Dac-ar avea gură by proiectdoi

Cluj-Napoca 2021

Text: Alexa Băcanu Copertă și ilustrații: Lucia Mărneanu Tehnoredactare: Eugen Coșorean Tipar: IDEA Design & Print, Cluj Hârtie interior: 130 gr Arctic Volume Ivory Hârtie copertă: 300 gr Keaykolour Coral © Asociația Teatru 2.0 ISBN 978-973-0-35552-9

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

DAC-AR AVEA GURĂ De Alexa Băcanu

PERSONAJE CEZAR MAIA VERONICA SIMI VICTOR CORUL ELEVILOR CINEVA și ALTCINEVA - naratori PROFA, PRZENTATORUL COLEG 1, 2, 3, 4 MAMA, TATA, O VECINĂ, BUNICUL, O MĂTUȘĂ

PROLOG I. CORUL ELEVILOR Priviți-l cum se-nalță cu-arcadele-i în soare, Măreț și demn și sobru, anticul edificiu, Izvor de cunoștințe, de lege și valoare, Coloana trupului și-a minții, altar de sacrificiu.

Priviți-l cum primește în sălile-i de piatră Mii de bucăți de humă ce nu-și știu rostul lor Și-n patru ani îi lasă să meargă l-a-lor vatră Să meargă să-mplinească vrerea strămoșilor. Priviți, cum ies pe poarta-i șirurile drepte De oameni ce de-acum își vor aminti mereu De locul unde-au urcat ale științei trepte Purtat în suflet veșnic, al nostru drag liceu.

ACTUL I

SCENA 1

Viitorul e o foaie goală

E dimineața primei zile de liceu, cei cinci încep să se trezească și să se pregătească de plecare.

CORUL (încet, somnoros) Abia aștept ca să-mi înceapă viața, Știu sigur c-o să fie specială, Abia aștept să fiu cine știu că pot să fiu, Pân-atunci sunt doar o foaie goală.

SIMI O dimineață nu-i o dimineață, O dimineață nu-i doar un răsărit, O dimineață e de fapt speranță Că pot fi chiar și eu fericit. CORUL Abia aștept să mă-ntâlnesc cu viitorul, Școala e-o lume dar și lumea e o școală, Și eu vreau să descopăr tot ce-ascunde, Între timp viitorul e o foaie, o foaie goală. VICTOR Nu am dormit deloc azi noapte, Am stat pe net așa, aiurea, Fac mari eforturi să rezist pe verticală, Sunt amorțit, mi-e lene, viața-i grea. CORUL Abia aștept să demonstrez la lume Că-s o persoană foarte specială, C-am idealuri și vise și soluții, Nu voi mai fi mult timp o foaie goală.

VERONICA Am visat ceva urât azi noapte, E visul pe care-l am mereu, Poate de azi o să mă lase-n pace, De azi sunt o elevă de liceu. CORUL Abia aștept să fiu un om de vază, Să scriu o carte foarte radicală, Abia aștept să fiu stimat, respectat, împlinit, cinstit, admirat, adorat, bogat, iubit, Asta voi scrie eu pe foaia goală. MAIA Nu am dormit deloc azi noapte, Mi-e frică și aș vrea să stau pe loc, De ce e musai să mergi înainte, Dreptul meu de-a stagna vreau să invoc. CORUL Abia aștept să salvez lumea, Să o scot din cazanul ei cu smoală, Să o scutur, să o spăl, să o mângâi, Să-i arăt că-s mai mult, Mult mai mult decât o foaie goală. CEZAR Am visat ceva urât azi noapte, Ceva așa de rău că nu-mi mai amintesc, Ce prostie, doar n-oi avea emoții, E târziu, trebuie să mă grăbesc. CORUL Abia aștept să mă-ntâlnesc cu mine, Cu cei mai buni prieteni, cu prima iubire, Cu amintiri dragi mulți ani după școală, Voi avea nevoie de mai mult, De mult mai mult de-o coală.

SCENA 2

Mica noastră societate

CINEVA La ora 7 fix, poarta e deschisă, Deschisă ca o gură, gata să înghită, ALTCINEVA Zidurile reci tremură, Tremură de poftă, masa e gata. CORUL Ne așezăm, privim în jur și știm Că asta-i mica noastră societate, Orice se va-ntâmpla de-aici înainte, Nu te uita-n afară să ți se facă dreptate.

CEZAR Salut, sunt Cezar, Viitorul tău iubit. MAIA Oare-am murit Și am ajuns în rai? CEZAR Acolo te-ai născut, Baby, ești un înger. MAIA E plin de el, cocoșul, Dar la față e roșu, Cezar, ai zis? Știi… Cezar a fost ucis.

CEZAR Cezar împăratul, Ucis pe la spate De oameni mici. Uită-te-aici Și crezi ce-ți zic: De azi nu mai sunt mic! Dac-am fi într-un spectacol, Eu aș fi rol principal, Personaj arhetipal, luptătorul, Apărătorul, motorul, viitorul, eroul! Sunt Cezar împăratul, Cezar bărbatul! Orice turm-are nevoie de un boss, De un șut în dos, De un marș, stai jos!, De un cap, de un șef, de un lider, E haos dacă fiecare-i liber.

MAIA Probabil așa și-a zis și Hitler. CEZAR Îți dai seama ce carism-avea, Dac-a putut cu fața aia Să convingă nemții că-i omu potrivit! Dacă el a reușit, O să reușesc și eu cu tine. Dar destul despre mine, Vreau să știu cine ești, Hai să stăm la povești Până noaptea târziu. O să te văd cum crești, O să-l cunoști Pe cel ce o să fiu. Hai să fim prieteni! Simt o legătură... Iartă-mi limbuția, n-am nici o măsură.

MAIA Mă prefac enervată, așa e jocul, Acum o săptămână i-aș fi închis ciocul C-o privire-ncruntată și-o remarcă, Dar îl văd cum încearcă, tricoul i-e leoarcă și parcă... Nu îmi mai e frică! Nu îmi mai e frică. O să fiu cea mai bună fată populară, O să mă-mbrac doar ca Rihanna, O să-mi merit coroana, O să merg la solar, o să am grijă la orice kilogram, O să-nvăț să zâmbesc languros, prietenos, fițos, O să-mi scrie mii de pedofili pe Instagram.

CEZAR O văd când intră, Toată lumea o vede, Nu mai văd altceva, Mi se ia respirația. Se-așază lângă mine, Miroase așa de bine... Acum o săptămână aș fi tăcut chitic, M-aș fi făcut mic, Dar acum simt o forță, E o torță-n întuneric, E aproape ezoteric, Îmi pulsează-n vene, Mă umflu-n pene Și-mi dau drumul la cuvinte! Ea simte, consimte, Vorbesc întruna, am atâtea de zis, Fata asta-i de vis, Noul eu e de vis! ALTCINEVA Clădirea asta era demult spital, Pe vremea când spitalul era loc de tortură, Dac-ar avea gură, s-ar auzi cum pereții urlă, Urletele mute se transformă-n otravă și umbră.

CORUL Ne așezăm, privim în jur și știm Că asta-i mica noastră societate, Orice se va-ntâmpla de-aici înainte, Nu te uita-n afară să ți se facă dreptate. SIMI Mă așez, privesc în jur și încerc să ghicesc – Sunt bun la ghicit, sunt isteț – Cine e cine în noua ordine mondială, Unde sunt eu pe scara socială?

Hai aici, Vero, nu prea în față, Să putem vorbi, să nu ne vadă! Ia uite la ăla ce are pe cap, Parcă-i un lighean la proțap! Ce e cu tine, de ce nu zici nimic? Ai emoții, înțeleg, e logic, Suntem prieteni de-atâta timp, Că simt ce tu simți, Și tu simți ce eu simt. Deci știi ce fericit sunt c-am rămas împreună, O să trecem prin asta ținându-ne de mână, Adolescența e nimic pe lângă prietenia noastră. Ah! Uite acolo, la fereastră, Cred c-am aflat cine-i regina clasei, Și masculul alfa la stânga ei, El too cool for school, ea veșnic jovială, Întrebarea e: cine suntem noi pe scara socială? Cine sunt eu pe scara socială? Cine e Simi pe scara socială? CINEVA Liceul nu simte că trece timpul, Elevii de azi sunt aceiași de ieri Aceleași structuri, aceleași slăbiciuni, Mereu aceleași frici, dorințe și dureri. CORUL Ne așezăm, privim în jur și știm Că asta-i mica noastră societate, Orice se va-ntâmpla de-aici înainte, Nu te uita-n afară să ți se facă dreptate.

VICTOR Nu, nu e liber locul, Nu, nu vreau să facem cunoștință Și n-am nici o dorință Să vă fac jocul! „Învață să trăiești în societate”, Da, sigur, păi am văzut ce lucruri bune ne-a adus societatea, de ce nu? Doar trăim într-o utopie, Doar ambrozie, nectar și bucurie! Oceanele nu fierb pline de gunoaie, Junglele nu ard ca să facă loc de ferme, Chinezii nu jupoaie câini de vii, Milioane nu mor în războaie! E super societatea, o ador! Dac-ar fi o buturugă mi-aș lua un topor, Dac-ar fi o floare-aș călca-o-n picioare, Dar e doar un rahat de cățel, Încerc cât pot să nu calc în el. Fiecare o copie a unei copii a unei copii, Toți cu gândul doar la sex și bani, Merg înainte ca orbii. Ce idiot ar vrea să se schimbe, Doamne ce rău ar fi! Mergeți în turmă, ăsta vă e scopul, Behăiți fericiți c-ați primit o privire aprobatoare Și vă doare fiecare spate-ntors, fiecare ignorare, Nu vedeți cât de lame e Cum vă chinuiți să vă faceți iubiți Prin cele mai stupide stratageme? Meme care nu știu că sunt meme. Afară-n lumea largă, Nimănui nu-i pasă că ți-ai luat tu geacă De la Dolce and Gabbana Sau de la altă schemă de luat bani de la fraieri. Aș vrea să fie ieri, Când nu știam că existați, Aș vrea să fie peste patru ani, Când veți fi toți datați! Aș vrea să fiu acasă, în rețea, Nu e semnal bun în clădirea asta.

SIMI Fii atentă în dreapta, spate, Pe cât pariu că bucata aia de noapte Sub formă de om cu ceva sindrom e pe post de anarhist, Tipul woke, cu degetul acuzator mereu în față, Când nu se ascunde de lume la calculator în casă. Mereu alții-s problema, numai el e unic, Doarme liniștit, înghesuit în rolul lui specific. Îl cheamă Victor, e băiat de pictor, Un gamer junkinst destul de trist, Cu ambiții de Guevara Vede paiul la alții, când în ochiul lui e ditamai bara. N-are maniere nici cât o maimuță, Dar, ținut de mânuță de mama și tata, O să urce scara fără efort. Are pașaport către confort, Nu pleacă de jos ca noi doi. E ușor să te crezi superior Când tot în viața ta nu a fost decât ușor! CORUL Ne așezăm, privim în jur și știm Că asta-i mica noastră societate, Orice se va-ntâmpla de-aici-nainte, Nu te uita-n afară să ți se facă dreptate.

SCENA 3

Lucruri mici

CORUL Sunt lucruri mici O adiere nefastă pe un hol O atingere umedă pe umărul gol Un stilou pierdut acolo, un bec stins aici, Lucruri mici. VERONICA Cum se numește-atunci când simțurile noastre pleacă la război, dar fără noi? VICTOR Inima-mi bate ca după ora de sport Trag aer în piept, dar aerul e mort, 22

MAIA Îmi trec frisoane pe spate, CEZAR Am stomacul strâns, buzele uscate, SIMI Am degetele strânse dureros, VERONICA Am amețit, vreau să stau jos. CORUL Sunt mici accidente, O balustradă veche și șubredă O eprubetă crăpată ce fumegă, Aici nu-i o treaptă, aici e perete, Mici accidente. MAIA E doar o alarmă falsă,

VICTOR E poate prea cald în clasă, CEZAR Școala e veche, piatra ei e rece, O gură de apă și îmi trece. SIMI Orice lucru are o explicație, Orice se rezolvă prin educație, VICTOR Simțurile mele sunt poate prea fine Simțurile mele îmi sunt ca străine, Vorbesc între ele, dar uită de mine, SIMI Ochii mi se-nșală, gustul mi-e păcălit,

VERONICA Totuși Ce simț e acela când te simți privit?

SCENA 4

The If clause

CORUL Will, would, would have, should! CEZAR Alerg în visul meu, asud, E pe urmele mele, îl aud, Suspină într-una și plânge, E mic și slab, dar aproape mă ajunge, Groaza mi se scurge Din creștet spre picioare, În gură simt apă cu sare. Fug, fug, fug, Fug încotro apuc, Nu mă uit în spate, Știu că-i după mine,

Că vine, că vine, vine! Nu știu cine e, dar mă umple de greață, În oase am gheață, în creier - ceață, Nimeni n-o să-mi sară-n ajutor, Dacă mă prinde, mor! PROFA: Cezar! CEZAR Da. PROFA: Yes, Ms. CEZAR: Yes, Miss. PROFA: Mizzz. CEZAR: Miz. PROFA: The If clause, please. CORUL Will, would, would have, should! CEZAR Da, da, vă aud. Condiționalul în engleză Nu-i o plimbare pe faleză Nu e ca-n română unde faci ce vrei, Se folosește în trei cazuri… trei, cred că-s trei. Ca să-l utilizezi tre să urmezi Câteva reguli, nimic complicat, Eu l-am învățat Fără să vreau, Vă zic pe șleau: Ce-i mai important e să știi când e momentul, Când te chinuie talentul Și alte substraturi, Când ai chef de planuri, regrete sau sfaturi. Imediat vă explic dacă sună confuz: Planurile de viitor - If clause, primul uz. Planurile se discută la viitor, Viitorul meu e gol, E ca un stilou care așteaptă să scrie Ceva poezie sau o rapsodie Dar n-are cerneală, Foaia stă goală

În fața mea, Îmi e frică să m-apropii de ea. Planurile sunt pentru omul optimist, Planuri la superlativ dacă ești idealist, Dar eu doar exist, Eu doar rezist, În realitate ca și-n vis, Sunt la doi metri de pieire, Curajul mi-e subțire, Visez la oprire, oprire, oprire, oprire – PROFA: Examples, please!

CEZAR If tomorrow is sunny, I’ll go to the beach. If I study, I’ll be rich. If I grow up I will kill my father. If I don’t, I will let down my mother. If I kill him I will justify my own life, my own strife, If I let him live he will never let me live, If I do this I will have so much to give. If he’s gone I will be free, My mom will be free, that I would love to see! PROFA: That’s enough. The second use! CEZAR I will traduce:... PROFA: Translate. CEZAR: That’s what I meant, Please don’t hate. Al doilea mod de-a se folosi E când vorbești de ce putea fi. E pentru cel pierdut în trecut, Atunci nu a știut cum, nu a putut, Deci acum, în prezent, e pierdut. În spate prăpastie, în față perete, Ce-a fost încă este, e plin de regrete, Viitorul nu există, căci se-nvârte-n cerc Și oricât încerc

Nu mă prind din urmă, Neputința mă consumă, Furia mă sugrumă. Înțeleg vag că sunt un clișeu, Dar mai e clișeu dacă-i adevărul meu? CORUL Will, would, would have, should! PROFA Sometimes might and sometimes could. CEZAR Mă scuzați, nu am vrut să le exclud. PROFA How do you use this use in a sentence?

CEZAR If I had balls, I would not have kept silent. If I were bigger, I would hit him too. If I were bigger, his face would be all blue. If I‘d been a man, I would have helped her. If I’d been better, his hands would be broken, He would never be a beater, He would never be a cheater, My anger would maybe go away, I would let go of today, I would go into the future, I would discover my humour, I’d discover myself and my joie de vivre, I’d become a believer, a high achiever. Dacă eram puternic, l-aș fi luat de gât, Un pumn în stomac și-ncă unu în rât, Dacă eram mai mare l-aș fi lovit vârtos, Un genunchi în coaie Și-ncă unu-n dos, Dacă eram puternic, el ar fi plâns pe jos, Făcut ghem într-un colț. PROFA In English, Cezar!

CEZAR If I were a man, he wouldn’t always win. If I hadn’t been born, this wouldn’t have been. PROFA And the third. CEZAR The third use of the If clause Is a desire to correct someone else’s flaws. Sfaturile merg doar de sus în jos, Dacă ești mic tre s-accepți bucuros Ce are de zis orice ticălos. PROFA Let’s hear it now!

CEZAR If you want the truth, You should know Your mother is a cow. If you want to be a man, You should know how, I’ll show you how. If you want to screw the world And not the other way around, If you don’t wanna get pound, You should never show your sorrow You should only see tomorrow As the first day of the ongoing battle You’re the shepherd, the others are cattle, They will take you for a fool Even in school, some are ruled and others rule, If you don’t want to take it up the ass you shouldn’t bend over! Moreover, You shouldn’t let them run you all over! They will try, you should never comply. Take it from me ‘cause I am older, I’m the holder Of great wisdom on my shoulder. (Are loc Apariția - bărbatul care îl urmărește pee Cezar în vis. Doar Cezar îl vede.) If you embarrass me,

You will just be A nobody, Like your mother is, Like this English “Mizz”, Like all the losers out there, Those wastes of air! Never a master, always a slave, Never happy, just waiting for the grave, Always drowning, never riding the wave. If you’re more like me, you should be ok, Not weak, not soft, not frail, not gay. If you listen to me, you should never be down, Never a clown, you should wear the crown. You, my son, will rule this town! PROFA Thank you, Cezar, sit down. CEZAR (Către Vero) La ce te uiți, față de scaun?

SCENA 5

Timpul e blană

CORUL Viața de liceu se scurge încet, mult prea încet… Viața o s-o ia mai târziu la goană Dar în prezent e blană, timpul e blană, noi suntem blană. MAIA Două luni mai târziu și sunt altă persoană Deci asta înseamnă să crești, să trăiești, Asta-nseamnă să iubești, Și abia am început! Timpul nu e degradare, e o comoară, Fiecare zi mai bună decât cea anterioară N-am știut, cum de n-am știut, Oare de ce m-am temut? Se aude umbra Maiei: țipete ascuțite. Maia o ignoră. După cinșpe ani în sfârșit mi-am găsit locul, Mi-am găsit stilul, oamenii, focul, Am descoperit că unele lucruri se învață Nu din cărți, nu din școală, ci din viață. Am descoperit că multe nu ni se spun, Le înveți trăind, privind, fiind, Înveți să joci numai jucând. Nu îmi mai e frică să mă expun, Dimpotrivă, e drogul meu acum. Privirile voastre îmi dau viață, În sfârșit mi-am găsit locul Și asta e doar o prefață, Primul rând de pe foaia goală, Ce-i mai important vine abia după școală, Voi avea un set nou de skilluri și talente, Ca un puzzle master voi face artă din fragmente! Dar asta e departe, departe în viitor, Acum mă bucur de prezent, de momentul curent, De tot ce iubesc și ador!

PREZENTATOR Înduioșător! Aplauze pentru Maia de la nouă B! CORUL (Aplauze frenetice) Ieeee! COLEG 1 Ah, Maia, ești așa de cool, COLEG 2 Îți zic salut doar să-ți aud glasul! COLEG 3 Ah, Maia, uită-te la mine, COLEG 4 Fă un bine, doar uită-te la mine!

CORUL Ah, Maia, oare știi că exist. Ah, Maia, oare știi cum mă cheamă, Sunt jos acum, dar tu poți să mă ridici, O secundă doar de m-ai băga în seamă. PREZENTATOR Cred că-i evident cine e câștigătoarea, Să intre Miss Boboc, felicitări, Maia! CORUL Uraaaaa! CORUL Ah, Maia, oare știi că exist. Ah, Maia, oare știi cum mă cheamă, Sunt jos acum, dar tu poți să mă ridici, O secundă doar de m-ai băga în seamă! PREZENTATOR Și acum dansul Miss și Mister Boboc 2020 și ceva! Dansează Maia cu Cezar.

MAIA Toți ochii sunt pe noi, dar mai mult pe mine, Deci așa te simți ca o prințesă Disney! Băiatul ăsta mi-e drag și abia ne-am cunoscut, Practic, abia ne-am cunoscut, Totuși ce mult timp a trecut. Îmi amintesc prima oară când m-a ținut de mână, Eram în ora de română, Veronica în picioare ne ascundea, se tot bâlbâia, El a făcut o glumă și m-a luat de mână Pare o viață, dar a trecut doar o lună. Îmi amintesc prima oară când m-a sărutat: Eram ascunși în sala de chimie, Mi se părea c-am auzit ceva și m-am speriat.

CEZAR Nu te speria, nu e fantomă, e doar o mumie. (Către Veronica) Ce faci aici, ne spionezi? Dispari sau îți dau una de nu te vezi! Veronica iese de unde era băgată și pleacă repede. CEZAR Ți-am zis, nu era nimic. MAIA Ceva era. Sau cineva. CEZAR Tu ești cineva, nu ea. MAIA Mulțumesc?

CEZAR Oare cât tre s-aștepți până să zici te iubesc? MAIA Șase luni, un an? Depinde. Dar el nu așteaptă, Simt un braț cum mă cuprinde Mă sărută cu un fel de disperare, Nu e un sărut, e mai mult o luptă, Cu cine se luptă, cu cine se luptă? Îmi las corpul să-i răspundă, Aș fi vrut să nu gândesc deloc, Dar mintea mi se-opune, Pare un secol, dar e doar o secundă, Este o altă dimensiune, Timpul aici mai mult stă în loc (Nu mă pot abține: aș vrea să pun momentul ăsta pe tik tok,). Încă o aud undeva țipând, Nu era Veronica, dar nu-i spun, El își duce lupta lui interioară Eu mă simt ușoară, pentru prima oară, Uite-o pe Maia cum zboară. CORUL Viața de liceu se scurge încet, mult prea încet… Viața o s-o ia mai târziu la goană Dar în prezent e blană, timpul e blană, noi suntem blană. SIMI Felicitări, prințesă, ți-am făcut o poză Super ai ieșit, dacă vrei ți-o trimit.

SCENA 6

Unul dintre voi

CEZAR Mă bucur c-ai ajuns, înălțimea ta. VICTOR Taci în p**a mea. CEZAR Nu, nu, serios, e o onoare. Ai lăsat câmpul de luptă ca să mă vezi Știam că mă iubești, acum am dovezi. VICTOR Ești prost și mă enervezi.

CEZAR Insulta ta mă rănește și mă doare. Ce bei oare? VICTOR Bere. Am venit doar să văd cum te faci de râs. CEZAR Fac orice pentru-al tău surâs. VICTOR Maia, nu știu cum îl suporți, mă jur. MAIA Victor! Ai venit, ce mă bucur! VICTOR Am venit doar pentru-a te susține.

CEZAR Minte, tocmai mi-a zis c-a venit pentru mine. MAIA Arăți bine, îmi place noul tău parfum! CEZAR Ești aproape uman, ai grijă acum! (Apare Umbra lui Victor.) VICTOR Ce parfum, voi nu simțiți că pute ceva? CEZAR Mă, nu pot să zic să simt, dar probabil e ea. (Arată spre Veronica.) Alo, Nica urâțica! Dă-te puțin mai hacana, Că ne sufoci cu-aroma ta! MAIA Nici eu nu simt, cred că ți se pare Hai noroc, doar e sărbătoare, Știu că nu-ți place ideea de bal și miss Dar ai făcut un compromis. Ai renunțat pentru o seară la război Doar ca să fii cu noi! CEZAR Ai grijă, băi, ești unul dintre noi! MAIA Cred că am trecut un prag. Group hug?

VICTOR Am început fără să vreau să vă joc jocul, Nu scap de gândul că mi-am găsit locul, Ar fi oribil să mă întorc înapoi, Oare chiar sunt unul dintre voi?

Mă joc de-atâta timp doar Battle Royale, Single player, n-am camarazi, doar dușmani, Mă pregătesc, vine-apocalipsa, N-o să vă duc lipsa, n-o să ne duc lipsa! Ar fi mai bine dac-am dispărea, Dac-am sări toți în ocean și ne-am îneca, Dac-ar veni o pandemie serioasă, Să ne omoare-n masă, Indiferent de rasă. Ultima din China e mai mult o glumă, Omenirea e mai mare de-atât ciumă, Doar consumă, consumă, consumă! Planeta asta e un vapor ce se scufundă, I-o servim lui Dumnezeu înapoi c-o fundă: Mulțumim pentru casă, A fost tare frumoasă, Am desfăcut-o-n bucățele și le-am dat foc, Dac-ai putea să le pui Tu la loc, Că noi nu știm cum Și e cam fum, Mă sufoc, mă înec, mă sufoc! Rațiunea-mi zice să plec departe, Să nu mă uit în spate, Dar în față e doar noapte. Încerc să merg acasă, dar ceva nu mă lasă, Cu voi e acasă, Cum de-am căzut în plasă? N-am mai fost popular până acum, Îmi doream pe vremuri, apoi am renunțat, S-a întâmplat recent și nu știu cum: Ceva s-a schimbat, oare eu m-am schimbat?

În jocul meu sunt singur, pot să respir, Pot să-mi dau delir, Nu depind decât de mine, e bine, Am doar emoții controlate, nimic nu mă atinge, Nimeni nu mă judecă, Nimeni nu mă critică, Nimeni nu mă respinge. Acum mă simt ca un trezit din comă, Credeam că-s viu, eram fantomă. Am început fără să vreau să vă joc jocul, Nu scap de gândul că mi-am găsit locul, Nu mai sunt așa de sigur ce vine-apoi... N-am mai fost până acum unul dintre voi. SIMI: Cine vrea niște trifoi? Am câteva frunze de calitate, Mergeți în spate, ne vedem în spate.

VICTOR Mergem toți în grup ca o cireadă de boi, Sunt un bou, chiar și eu, Mă pufnește râsul, Mă credeam special, sunt foarte normal, Doar un licean. E-aproape romantic, unul dintre voi, Nu mai sunt doar eu, suntem noi. Îmi înec creieru-n fum, Torn fum peste teama asta surdă, E absurdă, Mi-am înecat pielea-n parfum Dar mirosul rămâne, e peste tot: Cum e posibil, de ce miroase peste tot a mort? CORUL Viața de liceu se scurge încet, mult prea încet… Viața o s-o ia mai târziu la goană, Dar în prezent e blană, timpul e blană, noi suntem blană.

SCENA 7

Ted Talk

SIMI Salut, Ancuță, bluza aia-i drăguță! Ce faci, Ion? Te-am văzut pe stadion! Radu, îți stă super cu mustață! Servus, Rodica, ce-ți face pisica? … Condoleanțe, fir-ar ea de viață, Dacă vrei să vorbim sunt aici pentru tine! Ioana, ce craci ai, nu ți-e rușine! Te văd, da, pe tine, la tine mă uit, N-am bucurie mai mare decât să te ascult, Nu uit un nume decât dinadins, Dacă cine știe ce crim-ai comis. La jocuri de putere sunt campion, Mă ajută IQ-ul meu superior, Credeți că mă placeți fiindc-așa vreți, Jucăm șah de când ne știm, habar n-aveți. CORUL Aici un compliment, acolo o glumă, Un zâmbet aici, aici o favoare, Un like, un share, o vorbă bună, Totul e gândit, orice gest - o mutare. COLEG 1 Pentru unii, viața e o luptă COLEG 2 Pentru alții e durere ne-ntreruptă! COLEG 3 Unii zic că-i un miracol, COLEG 4 Ba mai bine ar lua-o dracu! CORUL Unii-s de părere că nici nu e reală, Că-i o hologramă, realitate virtuală,

SIMI Toate sună bine și toate se înșală: Viața e o lungă campanie electorală. Am decis cu mult timp în urmă să intru-n joc, Mă cunosc foarte bine, știu ce pot! Am o strategie clară, e limpede tot: Bine-ați venit la acest Ted Talk! Titlu: „Ghid de supraviețuire în liceu. Un eseu.” Strategie clară, inspirată din înțelepciunea populară. Pasul unu: „muștele se-atrag cu miere, nu cu oțet.” Știu, iac, sunt scârboase, dar le vrei de partea ta dacă ești deștept. Observați dacă vreți să învățați: Uau, Maia, ador sprâncenele tale! MAIA Serios, nu crezi că sunt prea… formale? 44

SIMI Sprâncene mai perfecte n-am văzut niciodată. MAIA Mulțumesc, mă simt validată! Creierul mi se-neacă într-un val de dopamine, O să asociez de-acum starea asta cu tine! SIMI Pasul doi: afară-i vopsit gardul. Lasă leopardul, ăla nu contează Important e ambalajul, mesajul, Oamenii îți asociază o valoare și-apoi așa te tratează. CEZAR Tare geaca asta, îmi place. Gucci? SIMI Versace. CEZAR Îmi păreai suspect, dar acum te respect.

SIMI Perfect! Nu trebuie să știe ce-a intrat în geaca aia Cum am strâns ban cu ban, an după an, Restul de la pâine, aniversări, Făcut foamea la prânz, alocații, Vândut iarbă în recreații. A meritat sacrificiul: sunt in, Știam că-mi cumpăr un blazon, un ecuson, Cu - ai acces liber, fără - ești străin. Pasul trei: fii bun de gură! Din fericire mie-mi cresc din limbă ace. Tuturor le e frică de o gură spurcată, Nimănui de una care tace. Așa că nu-i lăsa să te întreacă, Atacă, atacă, atacă! Sunt prietenos, sunt glumeț, sunt o persoană hilară, Dar dacă mă atingi greșit ți-am sărit la jugulară! Și nu țin otrava doar pentru noi, Nu, man, dacă ți-a trebuit, acum ai război. Am un following pe rețele sociale, Lumea e atrasă de dramele mele, Îmi citesc postările ca pe vremuri pe Dickens, Întins în timp dar mereu cu sens. Dacă vrei o victimă, mergi și te plimbă, Nu ți-ai găsit omul, dar ți-ai găsit nașul, Tot ce detești la tine e la mine pe limbă, Provoacă-mă și află tot orașul. Cu asta închei prezentarea mea, Sper să ajute undeva, pe cineva. Ca să rezum: Atrage muște cu miere, vopsește-ți gardul, Dar mai ales, găsește-ți glasul și bagă volum! CORUL Aici un compliment, acolo o glumă, Un zâmbet aici, aici o favoare, Un like, un share, o vorbă bună, Creează valoare, ai plus valoare!

SCENA 8

Nu așa

Brusc Simi e într-un vid. E întuneric, gol, lipsit de zgomot. Încearcă să vorbească și nu se aude nimic. După un timp, Veronica apare lângă el în bancă. SIMI Când mi se face teamă fără să știu de ce, Când simt gheața cum îmi urcă-n vene, Când se face beznă, când nu mai știu de mine, Prezența ta e tot ce mă susține. Când mă gândesc la un loc sigur mă gândesc la tine, Tu ești locul meu, tu ești omul meu, Doar lângă tine nu simt vină și rușine, Dar mi-e tot mai greu, Vero, e tot mai greu. 46

Nu poți trăi așa cum faci tu, Inconștientă, neimplicată, absentă, Nu poți veni de unde venim noi Și să rămâi indiferentă. Ai nevoie de un glas, de un alias, Ai nevoie de o formă conformă O uniformă subtilă, (nu neapărat textilă, deși și aia-i utilă). Știu că nu vrei, că simți un disconfort Sau poate chiar silă La gândul de-a ceda, Dar e pentru binele tău, E pentru fericirea mea. Haide, Vero, fă un efort, Găsește-ți glasul, fă-l auzit E undeva în tine, trebuie doar găsit, Sunt aici pentru suport. Haide Vero, fă un efort, Scara ne așteaptă să urcăm pe ea, Nu vreau să urc fără prietena mea, Dar nu pot să urc nici cu prietena mea, Nu așa.

SCENA 9

Lucrurile mici nu mai sunt mici

CINEVA Liceul ăsta a fost cândva închisoare Pe când închisoarea era tortură Pe piatra rece s-a scurs sânge și teroare, N-au plecat niciodată, îi sunt acum structură. ALTCINEVA Elevii simt cum liceul palpită Neliniștea îi urmărește și-n vis Ceva se întâmplă, ceva se precipită, Ceva a fost scris, ceva e decis, Încă nu știu, dar cineva s-a promis.

CINEVA ȘI ALTCINEVA Lucrurile mici nu mai sunt mici, E o rețea de coincidențe și-accidente, Din senin răsună țipete stridente, Aerul e greu de frustrări și frici.

SCENA 10

O poveste veche

Maia țipă din toți rărunchii. MAIA De ce mă chinui, cine ești, ce vrei? SIMI Maia? Ești ok? MAIA Nu știu. Nu. Adică da. Cred că o iau razna. CEZAR Maia? Tu ai țipat? Ce s-a întâmplat? 50

MAIA Nimic. M-am speriat. De… Nu știu exact de ce. SIMI Poate-ai adormit și ai visat. MAIA Nu dormeam. CEZAR Ești rece. MAIA De ceva timp simt... așa, un întuneric... La început era subțire, acum s-a îngroșat, Era doar în școală, acum e peste tot, E cu mine acasă, e cu mine la masă, e cu mine în pat. Mă credeți nebună, văd asta pe voi. Nu simțiți? E ceva rău aici lângă noi!

CEZAR Ești obosită, înveți prea mult. MAIA Mă enervezi, nu mai pot să te ascult! Știu că și tu vezi uneori ceva, Am văzut oroarea de pe fața ta. SIMI Mmm… Știți că liceul e bântuit… nu? Adică… posedat sau ceva de genu. CEZAR Nu mai vorbi prostii, că mai mult o sperii. MAIA Atunci tu cum explici? VICTOR Ce conspirați aici? 52

SIMI Liceul e bântuit. VICTOR A, da, așa am auzit. CEZAR Și tu? VICTOR Păi nu? E poveste veche, credeam că toți știm. Din când în când un elev dispare... sau moare. MAIA Poftim? ALTCINEVA Foamea urcă din temelii prin pereți Prin piatra rigidă, prin țevile goale, Se scurge slinos prin secole, vieți, Arde, consumă, lasă în urmă disperare și jale.

CINEVA Foamea se strânge-n condens greu, se prelinge Pe un toc de ușă, pe o balustradă, Nevăzută se lasă să cadă și linge Cefe și obraji fragezi de pradă.

SCENA 11

Nu zic nimic

VERONICA Sunt la coadă la Kaufland. E miercuri, abia am ieșit de la lucru, e mai, e răcoare, e lumină intensă de neon. Deodată cad. CINEVA ȘI ALTCINEVA Foamea-mpinge mileniile din urmă Împinge armate, dărâmă imperii Pătrunde prin tălpi, pătrunde prin piele, Face loc trădării, face loc durerii. SIMI Tata a murit sărac și disperat, Plin de datorii, la bănci și la stat. Mama a muncit ca o sclavă doar ca să mă țină în școală, Doar ca să nu mă culc nemâncat, Deși de multe ori tot așa m-am culcat. Vocea lui s-a născut în beznă și acolo s-a stins, Undeva lângă Roma un viitor hotel, Un morman de beton și fier a căzut peste el. Pare absurd, dar mereu am fost convins că s-a sinucis. VERONICA Sunt pe bancă în parc. Ana se joacă în iarbă. E iunie, e seară, e plăcut. Cad. SIMI I-am uitat vocea, i-am uitat firea, Știu, nu e vina mea, eram un băiețel, Dar am uitat oricum, e ca și cum Nici n-ar fi fost. În coșmarurile mele mă transform în el.

VERONICA Sunt în pat, e trei noaptea, e ziua mea. În secunda următoare împlinesc 43 de ani. Gata. E lună plină. Patul se evaporă, sub mine e hău. Cad. SIMI În fiecare zi te făceai mai mică, În fiecare zi dispăreai un pic Și nimic nu venea să umple lipsa, Iar eu n-am știut ce-aș putea să zic. Oricum, n-ar fi schimbat nimic. VERONICA Mă uit în oglindă. Încep să semăn cu bunica. Oare câți ani mai am? Cad. SIMI Nu zic nimic. Încep să cred în suflet și păcat, Nu zic nimic, Tac și știu că sunt damnat. Nu zic nimic, nimic, nimic. Voi mai putea să mă ridic? Sunt nimic. VERONICA Corpul meu nu știe, dar e doar fantoma unei căderi. Se sperie degeaba, a căzut deja. CEZAR Dacă n-o facem, n-o să ne lase-n pace E neplăcut, dar nu avem ce face. Mi-a zis într-un vis că asta vrea. Pe unul dintre noi să-și astâmpere foamea. O s-o închid în noaptea asta aici. Să nu cumva să-i zici. SIMI (nu către Cezar) Nu zic nimic. CEZAR Nu știu exact ce e între voi, Nu știu ce vezi la așa un strigoi. N-o să sufere, nu cred că poate, Când mă uit în ochii ei eu unul văd doar noapte.

Nu e cazul de morală, fii cerebral, Vorbim aici de binele general. Și fii sincer acum: ți se pare fericită? E ca o moluscă, nu trăiește, există. O să se sperie puțin, n-o să pățească nimic. Cine știe? Poate de asta are nevoie să o zdruncine un pic. SIMI Nu zic nimic. Câte zile până să mă iert, Câte nopți? Nu zic nimic Și sunt mai vinovat decât toți. ACTUL 2

SCENA 1 56

Sunt

I. MAMA Bună dimineața, Veronica! Bună dimineața! TATA Bună dimineața, Veronica, bună dimineața! MAMA ȘI TATA Bună dimineața, ce dulce-i viața, Ce dulce-i fata lui tata, draga lui mama, Veronica! Deschide ochii, Veronica și privește Ce dulce dimineață, ce dulce viață, Ce fată mare, ce zi de sărbătoare Ce fată ca o floare! TATA Liceana lu tata, ce mândru m-ai făcut! MAMA Nu știi cât mă bucur că te-am născut!

O VECINĂ Bună dimineața, merg să fac piața Am vrut doar să zic, bravo, Veronica! Ți-ai făcut mândri tăticul și mămica, VECINII Și pe noi, vecinii de la scara C Să fii mereu o elevă de zece! UN VECIN Ce mare-i Veronica noastră! ALT VECIN Și ce frumoasă s-a făcut! UN VECIN Se duce azi în clasa a noua! ALT VECIN Ei, lasă-mă, deja? 58

VECINII Doamne, doamne, ce trece vremea! BUNICUL Uite aici, să ai de-o ciocolată! O MĂTUȘĂ Ce minunăție de fată! VERONICA Bună dimineața, chiar e dulce viața! Mulțumesc pentru iubire și pentru sprijin, Promit să nu uit de unde provin. Toată viața mi s-a zis ce-ar trebui să fiu, I-am ascultat, am fost cuminte, am fost silitoare, Acum e rândul meu să hotărăsc ce vreau să devin Când voi fi mare. Mă fascinează tot ce văd, Aș vrea dacă se poate să încerc puțin din tot! Vreau să fiu ministru sau măcar prințesă, Vreau să fiu dentistă, mecanic și coafeză. Vreau să fiu artistă, profesoară, inginer,

Dansatoare, preot, șef de șantier. Aș vrea de asemenea să știu Care-i maximul de lucruri care pot să fiu. Am auzit undeva pe cineva zicând Că timpul există tot deodată, Asta înseamnă, dacă-i adevărat, Că sunt deja tot ce voi fi vreodată. Asta înseamnă că sunt și vie și moartă Și bătrână și elevă și bebeluș, Sunt o doamnă, mă duc la serviciu, Cu grijă mă leagănă mama-n culcuș. Copilăria mea nu e oricum departe, Aș putea să zic că nici nu a plecat, Dar ce urmează e scufundat în noapte, Doar gânduri și planuri de transformat în fapte, Orice-ar veni o să înfrunt Și orice-aș fi, cât mă bucur că sunt! II. CORUL Ne așezăm, privim în jur și știm Că asta-i mica noastră societate, Orice se va-ntâmpla de-aici înainte, Nu te uita-n afară să ți se facă dreptate. VERONICA E prima zi de școală, prima zi de liceu, Mă așez într-o bancă, mă uit în jurul meu, Noua mea societate Un nou început, o nouă realitate. Simi lângă mine, vorbește în neștire, Mintea mea se mișcă ani lumină pe secundă, Încerc să-mi fixez totul în amintire, Coala e albă, eu sunt gata, speranța mă inundă! O fată frumoasă la fereastră, Brusc îmi doresc să mă placă! Lângă ea un băiat într-o geacă, Se vede că o poartă doar ca să fie cool, N-a început încă frigul Și tricoul îi e leoarcă. Ce să facă și el? Încearcă.

Încerc și eu să par normală, În mintea mea - o întrebare e foarte vocală: Cine va fi Vero în noua ordine socială? III. CORUL Will, would, would have, should!

VERONICA Cezar vorbește în picioare, dar nu pot să-l aud. Încerc să mă concentrez la ce zice, Încerc să-mi țin mintea ocupată, Nu am motive să fiu speriată, dar sunt. Azi noapte același vis urât: Cineva mă urmărește, eu fug, Nu pot să-l înfrunt. Mereu ziua îmi zic că data viitoare o voi face, Dar noaptea vine și eu sunt prea lașă, Prea speriată, Nu știu cine e, dar mă îngrozește, În fiecare noapte groaza crește, crește, tot crește. Dimineața mă simt ușurată, dar ceva rămâne, Ceva se adună, o promisiune, O anunțare, o amenințare, o… Când intru în liceu mă trec fiorii. Poate-i doar teama de noi teritorii, Poate e altceva, ceva nou, Dar familiar, ceva ca un ecou. Mă simt sleită, mă simt urmărită, Chiar și-acum, ceva mă privește, Ceva rău care crește, crește, crește. Total inoportun revine întrebarea: CORUL Cine este Veronica? Cine este În această poveste?

VERONICA Sunt nimeni, sunt o fată speriată, Îmi spun. CEZAR: La ce te uiți, față de scaun? CORUL Cine ești, Veronica? VERONICA Sunt șocată. IV. CORUL Veronica, suntem cu ochii pe tine, N-ai unde să te-ascunzi Orice zici, orice faci, de câte ori râzi, Observăm, judecăm, facem glume cretine. 62

VERONICA Timpul trece încet, mult prea încet, Fiecare minut e cât o mie de ani, În fiecare an câte o mie de răni, Fiecare rană îmi crește spaima. CORUL Cine este Veronica, cine este În această poveste? VERONICA Sunt victima. Credeam că eu decid rolul meu în poveste Dar m-am educat, am mers la școală și am aflat Că m-am înșelat. Sunt cine vreți voi să fiu, rolul meu e de fapt pasiv. M-am îngrijorat degeaba, uite cum stă în realitate treaba: Mi se spune cine sunt și tot mai agresiv. CORULUL Ești o glumă, o greșeală, Ești cea mai proastă din școală!

Ești urâtă, ești borâtă, Pământul nu te mai suportă. Nici noi nu te mai suportăm, Te urâm, te urâm, te urâm! VERONICA Se înșeală totuși când cred că fără mine, Fără cineva situat sub ei, Fără cineva pe care să domine, Viețile le-ar fi mai vesele, mai pline. Sunt înghețată, nu pot să-i confrunt. Nu știu dacă mă mai bucur că sunt. Curând mersul la liceu devine o aventură, Un exercițiu de mers în echilibru printr-o pădure de ură. Intru pe la profesori, ajung ultima în clasă, Și dacă pot, chiulesc sau stau acasă. Am descoperit că sunt o mică strategistă Și sunt tot mai tristă, tot mai tristă, tot mai tristă. Am sperat inițial la un sprijin din afară, dar – SIMI Nu zic nimic. MAMA Se întâmplă, e normal. TATA Așa sunt copiii, dar te fac mai puternic. VERONICA Profii se fac că nu văd, că nu aud, că nu le pasă, Dar ce văd în ochii lor e frică: ce-ar putea să zică Să nu se molipsească de problema mea? Să fii victimă e o boală, se ia. Societatea noastră e una închisă, Ea face legile, ea le aplică. Ea judecă, ea pedepsește. Asta e ceea ce ne unește, Asta e ceea ce ne dezbină.

PROFA Ia să vedem… Veronica. VERONICA Îmi aud numele strigat, tremur, Mă rog pentru un incendiu sau un cutremur. Nimic nu apare, așa că mă ridic, Încerc să-mi amintesc lecția și s-o zic. CEZAR Stai jos, că mi-e greață. VICTOR N-o privi în față, că te face stană de gheață. MAIA De piatră, nu de gheață. CEZAR Tare mai e semeață În această dimineață. VICTOR Tremură prea tare, plouă cu mătreață. MAIA Eww. VERONICA Încerc să-mi conving mintea să se detașeze, Să-și amintească lecția, să o zică, să se-așeze. Să m-așez, să mă fac mică, să dispar, Să mă scufund în bancă, în pământ, Să mă acopere un gropar, Să zic ce bine că nu mai sunt. Și atunci se întâmplă, pentru prima dată: Văd foarte clar, foarte brusc și foarte îngrozită Coșmarul meu e aici, în clasă, deodată. Nu aleargă, doar stă într-un colț și mă privește. Cine e, ce vrea, de ce mă urmărește? Aș vrea să fug, dar sunt paralizată, Nu fug, bâlbâi ceva și mă așez în bancă.

V. CORUL Viața de liceu se scurge încet, mult prea încet… Viața o s-o ia mai târziu la goană, Dar în prezent e o blană, timpul e blană, toată lumea e blană… VERONICA După aceea e tot pe urmele mele. Citesc pe net despre probleme mentale, Aș vrea să spun cuiva, dar mi-e frică de spitale. Mi-e și mai frică să aflu că-s foarte normală, Așa că fug, fug, fug și mă ascund. Groaza pătrunde tot mai profund, E în venele mele, se plimbă prin mine. Încerc să n-o fac, dar nu mă pot abține: Făcută ghem sub o bancă în sala de chimie Mă întreb, de ce mi se-ntâmplă mie? CEZAR Nu e o fantomă, e o mumie. 66

CORUL Viața de liceu se scurge încet, mult prea încet… Viața o s-o ia mai târziu la goană Dar în prezent e o rană, timpul e rană, tu ești o rană… VERONICA Am venit la bal doar din vina lui Simi, El insistă să mă integrez. Mi-am luat o rochie de firmă cu banii pe un inel, Moștenire de familie, mama nu știe de el. Încerc să mă relaxez, să dansez, să conversez. Mă simt frumoasă în rochia mea, Nu trece o oră și găsesc o flegmă pe ea. Am băut o bere mică, Capul mi se rotește Aceeași întrebare mă urmărește: CORUL Cine ești, Veronica? Cine vei fi?

VERONICA Asta să-mi spuneți voi: Un gunoi, un strigoi! CORUL Nu vei fi niciodată unul dintre noi. (repetat) VERONICA Orice zgomot își poartă liniștea, Orice amintire, uitarea. Orice iubire, indiferența, Orice durere, alinarea.

Când groaza mea ajunge la apogeu, Se face liniște, se face lumină, Iar din lumină ies eu. Și am înțeles: sunt singură, așa am fost mereu. Măsură pentru măsură, Dacă vreți război veți avea război! Nu vreau să fiu unul dintre voi Când în sfârșit știu cine sunt: Sunt tipa aia plină de ură. Lumină puternică, apoi heblu.

SCENA 2 Labirintul

CINEVA ȘI ALTCINEVA Unele lucruri nu au nume, Unele lucruri trăiesc în umbre. CINEVA Unele lucruri nu vor să știi că există, ALTCINEVA Că ceva te privește din noapte și tace, Pândește momentul când poate s-atace.

VERONICA În mintea mea văd capete în țepe Văd ochi scoși, văd sânge și tortură, Văd mațe trase-afară, smulse, rupte, Văd roșu de ură, sunt plină de ură! În mintea mea fecioara de fier Se-nchide-ncet peste chipurile lor! Aud cum intră țepii în carne, Cum scrâșnesc când se lovesc de oase, Aud urlete de durere, le aud oroarea, E tot ce pot să fac să n-o aud pe-a mea. Tresare, înlemnește, începe să se întoarcă foarte încet. Întunericul o înghite. În altă parte a scenei. Cei trei sunt mascați. CEZAR I-ai spart telefonul, deci? VICTOR Spart. MAIA Să plecăm vă rog de-aici. CEZAR Ușa ai încuiat?

VICTOR Tu ce zici? CEZAR Zic că ești tare Nu mai am ce să te-nvăț. MAIA Haideți să mergem, băieți. VICTOR Nu, maestre, eu cred că mai ai... Învață-mă Cum să fiu ca tine, un comandant captivant, un savant Și, ce-i mai important Învață-mă Cum să fiu mega enervant. MAIA Trebuia să fi plecat deja. CEZAR La ultima parte ești deja un ninja. MAIA Trebuie să ies de aici acum. Pornește spre ieșire. CEZAR Maia, așteaptă, nu îți fie teamă, Suntem într-o aventură, nu o dramă. Liceul ține cu noi, nu simți? Puterea lui se scurge în mine, Furia lui mă scoate din minți, Ura lui îmi aparțin! E o promisiune, Un jurământ că vom fi fericiți. SIMI (se furișează în altă parte, tot mascat; în șoaptă, parțial suprapus cu Cezar) Încerc să aflu sau să mă implic? Vreau să ajut sau să am control? Haide, Simi, găsește-ți curajul, E timpul să-ți alegi un rol.

VICTOR Unde sunteți, unde v-ați dus? Erau aici, acum nu mai sunt... Nici nu-i mai aud. CINEVA Liceul ăsta a fost demult mănăstire Pe vremea când credința era tortură Dac-ar avea gură, s-ar auzi cum pereții urlă, Urletele mute se transformă-n otravă și umbră. MAIA (singură în întuneric, doar cu Umbra ei) Cât de tare să vorbesc ca să m-auzi? Ce să fac ca să mă incluzi? Dacă-l iubești atât pe Victor Rămâi cu el, doar sunteți la același nivel.

Mi se pare că vocea mea nu contează Tot ce fac de când ne-am cunoscut E să te-ascult. Zâmbesc, te sărut, te ascult. Te ascult pentru că-mi pasă, Te iubesc în cunoștință de cauză. Și tu? Tu păreai că știi cine sunt Înainte să spun un cuvânt. Nu pe mine mă vezi când zici că mă iubești, Te uiți la mine ca-n oglindă, Aș vrea s-o cunoști pe Maia, Poate ți-ar plăcea și de ea. Mult timp m-am temut să nu-ți stric eroarea, Apoi m-am convins că ce avem e real, Poate ai dreptate, prea multă cunoaștere strică, Așa știu acum că ție ți-e încă frică. CEZAR (singur în întuneric, doar el și Umbra lui) Maia, trebuie să vorbim, Trebuie să înțelegi că da, pentru mine „ești un soare” Dar e o metaforă, baby, gravitația ta nu-i așa mare. M-ai prins pe mine în ea, am venit voluntar Dar nu te aștepta să îți fac altar.

Și oricât de incredibil ar părea, Eppur si muove și fără părerea ta. Nu mă-nțelege greșit, îmi placi, Mă simt bine cu tine Dar uneori așa de tare-aș vrea Să îți spun să taci. Știu, ești un dar divin pentru planetă, Dar nu ești păpușar, iar eu nu-s marionetă. Sunt un valet prizonier la o prințesă de cartier, Aici, drept!, mereu prezent la fiecare moft al tău. Și tot eu sunt ăla rău. VICTOR (Singur cu Umbra lui) Eu sunt ăla lăsat mereu în urmă, A cincea roată la căruță, Chiar și în locul ăsta blestemat! Îi doare-n cur de Victor, s-au cărat, m-au lăsat. Credeam că suntem o echipă, am uitat, Cum am putut? Omenirea-i de căcat. Nici nu cred că m-au plăcut vreodată, Probabil e tot vreo glumă bolnavă De ce v-am ascultat? Când instinctu-mi zicea să fug, M-am prefăcut că nu aud. Se folosesc de mine, mă mint, „Ești unul dintre noi”, Și când e gata treaba mă aruncă la gunoi. E ok, îmi place singur, nu mă pierd cu firea. Să vedem… pe unde e ieșirea? VERONICA (Singură cu Umbra ei) Aștept să mă trezesc, Asta nu poate fi viața mea. Dar dacă, dacă e real, dacă va fi mereu așa? Voi fi mereu cine sunt, Mereu pe dinafară, Mereu singură, mereu goală. Nu îmi mai e frică de ce pândește-n noapte, Nimic nu poate fi mai rău

Decât ce e deja în capul meu. Gânduri rele, gânduri întunecate. CORUL Gânduri rele, gânduri întunecate Unde să fug să nu le mai aud Gânduri neînduplecate Alerg printre ele, asud. SIMI La ce folos o voce dacă Atunci când contează, alege să tacă? MAIA La ce folos o voce care Nu-i auzită de cine contează mai tare? CORUL Gânduri rele, gânduri întunecate. 74

SIMI (Singur cu Umbra lui) Am făcut tot ca la carte. E vina mea c-așa e lumea? Nu, eu doar trăiesc în ea. Când cazi în apă, înoți, Nu comentezi calitatea apei, Nu încerci să-i schimbi structura moleculară, Înoți sau fie-ți țărâna ușoară! Nimeni nu înțelege prin ce trec, Am o mie de prieteni la bine Zero dacă mă înec. O vreme Veronica m-ar fi salvat Dar din cauza ei sunt în ocean fără colac. Credeam că o cunosc, dar în ultima vreme, Încep să o văd într-o altă lumină. Fata e un magnet de probleme, Are și ea o parte de vină. Prea e arogantă, secretoasă, enervantă, Incapabilă să se poarte normal, Nu mă ajută deloc să ajung la mal!

VERONICA Gânduri rele, gânduri întunecate. SIMI Am auzit o șoaptă-n spate. VICTOR Am fost un prost să cred CEZAR Că ceva se va schimba MAIA N-am nevoie de tine. VERONICA N-am nevoie de nimeni în viața mea. CORUL Gânduri rele, gânduri întunecate. CEZAR Din senin mă gândesc la moarte. MAIA Nu găsesc ieșirea, m-am rătăcit. CORUL Gânduri rele, gânduri întunecate. VICTOR Poate chiar sunt de neiubit. Devin toți conștienți de umbrele lor. MAIA Ce ești? Un spirit, un demon, O tumoră pe creier? VICTOR Ești o fantomă din viitor sau din trecut? Care-i diferența?

CEZAR Oricum ar fi, îmi pari cunoscut. VERONICA O să-mi redai vreodată speranța? SIMI O să-mi redai vreodată siguranța? ALTCINEVA Foamea vibrează în aer metalic, Prea lungă a fost așteptarea, E muncă grea să treci neschimbat prin timp, Înțepenit în veacuri, Anotimp după anotimp. CINEVA Urmează lovitura de grație, Apoi va fi gata pentru o nouă generație. 76

MAIA Simt că ar trebui să fug, să te alung, Să încerc să te distrug. VICTOR Și îmi faci greață, mă sperii, ai merita. SIMI Te vreau cât mai departe de povestea mea. CEZAR Vreau să-ți fac rău, să te distrug, să te omor. Aș respira în sfârșit dacă ai dispărea! VICTOR Fără tine poate mi-ar plăcea de Victor. CEZAR Fără tine aș avea un viitor. MAIA Ai merita, ar trebui, de ce n-o fac?

SIMI Sunt paralizat de spaimă și silă. VICTOR Ar trebui chiar acum să atac. CEZAR Undeva la marginea conștiinței, ceva nou – CORUL Mi-e milă. VERONICA Înțeleg ce-mi spui, ne aparținem, Degeaba fug, Asta sunt și tu asta ești, Vrei ca noi toți doar să trăiești. Dacă promit să îți dau un loc doar al tău, Promiți să nu-mi mai faci rău? Am putea găsi pacea noi două-mpreună. 80

MAIA Am putea să ne înțelegem, să creștem, SIMI Să scăpăm de absolut, VICTOR De întotdeauna, niciodată, mereu, VERONICA Totul trece, chiar și tu, chiar și eu. Cei patru își îmbrățișează pe rând umbrele și ies. Liceul geme. CINEVA Foamea apasă cu disperare, Milenii de putere-agonisită Promit ordine, calm, nemurire, Liceului i-e frică, se frământă, se agită, Simte că pierde, simte că moare.

CEZAR Lumea e împărțită în mine și tine: Unul lovește, pe celălalt îl doare, Unul e liber, celălalt e prizonier, Unul trăiește, altul e în comă. Cu cât ești mai jalnic cu-atât îmi crește ura. Ori tu, ori eu, e timpul Să pleci pentru totdeauna! Cezar își atacă umbra. Heblu.

EPILOG CORUL Clădirea asta a fost demult liceu Pe când educația era o formă de tortură Dac-ar avea gură, s-ar auzi cum pereții urlă Urlă de foame, în noapte, mereu. 82

Foto: Andrei Gîndac 84

Dac-ar avea gură este un spectacol muzical montat la unteatru în București. Premiera a avut loc în 18 octombrie 2021. DAC-AR AVEA GURĂ un musical de Alexa Băcanu și Renata Burcă Text: Alexa Băcanu Muzica: Renata Burcă Regia: Dragoș Alexandru Mușoiu Coordonare muzicală: Adonis Tanța Decor: Oana Micu Producție muzicală și inginerie de sunet: Tiki Horea Sunet și lumini: Dragoș Mărgineanu Afiș: Alex Ponoran Cu: Maria Alexievici, Iolanda Covaci, Radu Dogaru, Ionuț Grama, Adonis Tanța O producție a Asociației Teatru 2.0 și unteatru.