NOMEN ARTIS – DINCOLO DE TĂCERE
8
Schiţă de portret european Ştefan J.Fay
(continuare din nr. 16) Moto:
«Chaque battement de notre coeur peut être considéré… comme un appel de Dieu. Il n'y a pas d'hor1oge plus éloquente pour nous marquer cette chose sacrée - le temps. Il n'y a pas non plus de signe plus saisissant pour nous signifier la requête intérieure de l'Eternel… Dieu frappe à chaque battement du coeur. Dieu frappe, que lui répondons nous?... » Adsum ! Iată-mă!
Valdimir I. Ghika
La 13 aprilie 1902 Vladimir Ghika face profesiunea de credinţă la Biserica Sfânta Sabina, în faţa preotului dominican Lepidi, iar la 15 aprilie, la vârsta de 28 de ani trece, împreună cu verişoara lui, Natalia, regina Serbiei, la religia catolică. Întrebat de ce a făcut acest pas, a răspuns: „Pentru a fi mai ortodox!” Răspunsul pare o butadă, dar are un miez adânc, fiindcă Ortodox=orthos înseamnă drept, iar doxa înseamnă părere, credinţă, ceea ce în gândul lui Vladimir Ghika însemna că, în ciuda deosebirilor formale, religiile catolică şi ortodoxă sunt surori întru Christos, fiul lui Dumnezeu. După acest pas hotărâtor urmează un lung „Apostolat laic”, după care, la 7 octombrie, tocmai în 1923, Vladimir Ghika va fi hirotonisit de către Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul Parisului, în Capela Lazareţilor din rue de Sevre, într-un ceremonial care adună 8
Traduction du roumain par Ioana Glavce de Fay et Stephan de Fay jr. Nice, avril 2009
10.01.2013, nr. 17
nume mari din rândul gânditorilor francezi şi ai intelectualităţii catolice, prietenii lui cei mai apropiaţi. Ziarele vremii vor consemna mai cu seamă faţa protocolară a momentului: „…toată Europa, încoronată şi neîncoronată era de faţă, printre aceştia Regina Amelia a Portugaliei, reprezentanţi ai regelui Spaniei, ai regelui Italiei, ai regelui Belgiei, ai regelui României?… fără a mai vorbi de ambasadori şi miniştri…” (Yvonne Estienne). Atâtea nume mari şi atâta afluenţă de oameni din cele mai înalte straturi sociale ne arată ce se aşteaptă de la noul preot Ghika! Papa Pius XI îi acordă, cu acest prilej, un privilegiu deosebit – acela de a putea sluji biritual, a face adică slujbă, după prilej, în liturghie latino-catolică sau în cea bizantino-ortodoxă – ceea ce îl făcea să devină deschizător de drum în vasta problematică a ecumenismului creştin, care frământa de secole Biserica. Pentru activitatea sa de preot şi rector i se repartizează în Paris Biserica „Străinilor”, rue de Sevre nr.33, şi nu întâmplător, căci aici veneau să se roage mulţi străini, şi mai ales mulţi ruşi fugiţi din patria lor de groaza comunismului – oameni dezrădăcinaţi, cărora un om ca Vladimir Ghika le putea veni în ajutor, cel puţin spiritual. *** Cum arăta ca înfăţişare Părintele care, cu timpul va primi titlul de Monsenior? Era, într-adevăr, o figură de neuitat, bine redată nouă în statuia MONSENIORULUI (CĂRTURARUL), azi un exemplar în Muzeul Naţional din Bucureşti, altul pe strada Demetriad, lângă Sanatoriul Sfântul Vicenţiu de Paul, înfiinţat de Monsenior. Sculptorul Gheorghe Anghel a realizat în acest monument, „O capodoperă absolută” (Ion Papuc), desigur, una din cele mai rafinate şi româneşti statui ale sale. Era înalt de 1,74 m şi foarte slab – niciodată nu a cântărit mai mult de 54 de kg; a suferit toată viaţa de anghină pectorală şi de intestine, cu operaţii repetate. Încă de tânăr are părul alb, uşor ondulat în plete, iar mai târziu barba, şi ea albă ca zăpada curată îi aluneca, nu mare, înfoiată pe piept. Jean Daujet, discipol al său şi cald prieten îl va descrie în APÔTRE DU XX-ème SIECLE: „Era frumos, de mare distincţie, gesturile lui erau întotdeauna nobile şi armonioase. Privirea îi era plină de bunătate, gingăşie, dăruire”. Un alt prieten va spune, lapidar: „Coroană albă şi chip sculptat în fildeş”.
Revistă de cultură, artă, tradiţie, istorie, educaţie, credinţă spiritualitate
Page 5