Revistă Nomen Artis –
supliment de
Vin la min’ te cer pă tine, (R), Nu te cer numai pă tine. Şî-m’ cer zeciuri de berbeciuri, (R), Îm’ cer sute de cornute, Cea ie cu năsâpie, (R), Şî-m’ cer mii de miorele Şî-m’ cer plug negru de boi, (R), Şî pă murgu’ cel din grajdi,
Crăciun
25.XII.2011
frate-soră evidenţiază îngrijoararea celui dintâi că-şi va pierde din avuţie pentru că peţitorii nu-i vor cere să le-o dea doar pe sora sa, ci şi ,,zeciuri de berbeciuri”, ,,sute de cornute”, ,,mii de miorele”, ,,plug negru de boi”, ,,pe murgu’ cel din grajdi” şi chiar ,,cea iie cu năsâpie”. Dar fata îl linişteşte, conştientă fiind de frumuseţea ei şi de faptul că aceasta este suficientă pentru a fi peţită şi luată şi fără zestre, ba dimpotrivă. Remarcabil este faptul că frumuseţea fetei reiese din text in mod natural, apropae indirect, discret şi nu în mod agresiv, lipsit de modestie sau în mod lasciv-libidinos-vulgar, aşa cum se întâmplă adeseori în unele texte de muzică
De-nşelat şi de-nfrânat, (R), Cum e bun de-ncălicat. (Cutare fată) din gură-m’ grăiară, (R), – Nu te, frate, speria, D-ochii-m’ negri ce-m’ dau eu, (R), Că eu îi cunosc pă ei, Plătesc zeciuri de berbeciuri, (R), Plătesc sute de cornute, Pă ie cu năsâpie, (R), Plătesc mii de miorele.
populară ,,modernă”24. Subtilitatea textului este uimitoare, superioară, după părerea noastră baladei ,,Mioriţa” – mult mai cunoscută, dar care are un mesaj interpretabil, între care şi unul extrem de nefavorabil la adresa noastră, acela că două treimi din poporul român sunt formate din hoţi şi criminali şi o treime din… proşti. După ce băieţii au terminat de cântat în casă, gazda le plăteşte, suma şi, eventual darul în natură depinzând de cât de mult şi, mai ales, de cum au cântat. La ieşirea din casă, ambele preuci/strane cântă împreună cântecul de mulţumire ,,Măi, ferice”: Măi ferice, Doamne dragă, Lerui Doamne, lerui ler (R), Tot d-acesta,-acest om bun.
Cizme-nalte ce-m’ dau eu, (R), Plătesc plug negru de boi, Şî pă murgu’ cel din grajdi, (R), De-nşelat şi de-nfrânat Cum e bun de-ncălicat, (R), Unde-i (cutare băiat) cel frumos,
Că e bun la Dumnezău, (R), Ş-are fii, ş-are nepoţ’ Şî stau împrejur la masă, (R), Parcă-i pom verde-nflorit,
Cu (cutare fată) de-a-mpreună, (R) Ei să-m’ fie sănătoş’! În timpul interpretării concrete (la faţa locului), cutare băiat şi cutare fată sunt înlocuite cu numele copiilor gazdei. Dialogul
Primăvara de-nverzît, (R), Rodu’-n codru să rodească, 24
G. Ifrim, Brezoi – oraş în Ţara Loviştei – vatră de colinde şi legende, Editura Silviana, Râmnicu Vâlccea, 2011.
10