poeZie
martie 2011
carne de vită, soare
sofia stenström
Poesis interna\ional
umple, înghite mai dă-mi
carne de vită sau carne cenuşie de vită
ca să vezi – uit
atât de goală atât de ştiută
de mine friptura stă cuminte pe farfurie
zilele gonesc furculiţe şi cuţite
apucă lasă ochiul
alege-ţi un decor potrivit
limba, cerul gurii să înşface, să se mire
şi fă-l să încremenească
carnea formează un nou soare în gură
o flacără inutilă
iradiind în toate simţurile
clipe albastre
să mesteci
rămâi singură pe pietriş şi faci pipi
poate zac între
chipuri îngrămădite
mine şi friptura adormită
orbecăie în jurul hărţii
în linişte în uitare
du-te să iei ceea ce meriţi
cineva acolo
nicio schimbare
da, chiar aici „carne de vită, carne de vită”
am putea să vorbim despre asta
*
foto< Cato Lein
să recalculăm – în amorţeala greoaie a satului două mâini întinzându-se
adulmec-o – înaintea mâncării, fără cuvinte, fără analize
înnegrindu-se buzele în jurul
Sofia Stenström (n. 1978) a debutat în 2005 cu volumul Venus Vanish, nominalizat la cel mai important premiu de debut din Suedia, Borås Tidnings debutantpris. Atât primul, cât şi al doilea ei volum de versuri, Klockan Ciao / Ora Ciao (2007), au fost remarcate de critica suedeză pentru modul proaspăt şi plin de umor cu care autoarea tratează teme clasice. Sofia Stenström a predat cursuri de literatură la Colegiul Öland şi la Universitatea din Uppsala. În 2010 i-a apărut traducerea unei antologii din versurile lui Elfriede Jelinek, Under morgonens bila / Sub secera dimineţii.
uriaşului uger lăptos întărit curgând
două
plescăind ca şi cum ar spune ceva vezi dincolo de orice graniţă
zile gri-gălbui, amuţite
faţă în faţă cu lumea
ca hrană cupluri îngrijorător de bine sudate amalgamând, amestecând îndoind ochiul – nu-l lăsa să cotească
foşneşte îndelung
114
înaintea chipului schimonosit 115