2005

Duminicã, 13 noiembrie, dupã liturghia în cadrul cãreia au fost proclamaþi trei Fericiþi, printre care ºi Charles de Foucauld, Suveranul Pontif, în cuvântul adresat pelerinilor aflaþi în Piaþa Sfântul Petru, a spus cã noii fericiþi “se alãturã rândurilor numeroºilor Fericiþi care au fost prezentaþi pentru venerare în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea,... în concordanþã cu principiul puternic subliniat în timpul Conciliului Vatican II: toþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtine, preoþi, cãlugãri ºi laici, fiecare potrivit propriei carisme ºi propriei vocaþii specifice”. Papa Benedict al XVI-lea a reamintit importanþa acordatã de Conciliul Vatican II rolului laicilor, cãrora le-a dedicat “un întreg capitol, al patrulea, din Constituþia Lumen gentium... definind vocaþia ºi misiunea lor, care sunt orientate spre angajarea în problemele temporale ºi ordonarea lor potrivit planului lui Dumnezeu (...) Pãrinþii conciliari au aprobat, de asemenea, un decret specific privind apostolatul laicilor, Apostolicam actuositatem, care subliniazã faptul cã succesul apostolatului laicilor depinde de uniunea vie a laicilor cu Cristos, cu alte cuvinte depinde de o spiritualitate robustã, alimentatã de o participare activã la liturgie ºi exprimatã în maniera fericirilor evanghelice.”

Suveranul Pontif a mai adãugat: “Pentru laici, mai ales, competenþa profesionalã, simþul familiei, spiritul public ºi virtuþile

Invitaþie la expoziþie

UNIUNEA ARTIªTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA Vã invitã sã onoraþi, cu prezenþa dumneavoastrã, vernisajul expoziþiei de picturã ºi sculpturã a artiºtilor: THEODOR RÃDUCAN ºi GRIGORE P ATRICHI – SMULÞI PA SMULÞI,, care va avea loc în ziua de 2 decembrie 2005, ora 13.00 la Galeria ARTIS, (din cadrul Teatrului Naþional) situatã pe B-dul. N. Bãlcescu nr.2, Bucureºti. Expoziþia va fi deschisã în perioada 2-12 decembrie 2005, între orele 10-18.

23

Sfântul lunii

3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu (1506-1552), patronul misionarilor

Fiul cel mai mic al soþilor Juan de Jassu ºi Maria de Azpilcuea, Francisc, s-a nãscut la 7 aprilie 1506, în castelul Xavier (Javier) din Navarra. Tatãl sãu, consilier al regelui Navarei, visa sã-l vadã ajuns pe cele mai înalte trepte ale societãþii. De aceea, l-a trimis sã studieze la universitatea din Paris unde a fost laureat (1528). Pe timpul ºederii la Paris, l-a întâlnit pe viitorul sfânt Ignaþiu de Loyola. Ei au fãcut parte din grupul celor ºapte iezuiþi care s-au consacrat lui Dumnezeu ºi au fãcut votul de sãrãcie desãvârºitã, în anul 1534, în cripta bisericii de pe Montmartre (Muntele martirilor) sub privirile Preacuratei Fecioare Maria. Au mers în Þara Sfântã ºi-au început opera misionarã dupã ce au declarat supunere necondiþionatã faþã de Sfântul Pãrinte Papa.

Trei ani mai târziu, au fost hirotoniþi preoþi, la Veneþia.

Francisc a lucrat câtva timp la Padova ºi Bologna, apoi s-a dus la Roma, unde a colaborat cu Ignaþiu de Loyola la redactarea Constituþiilor Societãþii lui Isus.

Pãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre India

Predicarea în misiunile din strãinãtate constituia o parte integrantã a idealului ºi vocaþiei iezuite. În anul 1540, Ignaþiu i-a cerut lui Francisc sã-l ajute pe pãrintele Simon Rodriguez într-o misiune în Extremul Orient. Chiar în ziua în care împlinea 35 de ani (7 aprilie 1541), s-a îmbarcat spre Goa pentru a evangheliza Indiile de Rãsãrit. Cãlãtoria a durat 13 luni. În timpul cãlãtoriei, Francisc a fost pãrintele ºi pãstorul sufletesc al tuturor, începând de la echipaj ºi terminând cu sclavii sau condamnaþii de pe aceastã navã. La 6 mai 1542, a debarcat pe coasta de vest a Indiei, în regiunea Goa.

nr. 13/2005

Chemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþel

Când Francisc a ajuns la Goa, populaþia creºtinã era foarte numeroasã. Deºi existau biserici, preoþi ºi un episcop, ei îºi neglijau atribuþiunile ºi nici unul nu-ºi desfãºura activitatea în afara oraºului. Catolicii portughezi erau renumiþi pentru cruzimea faþã de sclavii lor, concubinaj ºi neglijarea celor sãrmani. Se spune cã, atunci când îºi pedepseau sclavii, stãpânii numãrau loviturile pe bobiþele de la rozariu. Francisc nu a reuºit sã combatã concubinajul din rândul portughezilor catolici, dar i-a învãþat sã-ºi asume responsabilitatea faþã de aceste femei ºi faþã de copiii care se nãºteau din relaþiile lor extraconjugale. Dimineaþa lucra în închisori ºi în spitalele arhipline cu bolnavi, iar dupãamiaza mergea pe stradã, sunând un clopoþel pentru a chema copiii ºi sclavii la catehism. Îi învãþa Crezul ºi câteva principii de bazã ale conduitei creºtine. Celebra Sfânta Liturghie alãturi de bolnavii de leprã ºi predica în aer liber.

Catehism pe portativ

Pentru a transmite persoanelor simple învãþãtura creºtinã, Francisc a aranjat anumite argumente religioase în versuri ºi le-a pus pe muzica unor refrene populare, încât, la scurt timp, versurile sale rãsunau în întreaga Goa, pe stradã, la câmp sau în bucãtãrie. Dupã cinci luni de muncã în Goa, Francisc a aflat de existenþa etniei paraviilor, de pe coasta indianã a Pescarilor de Perle; aceºtia fuseserã botezaþi pentru a obþine protecþia portughezã împotriva incursiunilor arabe, dar ajunseserã sã nu mai ºtie aproape nimic despre credinþa creºtinã. Francisc a alergat în ajutorul lor, a învãþat sã li se adreseze în limba lor, i-a miruit pe cei botezaþi ºi a acordat o îngrijire specialã copiilor.

Oboseala acumulatã în urma administrãrii botezului îl punea în imposibilitatea de a mai putea miºca braþele, dupã cum spunea el însuºi într-o scrisoare. Paravii constituiau un grup

24

etnic care aparþinea unei caste inferioare, Francisc Xaveriu având un succes imens în rândul lor pentru cã ºi-a asumat vitregiile vieþii acestora: dormind pe pãmânt, într-o colibã, mâncând în principal orez ºi bând apã. Nu a avut aproape deloc succes printre brahmani, casta religioasã tradiþionalã. Francisc ºi-a extins activitatea pânã la Travacore, unde creºtinismul era deja cunoscut. Francisc a fost primit cu bucurie de locuitorii acestor sate. În primãvara anului 1545, Francisc a ajuns la Malacca, un oraº mare ºi prosper. Deºi predominau dezordinea ºi viciul, el a reuºit sã catehizeze mulþi oameni.

„Comis-voiajor” al credinþei în îndepãrtata Japonie

La Malacca, a auzit vorbindu-se, de la comercianþii portughezi ºi de la un japonez fugar, despre Japonia. S-a decis pentru misiunea din Japonia, þarã închisã tuturor influenþelor externe, unde nu mai fusese nici un misionar european. În 1549, Francisc, însoþit de un preot iezuit, un frate laic ºi trei convertiþi japonezi pleacã spre Japonia. A fãcut un rezumat al învãþãturii creºtine în japonezã ºi l-a recitat tuturor celor dispuºi sã-l asculte. Dupã un an de misiune, avea 100 de convertiþi.

Era la sfârºitul lunii decembrie. Din cauza zãpezii ºi a terenului accidentat, au avut mult de suferit pe timpul cãlãtoriei.

Odatã sosiþi, au descoperit cã pentru a fi primiþi de monarhul local trebuiau sã plãteascã o sumã imposibilã. Dându-ºi seama cã ideea de sãrãcie nu era atrãgãtoare în Japonia, aºa cum fusese în India, Francisc a aplicat alte tactici. Bine îmbrãcat, ºi cu însoþitorii sãi travestiþi în servitori, s-a prezentat în faþa guvernatorului ca reprezentant al regelui Portugaliei, înmânându-i scrisori ºi daruri, printre acestea aflându-se o cutie muzicalã, o pereche de ochelari ºi un ceas. Monarhul a primit darurile cu bucurie, i-a dat lui Francisc permisiunea de a învãþa ºi le-a oferit ca reºedinþã o mãnãstire budistã abandonatã. Sub protecþia guvernatorului, Francisc a putut predica deschis ºi a botezat circa douã mii de persoane.

Un sfânt fãuritor al rãspândirii creºtinismului

Dupã ce a lãsat creºtinii japonezi în grija pãrintelui Cosma Torres ºi a fratelui Ioan Fernandez, Francisc s-a întors în India. În 1552 a ajuns pe insula Sanchnan, la 160 de km de Hong-Kong.

Oficial nu a reuºit sã intre în China. În timp ce aºtepta ca proiectul sãu sã se concretizeze s-a îmbolnãvit ºi pentru cã nu a reuºit sã suporte miºcãrile navei, din cauza rãului de mare, a fost abandonat pe plajã, pradã vântului rece ºi unei febre foarte mari. A fost gãsit de un prieten, comerciant portughez, dus într-o colibã ºi îngrijit de Antonio, un convertit chinez. În dimineaþa zilei de 3 decembrie 1552, „cu numele Domnului pe buze, cu mare seninãtate ºi calm, ºi-a dat sufletul Creatorului”. A trãit doar 46 de ani , ultimii 11 ani petrecuþi în Orient, ºi a reuºit sã introducã creºtinismul în India meridionalã, Ceylon, Malacca ºi Japonia. ªi-a petrecut viaþa rãspândind Evanghelia ºi micºorând efectele colonizãrii. Reuºea sã miºte inimile regilor ºi nobililor ºi arãta o mare dragoste faþã de cei sãraci ºi oprimaþi.

Relicvele sale au fost aduse la Malacca ºi, apoi la Goa, unde se gãsesc ºi acum, în biserica Bunului Isus. A fost canonizat în 1622, împreunã cu Ignaþiu de Loyola, Tereza de Avila ºi Filip Neri.

Papa Pius al X-lea l-a numit patronul misiunilor strãine ºi al tuturor fãuritorilor extinderii creºtinismului.

Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞI